Comentariul zilei (15.09.2010): SIMBOLUL de pe PASAPOARTELE BIOMETRICE este un ochi intr-un dreptunghi?
Iata comentariul cititorului acadennis, postat la articolul PERVERSIUNILE SEXUALE sunt mari pacate … Educatia sexuala ne invata ca multe dintre ele sunt cat se poate de normale:
Off topic
Saccsive – un motiv de ingrijorare este semnul care apare pe noile pasapoarte RFID, un ochi intr-un dreptunghi, si este in aproape toate pasapoartele din lume nu numai din Europa, dar si America, Rusia sau Asia. De parca profetia din Biblie i-a din ce in ce mai mare amploare.
Pe wikipedia este o baza de date referitoare la noile e-passport co fotografii.
http://en.wikipedia.org/wiki/Biometric_passport
Am atasat deasemenea link-uri cu fotografii ale noilor pasapoarte biometrice din EU, USA, Asia, Rusia, etc. – infricosator.
CHINA: Cuplurile vor putea avea cate DOI COPII
Citez din articolul Liber la naşteri: China se pregăteşte de o explozie demografică:
Autorităţile de la Beijing vor pune capăt, după 30 de ani, politicii „un singur copil pe familie“. Îmbătrânirea populaţiei şi nevoia de forţă de muncă sunt principalele motive pentru care guvernul chinez vrea să renunţe la politica „maximum un copil într-o familie“.
Guvernanţii de la Beijing consideră că regula veche de mai bine de 30 de ani care permite cuplurilor să aibă un singur copil nu mai este benefică în contextul în care economia Chinei, a doua economie a lumii, a început să-şi revină rapid după criza economică. Prin urmare, autorităţile vor începe proiecte-pilot în cinci provincii în care rata natalităţii este extrem de scăzută.
Cuplurile în care ambii parteneri sunt singuri la părinţi vor avea voie să aibă doi copii. Proiectul va fi extins peste un an şi jumătate şi în capitală, dar şi în provincia Shanghai, urmând ca din 2014 restricţia „un copil pe familie” să fie eliminată la nivel naţional. „Ne-am concentrat, până acum, asupra încetinirii creşterii populaţiei, iar acum ne-am trezit fără tineri”, a declarat pentru jurnaliştii de la „Telegraph” Peng Xizhe, profesor la Universitatea din Shanghai.
Avorturi şi sterilizare forţată
Scopul restricţiilor era ca fiecare familie să ajungă să aibă – statistic vorbind – de la 4,3 copii la 1,7 copii. Efectul imediat asupra familiilor mai puţin numeroase a fost creşterea nivelului de trai şi o educaţie mai bună pentru micuţii singuri la părinţi. Propaganda chineză privind „copilul unic” nu a dat roade imediat, autorităţile recurgând la măsuri extreme. Astfel, anii ’80 au fost marcaţi de un număr extrem de ridicat de avorturi, la nivelul milioanelor, şi de sterilizarea forţată a sute de mii de femei. Pentru încălcarea restricţiei, chinezii riscau amenzi usturătoare, ba chiar şi o pedeapsă cu închisoarea. Acum însă politica demografică îşi arată reversul. Potrivit publicaţiei „China Daily”, lipsa forţei de muncă mai ales în zona rurală din nordul Chinei este foarte ridicată. Disponibilizările în masă de la sfârşitul lui 2008 – începutul lui 2009, cauzate de criza economică, au ascuns pentru o perioadă problema, însă anul acesta ea a devenit din nou vizibilă. De vină pentru deficitul de forţă de muncă nu este doar natalitatea în continuă scădere, ci şi boomul economic.
Nevoie de forţă de muncă necalificată
Un singur exemplu: vânzarea de autoturisme a crescut de două ori în luna ianuarie 2010, comparativ cu ianuarie 2009. Creşterea capacităţii de cumpărare a populaţiei a dus la crearea a sute de mii de noi locuri de muncă în provincii, mai ales în domeniul comerţului, al restaurantelor şi în sectorul hotelier. Specialiştii chinezi susţin că la acutizarea deficitului de forţă de muncă a dus şi dezvoltarea sistemului de învăţământ superior din China. Anul trecut, universităţile au avut peste 6,4 milioane de noi studenţi, în condiţiile în care în urmă cu zece ani erau doar puţin peste două milioane de studenţi. Şcolarizarea poate fi o problemă în contextul în care China are nevoie de forţă de muncă mai puţin calificată în anumite domenii.
Chinezii în Europa
În ultimii ani numărul chinezilor stabiliţi în Europa a crescut. Oficial, peste 1,5 milioane de chinezi sunt în ţările europene, cei mai mulţi în Marea Britanie – 400.000, Franţa – în jur de 233.000 şi Italia – circa 145.000. Neoficial, numărul lor este mult mai mare. În Bugaria, experţii contestă cifra oficială, de 5.000, susţinând că în realitate sunt 100.000.
Experiment secret
Modelul de reformă al politicii demografice prin care China vrea să permită familiilor să aibă doi copii în loc de unul, are la bază un experiment reuşit. Proiectul a fost iniţiat la cererea guvernanţilor de la Beijing în urmă cu 25 de ani, în districtul Yicheng. Evoluţia demografică a fost atent supravegheată de specialişti, care au avertizat că în 2050 aproximativ 30% din populaţia Chinei va avea peste 65 de ani. „Ne-a fost teamă că vom scăpa situaţia de sub control dacă oamenii vor avea libertatea să poată avea doi copii.
Am mers aproape din casă în casă să le explicăm locuitorilor care este reglementarea”, povesteşte un expert citat de „The Times”. Surpiza a fost însă plăcută. Oamenii de ştiinţă chinezi au ajuns la concluzia ca populaţia în zonă a crescut cu puţin peste 20 de procente, însemnând cu 5 procente mai puţin decât creşterea mediei la nivel naţional.
Experimentul demografic a redus şi dezechilibrul între nou-născuţi de sex masculin şi cei de sex femeiesc – iar estimările specialiştilor arată că în 2020 peste 24 de milioane de bărbaţi chinezi nu-şi vor găsi partenere. Zou Xuejin, sociolog în Shanghai şi bun cunoscător al experimentului Yincheng cere Guvernului de la Beijing relaxarea regulilor de control al natalităţii. Excepţie de la regula „unicului copil” impusă de liderul Deng Xiaoping fac şi regiunile în care trăiesc minorităţi etnice. Cuplurilor din oraşe le este permis să aibă doi copii dacă atât soţul, cât şi soţia, au fost copii singuri la părinţi. Totodată, cuplurile din mediul rural au voie să aibă doi copii daca primul născut este o fată.
Cititi va rog si:
DEZASTRU: Legea „copilului unic” lasă China fără pensii
Chinezii ascund trei milioane de copii anual
FOTOGRAFII TERIFIANTE cu poluarea din China
GUOLAOSI, necunoscutii lucratori chinezi morti de munca excesiva …
Patriarhul DANIEL BINECUVANTEAZA adunatura de la “MĂNĂSTIREA INTER-CONFESIONALĂ” BOSE
Citez din articolul ORTODOCŞI ŞI CATOLICI LA “MĂNĂSTIREA INTER-CONFESIONALĂ” DE LA BOSE, BINECUVÂNTAŢI DE PF DANIEL:
surse: basilica.ro, http://thriskeftika.blogspot.com/2010/09/ose.html, http://www.monasterodibose.it/
Ortodocşi şi catolici la Congresul de la Bose.
A început într-unul din centrele ecumenismului, în mănăstirea catolico-intercreştină de la Bose din Italia, un Congres cu tema ,,Comuniune şi singurătate’’(Communion and Solitude) cu participarea comună a ortodocşilor şi catolicilor. Acolo, la un loc cu cardinalii catolici sunt şi episcopii ortodocşi precum Kalistos de Diokleea, Irineu Bulovici de Başca, dar şi egumeni şi monahi ortodocşi, care au vrut să vorbească despre… Ortodoxie într-un centru ecumenist, dar şi să fie luminaţi de referatele catolicilor. Acolo este şi renumitul profesor – pentru vederile sale ecumeniste – Petros Vasileiadis, conferenţiar şi el la Congres. Amintim că Sinodul Bisericii Greciei, la întrunirea sa din 4 mai, a hotărât să trimită un reprezentant la Congres, fără însă să ne spună cine va fi acesta. Aşa cum ne descoperă fotografiile din link-urile de mai jos, la Bose este prezent Mitropolitul Ignatios de Dimitriada. În loc de orice comentariu publicăm mai jos fotografiile grăitoare de la Congres.
Colocviu ecumenic internaţional de spiritualitate ortodoxă la Bose, în Italia
Zeci de reprezentanţi ai creştinilor din întreaga lume participă zilele acestea în Italia, la cel de-al XVIII-lea Colocviu ecumenic internaţional de spiritualitate ortodoxă cu tema „Comuniune şi singurătate”, informează Radio TRINITAS. Întrunirea este organizată de comunitatea monahală din Bose şi se va încheia vineri, 10 septembrie.
Biserica Ortodoxă Româna este reprezentată de Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, cel care va transmite mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, adresat participanţilor la cel de-al XVIII-lea Colocviu ecumenic internaţional de spiritualitate ortodoxă, mănăstirea Bose, 8-11 septembrie 2010:
“Singurătatea ca luptă cu propriul egoism şi pregătire pentru comuniune
Am primit cu bucurie invitaţia Preacuviosului Părinte (e greşit, Preafericite, să numiţi “Preacuvios Părinte” pe cineva care este lipsit de dumnezeiescul Botez, de “sfânta luminare”, aflându-se încă în întunericul ereziilor proliferate de Vatican şi nu mă pricep de ce v-aţi bucura când vă cheamă un eretic, nu pentru a-l lumina cu Sfântul Botez în dreapta credinţă, ci pentru a-i “binecuvânta” şi confirma rătăcirea de la adevăr) Enzo Bianchi (din nefericire, acesta nu este “părinte”, pentru că ereticii sunt lipsiţi de harul preoţiei şi al succesiunii apostolice), superiorul mănăstirii Bose (şi dacă este superior al unei mănăstiri, sinagogă de eretici, e şi mai trist şi mai dureros, pentru că poate fi numit “părinte” în înţelesul în care Mântuitorul îl numeşte pe diavol “tată sau părinte al minciunii”, în cazul nostru al ereziei pe care o insuflă şi altora), de a participa la lucrările celui de-al XVIII-lea congres ecumenic (a se scrie şi a se citi “ecumenist”) internaţional de spiritualitate ortodoxă (Ortodoxia e discutabilă la modul cel mai serios într-un asemenea cadru inter-confesional), organizat între 8-11 septembrie 2010, de mănăstirea pe care o îndrumă Preacuvioşia Sa (O, Doamne, oare unde o îndrumă?). Tema congresului, Comuniune şi singurătate, este una de mare actualitate pentru viaţa spirituală şi activitatea pastoral-misionară a Bisericilor. În mod paradoxal, spiritualitatea ortodoxă, în general, şi în special spiritualitatea monahală creştină (De ce doar “creştină” şi nu şi “ortodoxă”? ! Spiritualitatea monahală s-a diminuat din ortodoxă în doar “creştină”?!), poartă amprenta relaţiei dintre singurătate şi comuniune. Lepădarea de viaţa mondenă şi asumarea voturilor sărăciei, castităţii (Recomandăm în acest punct volumul editat de IBMBOR: Sfântul Ioan Gură de Aur, “Despre feciorie. Apologia vieţii monahale…”, Bucureşti, 2007, ca să înţelegem că nu stau chiar aşa lucrurile cu virtuţile şi nevoinţele ereticilor) şi ascultării au ca scop eliberarea omului de patimile egoiste, pentru o totală consacrare a lui comuniunii cu Dumnezeu – izvorul iubirii nelimitate şi netrecătoare. Hristos Domnul spune că „oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine pentru numele Meu, însutit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică” (Matei 19, 29). „Însutit va lua înapoi” înseamnă bogăţia harului lui Hristos prezent în sufletul celor ce Îl iubesc pe El „cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul lor” (Matei 22, 39). Numai rugăciunea neîncetată transformă singurătatea în comuniune (Specific ecumeniştilor: multe cuvinte despre iubire şi niciunul despre adevăr! Unde eşti Pavele, luminătorule al lumii? Vino şi stai în mijlocul nostru şi ne spune iară şi iară că “Dragostea nu se bucură de nedreptate – şi erezia e o mare nedreptate -, ci se bucură de Adevăr”, de adevărul dreptei- slăviri şi dreptei-vieţuiri.)
Este demnă de subliniat abordarea acestei teme pe baza experienţei mai multor tradiţii creştine. În lumea de astăzi, tot mai ameninţată de însingurare şi autoizolare ca individualism materialist şi consumist, care diminuează sau distruge comuniunea de iubire între oameni şi Dumnezeu, precum şi în societate, aprofundarea relaţiei dintre singurătate şi comuniune poate constitui o lumină în plus pentru activitatea pastorală, misionară şi socială a Bisericii (care Biserică?! În atmosfera inter-confesională de acolo, ar fi fost bine să se precizeze unde e Adevărul iubitor şi jertfelnic şi implicit unde e mântuirea. Mărturisirea adevărului Ortodoxiei ar fi fost dovada unei adevărate iubiri a PF Voastre… Dar chiar! De ce să nu-l lăsăm pe papă şi pe ai lui să ne spună că ei sunt adevărata Biserică şi că noi suntem cu “lipsuri” până nu ne întoarcem în staulul Romei?!).
În încheiere, ne rugăm Preasfintei Treimi (Numai că nu ne închinăm la aceeaşi Treime; triadologiile noastre diferă enorm după cum bine ştiţi… Dar dacă asta e politica?! …Ne facem că nu ştim, nu vedem, nu auzim…)– izvorul prim şi modelul suprem al Comuniunii de viaţă şi iubire eternă, după chipul Căreia a fost creat omul (Geneză 1, 26), să binecuvinteze pe toţi participanţii la acest congres şi să lumineze lucrările ce se vor desfăşura. (Şi de ce-ar fi obligat Dumnezeu să asculte o astfel de minciuno-rugăciune – în realitate inexistentă – şi să trimită binecuvântarea şi luminarea Sa peste persoanele şi lucrările, ce în esenţă nu pot primi aceste energii dumnezeieşti necreate?! Domnul să ne lumineze pe toţi să ţinem Adevărul în Iubire. )
† DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE”
PENTRU IMAGINI FACEŢI CLICK AICI: 37170737-Bose
ŞI AICI: http://www.monasterodibose.it/content/view/3686/528/lang,en/
Cititi va rog si:
AUDIO – IPS SERAFIM JOANTA: elogiu penticostalilor …
AUDIO (si transcriptul): IPS SERAFIM JOANTA despre ECUMENISM si despre Parintele ARSENIE PAPACIOC
APEL catre toate blogurile ortodoxe: sa transam chestiunea Patriarhului Daniel
DOCUMENT: Un mesaj al PATRIARHULUI DANIEL adresat MARELUI MAESTRU AL MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI
VIDEO: Parintele ARSENIE PAPACIOC, homosexualitatea si Patriarhul
Părintele Arhimandrit Gheorghie KAPSANIS stareţul Mânăstirii Grigoriu din Sfântul Munte ATHOS despre INDOSARIEREA ELECTRONICA, NOILE BULETINE si UNIUNEA EUROPEANA
Citez din articolul Părintele Arhimandrit Gheorghie Kapsanis stareţul Mânăstirii Grigoriu din Sfântul Munte Athos despre buletinele electronice şi U.E.:
Toţi cei ce ne opunem îndosarierii electronice şi posibilei folosiri a numărului 666 pe noile buletine, avem de înfruntat nu numai pe reprentanţii autorităţii civile, care prezintă aceste măsuri, ci şi pe unii clerici şi fraţi mireni care, poate bine intenţionaţi, susţin că îndosarierea electronică şi Acordul Schengen nu au însemnătate theologică şi, prin urmare, nu este îndreptăţită o împotrivire din partea credincioşilor creştini ortodocşi, deoarece acestea aparţin cezarului, iar nu lui Dumnezeu, Susţin chiar că folosirea numărului 666 nu are importanţă, deoarece acest număr, la fel precum şi alte numere ale Apocalipsei, sunt simbolice. Eu cred însă că, potrivit duhului Sfintei Scripturi, Sfinţilor Părinţi şi mucenici, aceşti fraţi se înseală şi rătăcesc şi pe alţii.
S-a demonstrat de către oameni de ştiinţă şi politicieni de marcă faptul că Acordul Schengen şi îndosarierea electronică ating persoana umană, adică chipul lui Dumnezeu, şi constituie o ameninţare la adresa libertăţii umane şi, în plus, chiar la adresa suveranităţii noastre naţionale. Şi întreb: oare aceste chestiuni sunt indiferente conştiinţei noastre creştine ortodoxe şi moralei creştine?
Biserica noastră Ortodoxă nu numai că n-a aplicat principiul “taie-mă, turcule, ca să mă sfinţesc” ci a binecuvântat şi a influenţat chiar lupta pentru eliberare a neamului de sub turci în 1821. Însă şi atunci existau câţiva mai căpătuiţi care spuneau că nu trebuie să se pornească lupta împotriva barbarilor cotropitori, aducând chiar şi argumente teologice. Din fericire, clerul şi poporul n-au fost interesaţi să-i asculte, ci s-au luptat “pentru Hristos, pentru credinţa sfântă şi pentru eliberarea patriei.”
Câţiva ar spune că acum nu avem nici un cotropitor păgân de înfruntat. Aceasta însă este o afirmaţie şi mai periculoasă. Cei ce complotează împotriva libertăţii noastre nu apar drept cotropitori, ci drept “tovarăşi” ai noştri în Uniunea Europeană, însă care Europă? În Europa în care conduc şi în care sunt exploatatoare câteva mari puteri, în spatele cărora se ascunde oligarhia. Această oligarhie vrea ca supuşii săi să fie robi, lipsiţi de libertate, precum “Marele inchizitor” al lui Dostoievski.
Este oare o cutezanţă a face o paralelă între această Uniune Europeană (cu NATO-ul său şi cu Acordul Schengen) şi Sfânta Alianţă a statelor europene care, în veacul al 19-lea, a făcut tot posibilul spre a înăbuşi mişcările de eliberare ale popoarelor care gemeau sub regimurile asupritoare?
Nu este oare vrednic de mirare faptul că acea Sfântă Alianţă, la fel ca şi Uniunea Europeană de astăzi, se sprijinea pe ajutorul turcilor pentru a-i asupri pe greci ?
Ba chiar, pentru cei care nu vor să închidă ochii şi văd lucrurile în profunzime, este limpede că noile structuri impuse de către Uniunea Europeană prin aşa-zisul drept comunitar, care are prioritate în faţa dreptului naţional, impune treptat marginalizarea Bisericii noastre Ortodoxe. Aceasta înseamnă că Biserica Ortodoxă va înceta a mai fi considerată drept religie oficială a statului, învăţământul teologic în şcoli va fi eliminat, salarizarea clerului va înceta şi se va pune la egalitate Sfânta noastră Biserică Ortodoxă cu mulţimea de erezii şi de credinţe eterodoxe. Deja iehoviştii au reuşit să nu efectueze serviciul militar, ci să facă stagiul social, adică să ocupe în societate poziţia de pe care vor putea practica prozelitismul. Astfel se va rupe cordonul ombilical. Care a unit dintotdeauna Neamul nostru cu Biserica, hrănindu-l cu seva de viaţă dătătoare, îndeosebi în perioadele foarte critice.
Aceasta desigur, satisface Europa Catolică şi Protestantă, care face tot ce poate pentru a umili popoarele Ortodoxe ale Balcanilor şi pentru a ne dezbina şi a ne izola unele de altele. Iar acestui scop îi slujeşte Acordul Schengen. Cei care, în mod conştient ori inconştient, slujesc acestor planuri, aşteaptă să vadă împotrivirea noastră la Acordul Schengen şi la îndosarierea electronică. Dacă nu ne vom opune cu hotărâre, vor înainta încet încet către deplina noastră “europenizare,” adică deplina îngrădire a Bisericii Ortodoxe şi a culturii Eline. Este grăitor faptul că eterodocşii din Grecia au primit cu bucurie Acordul Schengen şi buletinele electronice, din moment ce nu vor avea înscrisă (vizibil) şi apartenenţa religioasă.
Să ajungem acum la numărul 666. Acest număr este, potrivit Apocalipsei, simbol al lui Antihrist, aşa după cum Crucea este simbol al lui Hristos. Nu este însă la fel ca alte simboluri numerice ale Apocalipsei, care se referă la limite de timp sau la numărul membrilor Împărăţiei lui Dumnezeu. Numărul 666 are legătură directă (este unit) cu persoana lui Antihrist, de aceea şi utilizarea lui are un alt fel de însemnătate în conştiinţa credincioşilor creştini. Faptul că este simbol şi nu însuşi Antihrist nu-i diminuează importanţa, de vreme ce este întrebuinţat cu scopul de a contamina şi a îngrădi pe creştini. Dacă nu este folosit cu aceste intenţii, de pildă la numerotarea clădirilor unei străzi foarte lungi, ori a paginilor unei cărţi, este un număr ca oricare altul şi de aceea nu creează probleme. Dacă este întrebuinţat însă cu intenţie, aşa cum se vede în cazul codurilor de bare, şi probabil pe viitoarele buletine electronice, atunci trebuie să fie condamnat de către orice creştin conştient. Întrebarea de ce insistă pe numărul 666 şi nu pe un alt număr dacă, aşa cum spun cei care-l folosesc, nu există nimic de ascuns, este uşor de pus. Vor, aşadar, să ne impună numărul 666, îndeosebi pe acte cu desăvârşire personale pe care le purtăm cu noi întotdeauna, aşa cum este buletinul de identitate.
Zic unii fraţi că numărul 666 de pe buletin sau că posibila marcare pe mână sau pe frunte nu ne poate lipsi de pecetea de neşters a lui Hristos, pe care am luat-o prin Sfântul Botez şi Sfânta Mirungere. Adevărat, nu ne poate lipsi când ni se impune cu sila, adică atunci când suntem legaţi şi însemnaţi, ori dacă ni se lipesc forţat cartele elctronice. Când însă le primim cu voia noastră, atunci desigur că harul lui Dumnezeu se va îndepărta de la noi, deoarece nu L-am mărturisit pe Hristos şi deoarece, din laşitate, ori din interes, ori din indiferenţă, ori din împuţinare sufletească, am primit simbolul lui Antihrist.
Cei ce spun mulţimilor că “nu contează numărul 666, luaţi buletinele electronice” nu se gândesc ce responsabilitate îşi asumă. Nu-şi pun problema că poate greşesc şi astfel devin autori morali ai apostaziei creştinilor.
Nu vom primi buletinele electronice deoarece considerăm că înjosesc persoana umană. Cum să purtăm un act în care vor fi scrise o mulţime de informaţii despre noi pe care le vor putea citi alţii, chiar şi străinii, dar nu noi înşine, şi pe care vor putea, cu îndemânare, să le modifice în defavoarea noastră. Nu le primi nici datorită faptului că, având numărul 666, le considerăm ca o lepădare de Hristos. Nimănui nu-i este îngăduit să-şi pună în pericol mântuirea. Aici suntem sprijiniţi de părerile unor cuvioşi părinţi contemporani, care au scris asupra acestei teme.
Fericitul Părinte Paisie (Aghioritul) scria în 1988:
“Iarăşi, din păcate, câţiva “ştiutori” îşi vor îmbrobodi fiii duhovniceşti ca pe copiii mici, chipurile ca să nu se supere: “Nu contează, nu este nimic, ajunge doar să credeţi lăuntric!”, în timp ce îl vedem pe Apostolul Petru că s-a lepădat doar exterior de Hristos şi tot a fost lepădare. Aceştia se leapădă de sfânta putere a lui Hristos care le-a fost dată la botez: ”Pecetea darului Sfântului Duh”, prin primirea peceţii lui Antihrist, şi mai zic că îl au în ei pe Hristos!”
Pe această temă a fost categoric şi Fericitul Părinte Epifanie Theodoropulos:
“Dacă, aşadar, cu adevărat noile buletine poartă numărul 666, dacă acest număr va fi folosit dinadins, ca având legătură cu Antihrist, este de neconceput să purtăm asupra noastră simbolul său. Însă chiar şi dacă acest număr nu este pus intenţionat, adică drept simbol al lui Antihrist, ci ca un simplu număr între multe altele pentru că aşa ar prezenta unele avantaje matematice (uşurarea diferitelor calcule etc.) – facem doar o ipoteză, deoarece nu există nici un indiciu pentru aşa ceva – aceste buletine de identitate care ne provoacă sensibilitatea religioasă prin folosirea unui număr îndoielnic sunt, cu totul de neacceptat. Nu le vom primi.”
De asemenea, sunt vrednice de însemnat şi cele spuse de Părintele Evsevie Vittis:
“Să ştim noi înşine, şi să spunem şi altora că, de scrie cineva numele lui Antihrist pe pecete sau numărul său, 666, este acelaşi lucru! O spune şi Apocalipsa: “Cel ce are semnul sau numele fiarei, sau numărul numelui ei”./Apoc.13:17/ Prin urmare, nu există diferenţă între nume şi număr. Aceasta o spunem şi o subliniem deoarece câţiva zic că numărul 666 nu este nimic, e doar un simplu număr.
Ei bine, la fel se întâmplă şi cu 666, aşa cum am subliniat. Cel ce primeşte acest număr blestemat se leapădă de Hristos, adică iese de sub stăpânirea Sa şi se uneşte cu diavolul. Merge cu cel de care s-a dezis la Botez. Aceasta nu o spunem din fanatism, ci o spune însăşi Scriptura. Că, acum, unii vor să-şi închipuie că Scriptura spune lucruri extremiste, fanatice, n-au decât. Noi vom asculta de Scriptură, nu de dânşii. Hristos S-a dăruit pentru noi în întregime, şi noi pe Dânsul Îl cinstim, şi pe nimeni altul. Pentru noi, orice spune Scriptura este de la Dumnezeu. Să punem, aşadar, pe acelaşi loc pe Dumnezeu şi pe oameni, oricine ar fi aceştia, oricât de importanţi şi de măriţi ar fi ei ?”
După cum am fost înştiinţat, ministrul de externe, la o conferinţă televizată de presă, a spus că nu crede în existenţa diavolului. Este dreptul său de a crede ori a nu crede. Noi însă, precum şi milioane de greci ortodocşi, credem că există diavol, aşa cum învaţă Sfânta Evanghelie, şi îi cerem domnului ministru să ne respecte această credinţă.
Însă nu există numai diavolul, există şi potenţiali Hitleri, Stalini, Enver Hodja etc. Este oare incertă primejdia de a apărea şi pe viitor astfel de oameni, găsindu-ne pe toţi gata legaţi, îndosariaţi ?”
Mare parte a poporului nostru este profound neliniştită în această privinţă. Personal, cred că această nelinişte a poporului nostru trebuie să ne îngrjoreze. După părerea noastră, prin această nelinişte se exprimă conştiinţa Bisericii. De altfel, mulţi arhierei, clerici şi monahi se alătură poporului.
De la conducătorii noştrii, aşteptăm să ne apere libertăţile, demnitatea persoanei şi să respecte principiile şi convingerile noastre religioase, iar nu să ne predea legaţi “ocrotitorilor” noştri Europeni. Astfel ar demonstra şi un spirit cu adevărat democratic.
Oricum ar fi lucrurile, noi cu harul Dumnezeului Treimic, nu vom merge când după adevăratul Dumnezeu, când după Baal, aşa cum a făcut Vechiul Israil. Considerăm că pentru toţi dreptslăvitorii creştini este un prilej de a-L mărturisi pe Hristos, oricât i-ar costa, şi că astfel şi în zilele noastre va străluci iarăşi convingerea eroică şi martirică a ortodocşilor. Cred că Bunul Dumnezeu, Care îngăduie să trecem prin aceste ispite, va culege roade pentru Biserica Sa, schimbându-le din amare în dulci şi mântuitoare.
Sfântul Munte Athos 12/25 iulie 1997
Cititi va rog si:
UNIUNEA EUROPEANA si BABILONUL CEL MARE , mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului
Parintele PAISIE AGHIORATUL despre 666, cartele electronice, buletine electronice
Viena (20-27 septembrie): Comisia Mixta de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe va continua discutia de anul trecut despre “Rolul şi exercitarea primatului Pontifului Roman în primul mileniu al Bisericii”, în perioada dinainte de schisma dintre Răsărit şi Apus
Citez din articolul La Viena (20-27 septembrie) apostatii au de gand sa faca o unire in baza “bisericii nedespartite din primul mileniu”:
Reprezentantii oficiali ai Bisericii Ortodoxe la Dialogul Teologic cu catolicii urmaresc, conform propriilor declaratii, o unire cu catolicii care se va sprijini pe traditia comuna a Bisericii Nedespartite dinainte de epoca schismei din 1054. Aceasta perspectiva a reconfirmat-o Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la sarbatoarea Sfintei Chiriachi, vorbind in biserica cu acelasi nume din Kontoskali, unde printre altele a spus: „Noi, ortodocsii, credem ca pe terenul Bisericii Nedespartite a primului mileniu putem intr-un mod sigur sa ne reintalnim si sa ne unim (a se intelege cu romano-catolicii)”.
Cu toate acestea, un dialog cu catolicii care se sprijina doar pe teologia Parintilor dinainte de schisma desconsidera teologia ortodoxa patristica dezvoltata la jumatatea mileniului al doilea.
Insistenta catolicilor in kakodoxie (rea-credinta, erezie) si deplina lor despartire de Biserica prin schisma de la 1054 i-a condus pe Sfintii Parinti la scrierea si rostirea unor cuvinte de combatere a kakodoxiei papistase. Un exemplu caracteristic sunt cuvintele „Despre purcederea Sfantului Duh” si celelalte cuvinte impotriva latinilor ale Sfantului Grigore Palama, prin care s-a formulat lamurit invatatura ortodoxa despre purcederea Sfantului Duh si teologia energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Prin cuvintele Sfintilor Parinti impotriva catolicilor, care s-au scris dupa schisma, s-au descoperit in toata dimensiunea lor rataciri ca „Filioque”, harul creat, primatul papal si infailibilitatea si atatea alte kakodoxii.
Membri ortodocsi ai Comisiei Mixte de Dialog nu pot sa mearga la dialog cu catolicii, marginalizand traditia si ampla invatatura a Sfintilor Parinti despre catolici care a luat nastere dupa primul mileniu. Adica, atunci cand va ajunge spre dezbatere chestiunea „Filioque” – care in mod normal ar fi trebuit sa fie prima din temele dialogului – reprezentantii ortodocsi nu o vor dezbate in baza teologiei Sfantului Grigorie Palama sau a Sfantului Marcu Evghenicul, ci se vor sprijini doar pe teologia Parintilor „Bisericii nedespartite din primul mileniu”? Poate exista o unitate intru adevar cu catolicii fara acceptarea din partea lor a teologiei marilor Parinti ortodocsi ai epocii de dupa schisma?
Intoarcerea catolicilor la Biserica cea Una, Sfanta, Ortodoxa nu se realizeaza prin cautarea „drumului comun din primului mileniu”, ci prin pocainta papistasilor si prin primirea din partea lor a intregii Teologii Ortodoxe si a intregii vieti bimilenare a Bisericii.
(traducere: Fratia Ortodoxa Misionara „Sfintii Trei Noi Ierarhi”)
Sursa: Orthodoxos Typos, 10.09.2010, via Pelerin ortodox
In asteptarea noii intalniri de dialog cu papistasii, din toamna acestui an, grecii isi pun problema refuzului
Comentariu saccsiv:
Intr-adevar, in articolul de anul trecut Comunicatul întâlnirii de dialog catolico-ortodox de la Paphos de pe site-ul http://documente.catholica.ro/, putem citi:
„S-a decis ca a XII-a adunare plenară să fie găzduită de către Cardinalul Christoph Schonborn la Viena, în Austria, în perioada 20-27 septembrie 2010.”
Iata ce putem citi in articolul Florentin Crihalmeanu, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, despre reuniunea de dialog catolico-ortodox din Cipru:
„Cu toţii speram că discuţiile despre primul mileniu creştin vor merge mult mai uşor, şi vom avea o bază de discuţie pentru cel de-al doilea mileniu, care are multe controverse şi va fi mult mai dificilă, dar nu a fost aşa. Se merge greu şi pe primul mileniu şi probabil nu vom termina documentul„, a declarat la un moment dat Episcopul greco-catolic, pentru ca în partea a treia a relatării să precizeze: „La încheierea lucrărilor Comisiei Mixte de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe, desfăşurate în aceste zile în Paphos, Cipru, putem spune că a fost o întâlnire rodnică, care a avut caracterul accentuat a unei întâlniri de lucru teologice, la care cu toţii am regretat că nu am avut mai mult timp pentru aprofundare. S-a lucrat pe texte, cu motivaţii, cu interpretări, cu discuţii care au fost tot timpul la un nivel academic ridicat, la un nivel de politeţe remarcabil, astfel încât consider că a fost o întâlnire benefică, chiar dacă nu am reuşit să parcurgem decât câteva dintre punctele acestui document de lucru. Tocmai pentru că nu s-a încheiat lucrul, Comisia a decis să aibă o nouă întâlnire în anul următor, în perioada 20-27 septembrie 2010, găzduită de Cardinalul Arhiepiscop de Viena, Christoph Schonborn”.
Reiau si ceea ce am scris in articolul COMISIA MIXTA DE DIALOG TEOLOGIC INTRE CATOLICI SI ORTODOCSI se intruneste anul acesta in Cipru la sfarsitul lui octombrie (anul trecut):
Pe site-ul http://www.ecum.ro/infoecum/Ro/ se gaseste articolul Dialogul dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică din care citez:
„Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică au în comun doctrine şi tradiţii canonice care uşurează dialogul teologic în vederea unirii. Cadrul oficial în care teologii celor două Biserici se întâlnesc pentru dialog este Comisia Mixtă de Dialog Teologic Catolic-Ortodox. Aceasta s-a format în anul 1979 ca urmare a declaraţiei comune a papei Ioan Paul al II-lea şi a patriarhului Demetrios I. Comisia este formată din 30 de membri ortodocşi şi 30 de membri catolici. Întâlnirile de până acum ale comisiei:
- 1980: Patmos şi Rhodos, Deschiderea festivă a Dialogului
- 1982: München, „Taina Bisericii şi a Euharistiei în lumina Tainei Sfintei Treimi”
- 1984: Creta, „Credinţa, tainele şi unitatea Bisericii”
- 1986-1987: Bari, „Credinţa, tainele şi unitatea Bisericii“
- 1988: Valaam, „Taina preoţiei în structura sacramentală a Bisericii, însemnătatea succesiunii apostolice pentru sfinţenia şi unitatea poporului lui Dumnezeu”
- 1990: Freising, „Consecinţele eclesiologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii. Sinodalitate şi autoritate în Biserică.
- 1993: Balamand, „Uniatismul şi căutarea de azi a comuniunii depline”
- 2000: Baltimore, „Implicaţiile eclesiologice şi canonice ale uniatismului”
- 2006: Belgrad
Încă din anii 90 dialogul a întâmpinat unele dificultăţi, iar la întâlnirea din anul 2000 de la Baltimore membrii comisiei nu au putut cădea de comun acord asupra unui document final comun cu privire la Bisericile Unite cu Roma. După o pauză de şase ani comisia şi-a reluat în anul 2006 activitatea prin întâlnirea de la Belgrad.
Întâlnirea din septembrie 2006 de la Belgrad a fost prezidată de doi Copreşedinţi, Eminenţa Sa, Cardinal Walter Kasper, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi Mitropolitul Ortodox Ioan de Pergamon, reprezentând Patriarhia Ecumenică. Secretari ai Comisiei au fost ES Mitropolit Gennadios de Sassima şi Mons. Eleuterio F. Fortino.
Delegat din partea Bisericii Ortodoxe Române a fost P.S. Petroniu Florea, Episcop Vicar de Oradea. Biserica Româna Unită cu Roma (Greco-Catolică) a fost reprezentată de P.S. Florentin Crihălmeanu, Episcop al Episcopiei de Cluj-Gerla. Tema întâlnirii a fost koinonia.
2007: Ravenna
Comisia mixtă internaţională de dialog s-a întrunit pentru cea de-a X-a sesiune de dialog, în Ravenna/Italia, între 8 şi 14 octombrie 2007. Au participat 30 de repezentanţi ai Bisericii Catolice – printre care şi Cardinalul Christoph Schönborn – şi reprezentanţi din aproape fiecare Biserică Ortodoxă. Adunarea a fost prezidată de Mitropolitul Ioannis Zizioulas şi Cardinalul Walter Kasper.
În documentul final intitulat „Consecinţele ecleziologice şi canonice ale naturii
sacramentale a Bisericii: comuniune, conciliaritate şi autoritate în Biserică” se afirmă următoarele: „Ambele părţi sunt de acord că în vremea Bisericii nedespărţite, această ordine canonică (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim) era recunoscută de toţi.” Cele două Biserici nu sunt de acord însă în ceea ce priveşte interpretarea dovezilor istorice din prezent cu privire la prerogativele episcopului Romei drept protos, o chestiune care era deja înţeleasă în moduri diferite în primul mileniu.
PS Pentroniu Sălăjanul, Episcop Vicar al Episcopiei Oradiei, Delegat al Bisericii Ortodoxe Române la acest dialog completează într-un comunicat: “Delegaţii Bisericilor Ortodoxe şi cei ai Bisericii Romano Catolice nu au luat în discuţie şi nu au căzut de acord asupra faptului că episcopul Romei ar fi, în acest moment, primul între patriarhii lumii. Acest lucru ar fi imposibil, de vreme ce actualul episcop al Romei a şi eliminat, la începutul anului 2006, dintre titlurile sale pe cel de patriarh al Occidentului.”
Documentul comun al întrunirii de la Ravenna a fost publicat în data de 15 noiembrie 2007 la Vatican, Istambul şi Atena. Varianta originală a acestui document este în limba engleză. Traducerea în limba română o puteţi găsi aici.
Următoarele întruniri ale Comisiei vor dezbate în 2007-2009 tema primatului papal în primul mileniu creştin, iar în 2009-2011 tema primatului în cel de-al doilea mileniu.”
Interesant de studiat este si:
FAITH, SACRAMENTS AND THE UNITY OF THE CHURCH
Comisia se va intruni in 2009 in a doua parte a lunii octombrie, probabil în prezenţa Papei Benedict.
Cititi va rog si articolele:
IMPORTANT DOCUMENT IMPOTRIVA ECUMENISMULUI
Articolul zilei (08.07.2001): Papa vrea Guvern Mondial
CATOLICUL Massimo Introvigne despre ILLUMINATI si filmul “Îngeri şi demoni”
PLOSNITELE de pat: s-au inmultit, reprezinta o problema, dar cum o va rezolva sistemul?
Citez din articolul Plosnitele de pat ataca din nou. Specialistii se asteapta la o pandemie globala:
Semnalul de alarma privind amenintarea plosnitelor a fost tras de o cercetare globala intreprinsa de Universitatea din Kentucky si de Asociatia nationala pentru controlul daunatorilor din SUA (NPMA), care avertizeaza ca insectele flamande de sange s-au intors in forta in intreaga lume, scrie BBC. Numai in SUA, 95% dintre companiile specializate in combaterea daunatorilor au spus ca sediile lor au gazduit plosnite in ultimul an. „Rezultatele studiului global arata ca ne aflam in pragul unei pandemii, nu doar in Statele Unite, ci in intreaga lume”, a spus vicepresedintele NPMA, Missy Henriksen.
In Marea Britanie, un studiu de anul trecut a observat o sporire a numarului de plangeri legate de plosnite in Londra, care ar fi crescut cu 28,5% intre 2000 si 2006 si cu 24% doar in prima jumatate a acestui an. In cautare de solutii, hotelurile din Marea Britanie au apelat chiar la serviciile primului caine din Europa certificat in interceptarea acestor insecte – Lola, care a beneficiat de training in SUA, poate inspecta 200 de camere pe zi si, chiar daca nu le ucide, macar depisteaza prezenta plosnitelor.
Problema plosnitelor de pat a luat deja amploare in America, New Yorkul, unde insectele au luat in stapanire cladiri de birouri, cinematografe sau magazine, fiind orasul cel mai afectat. Potrivit Asociatiei nationale pentru controlul daunatorilor din SUA, plosnitele impun probleme mai mari in zonele urbane si suburbane, intens populate cu oameni care traiesc aproape unii de altii si interactioneaza constant in spaii inchise.
Flickr/JMazzolaa
Specialistii spun ca daca oamenii stiu unde sa se uite, plosnitele sunt usor de depistat. Au dimensiunea si culoarea unui sambure de mar, le place sa migreze si se ascund in valize, cutii sau pantofi, in apropierea unei surse de mancare. Plosnitele sunt vietati nocturne si evazive si, in afara de saltele si lemnaria patului, mai pot fi gasite in spatele sipcilor, intrerupatoarelor electrice, ramelor de tablou, tapetului sau in crapaturile din mobila. Desi nu transmit boli oamenilor, ele pot provoca mancarimi usturatoare sau reactii alergice. In plus, stresul emotional si mental provocat de intepaturile plosnitelor poate avea consecinte grave si nu trebuie ignorat, avertizeaza specialistii americani.
In ultima saptamana, guvernul statului New York a emis legi care le lege proprietarilor cu apartamente date in chirie sa le spuna chiriasilor daca au avut de-a face cu plosnite in ultimul an si scolilor sa ii informeze pe parinti in legatura cu orice posibila infestare. Expertii stiau de sporirea populatiei de plosnite de pat in ultimul deceniu, insa abia acum si-au dat seama ca este o problema serioasa, spune pentru BBC un entomolog de la Universitatea din Kentucky, Mike Potter. Iar problema este cu atat mai serioasa cu cat termenul „plosnita de pat” nu se mai sustine, din moment ce micile vietati incep sa apara peste tot, de la uscatorii si scoli la spitale si mijloace de transport in comun.
In anii ’30, fiecare locuinta din Londra gazduia plosnite si a fost nevoie de interventia Ministerului Sanatatii pentru a se actiona impotriva lor. De la sfarsitul anilor ’30, numarul lor a inceput sa scada, iar introducerea DDT-ului in 1946 a dus la starpirea lor. Acum, insa, numarul lor incepe sa creasca din nou, fenomen facilitat, cred specialistii, de schimbarile climatice si de inflorirea turismului international. Totodata, expertii spun ca plosnitele ar fi capatat rezistenta in fata pesticidelor folosite in mod curent in Occident si ca este necesara dezvoltarea unora mai puternice si mai eficiente. Intre timp, oamenii sunt indemnati sa semnaleze de urgenta posibilele infestari cu plosnite de pat.
Comentariu saccsiv:
Pare o treaba neserioasa, dar e cat se poate de grava. In puscarie le-am intalnit, insa credeam ca in libertate nu exista asa ceva decat in zonele extrem de sarace. Asta pana acum un an, cand, la scurt timp dupa revenirea acasa dintr-o scurta calatorie, am depistat doua. Ma gandeam atunci ca ajunsesera cumva in geanta de voiaj, dar ca nu au apucat sa depuna oua. N-a fost asa …
Dupa o alta scurta perioada de timp, intr-o noapte, m-am trezit cu o senzatie de arsura puternica pe picioare. Ma uit si recunosc intepaturile. Trebuie inteles ca nu-i de joaca cu ele. Simti ca-ti ia foc zona unde te-au muscat. Iar daca esti alergic, e jale.
Nu-ti dai seama, cand te uiti, ca sunt urme lasate de niste insecte. Mai ales ca pe plosnite rar le vezi. Cunosc o persoana, ce nestiind de la ce i se trage, a mers cateva zile la vreo doi trei dermatologi, ce au dat din umeri. Asta pana intr-o seara, cand sotia lui le-a descoperit.
In timpul zilei nu-ti dai seama ca exista asa ceva in casa. Daca totusi ajungi sa vezi cate una si ziua, e de rau. Inseamna ca numarul lor e deja urias.
Ataca preponderent noaptea, in timpul somnului. Se petrece un fenomen interesant: chiar daca te culci cu lumina aprinsa, chiar daca pana adormi nu te deranjeaza, la scurt timp dupa ce te ia somnul, ataca … Parca stiu. E foarte stresant. Arsurile te trezesc inevitabil si pana te dezmeticesti, nu vezi nici urma de ele. Si o poti tine asa toata noaptea.
Daca stii ca exista asa ceva in casa, capeti o oarece experienta si cand te trezesti din cauza arsurii, nu mai stai sa te uiti prima data la locul muscaturii, ci profiti de fiecara secunda, cautand prin pat si mai ales spre marginea lui. Ai astfel o oarecare sansa sa depistezi cate una in goana ei spre locul unde se adaposteste.
In timpul zilei stau ciorchine in locuri precum cele descrise in articol. Cand m-au invadat pe mine, multe zile nu am avut bani pentru a chema o firma specializata, asa ca ma disperasera. Dormeam ziua si noaptea lucram. Cand in sfarsit a venit omul cu pompa, dupa ce a dat sistematic peste tot, mi-a explicat ca la fel de eficient este si un spray impotriva gandacilor de bucatarie, totul e sa dai in fiecare noapte in anumite locuri, inca o saptamana sau doua dupa ce ti se pare ca au disparut.
Spre deosebire de purici sau paduchi, ce au un soi de carcasa dura, plosnitele sunt foarte fragile si dupa cum am putut constata, sunt usor de combatut. Totul e sa stii cu ce ai de-a face.
In articol scrie ca specialistii considera ca au devenit rezistente la insecticide. Asa o fi la ei sau poate pregatesc terenul pentru o campanie de genul celor de vaccinare. Poate au de gand sa arunce cu ceva din aer sau vreo alta masura care sa mai rezolve si alte teme aflate pe agenda ELITELOR.
Un lucru este insa sigur: s-au inmultit.
Am scris acest articol spre a fi folositor celor ce se confrunta cu o asemenea neplacuta situatie. Si jenanta pana la urma, caci majoritatea considera (cum am considerat si eu de altfel) ca sunt o napasta a zonelor sarace …
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
29 comments