SACCSIV – blog ortodox

Ne puteam opune DICTATULUI DE LA VIENA?

Posted in Uncategorized by saccsiv on august 30, 2015

Dictatul de la Viena - documentar

Foto: http://www.ziare.com/politica/stiri-politice/dictatul-de-la-viena-documentar-34170

Anul 1940 a fost unul în care românii s-au simţit părăsiţi şi uitaţi de Dumnezeu. Chinurile inimaginabile prin care au trecut semeni de-ai noştri sunt desprinse parcă din poveştile terifiante ale Holocaustului evreilor. Să ne întoarcem în timp, pentru a înţelege mai bine ce s-a petrecut atunci:

În 1940, în numai câteva luni am pierdut o treime din ţară, dupa cedarea Bucovinei şi a Basarabiei de Nord către URSS (17 iunie), la 30 august pierdeam Ardealul prin odiosul Dictat de la Viena, ca numai după circa o săptămână, pe 7 septembrie, să cedăm şi Cadrilaterul bulgarilor.

Însă toate aceste lucruri ar fi trecut şi ar fi fost uitate de români, dacă nu s-ar fi petrecut teroarea: crimele făptuite de armata horthysta, sprijinită de o bună parte a etnicilor maghiari localnici.

În doar 11 zile, ungurii au ucis aproximativ 1.000 de români. Masacrele au început în 7 septembrie, când în localitatea bihoreană Mihai Bravu horthystii au ucis 22 de români şi au continuat până pe 18 septembrie, când 58 de români au fost decapitaţi în centrul orasului Gheorgheni, judeţul Harghita.

Însă cel mai afectat de teroarea horthysta a fost judeţul Sălaj, unde au fost masacraţi 477 de romani. Cele mai lovite de soartă au fost localităţile Ip, cu 157 de martiri, şi Trăznea, cu 87. Singura vina a acestor oameni a fost că s-au născut romani.

   Cititi va rog mai multe la:

“Când ungurii au aruncat-o pe mama în groapă au zis că vor să vadă cum arată grăsimea de român împuţit, şi au spintecat-o”. Ororile masacrului de la Ip şi Trăznea

O lista pe localitati cu suferintele romanilor la (de observat ura impotriva ortodoxie):

Drama românilor din Arcul intracarpatic, după Dictatul de la Viena

Cititi va rog si:

Video: DICTATUL DE LA VIENA si urmarile sale …

Pr. Mihai-Andrei Aldea: ROMANI, SECUI SI UNGURI IN TRANSILVANIA – SCURTA PRIVIRE ISTORICA

Ne puteam opune? Da. Te poti opune la orice. Cu succes? Impotriva Ungariei, categoric. Armata sa era o mica varza. Ne invada Germania? Asta nu stiu.

   Iata ce putem citi la 30 august 1940 Diktatul de la Viena: Ne-am făcut-o cu mâna noastră. Atunci şi acum:

Dictatul de la Viena (cunoscut și ca Al doilea arbitraj de la Viena) a fost un act internațional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”. Presa și ulterior istoriografia română din vremea lui Ceauşescu a numit această procedură „dictat” (termen preluat din limba germană, Diktat). În realitate termenul de Arbitraj este corect folosit corect de istoricii străini privind cedarea Transilvaniei de Nord către Ungaria la presiunea Germaniei şi italia dar cu acceptul conducerii politice a României şi a Regelui Carol al II-lea. La 30 august 1940 a existat şi varianta respingerii arbitajului negociat de Mussolini şi Hitler la presiunea amiralului Horthy şi intrarea în război a României cu Ungaria. În perioada începerii războiului au existat ţări ca şi Serbia, Polonia sau Grecia care au refuzat orice cedare teritorială şi au luptat cu arma în mână să-şi apere pământul şi demnitatea naţională. La noi, clasa politică şi regele curvar au preferat să cedeze ruşinos, fără un glonte tras de armă, teritorul Transilvaniei de Nord spre ruşinea Europei şi ca un exemplu prost de laşitate pentru generaţiile de români. Rezistenţa militară ar fi spălat onoarea României în faţa Istoriei. Cedarea fără luptă induce marilor puteri ideea că România mai poate fi sacrificată pentru că poporul şi politicienii cedează uşor la prima ameninţare.

Politicienii români au negociat teritoriul naţional şi populaţia română rămasă în zona de ocupaţie maghiară ca pe nişte vite duse la abator. Şi de aceea armata maghiară a comis atrocităţile din Ardeal, deoarece Bucureştiului nu i-a păsat de soarta românilor ardeleni. Clasei politice dâmboviţene degenerate i-a fost mai dragă stabilitatea privilegiilor decât sacrificiul apărării interesului naţional. Germania era însă interesată să păstreze pacea în regiune, deoarece avea nevoie de exporturile acestor țări pentru necesitățile de război. Miniștrii de externe ai României (Mihail Manoilescu) și Ungariei au fost convocați la 29 august la Viena, unde ministrul de externe german Ribbentrop a impus părților preacceptarea necondiționată a arbitrajului germano-italian, care avea să devină cel de-al doilea arbitraj (Dictat) de la Viena. Consiliul de Coroană, convocat de regele Carol al II-lea în dimineața zilei de 30 august, a admis arbitrajul cu majoritate de voturi (19 pentru, 10 contra, 1 abținere), în schimbul garantării de către Germania și Italia a noilor granițe. Politicienii de la Bucureşti, care au acceptat raptul teritorial pentru păstrarea propriilor interese de clasă şi pecuniare sunt un contramodel imoral pentru politicienii de azi. Ca doctorand la Istorie am audiat zeci de bătrâni din Huedin şi Cluj care atunci, ca tineri, au fost martori cu ochii în lacrimi cum trupele române se retrăgeau pe 3 septembrie 1940 cu tancuri, mitraliere şi moto-blindate, iar bravii ostaşi ai lui Horthy ne invadau pe biciclete ca nişte postaşi având pe umeri puşti vechi din primul război mondial. Atunci mulţi români şi-au dat seama de ticăloşia clasei politice de la Bucureşti, care minţea poporul cu linia invicibilă de apărare Oradea – Carei – Timişoara.

Trasarea noii frontiere a fost supervizată personal de Hitler, interesat de regiunea petroliferă a Prahovei, astfel că noua graniță ajungea la doar câțiva zeci de km de ea. Miniștrii de externe al Germaniei, Joachim von Ribbentrop, și cel al Italiei, Galeazzo Ciano, au comunicat separat decizia sa delegațiilor română și maghiară, la 30 august 1940, în Palatul Belvedere din Viena. Ministrul nostru, Mihail Manoilescu a leşinat ca o fată mare când a trebuit să semneze textul Arbitrajului. Ciano a trebuit să-i dea un pahar cu apă să-şi revină iar reprezentanţii Ungariei râdeau şi-şi dădeau coate privind laşitatea românului şi a politicienilor de la Bucureşti care le ofereau Ardealul pe tavă. Scena este filmată şi fotografiată de cameramanii vremii. Există o poză istorică cu Manoilescu alb ca varul în faţa porţii principale a Palatului Belvedere din Viena. În 1947 fostul ministru de externe a scris o carte încercând să justifice actul de laşitate al Regelui Carol al II-lea şi a clasei politice bucureştene din 30 august 1940.

Credeţi că politicienii români au învăţat din istoria tragică de la Viena ceva? Vă înşelaţi amarnic. În Harghita și Covasna au loc zilnic ”Diktate” de la Viena, limba română fiind scoasă din școli sau instituții publice. UDMR e permanent abonată la guvernare. Azi vară am trecut prin orașul Gheorgheni și nu am văzut o singură inscripție în limba română sau un Tricolor arborat, doar Steagul Secuiesc, asta în timp ce la Cluj-Napoca sau Târgu Mureș se face paradă de multilingvism sau se apostrofează românii în autobuze că vorbesc românește, iar presa și festivalurile ungurești sunt cele mai bine finanțate și logistic sprijinite de autoritățile locale. Miklos Horthy e omagiat public la Cluj-Napoca din bani publici, în timp ce patrioții români sunt făcuți criminali de război conform Legii antiromânești și anticonstituționale nr. 217/2015. În Ardeal umbra sumbră a Diktatului de la Viena nu a murit și din vina noastră, a românilor, că nu am știut să zicem ca Avram Iancu: ”No` Hai!”

Ionuț Țene

 

Tagged with:

7 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ionut said, on august 30, 2015 at 3:14 pm

    Nu stiu daca puteam, dar sigur ar fi TREBUIT. La apararea frontierelor trebuie sa te gandesti din timp. Daca e nevoie, sa inconjori tara cu o perdea de foc ca sa o aperi.
    Avem exemplul Serbiei, care n-a cedat Kosovo de drept nici pana in ziua de azi si nici nu o va ceda. Si cred ca Dumnezeu le va ajuta sa o recupereze pana la urma.
    Iar Ungaria coace ceva prin parteneriatul cu Rusia.

    Apreciază

  2. hilohi bogdan said, on august 30, 2015 at 3:58 pm

    sigur că se putea opune rezistenţă…polonezii cum au putut, dar la noi e o vorbă că în armată trebuie să fi 5 minute deştept iar la război(aş completa eu) veşnic prost..revin cu recomandarea filmului DEŞERTUL TĂTARILOR de Dino Buzzati…

    Apreciază

  3. mihai said, on august 30, 2015 at 5:27 pm

    Pai ce pretentii sa mai avem acum la aceste zdrente aciuate la bordelurile palatul cotroceni victoria respectiv palatul parlamentului

    Apreciază

    • bunea radu said, on august 30, 2015 at 6:18 pm

      Daca ne opuneam, trebuia ca nemtii sa ne ocupe. Ungurii faceau oricum macel, poate ca mai mare. Erau victime multe in conflict. pe de alta parte, nu mai luptam alaturi de nemti cu rusii, nu pierdeam atatea vieti pe frontul de rasarit, rusii nu mai aveau pretentii de despagubiri de razboi, nu ne mai duceau robi in Siberia. Probabil ca Moldova o cucereau si si-o pastrau rusii, dar macar ramaneam demni, nu trebuia sa tradam pe nimeni, cum am facut-o la 23 aug. Era mult mai demna atitudinea in fata vremilor. Cred ca am fi fost mai mult respectati de intreaga lume.
      Oricum sufeream anii de comunism caci nu scapam de tradarea occidentului in fata lui Stalin.
      Concluzia ar fi ca, nu ne putem sustrage de la plata pacatelor noastre, nici ca persoana, nici ca neam !

      Apreciază

  4. SD said, on august 30, 2015 at 10:35 pm

    Se puteau opune si aveti exemplul tatalui meu care nu a cedat Banatul la sarbi!
    ,,Tovarase, daca noi pierdem teritorii dumneata primesti un glont in cap. NU ma intereseaza cine esti, ce esti si ce ai facut pana acum.”
    Si nu s-a pierdut nici un metru patrat. Si a reusit singur sa faca planurile de aparare ale armatei etc…
    Problema e ca in baza legii lui Alexandru Florian cei de astazi nu mai pot face nimic. Legea in sine e un atentat la siguranta nationala pentru ca in vremuri tulburi integritatea unei tari nu se pastreaza cu ,,corectitudinea politica” a institutului Wisental .

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: