Bebelusii nu se ineaca, parinte Savatie Baștovoi! Ei isi tin respiratia si chiar pot inota sub apa. Asa i-a facut bunul Dumnezeu!

Parintele Savatie Baștovoi, pe facebook:

Părerea mea despre botezul la 6 săptămîni este cunoscută în cercuri restrînse. Acum o voi face publică.

În toată frumusețea Bisericii, în liniștea ei înălțătoare, în bunămireasma ei de rai, în dulceața cîntărilor nu am înțeles niciodată spectacolul grotesc cînd un prunc căruia nu i s-a uscat bine buricul este trîntit sub apă în timp ce țipă ca din gură de șarpe.

Să-mi lămurească cineva cum e argumentată această urgență a botezului, încît să nu mai poată aștepta ca acel copil să se înzdrăvenească? Paralela cu tăierea împrejur vechi testamentară nu e deloc potrivită, pentru că botezul e altceva. Iar celalalt argument, „ca să nu moară nebotezat”, e de-a dreptul aberant. Uite că poate muri botezat.

Cîteva gînduri elementare despre prunci și apă:

1. Pruncul nu știe că sub apă nu se respiră și nu își poate ține respirața în mod rațional cum o face un adult.
2. Pruncul plînge pentru că se simte în pericol în mîini care miros altfel decît mama sa. Cînd e trîntit în apă resimte un pericol de moarte, de aceea țipă ca la tăiere, nu pentru că nu e de acord cu botezul.
3. Cînd pruncul plînge, el deschide larg gura pentru a inspira aer. Dacă în acel moment îl trîntești sub apă, el va trage, în loc de aer, apă în piept. Pruncul nu știe că sub apă nu se respiră. Nu este adevărat că îl puteți scufunda pe segmentul cînd a inspirat și urmează expirarea – deoarece are spasme de plîns, ritmul respirației poate fi încălcat și poate inspira apă.
4. Îndemînarea preotului de a acoperi nasul și gura nu aș recomanda-o tururor, mi se pare ceva ce ține de abilități de lecari nu de preoție. E destul ca cineva să nu fie atît de îndemînatec ca să se producă o tragedie. Una la zece milioane e destul.
5. Botezul nu este și nu poate fi o practică riscantă. Nu există nici o virgulă în procentul de risc în botez. Discuțiile despre afundare sau stropire nu își au rostul. Întrebarea care se impune nu este dacă mai botezăm prin afundare, ci pe cine, cum și cînd afundăm.

În sfîrșit, atunci cînd e de apărat, ne apărăm, dar de ce ne mirăm cînd sîntem huliți pentru că a fost adus copilul viu la botez și a fost scos mort?

La țăranii moldoveni există chiar și pînă azi rînduiala ca bărbatul să nu ia prunc în brațe pînă la un an. Cred că acest obicei s-a impus și el din cauza că bărbații pur și simplu nu știu să apuce un prunc sugar, nu au simțul natural necesar și îi pot dăuna.

Hristos a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine!” Nu a zis: „Aduceți copiii la Mine”. Eu cred că un copil ar trebui botezat la vîrsta cînd îl recunoaște pe părintele și întinde bucuros mîinile să îl apuce de barbă.

Dacă judecată mea vă pare greșită, iertați-mă.

 

Comentariu saccsiv:

Greseste fundamental parintele Savatie Baștovoi cand spune ca:

Pruncul nu știe că sub apă nu se respiră și nu își poate ține respirața în mod rațional cum o face un adult.

Tocmai ce am vazut zilele trecute pe DaVinci (canal tv ce absolut sigur nu are simpatii ortodoxe) un foarte interesant documentar despre bebelusi, in cadrul caruia, o buna parte a fost rezervata unui fabulos fenomen: acestia nu se ineaca sub apa, ba mai si inoata.

Nu era ceva nou pentru mine, mai scrisesem despre acest subiect in urma cu zece ani, insa de fiecare data cand privesc la astfel de imagini, nu incetez sa ma minunez:

Iata si ce putem citi la http://www.bebelusi.eu/w/Reflexe_bebelu%C5%9Fi despre reflexul inotului:

Se declanseaza atunci cand copilul ajunge in apa. Incepe sa isi miste bratele si picoarele ca pentru a inota, iar daca ajunge cu capul sub apa isi tine automat respiratia. De aceea exista piscine speciale pentru nou-nascuti unde ei pot sa-si exerseze abilitatea de a inota. Din motive de siguranta, reflexul inotului nu trebuie testat acasa ci doar intr-un centru specializat, in prezenta unor specialisti.

Ba mai mult, exista si nastere in apa. La spital:

Sau acasa: