Au gasit un schelet in dulapul lui Nelu Tătaru: recrutat de Securitate din tinerețe, cu numele conspirativ ‘Popa’
Va mai amintiti personajul?
Se ocupa cu din astea:
Jurist, despre Legea pandemiei propusă de Guvern: Cel mai odios atac la adresa drepturilor omului
Recent, i-au descoperit un schelet in dulap, conform articolului DOCUMENT Nelu Tătaru, recrutat de Securitate din tinerețe, cu numele conspirativ ‘Popa’ de pe Stiri pe surse:
Deputatul PNL, Nelu Tătaru, candidat al liberalilor la șefia CJ Vaslui, a fost racolat de către Securitate, în perioada liceului. Conform unei decizii eliberate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Nelu Tătaru a fost racolat în anul 1988.
Actual deputat, Nelu Tătaru a fost racolat de Securitate în perioada liceului și a semnat un Angajament în data de 28.11.1988, în perioada în care Tătaru era elev la liceu.
Nelu Tătaru a avut numele conspirativ ”Popa”, dar nu există documente care să ateste că ar fi fost angajat al Ministerului de Interne, în calitate de ofițer sau subofițer la Securitate sau la Miliție.
Cei de la CNSAS menționează faptul că, în înțelesul legii, lui Nelu Tătaru nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității.
Nelu Tătaru a fost ministru al Sănătății în perioada pandemiei de Covid-19, iar în prezent este deputat, lider al PNL Vaslui și candidat al PNL la șefia CJ Vaslui.
Am încercat să îl contactăm pe Nelu Tătaru pentru un comentariu, dar nu a putut fi contactat.
Biroul Electoral Central a transmis o circulară către birourile electorale privind interacțiunea la urne cu persoanele transgender
Biroul Electoral Central (BEC) a transmis, printr-o circulară, birourilor electorale din ţară, dar şi Autorităţii Electorale Permanente un îndrumar redactat de către Asociaţia Accept cu recomandări privind interacţiunea la urne cu persoanele transgender la alegerile din 9 iunie. Demersul BEC vine în urma solicitării Asociaţiei Accept şi adresei Avocatului Poporului.
Având în vedere solicitarea Asociaţiei Accept înregistrată la Biroul Electoral Central (BEC) cu nr. 1681C/BEC2024/22.05.2024 şi adresa Avocatului Poporului nr. 14636/23.05.2024, înregistrată la BEC cu nr. 1681C/BEC2024/22.05.2024, vă comunicăm îndrumarul pentru interacţiunea cu persoanele transgender în context electoral, cu rugămintea comunicării acestuia către structurile teritoriale sau birourile electorale de circumscripţie inferioare, după caz, în vederea prezentării informaţiilor şi recomandărilor înscrise în îndrumar, cu ocazia instruirilor preşedinţilor birourilor electorale ale secţiilor de votare şi a locţiitorilor acestora, precum şi cu ocazia instruirilor operatorilor de calculator desemnaţi”, scrie în circulara BEC.
Asociaţia Accept a trimis către BEC „un mic îndrumar pentru interacţiunea cu persoanele transgender în context electoral”. Documentul subliniază că datele din actele de identitate ale persoanelor transgender nu corespund întotdeauna cu înfățișarea lor, ceea ce poate crea neconcordanțe.
În multe cazuri, în ce priveşte persoanele transgender, datele ce se regăsesc în actele de identitate nu corespund sau nu corespund în totalitate cu înfăţişarea persoanei. Astfel, pot exista situaţii în care prenumele şi menţiunile privind sexul să difere de modul în care persoana se prezintă lumii, ca bărbat sau femeie. De asemenea, pot exista diferenţe şi în ce priveşte fotografia din cartea de identitate, determinate de faptul că persoana trece printr-o tranziţie medicală, cu efecte progresive asupra aspectului său fizic. Aceste neconcordanţe dintre actele de identitate şi identitatea de gen a persoanei sunt un rezultat al unei proceduri de recunoaştere juridică a genului a statului român, lipsită de accesibilitate, previzibilitate şi claritate, contrară drepturilor fundamentale ale omului, astfel cum reiese şi din hotărârea CEDO în cauza X şi Y c. României”, mai precizează documentul Asociaţiei Accept trimis către Biroul Electoral Central.
Îndrumarul a fost elaborat pentru a informa corect operatorii de calculator, reprezentanții Autorității Electorale Permanente, membrii birourilor electorale și alte persoane implicate în procesul electoral despre modul corect de a interacționa cu persoanele transgender.
Potrivit unei postări de pe pagina de Facebook a Asociației Accept, „persoanele trans au dreptul să voteze şi să-şi exercite dreptul la vot fără a le fi afectată demnitatea”.
Sursa citată mai spune că „potriviti studiilor, 3% din populaţia adultă a României se identifică drept persoane trans şi amintesc de (Ipsos Pride 2023)”.
Unii accepta ca vine Sfarsitul Lumii, dar vorbesc cu detasare, de parca ar comenta un film la tv, cu toate ca si ei sunt actori ai acestui film…
Deci unii inteleg astfel de articole:
Sfantul Teofan Zăvorâtul: “Moartea tot o mai așteaptă câte unul; dar ziua Domnului, mai nimeni”
De ce e obligatoriu ca orice crestin sa se preocupe de ANTIHRIST si SFARSITUL VREMURILOR? Azi, nu maine
Dar majoritatea dintre ei, doar atat fac: inteleg. Parca s-ar uita la un film la tv.
Nu renunta la nimic si nici nu par a trasa vreun hotar dincolo de care sa nu treaca.
Ei si smatphonul au devenit una, nu se pot deplasa de aici si pana colea fara Waze, isi „usureaza” viata cu sumedenie de aplicatii iar portofelele le sunt doldora de tot soiul de carduri de fidelitate, ba uneori chiar bancare.
Si nu se pregatesc nicicum de necazurile ce vor veni, culmea, chiar daca stiu ca vor veni, traind intr-un soi de paralizie pe care eu n-o inteleg.
Sau poate ca traiesc intr-un soi de asteptare? Dar oare ce asteapta? Alegerile? Poate vine vreun partid minune si ne scapa de belele? Poate castiga Trump alegerile si salveaza Pamantul? Poate suveranistii se unesc cu Vladimir Putin si ne scapa de globalisti?
In acest caz, se cheama ca nu prea au inteles care-i treaba cu Antihristul si Parusia…
Deci mai insist:
Putem sa ne organizam pentru a-l opri pe ANTIHRIST? Iata ce spune Sfantul Ignatie Briancianinov
Pe cine asteapta crestinii moderni? Pe Hristos la a doua Sa venire sau pe antihrist?
Rosiile romanesti refuza sa inteleaga ca e incalzire globala
Zilele trecute, la tv ne aratau legumicultori ce se vaitau ca intarzie recolta de rosii deoarece noaptea e cu vreo 10 grade mai frig decat de obicei.
In timpul asta, tot la tv suntem neincetat batuti la cap cu incalzirea globala.
Rosiile insa, fiind mai proaste decat oamenii, nu inteleg saracele fineturi din astea propagandistice, asa ca fac in continuare ceea ce stiu: cand e frig … nu se coc.
29 mai 1453: CADEREA CONSTANTINOPOLULUI
Parerea academicianului Emilian Popescu, conform https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/caderea-constantinopolului-tragedia-lumii-crestine-133984.html
într-o marți, a doua zi după Rusalii, orașul întemeiat de împăratul Constantin cel Mare era cucerit de turci. Căderea Constantinopolului a fost o tragedie pentru întreaga lume creștină, nu numai pentru cea orientală, ortodoxă. Ea s-a constituit ca o pată rușinoasă pentru toată creștinătatea. Fiindcă nimeni nu s-a mobilizat pentru a sprijini militar Bizanțul. Apărarea bizantinilor a fost una eroică. „Asediul a durat din 5 aprilie până în 29 mai.
În toată această tragedie este de subliniat singurătatea Constantinopolului și a Ortodoxiei. Împărații bizantini de dinainte de Constantin al XI-lea Dragases au văzut care era cursul istoriei și au făcut demersuri pentru salvarea ei. Manuil al II-lea Paleologul, care a stat doi ani în Occident, a căutat ajutor la Milano, Veneția, Paris, Roma, ba chiar și la Londra, dar s-a întors descurajat de insensibilitatea apusenilor. Venețienii și genovezii, care aveau contract de apărare cu Constantinopolul, nu au întreprins nimic ca orașul să nu dispară. Doar au beneficiat din plin de veniturile pe care le puteau încasa. Aceasta reprezintă o importantă cauză a slăbiciunii Constantinopolului, anume concesionarea comerțului în favoarea acestor două mari orașe maritime.
Lumea occidentală a fost infectată de ideologia lansată de papalitate la vremea aceea, anume că Ortodoxia este o erezie și că Biserica Ortodoxă este schismatică, și, astfel, ea trebuie să dispară, idei ce s-au infiltrat treptat-treptat în societatea occidentală. După criza iconoclastă, în a doua jumătate a secolului al VIII-lea, continuând cu al IX-lea, regii Franței, Pepin cel Scurt și fiul său, Carol cel Mare, i-au izgonit pe longobarzi din mijlocul Italiei și din Ravenna, odinioară posesiune bizantină, și au dat papei Ștefan al II-lea aceste teritorii, constituindu-se asemenea unui stat numit Respublica Romanorum. Statul acesta deținea ceea ce latinii au numit Patrimonium Sancti Petri. Papa a devenit conducător politic, iar succesele militare înregistrate de Carol cel Mare în Apus au întărit puterea papală.
Divergențe între bizantini și occidentali
Primul atac a fost dat de papa Nicolae al II-lea împotriva lui Fotie, acuzat de schismă, că nu cinstește pe Sfântul Duh ca provenind și de la Fiul (Filioque). Fotie îl înlocuise pe Ignatie, un patriarh foarte evlavios, depus forțat din scaun de politicienii bizantini.
Vasile al II-lea Macedoneanul, mort în 1025, cel mai mare împărat bizantin, cu succese militare extraordinare (a trăit 68 de ani, din care 39 pe câmpul de luptă), a lăsat imperiul într-o glorie și prosperitate extraordinară (trezoreria Bizanțului avea în depozite 64.000 de tone aur), potolind toate populațiile dușmane barbare. Menumorut, de exemplu, atunci când au venit trimișii regelui maghiar să ceară pământ în Transilvania, i-a refuzat categoric, invocând și faptul că stăpânul lui era împăratul Bizanțului, Dominus meus, Imperator Constantinopolitani est. De asemenea, Ahtum, un duce creștin ortodox din Banat și botezat la Vidin, a invocat aceeași autoritate.
Împărați iresponsabili
Decăderea galopantă a imperiului s-a petrecut după Vasile al II-lea Macedoneanul. Cel care a contribuit cel mai mult la dezastru a fost fratele lui Vasile al II-lea Macedoneanul, Constantin, care s-a bucurat de toate privilegiile petrecând în chefuri. Criza începe, iar vârful ei se manifestă în timpul lui Constantin al IX-lea Monomahul, care era un om de carte. Știința și cultura au progresat în timpul lui, dar era slab administrator, prost militar și foarte imoral.
Contemporan cu Constantin al IX-lea Monomahul a fost un sfânt părinte, Nichita Stethatos, care are scrieri și în Filocalie. Supranumele lui Nichita de Stethatos, adică Pieptosul, i s-a dat pentru că a ținut piept imoralității împăratului și acuzațiilor nebunești ale papei de atunci. Nichita era călugăr de Mănăstirea Studion. Mihail Cerularie, patriarh al Constantinopolului în acea vreme, fusese și el monah de Studion, succedând la tron lui Alexie Studitul, un monah simplu, care l-a îngrijit până în ultima clipă pe împăratul Vasile al II-lea Macedoneanul. El i-a făcut o impresie foarte bună basileului pentru duhovnicia sa. Datorită relației lui cu împăratul, Alexie a ajuns patriarh, deși nu întrunea condițiile, însă a fost un bun patriarh. În timpul lor s-a petrecut Schisma cea Mare, care s-a întâmplat fiindcă împăratul l-a ignorat pe patriarh. A vrut să facă pe placul papei, încercând o alianță cu acesta.
Humbert, cardinalul înfumurat
În perioada 1050-1053, papa Leon al IX-lea a decis ca toate episcopiile, între care Arhiepiscopia din sudul Italiei, care includea peste 30 de episcopii, să fie scoase de sub autoritatea patriarhului, intrând sub jurisdicție papală. Acest lucru l-a mâhnit pe patriarh, dar împăratul Bizanțului nu a avut nici un fel de reacție fiindcă spera să facă front comun cu papa, cu armata lui, contra normanzilor. Papalitatea a pierdut această luptă, episcopul Romei fiind chiar arestat pentru câteva luni în sudul Italiei. Atunci când a fost eliberat, l-a trimis pe cardinalul Humbert la Constantinopol. Humbert n-a vrut să stea de vorbă cu patriarhul, ci s-a dus la Mănăstirea Studion de lângă Constantinopol. Aici, trimișii papei au dat de starețul mănăstirii, Nichita Stethatos, cu care au avut discuții destul de aprinse. În urma acestora, occidentalii au vrut să plece înapoi la Roma, dar înainte de acest gest au mers la Sfânta Sofia și au depus anatema pe masa Sfântului Altar. Documentele lăsate de Humbert la Bizanț au fost traduse în limba greacă și, aflând patriarhul și oamenii de rând de conținutul lor, s-a produs o mare revoltă.
În al doilea mileniu creștin s-au întâmplat așadar mari abuzuri. Toate încercările de unire care s-au petrecut după aceea, și aici mă refer la Sinoadele de la Lyon (1274), Basel (1431), Ferrara- Florența (1438-1439), au reprezentat un fel de dictate plecate de la o ideologie greșită: Biserica Ortodoxă este eretică, neapostolică, fiindcă nu se află sub autoritatea urmașilor Sfântului Apostol Petru.
Un oraș pe pământ străin
În 1054 s-a încercat subordonarea Bizanțului oarecum pașnic, iar militar în 1204. Din 1204 Constantinopolul a dispărut până în 1261, când puterea bizantină a fost reinstalată. Dar nu numai Constantinopolul a ajuns sub stăpânire latină, ci întreaga peninsulă balcanică și chiar o parte din Asia Mică au devenit dominioane stăpânite de occidentalii catolici. Partea din imperiu care mai rămăsese în Europa nu se mai afla sub stăpânire bizantină, ci aparținea genovezilor și venețienilor. Mai mult, acestor nobili occidentali care ajunseseră să stăpânească teritorii în Răsărit li s-au alăturat sârbii și bulgarii, care au profitat de slăbirea militară a Bizanțului și și-au înființat propriile regate, devenind autonomi. Practic în peninsula balcanică teritoriile bizantine erau foarte puține. Constantinopolul ajunsese un oraș într-un pământ străin.
Armata bizantină ajunsese foarte slabă. Cel mai important moment politic dintre Schisma cea mare și căderea Bizanțului a fost Cruciada a patra. Când împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul a revenit pe tron a fost nevoit să facă unirea de la Lyon din 1274. Toate celelalte tentative de unire petrecute la Basel și Florența au fost pași spre prăbușirea Bizanțului.
O altă cauză a căderii Constantinopolului este legată și de unele grave derapaje morale ale anumitor împărați bizantini fondatori de dinastii în imperiu. La cele enumerate mai înainte putem adăuga și o cauză de ordin natural – așezarea geografică a imperiului, între Orientul barbar, islamic, și Occidentul neprietenos. Cruzimea cu care a fost tratată populația bizantină în timpul asediului Constantinopolului a fost fără margini. Creștinii uciși atunci și care se aflau în afara cetății s-au ridicat la circa 40.000. Aproximativ 60.000 de constantinopolitani au fost luați prizonieri și vânduți ca sclavi. Femeile, copiii, călugării au îndurat suferințe de neînchipuit. Mănăstirile au fost prădate, iar bogățiile personale ale oamenilor au fost jefuite de invadatori. Dezastrul a fost unul fără precedent în istorie. Soldaților turci li s-a permis de către Mahomed al II-lea ca timp de trei zile să facă tot ce doresc în oraș.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog:
Documentar: „Caderea unui imperiu Lectia Bizantului
INAUGURARE CONSTANTINOPOL – 11 mai 330
3 comments