Sfanta Drosida, fiica imparatului Traian, cea care s-a botezat singura. Iar paganul imparat Traian a scapat de iad datorita rugaciunilor Sfantului Grigorie Dialogul

Medalion din Mănăstirea Celic-Dere. Sfânta Drosida, în stânga, alături de Sfânta Filofteia

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie22.htm

În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea sfintei Drosida, fiica împăratului Traian, şi a celor împreună cu dânsa cinci canonice.

În vremea împărăţiei lui Traian, cinci femei care trăiau într-un loc retras de sihăstrie şi care pentru aceasta se chemau canonice, păzind toate poruncile lui Dumnezeu, printre toate celelalte îşi luaseră asupra lor ca sarcină adunarea moaştelor sfinţilor, ungerea lor cu miruri şi înfăşurarea lor în pânze curate, după care le aduceau şi le aşezau în locul de sihăstrie în care trăiau ele. Aflând de acest lucru, fiica împăratului Traian, al cărei nume era Drosida, a venit la aceste femei, scăpând de sub supravegherea celor ce păzeau camerele de dormit împărăteşti, care fuseseră cuprinşi de somn. Ea a adus cu sine o haină de mult preţ şi a cerut celor cinci femei ca să o ia cu ele la ridicarea trupului unui sfânt, din locul în care fusese aruncat.
Adrian, un sfetnic al împăratului, care era în acelaşi timp şi logodnicul Drosidei, a cerut să se pună soldaţi de pază lângă trupurile creştinilor morţi, ca să cunoască cine sunt cei care ridică trupurile lor. Şi paznicii stând de veghe au prins pe cele cinci femei şi împreună cu ele şi pe Drosida. Făcându-se ziuă, le-au adus pe ele înaintea împăratului. Şi împăratul, văzând laolaltă cu cele cinci femei şi pe Drosida, s-a spăimântat. Şi a poruncit ca aceasta să fie ţinută sub pază, doar-doar se va căi de ceea ce a făcut. Cât priveşte pe celelalte cinci femei canonice, a poruncit să se facă un vas mare în care au fost aruncate cele cinci femei, împreună cu multă aramă, şi să fie topite prin foc, ca arama să se amestece cu ţărâna sfintelor femei. Iar din amestecul acesta s-au construit fundurile vaselor celor mari de aramă ale băilor obşteşti, ridicate atunci din nou de el, spre desfătarea închinătorilor la idoli.

Iar Drosida dezbrăcând îmbrăcămintea cea împărătească, a ieşit uşor, fără să prindă cineva de veste. Şi, pe când mergea spre locul de chinuri, se gândea întru sine, zicând: “Cum mă voi duce la Dumnezeu, neavând îmbrăcăminte de nuntă? Căci nu am primit Botezul şi sunt încă necurată! Ci, Împărate al împăraţilor, Doamne Iisuse Hristoase, iată am renunţat la împărăţia mea pentru Tine, ca să mă aşezi portar al împărăţiei Tale. Tu, deci, Cel ce Te-ai botezat pentru noi, botează-mă în Duhul Sfânt!” Şi zicând acestea, scoţând mirul pe care îl luase cu sine din cămara ei şi aruncându-se într-un bazin în care se aduna apa din ploaie, ca într-un lac, s-a botezat, zicând: “Se botează roaba lui Dumnezeu, Drosida, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Şi păzindu-se pe sine, după aceea, timp de şapte zile, primea hrană îngerească. Iar unii dintre iubitorii de Hristos găsind-o şi rămânând pe lângă ea, a aflat cele cu privire la ea, ea însăşi povestindu-le în felul acesta cele pătimite. În ziua cea de-a opta, cerând lui Dumnezeu în rugăciune să o lumineze ce urmează să mai facă, s-a mutat către Domnul.

 

Comentariu saccsiv:

Conform https://radiorenasterea.ro/sfanta-drosida-printesa-mucenita/, însa, în a opta zi, Sfânta Muceniţă Drosida a mers la cuptor şi s-a aruncat în foc.

Iata si ce putem citi la Viața Sfântului Ierarh Grigorie Dialogul, Episcopul Romei de pe Doxologia:

Se scrie și aceasta pentru acest mare plăcut al lui Dumnezeu, că pe Traian, împăratul Romei (98-117), care a fost închinător la idoli, după mulți ani de la moartea lui l-a izbăvit sfântul din veșnicele munci cu rugăciunile sale. De acest lucru Sfântul Ioan Damaschin, în cuvântul său pentru cei adormiți, scrie astfel: „Grigorie Dialogul, episcopul Romei celei vechi, precum știu toți, era vestit întru sfințenie și înțelegere și, când slujea, avea părtaș un înger din cer slujind împreună cu dânsul. Acesta, călătorind oarecând pe podul cel de piatră și stând într-adins, a făcut rugăciune către Domnul cel iubitor de suflete pentru iertarea păcatelor lui Traian împăratul. Atunci, a auzit îndată glas de la Dumnezeu, zicând: Rugăciunea ta am auzit-o și dau iertare lui Traian; iar tu să nu mai faci rugăciuni pentru păgâni”.

Steven Seagal si Rusia

Steven Seagal in Rusia, 14 martie 2023:

Iata si ce putem citi in articolul din 27 februarie 2023 https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-26110896-putin-decorat-steven-seagal-inalta-distinctie-statului-rus-consta-actiunile-sale-umanitare.htm

ORTODOXIA în TANZANIA: zeci de catehumeni au fost botezați în ziua de Crăciun în orașul Bukoba

ORTHODOX CHRISTIANITY: DOZENS BAPTIZED ON CHRISTMAS DAY IN TANZANIA (+VIDEO)

CÂTEVA ZECI DE PERSOANE AU FOST BOTEZATE ÎN ZIUA DE CRĂCIUN ÎN TANZANIA LA BUKOBA (+VIDEO)

Publicat pe 26 Decembrie 2022, de Orthodox Christianity

Foto: orthodoxianewsagency.gr

Sărbătoarea Nașterii în trup a Domnului nostru Iisus Hristos din acest an a fost deosebit de binecuvântată în Tanzania.

În această zi, 60 de catehumeni din satele Mogoti și Kasura au primit baia renașterii, fiind botezați în Trupul lui Hristos în orașul Bukoba, relatează Agenția de știri Orthodoxia.

Foto: orthodoxianewsagency.gr

Cu ajutorul a 17 seminariști și 19 cateheți de la Seminarul Sfântul Marcu Evanghelistul și de la Mănăstirea Sfânta Macrina, au fost înființate misiuni într-un număr de sate din afara Bukoba. 30 de persoane au fost deja botezate în ziua de Paști 2021, la mănăstire.

Iar în ziua de Crăciun, în ciuda ploilor abundente, zeci de catehumeni din sate au făcut drumul spre Bukoba pentru a fi botezați de către Mitropolitul Chrysostomos al Bukoba și Tanzania de Vest al Patriarhiei Alexandriei.

OrthoChristian a raportat anterior că 155 de persoane au fost botezate în Tanzania în luna mai, iar alte 61 o săptămână mai târziu.

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

230 de africani, multi dintre ei fosti musulmani, au fost botezati in Tanzania

 

Finlanda: ortodocsii si lutheranii isi vor recunoaste reciproc validitatea Botezului…

ORTHODOX CHRISTIANITY: FINNISH ORTHODOX AND EVANGELICAL LUTHERANS SIGN JOINT DECLARATION ON BAPTISM

CONDUCĂTORUL BISERICII ORTODOXE A FINLANDEI, ALĂTURI DE CEL AL EVANGHELICILOR LUTERANI DIN FINLANDA, AU SEMNAT ÎN ORAȘUL FINLANDEZ TURKU, O DECLARAȚIE COMUNĂ PRIVIND TAINA BOTEZULUI

Publicat pe 03 Octombrie 2022, de Orthodox Christianity

IPS Leo, Arhiepiscop de Helsinki și a toată Finlanda, conducătorul Bisericii Ortodoxe a Finlandei, semnează alături de Tapio Luoma, arhiepiscop de Turku, actualul conducător al evanghelicilor luterani din Finlanda, o declarație comună despre Botez. Foto: ort.fi

Conducătorul Bisericii Ortodoxe a Finlandei alături de cel al evanghelicilor luterani din Finlanda, au semnat săptămâna trecută o declarație comună privind sensul și semnificația Tainei Botezului.

Declarația a fost semnată la catedrala principală a luteranilor, din orașul finlandez Turku, de către IPS Leo, Arhiepiscop de Helsinki și a toată Finlanda, conducătorul Bisericii Ortodoxe a Finlandei, și arhiepiscopul luteran Tapio Luoma, arhiepiscop de Turku, actualul conducător al evanghelicilor luterani din Finlanda, după ce a fost adoptată în cadrul discuțiilor teologice din 20-21 septembrie, informează Biserica Ortodoxă Finlandeză.

Biserica Ortodoxă a Finlandei a fost reprezentată la discuții de către Mitropolitul Ilija de Oulu, Părintele Heikki Huttunen, doctor în teologie, Părintele Mikael Sundqvist, master în teologie, și Soili Penttonen (consilier parohial între anii 2012–2017, membru al adunării bisericești în anii 2016-2017 și membru al consiliului în 2020. A lucrat ca profesoară de religie în estul Helsinkiului și ca profesoară de catehumeni, spune ca are ‘cunoștințe foarte ample despre administrația și viața ecleziastică a Bisericii Ortodoxe Finlandeze’).

În comentariile sale la semnare, IPS Leo a subliniat că speră ca documentul să ajute bisericile ‘să transmită importanța semnificației Botezului într-un mod mai accesibil’, în contextul în care numărul de botezuri în rândul copiilor este în scădere.

Declarația comună atestă că Botezul a fost instituit ca Taină de către Domnul lisus Hristos, Taină prin care un om devine membru al Trupului lui Hristos, prin scufundarea în apă în numele Sfintei Treimi.

Potrivit declarației, deși ‘avem idei diferite despre Botez și despre cum să îl săvârșim’, convertiții de la luteranism la ortodoxia din Finlanda, sau viceversa, nu mai trebuie să fie primiți prin Botez, deoarece ‘bisericile își recunosc reciproc validitatea Botezului’.

Citiți declarația integrală în următoarele:

„Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și iubirea Sa de oameni, El nu din pricina faptelor pe care le-am făcut noi întru dreptate, ci după mila Sa ne-a mântuit prin baia nașterii din nou și prin înnoirea Duhului Sfânt.” (Tit 3:4-5, Biblia versiunea Anania)

„Căci câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat.” (Galateni 3:27, Biblia varianta Anania)

Aceste texte din Noul Testament mărturisesc încrederea Bisericii primare, precum că Dumnezeu a decis să dea lumii o viață nouă, veșnică, trimițându-l pe Fiul Său, Iisus Hristos, pentru a împlini lucrarea de mântuire a omului și a lumii întregi. Lucrarea de mântuire a fost înfăptuită de Dumnezeul Treimic prin Întruparea, activitatea publică, precum și prin moartea și Învierea lui Hristos.

Omul devine participant la mântuire atunci când se îmbracă în Hristos prin Botez. Ambele biserici recunosc Botezul ca fiind Sfânt, sau o Taină. În acesta, Dumnezeu Însuși îl acceptă pe cel botezat din moarte, la viață. Botezul este săvârșit în numele Dumnezeului Treimic, folosind apa, conform poruncii lui Hristos cel Înviat: „Drept aceea, mergeți și învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28: 19, Biblia varianta Anania). Prin Botez, omul intră în Biserică, comunitatea numită în Noul Testament: Trupul lui Hristos. Persoana botezată care este recunoscută ca membru al acestei comunități, poate primi harul vieții veșnice în Hristos.

Practicarea Botezului în ambele biserici și înțelegerea importanței mărturiei creștine comune în țara noastră, se bazează pe faptul că împărtășim această credință creștină și viziunea despre importanța Botezului care derivă din ea. În situația în care un membru al uneia dintre bisericile noastre decide să devină membru al celeilalte biserici, Botezul nu trebuie săvârșit din nou asupra lui. În acest sens, bisericile noastre își recunosc reciproc validitatea Botezului, săvârșit în ambele.

Bisericile noastre au rădăcini comune în creștinismul nedespărțit din primul mileniu. După aceea, dezvoltarea doctrinei a luat căi diferite și, prin urmare, avem idei diferite despre Botez și despre modul de a-l săvârși. Acestea au fost discutate în timpul discuțiilor teologice și expuse în comunicatele publicate în urma acestora.

Discuțiile teologice dintre bisericile noastre și conviețuirea de zi cu zi a membrilor noștri, ne-au determinat să elaborăm o declarație comună privind Botezul. Astăzi ne confruntăm cu provocări în transmiterea tradiției creștine. Mulți se pot afla în afara a ceea ce se dăruiește prin Botez. Dorim să dăm mărturie împreună despre darul Botezului și să încurajăm pe toată lumea să se familiarizeze mai mult cu acesta.

Adoptată de către Consiliul Episcopal al Bisericii Ortodoxe Finlandeze, la 15.03.2022, și de către Sinodul Bisericii Evanghelice Luterane din Finlanda, la 5.5.2022.

 

Comentariu saccsiv:

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)

Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15).

(47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)

CANOANELE APOSTOLICE

 

Abordarea corectă a unei mari probleme

Sursa: https://tasthyras.wordpress.com/2022/03/19/%ce%b7-%cf%83%cf%89%cf%83%cf%84%ce%ae-%cf%80%cf%81%ce%bf%cf%83%ce%ad%ce%b3%ce%b3%ce%b9%cf%83%ce%b7-%cf%83%ce%b5-%ce%ad%ce%bd%ce%b1-%ce%bc%ce%b5%ce%b3%ce%ac%ce%bb%ce%bf-%cf%80%cf%81%cf%8c%ce%b2%ce%bb/#more-46681

Traducerea: Felix:

In primul rând:
„Fie există Dumnezeu, fie nu există Dumnezeu.”

Ce crezi?

Dacă spui CĂ NU EXISTĂ, ne oprim aici. Dacă crezi că există, continuăm.

A doua considerație:

Dumnezeul creștinilor Iisus Hristos este SINGURUL ADEVĂRAT.”

Ce crezi?

Dacă spui că zeii tuturor religiilor sunt egali si aceiași, atunci din nou ne oprim aici. Dacă sunteți de acord că Dumnezeul creștinilor este Singurul Cel adevărat, continuăm.

Reflecții a treia:

„Acest Dumnezeu adevărat ne este Revelat prin Biblie si prin interpretările Sfinților Părinți.”

Ce crezi?

Dacă spui că interpretăm Biblia noi înșine, cum fac Protestanții ne oprim din nou aici, pentru că suntem prea mici și slabi pentru a interpreta Biblia singuri.
Dacă, pe de altă parte, sunteți de acord că Revelația Adevărului credinței noastre ortodoxe, se transmite prin interpretările Sfinților Părinți si ne conduce la Adevărul Absolut, atunci continuăm.

Reflecția a patra.

„Biserica este Una, Sfântă, Soborniceasca și Apostolică, cea pe care o mărturisim în Crez, si care detine Harul necreeat transmis de catre Hristos Dumnezeu Cel Unic si Adevărat, NUMAI in Biserica Ortodoxă”.

Ce crezi?

Dacă nu sunteți de acord și spuneți că si în celelalte Confesiuni creștine există Har sfintitor, atunci ne oprim aici.
Dacă sunteți de acord ca doar Biserica Ortodoxa transmite harul prin Taine, continuăm.

Reflecție a cincea.

„Prin acest Har necreeat devenim ACTIONARI, indeosebi prin sfantul Botez initial, iar apoi prin restul Sfintelor Taine ale Sfintei Noastre Biserici Ortodoxe.”

Ce crezi?

Dacă nu sunteți de acord și spuneți că harul aparține Bisericii Ortodoxe dar si celor care nu sunt botezați sau celor care sunt botezați în celelalte confesiuni creștine și că pot si acestia intra în comuniune cu Harul necreeat si mantuitor si de asemenea ca si cei care nu participă la sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe sunt partasi ai acestui har, ne oprim din nou aici.
Dacă sunteți de acord, continuăm.

GÂNDURI DE ÎNCHEIERE.

Am folosit insistent cuvantul ACTIONAR, mai sus.
De ce?
Căci Sfântul Botez îl predispune pe om SĂ PARTICIPE LA BOGATA PREZENȚĂ ȘI BUCURIE DIVINĂ A HARULUI.
Prin urmare, botezul ortodox al pruncilor oferă omului această POSIBILITATE.
Adică să fie părtaș la acest Har Divin necreeat.
Este acest prilej un lucru bun sau rău?
Când folosim acest prilej, este mantuitor, atunci când il neglijăm este distructiv.
Înzestrăm copilul cu bogăția Harului Botezului și îi lăsăm copilului libertatea de a activa sau nu acest Har.
Din păcate, părinții au grijă să-și înzestreze copiii cu bunurile materiale care există astăzi și mâine dar care mai apoi se pot pierde.
De ce cred ei că este rău să-și înzestreze copiii cu bogatia harului Ortodoxiei prin Taina atotcuprinzătoare a Sfântului Botez si prin Taina Mirungerii?
Ce și cine l-ar putea împiedica ulterior pe micuțul prunc botezat să „nu activeze niciodată” ZESTREA DE BUCURIE DIVINĂ A HARULUI?

Si chiar dacă vrea să primească harul și să-l activeze sau sa-l mentina continuu la un moment dat în viața sa de adult, cine poate garanta că vor exista întotdeauna CONDIȚIILE ORTODOXE ADECVATE pentru a activa si mentine continuu Harul Sfântului Botez?
Este timpul să ne plecăm în cele din urmă capul cu smerenie la ceea ce Sfinții Părinți ai Bisericii noastre ne-au lăsat moștenire în mod infailibil prin Traditia Patristica.
Biserica noastră Ortodoxă, este singura purtătoare al Harului si a Adevărului și, prin urmare, al Mântuirii noastre.

Amin.

18-3-2022

1896: CATOLICII sunt ERETICI si TREBUIE BOTEZATI daca vin in Biserica Ortodoxa / Tiparit cu autoritatea și binecuvântarea Sfântului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române

Documentele care demonstrează

că papismul este erezie
de Panaghiotis Raptis
Am citit în ὈρθὀδοξοςΤύπος (1834/4-6-2010) cu mare atenţie articolul Părintelui Anastasios Gotsopoulos,

paroh al Bisericii Sfântul Nicolae din Patra, şi referitor la aceeaşi tema, Papismul ca erezie, aş dori să completez că papismul a fost şi este condamnat de-a lungul istoriei de canoanele Sinoadelor Ecumenice pe care papismul trebuia să le ia serios în seamă înainte de a proclama oficial dogma „Filioque”.
La Sinodului II Ecumenic din 381 d.Hr., Sfinţii Părinţi au adăugat în Simbolul de Credinţă un articol referitor la dumnezeirea Duhului Sfânt: „Şi întru Duhul Sfânt care din Tatăl purcede …”, după cuvintele lui Hristos care a spus: „Care de la Tatăl purcede” (Ioan 15, 26), fără ca Hristos să adauge vreun cuvânt despre Sine Însuşi.
În 1014, Papa Benedict al VIII-lea după Sinodul de la Toledo 547-585 a introdus oficial adaosul „Filioque”, adică Duhul Sfânt purcede „şi de la Fiul”. Neţinând seama de îndrumările şi moştenirile  Sfinţilor Părinţi, precum Vasilie cel Mare, care a trăit între 330 şi 379 d.Hr. şi care în mod profetic a spus: „Cel ce introduce două principii, propovăduieşte doi Dumnezei”. La rândul său, Marele Fotie, Patriarhul Constantinopolului, îl acuză pe papă că introduce dualismul în Biserică şi perverteşte dogma Sfintei Treimi. Sfântul Sava cel Sfinţit care a trăit în secolul al V-lea d.Hr. a spus: „Şi deci noi nu iubim în afara hotarelor (gr. ὅροι) Sfinţilor Părinţi, nici nu adăugăm, nici nu scoatem ceva, căci mai bine este pentru noi să ni se verse sângele decât să schimbăm o iotă”. Şi Patriarhul Chiril I al Alexandriei 412-444 d.Hr. a afirmat: „În nici un chip să nu ne împingă cineva să acceptăm altă credinţă, adică alt Simbol de credinţă decât cel al Sfinţilor noştri Părinţi care s-au adunat la Niceea oarecând.
Nici să nu le permitem unora sau altora să schimbe vreun cuvânt al textelor acelora sau să altereze vreo silabă, noi cei ce avem în minte spusa «Nu muta hotarul străvechi pe care l-au însemnat părinţii tăi» (Proverbe 22, 28), «Fiindcă nu ei sunt cei ce vorbesc, ci Duhul Dumnezeului şi Tatălui» (Mt. 10, 20).”
Dar şi Papa Leon al III-lea (795-816) pentru a împiedica extinderea acceptării lui „Filioque” a poruncit şi s-a transcris originalul grecesc al Simbolului de Credinţă fără „Filioque” pe două plăci metalice care aveau forma unor scuturi şi le-a aşezat pe coloanele bisericii mitropolitane ca să fie la vedere şi să fie citite.
Orice modificare, alterare, adăugare sau scoatere va avea drept consecinţă excomunicarea pentru laici şi caterisirea pentru clerici.
Cu toate acestea nimic nu i-a oprit de la grozăvia lor lipsită de conţinut!…

Ar fi trebuit să îi oprească sfintele canoane ale Sinoadelor Ecumenice, precum:
a) Ale Sinodului III Ecumenic din 431 d.Hr., canonul 7 care spune: „Nu este îngăduit nimănui să înveţe altă credinţă, să scrie în Simbolul de credinţă sau să alcătuiască altele în afară de credinţa care a fost stabilită de Sfinţii Părinţi adunaţi în Niceea (este vorba de Sinoadele I şi II Ecumenice) în Duhul Sfânt”.
b) Hotărârea Sinodului V Ecumenic din 680-681 d.Hr. care îndeamnă: „Întru nimic nu se pot înnoi hotărârile credinţei, dogmele care înlătură (învăţăturile) lumeşti ale necredinţei, sau Simbolul pe care îl propovăduiesc cei 318 Părinţi (…), iar cei care primesc cu bucurie orice fel de erezie stricătoare de suflet, fie că este vorba de episcopi, fie de clerici, străină le este episcopilor episcopia şi preoţilor preoţia, monahi sau laici, SĂ FIE ANATEMA. Următori deci sfinţilor şi aleşilor părinţi şi în acord cu ei, CONSIDERĂM CĂ NICI O ALTĂ CREDINŢĂ NU ESTE ÎNGĂDUITĂ, nici nu este permis a fi propovăduită sau scrisă sau alcătuită sau purtată sau învăţată altfel de către cei ce încearcă să alcătuiască o altă credinţă … sau să introducă vreo inovaţie, adică născocire de cuvinte, spre distrugerea celor rupţi de noi (de Biserică) … STRĂINĂ LE ESTE EPISCOPILOR EPISCOPIA (pierd episcopia şi se caterisesc) şi preoţilor preoţia, şi dacă sunt monahi sau laici, SĂ FIE ANATEMA.”
c) Sinodul V-VI Ecumenic din 691-692 d.Hr., canonul întâi: „„Orânduim cu dumnezeiescul har ca acea credinţă care ne-a fost predanisită nouă de către martorii văzători şi de către slujitorii Cuvântului (Luca 1, 2), adică de către de Dumnezeu aleşii apostoli şi de Sinoadele I, II, III, IV, V, V Ecumenice […] să se ţină tare şi să rămână neclintită până la sfârşitul veacului, precum şi scrierile şi învăţăturile (dogmele) predanisite lor de Dumnezeu, lepădând şi noi şi dând anatemei pe cei pe care ei (Sfinţii Părinţi) i-au lepădat şi i-au dat anatemei, ca pe nişte vrăjmaşi ai adevărului şi ca pe cei care s-au întărâtat în deşert împotriva lui Dumnezeu şi care s-au străduit să ridice nedreptatea întru înălţime. Iar dacă cineva dintre toţi nu ţine şi nu ar primi (îmbrăţişa) învăţăturile (dogmele) pomenite mai înainte ale dreptei credinţe, şi nu va gândi (crede) şi propovădui astfel, ci ar încerca să se ridice împotriva acestora, să fie anatema – după orânduirea (hotărârea) acum aşezată de către sfinţii şi fericiţii părinţi arătaţi mai înainte, şi să fie scos şi să cadă din starea (ceata) creştinească (din catalogul creştinesc) ca un străin (vrăjmaş). Iar noi, după cele mai înainte orânduite (hotărâte), am priceput desăvârşit că nici nu este a se adăuga ceva, nici a se scoate (din ele) ceva, care lucru pentru nici un motiv nu l-am putut face.”[1]”.
d) Al Sinodului VII Ecumenic din 787 d.Hr., canonul întâi: „cu bucurie primim în inimile noastre sfintele canoane şi întărim întreaga şi nestrămutata orânduire a lor, a celor ce sunt aşezate de către sfintele trâmbiţe ale Duhului, ale preaslăviţilor apostoli, ale celor şase sfinte sinoade ecumenice şi ale celor ce s-au întrunit local pentru aşezarea unor astfel de rânduieli şi ale sfinţilor noştri părinţi. Căci ei toţi sunt luminaţi de unul şi acelaşi Duh, au rânduit cele de folos. Şi pe cei pe care ei îi supun anatemei, şi noi îi dăm anatemei, şi pe cei pe care ei îi supun caterisirii şi noi îi caterisim, şi pe cei pe care îi supun afurisirii, şi noi îi afurisim, iar pe cei pe care îi dau certării şi noi aşişderea îi supunem”.[2]
e) Fragment din Sinodul VII Ecumenic din 783, al şedinţei a şaptea şi a opta în care se afirmă: „Noi, pe cei care adaugă sau scot ceva din Biserica Universală (Ortodoxă), îi ANATEMIZĂM… toţi ereticii, anatema … toată înşelarea ereticilor va eşua şi tot MĂDULARUL STRICAT, ca fiind bolnav incurabil, se va tăia …
Noi, deci, toate dogmele şi lucrurile acestor părinţi purtători de Dumnezeu le propovăduim cu o gură şi cu o inimă, nimic adăugând şi nimic scoţând din cele predate nouă”.
f) Al Sinodului VIII Ecumenic din 879-880 d.Hr. – canonul întâi: „Noi îi anatemizăm pe cei care adaugă sau scot ceva din Biserica Universală”.
Şi acest sinod are toate caracteristicile unui sinod ecumenic şi foarte mulţi teologi oficiali îl acceptă drept al VIII-lea Sinod Ecumenic. Dar poate nu sunt suficiente hotărârile sus-menţionate care condamnă papismul în cadrul sinoadelor III, V, V-VI şi VII Ecumenice?  De altfel, Sinodul VIII reia pur şi simplu cele hotărâte la Sinodul VII Ecumenic. Cum deci admit unii că Papa nu a fost condamnat ca eretic? „Filioque” nu este contrar învăţăturii lui Hristos şi evangheliei Lui şi nu propovăduieşte evanghelia altcuiva? Această deosebire nu există în învăţătura şi dogma Bisericii? Cum deci unii afirmă că papa nu este eretic, ci doar schismatic? Prin diferenţa introdusă nu este anatema potrivit Sfântului Apostol Pavel (Gal. 1, 8-9)?
Cum poate deci Papa să aibă continuitate apostolică şi taine valide? Prin această inovaţie a sa nu se împotriveşte doar Sfinţilor Părinţi, ci Însuşi Duhului Sfânt, pentru că „nu ei sunt cei ce vorbesc, ci Duhul Dumnezeului şi Tatălui”.
Această inovaţie constituie o blasfemie uriaşă împotriva Duhului Sfânt şi un păcat de neiertat, potrivit învăţăturii aceluiaşi Iisus Hristos (Marcu 3, 29; Luca 12, 10).
Această inovaţie, prin completarea cuvintelor lui Iisus Hristos, constituie o violare, o încălcare, anulare şi nerespectare a cuvintelor Sale.
Căci Hristos a spus: „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua cea de apoi.” (Ioan 12, 48) şi „Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine” (Luca 19, 16).
Şi în cadrul multor altor Sinoade răsăritenii au condamnat pe occidentali atât pentru fiecare inovaţie în parte, cât şi pentru întregul învăţăturii lor, aşa cum scrie şi preacinstitul preot din Patra, Anastasios Gotsopoulos.
Dacă acceptăm că nu au existat Sinoade care să îl condamne pe Papă înseamnă că nu este eretic? Oare pentru iehovişti există asemenea sinoade? sau pentru masonii care cred în Marele Arhitect al Universului şi în Bathomet?
Oare Mahomed şi Mahomedanismul nu au fost deja condamnate de Sinodul I Ecumenic din 325 d.Hr. pentru motivul că neagă asemenea lui Arie dumnezeirea lui Hristos, asemenea masoneriei?
Canoanele Sinoadelor Ecumenice care condamnă (ereziile) nu au valabilitate veşnică?
Ὀρθόδοξος Τύπος, 10.09.2010, pp. 3-4.
Treaducere Tatiana Petrache ( G.O.)

 

Comentariu saccsiv:

Materialul de mai sus a fost preluat din articolul Documentul în limba română care demonstrează că romano-catolici și greco-catolicii sunt eretici și trebuie să fie botezați dacă vin în Biserica Ortodoxă de pe Graiul Ortodox, unul dintre cele mai valoroase site-uri ortodoxe de limba romana, care din pacate intre timp a fost inchis, ceea ce consideram ca reprezinta o mare pierdere, caci astfel au disparut o multime de texte de aur. Au ramas pe internet doar cele ce au apucat sa fie preluate de catre celelalte bloguri. In cazul de fata:

https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/2016/08/10/documentul-in-limba-romana-care-demonstreaza-ca-romano-catolici-si-greco-catolicii-sunt-eretici-si-trebuie-sa-fie-botezati-daca-vin-in-biserica-ortodoxa/

 

Bebelusii nu se ineaca, parinte Savatie Baștovoi! Ei isi tin respiratia si chiar pot inota sub apa. Asa i-a facut bunul Dumnezeu!

Parintele Savatie Baștovoi, pe facebook:

Părerea mea despre botezul la 6 săptămîni este cunoscută în cercuri restrînse. Acum o voi face publică.

În toată frumusețea Bisericii, în liniștea ei înălțătoare, în bunămireasma ei de rai, în dulceața cîntărilor nu am înțeles niciodată spectacolul grotesc cînd un prunc căruia nu i s-a uscat bine buricul este trîntit sub apă în timp ce țipă ca din gură de șarpe.

Să-mi lămurească cineva cum e argumentată această urgență a botezului, încît să nu mai poată aștepta ca acel copil să se înzdrăvenească? Paralela cu tăierea împrejur vechi testamentară nu e deloc potrivită, pentru că botezul e altceva. Iar celalalt argument, „ca să nu moară nebotezat”, e de-a dreptul aberant. Uite că poate muri botezat.

Cîteva gînduri elementare despre prunci și apă:

1. Pruncul nu știe că sub apă nu se respiră și nu își poate ține respirața în mod rațional cum o face un adult.
2. Pruncul plînge pentru că se simte în pericol în mîini care miros altfel decît mama sa. Cînd e trîntit în apă resimte un pericol de moarte, de aceea țipă ca la tăiere, nu pentru că nu e de acord cu botezul.
3. Cînd pruncul plînge, el deschide larg gura pentru a inspira aer. Dacă în acel moment îl trîntești sub apă, el va trage, în loc de aer, apă în piept. Pruncul nu știe că sub apă nu se respiră. Nu este adevărat că îl puteți scufunda pe segmentul cînd a inspirat și urmează expirarea – deoarece are spasme de plîns, ritmul respirației poate fi încălcat și poate inspira apă.
4. Îndemînarea preotului de a acoperi nasul și gura nu aș recomanda-o tururor, mi se pare ceva ce ține de abilități de lecari nu de preoție. E destul ca cineva să nu fie atît de îndemînatec ca să se producă o tragedie. Una la zece milioane e destul.
5. Botezul nu este și nu poate fi o practică riscantă. Nu există nici o virgulă în procentul de risc în botez. Discuțiile despre afundare sau stropire nu își au rostul. Întrebarea care se impune nu este dacă mai botezăm prin afundare, ci pe cine, cum și cînd afundăm.

În sfîrșit, atunci cînd e de apărat, ne apărăm, dar de ce ne mirăm cînd sîntem huliți pentru că a fost adus copilul viu la botez și a fost scos mort?

La țăranii moldoveni există chiar și pînă azi rînduiala ca bărbatul să nu ia prunc în brațe pînă la un an. Cred că acest obicei s-a impus și el din cauza că bărbații pur și simplu nu știu să apuce un prunc sugar, nu au simțul natural necesar și îi pot dăuna.

Hristos a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine!” Nu a zis: „Aduceți copiii la Mine”. Eu cred că un copil ar trebui botezat la vîrsta cînd îl recunoaște pe părintele și întinde bucuros mîinile să îl apuce de barbă.

Dacă judecată mea vă pare greșită, iertați-mă.

 

Comentariu saccsiv:

Greseste fundamental parintele Savatie Baștovoi cand spune ca:

Pruncul nu știe că sub apă nu se respiră și nu își poate ține respirața în mod rațional cum o face un adult.

Tocmai ce am vazut zilele trecute pe DaVinci (canal tv ce absolut sigur nu are simpatii ortodoxe) un foarte interesant documentar despre bebelusi, in cadrul caruia, o buna parte a fost rezervata unui fabulos fenomen: acestia nu se ineaca sub apa, ba mai si inoata.

Nu era ceva nou pentru mine, mai scrisesem despre acest subiect in urma cu zece ani, insa de fiecare data cand privesc la astfel de imagini, nu incetez sa ma minunez:

Iata si ce putem citi la http://www.bebelusi.eu/w/Reflexe_bebelu%C5%9Fi despre reflexul inotului:

Se declanseaza atunci cand copilul ajunge in apa. Incepe sa isi miste bratele si picoarele ca pentru a inota, iar daca ajunge cu capul sub apa isi tine automat respiratia. De aceea exista piscine speciale pentru nou-nascuti unde ei pot sa-si exerseze abilitatea de a inota. Din motive de siguranta, reflexul inotului nu trebuie testat acasa ci doar intr-un centru specializat, in prezenta unor specialisti.

Ba mai mult, exista si nastere in apa. La spital:

Sau acasa:

 

9 ianuarie: Sfantul Polieuct, botezat in propriul sange

Polieuct si Nearh au fost doi ostasi, buni prieteni între ei, în zilele împaratului Deciu, la anii 250. Locuinta lor era în Meletina, cetatea de capetenie a Armeniei. Credinta lor era deosebita: Nearh era crestin, iar Polieuct, cu toate ca era pagân, avea însusiri de crestin si mare înclinare sa ajunga crestin. Împaratul a dat porunca foarte aspra împotriva crestinilor. Aceasta porunca a tulburat adânc pe Nearh, nu de teama chinurilor, ce-l amenintau, ci de teama ca nu cumva prietenia lui cu Polieuct sa se rupa, sau sa se raceasca, din pricina acestei porunci, care ameninta cu pedepse pe crestini, si fagaduia daruri si cinste celor ce ramâneau pagâni, sau se întorceau la credinta pagâna. Nearh era atât de amarât, încât Polieuct, aflând pricina amaraciunii lui, si-a deschis inima, spunându-i: „nu te teme ca porunca împaratului are sa ne desparta; în noaptea aceasta am vazut pe Hristos, la Care tu te închini; El m-a dezbracat de haina mea murdara si m-a îmbracat cu una luminoasa, m-a urcat pe un cal înaripat si mi-a zis sa-I urmez Lui. Aceasta vedenie m-a hotarât cu totul sa fac ceea ce gândeam de mult; caci numai numele de crestin îmi lipseste. Ai bagat de seama ca ori de câte ori mi-ai vorbit de marele vostru Mântuitor, eu te-am ascultat cuviincios; si ca atunci când mi-ai citit viata si învataturile Lui, am ramas uimit de sfintenia faptelor si cuvintelor Lui? O, Nearh, daca m-as crede vrednic sa merg la El, fara sa-I cunosc tainele si fara sa fiu bogat, ai vedea izbucnind dorinta pe care o am sa mor pentru slava Lui si pentru întarirea vesnicelor lui adevaruri!” Nearh l-a lamurit spunându-i ca tâlharul cel cuminte, de pe cruce, a dobândit grabnic cerul, fara sa fi fost botezat. Auzind aceasta, Polieuct, plin de râvna, a smuls porunca împaratului, a scuipat-o, a rupt-o în bucati si a aruncat-o în vânt; si vazând idolii pe care pagînii îi duceau spre altare, la închinare, i-a smuls de la cei ce-i purtau, i-a aruncat la pamânt, si i-a calcat în picioare. Toata lumea, împreuna cu Nearh, prietenul sau, a ramas uimita de aceasta fapta neasteptata.

Felix, care era socrul lui Polieuct si care avea împuternicire de la împarat sa prigoneasca pe crestini, a vazut cu ochii lui ce a facut ginerele sau si s-a îndurerat vazându-si pierdute nadejdea si sprijinul familiei sale. De aceea, Felix a încercat sa zdruncine statornicia lui Polieuct, întâi cu vorbe frumoase, apoi cu amenintari si la urma cu lovituri peste fata, date de calaii pe care îi avea. Dar nu a ajuns la nici un capat. Si atunci Felix a trimis pe fiica sa, Paulina, sotia lui Polieuct, cu nadejdea ca lacrimile ei vor avea mai mare putere asupra barbatului sau, decât mestesugirile si asprimea tatalui. Dar nimic n-a dobândit nici prin fiica sa; ci, dimpotriva, taria lui Polieuct a adus la credinta crestina pe multi pagâni. Si atunci Felix, nemaiavând ce face, a dat porunca sa i se taie capul. Si sfântul mucenic Polieuct, fara alt botez decât cel al sângelui sau, s-a dus sa ia în stapânire marirea pe care Dumnezeu a fagaduit-o tuturor acelora care se vor lepada pe sine, pentru numele Lui.

Sursa: https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1610150400

 

230 de africani, multi dintre ei fosti musulmani, au fost botezati in Tanzania

Foto: Botez in Uganda

Sunt 1,4 milioane de ortodocsi in Uganda:

MASS BAPTISM: 60+ SOULS UNITED TO CHRIST IN UGANDA