SACCSIV – blog ortodox

Cica DEZBATERE „FOREIGN POLICY”: Daca am fi protestanti, Romania ar fi mai dezvoltata. ORTODOXIA ne trage in jos …

Posted in Foreign Policy, ORTODOXIE by saccsiv on septembrie 3, 2010

   Citez din articolul Sunt bisericile o povară pentru stat? (Să trecem la protestantism?):

   Reducerile bugetare afectează şi finanţarea cultelor – după ce în 2008 Patriarhia Română cerea Ministerului de Finanţe să mărescă salariile preoţilor măcar până la nivelul profesorilor. Un argument era că preoţii încasează circa o jumătate din venituri de la buget, restul fiind contribuţiile enoriaşilor, dar în multe comunităţi rurale, mici şi sărace, aceste contribuţii sunt insignifiante.

  • Argumentul atrage prime întrebări, cu parfum istoric: mai sunt preoţii şi învăţătorii educatorii satelor? mai pot fi?

   Invers, există voci care cer tocmai retragerea statului din biserică. Unii critici arată că banii alocaţi de la bugetele publice pentru ridicarea de noi biserici ar putea fi cheltuiţi mai înţelept pentru şcoli ori spitale. Alţii invocă teoria că Biserica trebuie separată de stat. Concret, unii arată cu degetul spre susţinerea pe care simpli preoţi ori capi ai cultelor o manifestă pentru “baronii” politicii ori administraţiei.

  • Cât de mare este nevoia de noi lăcaşe de cult?
  • Ar putea funcţiona cultele doar pe baza contribuţiilor credincioşilor? Sunt românii atât de evlavioşi încât să contribuie voluntar la susţinerea completă a bisericilor?
  • Au cultele afaceri adiacente suficiente? Ar putea face reforme financiare interne care să le permită funcţionarea independentă de bugetul de stat?
  • Dependenţa de bugetul de stat îi obligă pe preoţi să fie “agenţi electorali” ai liderilor din politică şi administraţie? Critică vreodată Biserica Ortodoxă eşecurile ţării pe care o păstoreşte spiritual? – s-a comis pe vreundeva vreo afurisire a păcatelor publice atât de evidente ale feluriţilor sponsori?

   O analiză FP România pune relaţia Bisericii Ortodoxe cu statele într-un adânc context istoric:

   Din contră, răsăritul ortodox a rămas tributar gândirii politice romane. Biserica a fost, acolo unde a existat articulat un stat, un instrument al acestuia. Dacă în Occident biserica s-a “privatizat”, în est ea a “lucrat la stat”. Dispariţia centrului de prestigiu după 1453 a scăzut şi mai mult rolul de centralizator al Patriarhatului ecumenic, el ajungând, aşa cum este în prezent, să aibă o autoritate nominală, fără a avea o putere reală. Autocefalia, care merge mână în mână cu ideea preeminenţei autorităţii laice, s-a înscris în tendinţa generală de slăbire a centrului (un centru respectat şi puternic în timpul unor patriarhi ca Mihail Kerularios). Un bun studiu de caz pentru rolul politic al ortodoxismului este, cu siguranţă, cazul Rusiei.

   Şi adugă la dezbatere chestiunea rolului social al Bisericii Ortodoxe, în cheie de psihologie istorică:

   Aşadar, poate BOR, tributară propriilor tradiţii şi mentalităţi şi chiar experienţelor ei formative, să aibă un rol social similar activismului pe care catolicismul îl exercită în Occident. Separarea completă de stat, aşa cum este cazul astăzi, nu este cumva un fenomen şocant/paralizant pentru biserica răsăriteană? Putem blama biserica ortodoxă că nu practică un misionariat social, ca sora ei occidentală, deşi nu a fost niciodată învăţată să aibă aceste reflexe?

   În registrul sociologiei, articolul Poţi avea succes ca stat? Poţi!, al doamnei Alina Mungiu-Pippidi, din ediţia curentă a revistei FP România, pune o mare parte din actualul succes al Estoniei sau al Coreei de Sud pe seama protestantismului – pe care estonienii l-or avea din strămoşi, dar sud-coreenii l-au dobândit recent.

   Aşa cum arată regresiile multor economişti ai dezvoltării, totul e să fii protestant, restul vine de la sine şi se menţine chiar după secularizarea acestor societăţi. Poţi deveni protestant, chiar dacă nu eşti? Poţi: avem sondaje ale lui Richard Rose în Coreea de Sud care arată convergenţa valorilor acestei ţări asiatice cu Occidentul capitalist începând de prin anii şaizeci.

  • Aşadar, ajută spiritul protestant mai mult dezvoltarea unui stat decât cel ortodox? Este spiritul protestant în sine o garanţie nu doar pentru creşterea economiei, ci şi pentru cheltuirea profitabilă a bugetului public?
  • Este, invers, ortodoxia – din Rusia, Ucraina, Armenia, Moldova, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia ori Grecia – o şansă în minus?
  • Ca o paranteză, succesul economic în curs al Turciei are loc pe un fond politic de “islamic-democraţie” – vezi şi articolul “Facebook ca moschee, Twitter ca fatwa” din ediţia curentă a FP România.

   La urma urmei, cât de important este stilul spiritual pentru capacitatea de reformare umană şi socială? Ne fac simplele manifestări ale credinţei mai buni?

   Disclaimer – Acesta nu este vreun atac, doar un subiect de dezbatere.

   Comentariu saccsiv:

   Foreign Policy este un magazin bilunar fondat in 1970 de Samuel P. Huntington si Warren Demian Manshel.

   Warren Demian Manshel (1924–1990), bancher, membru Council on Foreign Relations, a fondat de asemenea The Public Interest impreuna cu evreul Irving Kristol. Cititi va rog si:

A murit evreul IRVING KRISTOL, fondatorul neoconservatorismului american

   Samuel Phillips Huntington (1927 – 2008) este cel ce a scris intre 1993-1996 lucrarea „Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale „.

   Membru Council on Foreign Relations, a lucrat la raportul „The Crisis of Democracy: On the Governability of Democracies”, COMISIA TRILATERALA, 1976.

    Cititi va rog si:

„FOREIGN POLICY”: „Pe un om care a trăit întreaga viață în interiorul unei peșteri nu-l poți trage brutal la lumină, pentru că va orbi. În special dacă este preot ortodox” …

ICOANA ERETICA? Cea in care este reprezentat Dumnezeu Tatal in chip de batran …

Posted in EREZIE, ICOANE by saccsiv on septembrie 3, 2010

Icoana eretica 

   Citez din articolul Icoana eretica

   S-a spus despre icoana ortodoxa ca este o „Biblie in imagini”. Cu alte cuvinte, Biserica marturiseste pe cale vizuala, prin intermediul icoanei, adevarul de credinta revelat. Acest fapt ii confera totodata icoanei, un important fundament dogmatic.
   Chiar daca imaginatia umana nu are limite, putand din acest punct de vedere reprezenta orice, in ceea ce priveste realitatile dumnezeiesti, trebuie sa admitem ca nu totul e reprezentabil. In acest sens, realismul evanghelic reprezinta fara indoiala un profund temei al intregii iconografii ortodoxe. Potrivit parintelui Grigorie Krug, fundamentul care permite aparitia si existenta icoanelor, consta in faptul ca ele reprezinta ceea ce este vizibil si tangibil.
   De aceea, icoana autentica nu poate fi realizata de oricine, oriunde si oricum. Tot din acelasi motiv, de-a lungul veacurilor au fost date anumite dogme si canoane care au condus la definitivarea unei adevarate teologii a icoanei in Biserica. Sinodul VII Ecumenic este reprezentativ in acest sens, fiind convocat in vederea condamnarii iconoclasmul ca erezie si a restabilirii cultului sfintelor icoane.
   Icoana insa, – si realitatile istorice au dovedit-o – poate fi pusa din pacate si in slujba invataturii de credinta falsificate, in slujba ereziei. Un astfel de exemplu este legat de incercarile de a reprezenta iconografic pe Dumnezeu Tatal si, in special, Sfanta Treime

   „L-a vazut  cineva pe Dumnezeu Tatal ca sa-L poata picta?”
   Reprezentarea lui Dumnezeu Tatal, asa cum apare ea in practica bisericeasca, este un subiect de mare actualitate si importanta dogmatica.
   Potrivit Sfintilor Parinti, reprezentarea lui Hristos, a Dumnezeu-Omului, se bazeaza tocmai pe posibilitatea de a infatisa  firea umana a Maicii Sale. La Sinodul VII Ecumenic, aceasta posibilitate de a-L reprezenta pe Hristos conform trupului primit de la Maica Sa este pusa in contrast cu imposibilitatea de a-L infatisa pe Dumnezeu-Tatal. 

 

   Poate indrazni cineva sa spuna ca L-a vazut pe Dumnezeu Tatal ca sa-L poata picta, se intreaba Ilarie din Poitiers? In Iesirea 33,20 si in Judecatori 13,22 este scris: ”Fata Mea insa nu vei putea s-o vezi, ca nu poate omul sa vada fata Mea si sa traiasca”. Sfantul Evanghelist Ioan de asemenea afirma: ”Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul Cel Unul nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut” (1, 18).
   Cel mai obisnuit simbol, dar si cel mai des intalnit in Bisericile noastre, este chipul batranului, Celui Vechi de zile. Cei care sustin ca Dumnezeu Tatal poate fi pictat, se bazeaza pe vedeniile prorocilor, in special pe ale prorocului Isaia (6, 5: Domnul Savaot) si Daniel (7, 9 si 13: Cel Vechi de zile).
   Chiar si in Erminia picturii bizantine a lui Dionisie din Furna putem citi: ”Noi Il inchipuim pe Dumnezeu Tatal Cel fara de inceput in chipul unui Batran, asa cum L-a vazut Daniel”.
   Insa, potrivit talcuirilor facute de Sfintii Parinti la prorociile din Vechiul Testament, putem vedea ca aceste vedenii sunt intelese ca fiind referiri la Dumnezeu Fiul si nu la Dumnezeu Tatal. 

Cel vechi de zile 

   Potrivit lui Alexandru Mihaila, lector in cadrul Catedrei de Teologie Biblica a Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, „regasim si in Traditia Bisericii identificarea Celui Vechi de zile cu Fiul, nu doar cu Tatal. De exemplu, s-a spus: „Cel Vechi de zile S-a facut copil“ (Pseudo-Atanasie, Cuvant la Nasterea lui Hristos, in: PG 28 961).
   De aceea nici Sinodul al VII-lea Ecumenic nu a prevazut nicio hotarare care sa legifereze pictarea chipului lui Dumnezeu Tatal.
   Parintii Sinodului chiar au reluat argumentul Papei Grigorie II din scrisoarea acestuia catre imparatul Leon Isaurul: „De ce nu-L reprezentam si nici nu-L descriem pe Tatal Domnului nostru Iisus Hristos? Pentru ca nu stim cum este. (…) Numai daca L-am fi vazut si cunoscut precum L-am vazut si cunoscut pe Fiul Sau, atunci am fi incercat sa-L descriem si sa-L reprezentam cu ajutorul artei”. 

   Alti doi mari aparatori ai sfintelor icoane, Sfantul Teodor Studitul si Ioan Damaschin, s-au opus reprezentarii lui Dumnezeu Tatal. Ioan Damaschin afirma: ”Nu Il reprezentam pe Domnul Dumnezeu , deoarece nu Il vedem; daca L-am fi vazut, L-am fi reprezentat”. 

   SfantaTreime „Paternitate”, o icoana eretica
   Aceasta icoana, dealtfel foarte cunoscuta, s-a raspandit in lumea ortodoxa mai ales incepand cu secolul XVII. Despre aceasta icoana, in care Dumnezeu -Tatal apare ca batran, cu Fiul Sau – Hristos in poala si Sfantul Duh ca un porumbel fie intre ei, fie pe un disc tinut de Mantuitorul, Vladimir Lossky sustine ca transpune doctrina Filioque in forma picturala. 

Sfanta Treime 

   Cu trecerea timpului, astfel de reprezentari au devenit din ce in ce mai numeroase. Rezultatul a fost acela ca adevarurile de credinta exprimate in icoanele traditionale au fost din ce in ce mai distorsionate, iar arhetipurile si principiile iconografiei bizantine au fost treptat abandonate. 

   Imaginea lui Dumnezeu-Tatal a fost interzisa la marele Sinod de la Moscova din 1666-1667. In Actele Sinodale se spune: ”Hotaram ca un pictor iscusit, care sa fie si om vrednic, sa fie numit mai-marele iconografilor conducator si supravetuitorul lor. Ca sa nu mai batjocoreasca cei neinvatati sfintele icoane ale lui Hristos, ale Maicii Sale si ale Sfintilor Lui, infatisandu-i urat si nepotrivit; si sa inceteze orice vanitate a pretinsei intelepciuni de a picta fiecare dupa fantezia sa, fara a avea vreo referinta autentica, adica de a-l zugravi in diferite chipuri pe Domnul Savaot […]. Hotaram ca de acum inainte chipul Domnului sa nu fie pictat in reprezentarile cele absurde si nepotrivnice pentru ca nimeni nu L-a vazut niciodata in trup. Numai Hristos care a fost vazut in trup este zugravit asa, adica in trup, iar nu dupa Dumnezeire […]. 

Sfanta Treime 

   Este intru totul absurd si necuviincios a-L picta pe Domnul Savaot cu barba alba, iar pe Fiul in sanul Lui, sezand, si un porumbel intre Ei, pentru ca nimeni nu L-a vazut pe Tatal, dupa Dumnezeire; pentru ca Tatal nu a avut trup si nu in trup S-a nascut Fiul din Tatal mai inainte de toti vecii, asa cum zice si David proorocul: ”din pantece mai inainte de luceafar Te-am nascut” (Psalmul 109, 3) aratand ca acea nastere nu este trupeasca, ci negraita si nepatrunsa.”
   Sinodul a hotarat definitiv ca reprezentarea ca batran, Cel vechi de zile, nu mai trebuie raportata la Tatal, ci doar la Hristos.
   Sfanta Treime si Dumnezeu Tatal in iconografia ortodoxa traditionala 

   In iconografia traditionala ortodoxa exista doua moduri de reprezentare a Sfintei Treimi: Chipul lui Hristos, si scena numita ospitalitatea lui Avraam 

   Leonid Uspenski afirma ca „in icoane, nu infatisam deci decat ce ne-a fost dezvaluit: Persoana intrupata a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos” deoarece El este nedespartit de Celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi: Il cunoastem pe Tatal prin Fiul („Cel ce Ma vede pe Mine Il vede pe Cel ce M-a trimis” – Ioan 12, 45; si „Cel ce M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal” – Ioan 14, 9) si pe Fiul prin Sfantul Duh: „Nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus – decat in Duhul Sfant”(I Cor. 12, 3). 

Sfanta Treime - Sfantul Andrei Rubliov 

   Icoana Sfintei Treimi care infatiseaza „ospitalitatea lui Avraam” si care corespunde intru totul invataturii Bisericii, atat in continut, cat si in expresia ei artistica, este Sfanta Treime pictata de Sfantul Andrei Rubliov. Aceasta reprezentare a celor trei Persoane biblice sub forma de ingeri este singura icoana admisa a Sfintei Treimi. 

   Dumnezeu Tatal este reprezentat in iconografia traditionala ca o mana care iese din cer binecuvantand. Vedem aceasta mana simbolica la Botezul lui Hristos, asa cum apare in mozaicurile de la Hosios Lukas si Daphni. Simbolismul mainii are la baza cuvintele Scripturii:  „Trimite mana Ta din inaltime (Ps. 143, 7)” si „Mana Domnului era cu Dansul”. 

Botezul Domnului 

   Sfantul Duh mai este reprezentat sub urmatoarele trei forme in care s-a manifestat in istoria mantuirii: ca porumbel la Botezul Domnului, ca nor de forma geometrica la Schimbarea la Fata si ca limbi de foc, in icoana Cincizecimii. 

   Radu Alexandru 

   Comentariu saccsiv:

   Eu consider ca sunt corecte cele scrise in articolul de mai sus. Pe acest  blog insa posteaza si preoti si teologi si cititori cu o buna pregatire, deci bine ar fi daca ar veni cu completari.

Daca e real, e grav: copie a GIULGIULUI DE LA TORINO la Manastirea SIHASTRIA PUTNEI?

Posted in Manastirea SIHASTRIA PUTNEI by saccsiv on septembrie 3, 2010

   Iata o parte a comentariului cititoarei parereamea, postat la articolul Monahia SILUANA VLAD, cam pro acte cu CIP, pro Fatima si „Sfanta” Tereza. Si cam prea apropriata de habaucul SERAFIM PANTEA, cel ce-l numea pe Parintele Iustin Parvu: „SATANA” …:

Legat de sminteli, m-am smintit si eu cand am fost de curand la Sihastria Putnei, si in biserica noua, imensa si goala, care strica total decorul superb care e acolo si in care se incadra perfect vechea biserica de piatra, am vazut expus mare si bine incadrat… o copie a giulgiului de la Torino! Mi-a pierit brusc entuziasmul cu care parcusesem cativa km pe jos ca sa ajung acolo.
   Iata ce putem citi in articolul Manastirea Sihastria Putnei despre:

   Manastirea Sihastria Putnei este situata in nordul Bucovinei, la 4 km mai sus de Manastirea Putna. Prima atestare documentara este in jurul anului 1466, in timpul domniei Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant, cand aflam si despre cel dintai vietuitor al Sihastriei cunoscut cu numele: un tatar increstinat, calugarit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Manastirea Putna. Exemplul sau a fost urmat si de alti monahi iubitori de viata sihastreasca, unii chiar ucenici ai Sfantului Cuvios Daniil Sihastrul, care isi vor ridica aici chilii, o bisericuta de lemn, apoi o biserica mai mare de piatra.

   In ultimii ani, lucrarile de amenajare a acestui asezamant monahal s-au diversificat, in ianuarie 2005 fiind ridicat la rangul de manastire. Astazi, aici functioneaza o serie de ateliere de croitorie, tamplarie, sculptura, pictura, inramat si aplicat icoane pe lemn. In prezent, la Sihastria Putnei se afla in constructie o noua biserica, avand hramul „Izvorul Tamaduirii„.

   Comentariu saccsiv:

   N-am fost acolo, deci nu stiu daca informatia e reala sau nu. Ii rog pe cei care au mers la Manastirea Sihastria Putnei sa confirme sau sa infirme. Daca asa e, bine ar fi ca cei ce vor ajunge acolo, sa faca niste fotografii.

CAT DE PACATOSI SUNTEM … Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfîntele Canoane

Posted in rubrica incepatorului, Sfanta Impartasanie by saccsiv on septembrie 3, 2010

   Iata si ce putem citi in articolul Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfîntele Canoane:

  1. Fermecătorii sau vrăjitorii, 20 de ani să nu se împărtăsească.
  2. Cei care se duc la fermecători, 6 ani să nu se împărtăsească.
  3. Cei care dau în cărti, care dau cu bobii, care ghicesc în cafea, care dau cu ghiocul, care descântă si cei care se duc la ei; cei care poartă talismane, mărtisoare, buruieni descântate sau altceva de acest fel; cei care pun semne la copii si la vite să nu se deoache, 6 ani să nu se împărtăsească.(Canonul 61 Trulan.)
  4. Cine cheamă vrăjitori sau fermecători pentru a face rău altora, ca un ucigas se socoteste si 20 de ani să nu se împărtăsească.(Canonul 72 al Sfântului Vasile cel Mare.68.)
  5. Preacurvarii (Cei căsătoriti, desfrânând cu persoane străine căsătorite se numesc preacurvari.) , homosexualii (Homosexuali se numesc aceia care desfrânează anal bărbat cu bărbat sau bărbatul cu sotia lui desfrânând in chipul arătat mai sus.), cei care se împreună cu dobitoacele, cei ce se împreună cu femeile lor peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), 15 ani să nu se împărtăsească.
  6. Curvarii (Curvie se cheamă atunci când doi necăsătoriti sau văduvi desfrânează.), sapte ani să nu se împărtăsească.
  7. Cine va curvi cu sora lui de un tată si de o mamă, 20 de ani să nu se împărtăsească.
  8. Cine va curvi cu nora sau cu mama soacrei, 11 ani să nu se împărtăsească.
  9. Cine va curvi cu cumnata lui sau cu vara primară, 10 ani să nu se împărtăsească.
  10. Cine va curvi cu a doua vară, 9 ani să nu se împărtăsească.
  11. Cine va curvi cu nasa care l-a botezat, 20 de ani să nu se împărtăsească.
  12. Cine va curvi cu cumătra, adică cu mama nasei care a botezat, cine va curvi cu două surori sau, femeia, cu doi frati, 11 ani să nu se împărtăsească.
  13. Cine va curvi cu mama vitregă si cine a desvirginat o fecioară mai mică de 12 ani, acela 12 ani să nu se împărtăsească.
  14. Cel ce a curvit cu femeia sa peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), să nu se împărtăsească 15 ani; la fel si femeia se canoniseste dacă a fost cu voia ei; iar dacă a fost silită (adică fară voia ei), 6 ani să nu se împărtăsească.
  15. Cel ce s-a căsătorit a doua oară, 1 an să nu se împărtăsească.
  16. Cel ce s-a căsătorit a treia oară, 10 ani să nu se împărtăsească; iar de are copii si are sub 40 de ani, 5 ani să nu se împărtăsească. Dacă a trecut de 40 de ani si are copii, să nu i se mai îngăduie a treia căsătorie.
  17. A patra căsătorie nu este îngăduită; iar dacă cineva a încheiat-o, acea căsătorie să se desfacă si 8 ani să nu se împărtăsească.
  18. Dacă se va împreuna cineva înainte de cununia religioasă, 1 an să nu se împărtăsească.
  19. Dacă cineva va curvi cu mama logodnicei lui sau cu o altă rudă a ei, acea căsătorie se opreste.
  20. Cel ce a facut malahie (Onania), 40 de zile să mănânce hrană uscată si să facă câte o sută de mătănii pe zi, si cu mare căintă în suflet hotărându-se de a nu mai gresi; se poate împărtăsi cu Sfintele Taine. Dacă nu îndeplineste canonul arătat mai sus, 1 an să nu se împărtăsească.
  21. Femeia fiind în timpul periodului, adică în zilele necurătiei ei, să nu se împreune cu bărbatul si nici în biserică nu poate să intre, însă ia anaforă si aghiazmă, ori să sărute sfintele icoane, mai înainte de opt zile, adică mai înainte de a fi trecut periodul ei. Dacă femeia, după opt zile nu s-a facut bine, atunci mai prelungeste timpul până s-a facut deplin sănătoasă. In duminici si sărbători, miercuri si vineri si în cele patru sfînte posturi de peste an, sotul ei si sotia să se păstreze în curătie ( Pentru duminici si sărbători sotul si sotia să nu aibă împreunare de vineri orele 24 si până duminică orele 17. Cei căsătoriti dorind să se împărtăsească la praznice, sărbători duminica, sau în oricare alt timp să aibă 7 zile. fără împreunare înainte si trei zile după împărtăsanie. Cei tineri. însă, de curând căsătoriti, pot să se împărtăsească cu trei zile de curătie mai înainte de a se împărtăsi, si o zi după aceea.).
  22. Cei care fac malahie unul cu altul sau femeie cu femeie, 80 de zile să se canonisească mâncând hrană uscată în toate zilele si facând câte o sută de mătănii pe zi. De nu va împlini acest canon, 2 ani să nu se împărtăsească si să facă câte o sută de mătănii pe zi.
  23. Cel ce a ucis de bunăvoie, 20 de ani să nu se împărtăsească.
  24. Cel ce a ucis fară voia lui (din greseală), 10 ani să nu se împărtăsească.
  25. Cel ce a ucis în război sau apărându-se de tâlhari, 3 ani să nu se împărtăsească.
  26. Cel ce de bunăvoia lui s-a lepădat de Hristos si revine, la sfârsitul vietii lui să se împărtăsească.
  27. Cel ce din cauza chinurilor s-a lepădat de Hristos, 8 ani să nu se împărtăsească.
  28. Cel ce a furat si singur a spus fapta sa, după ce va înapoia cele furate, 1 an să nu se împărtăsească; iar dacă a fost descoperit de altii, 2 ani să nu se împârtăsească si să înapoieze cele furate sau costul lor, dacă nu le mai are.
  29. Jefuitorii de morminte, 10 ani să nu se împărtăsească.
  30. Furtul de cele sfinte, fie din biserică sau din altă parte, 15 ani să nu se împărtăsească.
  31. Călcătorii de jurământ, ca si cei care au jurat strâmb, 10 ani să nu se împărtăsească.
  32. Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire si lepădare de la Biserica Ortodoxă).
  33. De se va căsători un bărbat cu o femeie evreică sau o femeie ortodoxă cu un bărbat evreu sau cu bărbat eretic, sau bărbatul ortodox cu femeie eretică, acea căsătorie să se desfacă; dar dacă iudeul sau ereticul primeste credinta ortodoxă, atunci căsătoria să rămână încheiată.
  34. De va muri pruncul nebotezat din neglijenta părintilor, acestia 3 ani să nu se împărtăsească si să facă câte o sută de mătănii pe zi.
  35. Femeia care si-a omorât pruncul fară să vrea, în timpul somnului, 7 ani să nu se împărtăsească.
  36. Femeile care îsi omoară pruncii în pântece, care avortează sau fac raclaj, 10 ani să nu se împărtăsească, iar dacă se feresc să nu facă copii, 1 an să nu se împărtăsească.
  37. Femeia care pierde pruncul fară voia ei, 1 an să nu se împărtăsească.
  38. Cel ce ocărăste sau batjocoreste pe cineva, trei zile să se afurisească si să mănânce numai pâine cu apă. pentru că: ” … cel ce va zice fratelui meu nebun, vinovat este de gheena focului ” (Matei XIII, 12).
  39. De va avea cineva vrajbă asupra altuia si unul dintre ei moare fară ca ei să se fi împăcat, cel rămas în viată se opreste de la Sfânta Impărtasanie 1 an, si timp de 40 de zile va merge la mormântul celui mort si-si va cere iertare cu lacrimi de durere, si va face câte 50 de mătănii pe zi.
  40. Dacă va ocărî si va batjocori cineva pe părintii săi, cu greu canon să se canonisească, iar dacă îi va bate, pe unul ca acela numai arhiereul, iar la mare nevoie si preotul, poate a-l dezlega de acel mare păcat si numai după ce si-a împlinit canonul ce i-a fost dat si numai după ce si părintii lui iarăsi l-au primit si l-au iertat.
  41. Părintii care îsi neîndreptătesc copii, pe unii iubindu-i iar pe altii defâimându-i, desi ei sunt cu bună cuviintă, si nu le impart drept zestrea ce li se cuvine, dacă nu se vor îndrepta să fie lipsiti de Sfânta împărtăsanie si lepădati de Biserică, adică să se afurisească.
  42. Acela care ar ocărî, ar bârfi, ar necinsti sau ar bate pe vreun preot, chiar dacă ar fi preotul vinovat, unul ca acela va fi dat anatemei si lepădat de la Biserică ca unul ce s-a îndepărtat de Sfânta Treime si la un loc cu Iuda va fi partea lui si 2 ani să nu se împărtăsească, chiar de l-ar lerta preotul, căci zice Scriptura: „Pe mai marele poporului tău să nu-l vorbesti de rău”.
  43. Cel învrăjbit cu cineva, mai înainte de a se împăca, nu poate intra în biserică si nici să trimită prinos si să facă câte 50 de mătănii pe zi până ce se va împăca cu cel pe care l-a supărat, cerându-si iertare cu toată umilinta, iar dacă acela este vinovat si tot el nu vrea să se împace, vina rămâne asupra lui, iar acesta nu mai este sub canon.
  44. Dacă va mânca cineva de dulce miercurea sau vinerea precum si în Postul Pastelui, 2 ani să nu se împărtăsească (Fără numai cei ce au pogorământ deoarece sunt în armată, pe santiere, în cămine etc.).
  45. Dacă va intra cineva ca să se roage cu ereticii: catolicii, protestantii, adventistii, pocăitii, tudoristii, baptistii si altii de acest fel, dau dacă va mânca la praznicele lor, unul ca acela să se afurisească si dacă nu.se va căi să se taie cu totul de la Biserica lui Hristos, ca unul ce a căzut din har.
  46. Dacă va lucra cineva în duminici sau în sărbători, să se afurisească, fară numai dacă va face aceasta fară voia lui.
  47. Acela care nu merge la Sfânta Liturghie trei duminici la rând, să se afurisească, fară numai dacă este greu bolnav, încât să nu poată iesi din casă.
  48. Dacă a stiut cineva despre altul că păcătuieste si nu l-a oprit, cu toate că putea să-l oprească, unul ca acela să se canonisească, la fel cu acela care a săvârsit păcatul.
  49. Dacă cineva se împodobeste ca să facă sminteală si se dă cu mirodenii, dacă îsi vopseste părul, unghiile, fata, sprâncenele si buzele, să se afurisească (Canonul 103 Trulan).
  50. Sinucigasului nu i se face prohodire (înmormântare cu preot) si nici în cimitir nu se îngroapă; aceasta însă numai dacă n-a fost inconstient (nebun) când s-a sinucis.
  51. Dacă cineva ar vrea să intre în cler, dar a căzut în vreunul din păcatele prevăzute mai sus la punctele: 1 până la 19 inclusiv, de la 23 si până la 27 inclusiv, acela nu se mai poate face preot.

   Cititi va rog si:

Rubrica incepatorului: SFANTA IMPARTASANIE

Rubrica incepatorului: SFANTA IMPARTASANIE

Posted in ORTODOXIE, rubrica incepatorului, Sfanta Impartasanie by saccsiv on septembrie 3, 2010

   Reiau din SFANTA IMPARTASANIE:

Sfanta Impartasanie este de mare folos omului, daca se impartaseste cu adevarat cu credinta, cu pregatire si cu dezlegarea duhovnicului. Ca cel ce se apropie cu nevrednicie, osanda isi ia, ca foc este care arde pe cei nevrednici – ai vazut ce spune in rugaciunile dinainte de impartasanie.
– Cine se poate imparatsi ?
– Cine are viata curata, neprihanita; cine are stiinta gandului sau curata, cine nu are impedimente canonice si este dezlegat de duhovnic, poate sa se impartaseasca, iar cine nu este marturisit si dezlegat de duhovnic si n-a facut canonul dat, nici nu se poate apropia de impartasanie. Ca si o data in an de se va impartasi, ca Iuda este, care o data s-a impartasit si a intrat satana in el si l-a vandut pe Domnul.
Daca nu-i vrednic cineva, nici o data pe an sa nu se impartaseasca. Ai vazut ce zice in Cuvantul 53, Sfantul Ioan Gura de Aur : ” … Si voi preotilor, care dati Preacuratele Taine, nu mica munca zace asupra voastra, daca stiti pe cineva nevrednic, de-l veti impartasi cu aceste preainfricosatoare si preasfinte si dumnezeiesti Taine.
Si daca te temi tu, o preotule, ca cel ce vine la tine este sachelar, adica general, sau ipat, adica prefect, sau voievod sau cel ce este cu coroana pe cap, adica imparat, si te temi ca se va supara ca nu-i dai Impartasania, daca te temi tu, adu-l la mine ! Tot trupul meu il voi da sa-l arda, mai inainte de a da Trupul cel Preasfant si Preacurat celui nevrednic. Tot sangele meu il voi varsa mai inainte de a da Sangele, atat de infricosat si Preasfant la cel ce nu-i vrednic „.
Iar daca s-a curatit si s-a pregatit dupa randuiala canonica a Bisericii lui Hristos prin marturisire, si a facut canonul cuvenit, sa se apropie cu frica si cutremur.
– Ce ne puteti spune de impartasania copiilor pana la varsta de sapte ani ? Necesita spovedanie ?
– Copiii cei nevinovati pana la varsta de cinci ani, este bine sa-i impartasiti, daca se poate, si in fiecare Dumimica. Iar copiii de 6 – 7 ani mai ales acum, este bine sa fie spovediti si apoi impartasiti, ca astazi copiii vad si aud multe sminteli, in casa, la televizor si peste tot, nefiind supravegheati de parinti.

La fel si despre cei batrani si bolnavi zice Sfantul Simeon al Tesalonicului : ” Cei batrani si bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine sa se impartaseasca mai des si in sarbatorile mari „.
Totdeauna, inainte de a te impartasi, dupa ce ti-ai facut metaniile, dupa ce ai parasit pacatul si ti-ai facut canonul dat de preot, inainte de a te impartasi trei zile cel putin n-ai voie sa bei vin nici sa mananci de dulce sau cu untdelemn. Iar in afara postului, fara spovedanie, fara canon si fara o saptamana de post sau macar trei zile nu te poti impartasi. Cel putin trei zile inainte de a te impartasi sa nu mananci cu untdelemn si sa nu bei vin; numai mancare uscata. Asa este randuiala cu Sfanta Impartasanie, fratilor.
– Spuneti-ne ceva despre impartasania calugarilor, despre deasa impartasanie.
– Calugarii din manastiri, daca au duhovnic bun, sa se spovedeasca cat mai des. La noi spovedania, cum vedeti, e o data pe saptamana, vinerea. Da, am calugari foarte treji, care vin de doua-trei ori pe saptamana la marturisire : ” Parinte, n-am fost la Utrenie; parinte, am ramas in urma cu canonul; parinte, am mancat inainte de masa „, sau te miri ce. Daca il mustra constiinta, el vine, ii pui mana pe cap, il dezlegi si se usureaza.
Asa ca si calugarii batarni si bolnavi se pot impartasi o data pe saptamana; ceilalti, daca le da voie duhovnicul, se pot impartasi, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o data pe luna.
– Dar avem vreun temei la Sfintii Parinti pentru impartasania la patruzeci de zile ?
– Da, avem la Sfantul Simeon al Tesalonicului. El zice ca o data la patruzeci de zile fiecare sa se pregateasca si sa se impartaseasca, daca n-are vreo oprire canonica. In caz de moarte, daca vezi ca omul este gata, ii dai impartasania. Nu-l mai poti opri in caz de moarte; iar daca nu moare si mai traieste, face in continuare canonul dat. Asa sa stiti.
– Se poate impartasi cineva fara sa se spovedeasca ?
-Nu. Niciodata. Si in caz de moarte si de altceva, nu. Intai spovedania si apoi sa se impartaseasca.
– Dar de cate feluri este Sfanta Impartasanie ? In cate feluri ne putem impartasi ?
– Impartasirea cu Preacuratele Taine este cea mai infricosata, cea mai buna si cea mai sfanta. A te impartasi cu Trupul si Sangele Domnului, zice Mantuitorul : Cine mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu, intru Mine petrece si Eu intru dansul.
CELE CINCI FELURI DE IMPARTASIRI
Ne putem impartasi cu adevarat in cinci feluri, in Biserica lui Hristos.
Prima impartasire si cea mai importanta este cea cu Trupul si Sangele Domnului.
A doua cale de impartasire, dupa Marele Vasile, este impartasirea duhovniceasca pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii. Poti sa vii in biserica si chiar daca esti oprit de preot sa te impartasesti pe cativa ani, te poti impartasi de o mie de ori pe zi si mai mult, pe alta cale, pe calea rugaciunii. Daca vii in biserica si zici rugaciunea ” Doamne Iisuse Hristoae, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul „, cu toata inima, de cate ori ai suspinat dupa numele lui Iisus, de atatea ori te-ai impartasit, ca si cel ce a luat cu lingurita Sfintele Taine.
Aceasta este impartasirea pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii, cu care omul poate reusi sa se impartaseasca de multe ori pe zi, nu numai o data, cu aceeasi putere cu care se impartaseste si cel cu lingurita din Sfantul Potir.
Al treilea fel de impartasire este pe calea lucrarii poruncilor lui Hristos. Mantuitorul a spus sa postim, ne-a aratat cum sa postim; a zis sa ne rugam, ne-a aratat cum sa ne rugam; a spus sa primim pe cel strain, sa adapam pe cel insetat, sa hranim pe cel flamand, sa cercetam pe cei inchisi si sa iertam pe cei ce ne gresesc.
Cand facem aceste porunci, ne impartasim pe calea lucrarii poruncilor lui Hristos. Acesta este al treilea fel de impartasire. Si cu aceasta te poti impartasi de multe ori pe zi, de cate ori ai lucrat poruncile lui Hristos.
Auzi ce spune dumnezeiescul Maxim in Filocalie : ” Hristos sta ascuns in poruncile Sale. Cine face o porunca il primeste pe Hristos. Si nu numai pe Hristos, ci toata Sfanta Treime „. Si auzi ce spune Scriptura : Cel ce Ma iubeste pe Mine si are poruncile Mele, si le pazeste pe ele, Eu si Tatal vom veni si lacas la dansul vom face.
Clar ! Nu numai Fiul, ci si Tatal vine. Si unde-i Tatal si fiul pe toata Sfanta Treime o primeste acela care lucreaza poruncile lui Dumnezeu, macar de ar fi oprit de la Sfanta Impartasanie de vreun preot. Intelegeti ? Acesta-i al treilea chip de impartasire pe cale lucrarii poruncilor.
A patra impartasire este prin auz. Cum ? Eu sunt oprit de preot pe atatia ani de la impartasire, fie ca sunt femeie sau barbat. Dar merg la biserica si ascult cu evlavie Sfanta Liturghie, Apostolul, Evanghelia, Heruvicul, Axionul, si predica preotului. Daca ascult cu evlavie cuvantul Domnului, de cate ori am luat un inteles duhovnicesc prin auz, de atatea ori m-am impartasit cu Hristos.
Aceasta este impartasirea prin urechi, al patrulea fel de impartasire. Si Apostolul spune clar : Credinta vine prin auz si auzul prin cuvantul lui Dumnezeu. Tu primesti cu lingurita pe Hristos; eu il primesc prin urechi, cand ascult cu evlavie Sfanta Liturghie, cantarile si predica preotului. Si ma impartasesc de mii de ori pe zi, fara sa stii tu.
Tu poate, daca nu te-ai pregatit bine, spre osanda primesti Sfanta Impartasanie. iar eu, daca stau cu credinta, ca vamesul, in Biserica si ascult cu evlavie slujba, ma impartasesc prin urechi. Acesta este al patrulea fel de impartasire.
Al cincilea fel de impartasire este pe calea miridelor, a particelelor ce se scot pentru noi la Sfanta Liturghie. De aceea nu putem pune la Sfanta Liturghie pe cei betivi, pe cei ce injura, pe cei ce traiesc necununati, pe sectari, pe cei ce se sinucid. Pentru ca acea particica care se scoate, reprezinta fata acelui suflet.

Aceste particele se sfintesc la Sfanta Epicleza, prin invocarea Duhului Sfant si, la sfarsitul slujbei, dupa ce s-a pus in potir partea cu Iisus, si se zic cuvintele : ” Plinirea paharului credintei Duhului Sfant „, apoi se pun si particelele ce se scot pentru credinciosi. In dumnezeiescul Sange din Sfantul Potir este Trupul si Sangele lui Hristos viu.
Din prescura a patra se scot particele pentru vii, din a cincea pentru morti si le trage in Sfantul Potir. Din aceste particele ca faina, ce s-au adapat cu dumnezeiescul Sange in Potir, atatea mii si milioane de suflete au primit impartasirea si comuniunea direct cu Iisus Hristos, cu Trupul si Sangele Lui.
Acestea patru din urma sunt cai de impartasire, pe calea lucrarii faptelor bune, dar nu inlocuieste pe cea dintai. Numai o impartasire temporara si in caz de ceva, tot trebuie sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului, cu Preacuratele Taine.
Iata asa ne putem impartasi in cinci feluri in Biserica Universala.
– Daca un neoprotestant se impartaseste pe cele patru cai, dar nu se impartaseste cu Trupul si Sangele Mantuitorului, poate avea nadejde de mantuire ?
– Nu ! Nu are nici o valoare, pentru ca este rupt de Biserica lui Hristos si nu are Darul preotiei. Acela ii sectar, om ratacit. Asa-i, mai baiete ! Nu putem noi schimba ceea ce a intemeiat Hristos pentru toata lumea. El a zis : Luati, mancati, acesta este Trupul Meu; beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu … ( Ioan 6,53 )
De ce v-am spus despre Sfanta Impartasanie ? Este bine sa va pregatiti, mama. Fratiile voastre de la tara, macar in posturi si macar o data la patruzeci de zile sa va impartasiti.

   Pr. Arsenie Papacioc – SFANTA IMPARTASANIE

   Cititi va rog si:

Istorie foarte folositoare: ce a vazut imparatul pagan Amfilog in timpul SFINTEI LITURGHII

Articolul zilei (02.05.2010): Pr. Prof. Dr. Mihai Valica despre RATACIREA din ziarul LUMINA, conform careia UN FOST ALCOOLIC S-A REAPUCAT DE BAUTURA DATORITA VINULUI DIN … SFANTA IMPARTASANIE

„COINCIDENTE”: Preotul LUCIAN GRIGORE, cel ce promoveaza, prin producerea SCARBEI, folosirea mai multor lingurite la Sfanta Impartasanie, DORESTE SI UN CALEDAR UNIC …

Rubrica incepatorului: CAND INCEPE O NOUA ZI?

Rubrica incepatorului: CAND INCETEAZA ASCULTAREA?                          

Rubrica incepatorului: CUM FACEM CORECT SEMNUL CRUCII?

RUBRICA INCEPATORULUI: De ce se impartaseste mai intai preotul si apoi credinciosii ?

Rubrica incepatorului: MATANIILE, cum le facem?

Rubrica incepatorului: SARUTATI MOASTELE SFINTILOR ORTODOCSI chiar daca ele sunt intr-o BISERICA CATOLICA

Rubrica incepatorului: SPOVEDANIA

Tagged with:
%d blogeri au apreciat asta: