Armaghedonul energiei din Europa este provocat de stapanii burselor. Restul sunt basme

Global Research: Europe’s Energy Armageddon from Berlin and Brussels, Not Moscow

Armaghedonul energiei din Europa este provocat de Berlin și de Bruxelles, nu de Moscova

De F. William Engdahl, 01 Septembrie 2022, Global Research

La 22 august, prețul de piață al gazelor naturale tranzacționate la bursă pe piața germană THE (Trading Hub Europe) era cu peste 1000% mai mare decât în urmă cu un an. Majoritatea cetățenilor sunt informați de către regimul Scholz, că din cauza lui Putin și a războiului Rusiei din Ucraina. Adevărul este cu totul altul. Politicienii UE și interesele financiare majore se folosesc de Rusia pentru a acoperi ceea ce este o criză energetică fabricată în Germania și la Bruxelles. Consecințele nu sunt deloc accidentale.

Nu pentru că politicieni precum Scholz sau ministrul german al Economiei Verzi, Robert Habeck, sau vicepreședintele Comisiei Europene pentru Energie Verde, Frans Timmermans, sunt proști sau lipsiți de idei. Corupți și necinstiți, poate că da. Aceștia știu exact ce fac. Ei rostesc după un scenariu. Totul face parte din planul UE de dezindustrializare a uneia dintre cele mai eficiente focare industriale din punct de vedere energetic din lume. Aceasta este Agenda Verde 2030 a ONU, cunoscută și sub numele de Marea Resetare a lui Klaus Schwab.

Dereglementarea pieței UE a gazelor naturale

Ceea ce ascund cu grijă reprezentanții Comisiei Europene și miniștrii guvernamentali din Germania și din întreaga UE, este transformarea pe care au creat-o în modul în care este stabilit astăzi prețul gazelor naturale. Timp de aproape două decenii, Comisia UE, susținută de mega bănci, precum JP MorganChase sau de marile fonduri speculative de hedging, a început să pună bazele a ceea ce este astăzi o dereglementare completă a pieței gazelor naturale. Aceasta a fost promovată ca fiind ‘liberalizarea’ pieței gazelor naturale din Uniunea Europeană. Ceea ce permite acum ca tranzacțiile nereglementate de pe piața liberă să stabilească prețurile în timp real, în loc de contracte pe termen lung.

Începând cu anul 2010, UE a început să promoveze o schimbare radicală a regulilor de stabilire a prețului gazelor naturale. Înainte de acest moment, majoritatea prețurilor la gaze naturale erau stabilite prin contracte fixe pe termen lung, pentru livrarea gazelor naturale prin conducte. Cel mai mare furnizor, compania rusă Gazprom, furniza gaze naturale către UE, în special către Germania, în baza unor contracte pe termen lung corelate cu prețul petrolului. Cel puțin până în ultimii ani, nu a fost importat aproape deloc gaz lichefiat prin intermediul navelor de transport GNL (gaz natural lichefiat). Odată cu o modificare a legislației americane pentru a permite exportul de GNL din uriașa producție de gaze de șist, în 2016, producătorii de gaze din SUA au început o expansiune majoră a construcției de terminale de export pentru GNL. Construcția terminalelor durează în medie între 3 și 5 ani. În același timp, Polonia, Olanda și alte țări din UE au început să construiască terminale pentru importul de GNL, pentru a putea recepționa GNL din străinătate.

Ieșind din cel de-al Doilea Război Mondial ca principal furnizor mondial de petrol, giganții anglo-americani ai petrolului, numiți pe atunci cele Șapte Surori, au creat un monopol global al prețului petrolului. După cum a remarcat Henry Kissinger în timpul șocurilor petroliere din anii 1970: ‘Controlează petrolul, și controlezi națiuni întregi’. Începând cu anii 1980, băncile de pe Wall Street, în frunte cu Goldman Sachs, au creat o nouă piață a ‘petrolului pe hârtie’, sau a tranzacțiilor futures și a tranzacțiilor cu instrumente derivate ale barilului de petrol viitor. Aceasta a creat un imens cazinou al profiturilor speculative, controlat de o mână de bănci gigantice din New York și din City of London.

Aceleași interese financiare puternice lucrează de ani de zile pentru a crea o piață globalizată similară de ‘gaze pe hârtie’, cu contracte futures pe care să le poată controla. Comisia Europeană și agenda lor ‘Green Deal’ de ‘decarbonizare’ a economiei până în 2050, eliminând combustibilii din petrol, gaz și cărbune, au oferit capcana ideală care a dus la creșterea explozivă a prețurilor la gaz în UE începând cu 2021. Pentru a crea acel control ‘unic’ al pieței, UE a fost presată de interesele globaliste să impună modificări draconice și de facto ilegale ale regulilor Gazprom, pentru a forța proprietarul rus al diferitelor rețele de conducte de distribuție a gazelor din UE să le deschidă pentru gazele concurenților.

Marile bănci și interesele energetice care controlează politica UE la Bruxelles au creat un nou sistem de prețuri independent, paralel cu prețurile stabile pe termen lung ale gazului rusesc prin conducte, pe care nu le controlau.

Până în 2019, seria de directive birocratice privind energia ale Comisiei UE de la Bruxelles a permis ca tranzacțiile pe piața gazelor naturale, complet dereglementate, să stabilească de facto prețurile gazelor naturale în UE, în ciuda faptului că Rusia era încă de departe cea mai mare sursă de import de gaze. O serie de ‘hub-uri’ de tranzacționare virtuale fuseseră înființate pentru a tranzacționa contracte futures de gaze în mai multe țări din UE. Până în 2020, TTF (Title Transfer Facility) din Țările de Jos era centrul dominant de tranzacționare pentru gazele naturale din UE, așa-numitul punct de referință al UE pentru gaze. În special, TTF este o platformă virtuală de tranzacționare a contractelor futures pe gaze între bănci și alți investitori financiari, ‘Over-The-Counter’. Aceasta înseamnă că este de facto nereglementată, în afara oricărei burse reglementate. Acest lucru este esențial pentru a înțelege jocul care se desfășoară în prezent în UE.

În 2021, doar 20 % din toate importurile de gaze naturale în UE au fost GNL, ale căror prețuri au fost determinate în mare parte de tranzacțiile futures în hub-ul TTF, reperul de facto al UE pentru gaze, deținut de guvernul olandez, același guvern care își distruge fermele pentru o plângere frauduloasă privind poluarea cu azot. Cea mai mare parte a importurilor de gaze europene a venit de la Gazprom din Rusia, care a furnizat peste 40% din importurile UE în 2021. Acel gaz a venit prin intermediul unor contracte de gazoduct pe termen lung, al căror preț era mult mai mic decât prețul speculativ TTF de astăzi. În 2021, statele UE au plătit un cost de penalizare estimat la aproximativ 30 de miliarde de dolari mai mult pentru gazele naturale în 2021 decât dacă ar fi rămas cu prețul Gazprom indexat cu petrolul. Băncilor le-a plăcut la nebunie. Industriei și consumatorilor din SUA nu. Numai prin distrugerea pieței gazelor rusești din UE, interesele financiare și susținătorii Green Deal au putut să-și exercite controlul asupra pieței GNL.

Închiderea gazoductului UE

Cu sprijinul deplin al UE pentru noua piață angro de gaze naturale, Bruxelles, Germania și NATO au început să închidă sistematic conductele de gaze sigure și pe termen lung către UE.

După ce a rupt legăturile diplomatice cu Marocul în august 2021 din cauza unor teritorii disputate, Algeria a anunțat că gazoductul Maghreb-Europa (MGE), care a fost lansat în 1996, va înceta să funcționeze la 31 octombrie 2021, când a expirat acordul relevant.

În septembrie 2021, Gazprom a finalizat gazoductul submarin Nord Stream 2, în valoare de mai multe miliarde de dolari, care pleacă din Rusia, traversează Marea Baltică și ajunge în nordul Germaniei. Acesta urma să dubleze capacitatea Nord Stream 1 la 110 miliarde de metri cubi pe an, permițând Gazprom să fie independent de interferențele cu livrările de gaze prin conducta sa Soyuz care trece prin Ucraina. Comisia UE, susținută de administrația Biden, a blocat deschiderea gazoductului prin sabotaj birocratic și, în cele din urmă, cancelarul german Scholz a impus o sancțiune asupra gazoductului la 22 februarie din cauza recunoașterii de către Rusia a Republicii Populare Donețk și a Republicii Populare Luhansk. De atunci, odată cu creșterea crizei de gaz, guvernul german a refuzat să deschidă Nord Stream 2, în ciuda faptului că acesta este finalizat.

Apoi, la 12 mai 2022, deși livrările Gazprom către gazoductul Soyuz prin Ucraina au fost neîntrerupte timp de aproape trei luni de conflict, în ciuda operațiunilor militare ale Rusiei în Ucraina, regimul Zelenskyy de la Kiev, controlat de NATO, a închis o conductă rusă majoră prin Lugansk, care alimenta cu gaz rusesc atât Ucraina cât și statele UE, declarând că va rămâne închisă până când Kievul va obține controlul deplin asupra sistemului de conducte care traversează cele două republici Donbass. Acea secțiune a conductei ucrainene Soyuz a tăiat o treime din gazul către UE. Cu siguranță nu a ajutat economia UE într-o perioadă în care Kievul cerșea mai multe arme de la aceleași țări NATO. Linia Soyuz a fost deschisă în 1980, în timpul Uniunii Sovietice, aducând gaz din câmpul de gaze de la Orenburg.

Apoi a urmat gazoductul rusesc Jamal, care a trecut prin Belarus și prin Polonia până în Germania. În decembrie 2021, cu două luni înainte de conflictul din Ucraina, guvernul polonez a închis partea poloneză a gazoductului, tăind livrarea de gaze Gazprom la prețuri mici atât în Germania, cât și în Polonia. În schimb, companiile de gaze poloneze au cumpărat gaz rusesc din depozitele companiilor de gaze germane, prin secțiunea polono-germană a gazoductului Jamal, la un preț mai mare, într-un flux invers. Companiile germane de gaze au obținut gazul rusesc prin intermediul unui contract pe termen lung la un preț contractual foarte mic și l-au revândut Poloniei cu un profit uriaș. Această nebunie a fost în mod deliberat minimizată de ministrul ecologist al economiei Habeck și de cancelarul Scholz, precum și de mass-media germană, chiar dacă a forțat prețul gazelor germane să crească și mai mult și a agravat criza germană a gazelor. Guvernul polonez a refuzat să își reînnoiască contractul de gaz cu Rusia și, în schimb, cumpără gaz de pe piața liberă la prețuri mult mai mari. Ca urmare, nu mai circulă gaz rusesc către Germania prin Jamal.

În cele din urmă, livrarea de gaz prin conducta submarină Nord Stream 1 a fost întreruptă din cauza reparațiilor necesare la o turbină de gaz fabricată de Siemens. Turbina a fost trimisă la o instalație specială a Siemens din Canada, unde regimul antirusesc Trudeau a reținut-o luni de zile, înainte de a o elibera în cele din urmă la cererea guvernului german. Cu toate acestea, acestea au refuzat în mod deliberat să acorde livrarea către proprietarul rus, ci către Siemens Germania, deoarece guvernele german și canadian au refuzat să acorde o scutire de sancțiuni, obligatorii din punct de vedere juridic, pentru transferul către Rusia. Prin acest mijloc, gazul Gazprom prin Nord Stream 1 a fost, de asemenea, redus drastic la 20% din cantitatea normală.

În ianuarie 2020, Gazprom a început să trimită gaze din conducta sa TurkStream prin Turcia și mai departe spre Bulgaria și Ungaria. În martie 2022, Bulgaria a întrerupt unilateral, cu sprijinul NATO, aprovizionarea cu gaze din TurkStream. În schimb, Viktor Orban, președintele Ungariei, Viktor Orban, a asigurat aprovizionarea cu gaz rusesc prin TurkStream. Ca urmare, astăzi, Ungaria nu are o criză energetică și importă gaze rusești prin gazoduct la prețuri fixe foarte mici, stabilite prin contract.

Sancționând sau închizând sistematic livrările de gaze din conductele pe termen lung și cu costuri reduse către UE, speculatorii de gaze, prin intermediul TTP olandez, au reușit să se folosească de fiecare sughiț sau șoc energetic din lume, fie că este vorba de o secetă record în China sau de conflictul din Ucraina, fie de restricțiile la export din SUA, pentru a licita prețurile cu ridicata ale gazelor naturale din UE, depășind orice limită. La jumătatea lunii august, prețul futures la TTP era cu 1.000% mai mare decât în urmă cu un an și creștea zilnic.

Nebunia germană a celui mai mare preț

Sabotajul deliberat al prețurilor la energie și electricitate devine și mai absurd. La 28 august, ministrul german de finanțe, Christian Lindner, singurul membru al cabinetului din partea Partidului Liberal (FDP), a dezvăluit că, în conformitate cu termenii opaci ai măsurilor complexe de reformă a pieței UE a energiei electrice, producătorii de energie electrică din energie solară sau eoliană primesc automat același preț pentru energia electrică ‘regenerabilă’ pe care o vând companiilor de electricitate în rețea, la cel mai mare cost, respectiv cel al gazelor naturale!

Lindner a cerut o modificare ‘urgentă’ a legii germane a energiei pentru a decupla piețele diferite. Ministrul fanatic al Economiei Verzi, Robert Habeck, a răspuns imediat: ‘Lucrăm din greu pentru a găsi un nou model de piață’, dar a avertizat că guvernul trebuie să fie atent să nu intervină prea mult: „Avem nevoie de piețe funcționale și, în același timp, trebuie să stabilim regulile corecte, astfel încât să nu se abuzeze de pozițiile de pe piață”.

De fapt, Habeck face tot posibilul pentru a construi Agenda Verde și a elimina gazele și petrolul și energia nucleară, singurele surse de energie fiabile în prezent. El refuză să ia în considerare redeschiderea a trei centrale nucleare închise în urmă cu un an sau să reconsidere închiderea celorlalte trei în decembrie. În timp ce declara într-un interviu pentru Bloomberg că: „nu voi aborda această chestiune din punct de vedere ideologic”, în respirația următoare a declarat: „Energia nucleară nu este soluția, ci problema”. Habeck, precum și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au declarat în repetate rânduri că mai multe investiții în energie eoliană și solară, care nu sunt fiabile, reprezintă răspunsul la o criză a prețului gazelor pe care politicile lor au creat-o în mod deliberat. Din toate punctele de vedere, criza energetică sinucigașă în curs de desfășurare în Europa este ‘Made in Germany’, nu în Rusia.

 

Comentariu saccsiv:

Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Cele_%C8%99apte_surori

Cele șapte surori este o expresie utilizată în mass-media pentru a desemna șapte mari corporații petroliere, care controlau extragerea și comercializarea petrolului din Orientul Mijlociu atât în perioada interbelică cât și o perioadă de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Grupul celor șapte companii petroliere era format din:^[1][2][3]

• Anglo-Iranian Oil Company^⁠(d)(denumită inițial Anglo-Persian Oil Company; din 1954 BP)
• Royal Dutch Shell
• Standard Oil Company of California(SOCAL, ulterior parte a companiei Chevron)
• Gulf Oil(fuzionată în 1984 cu Chevron)
• Texaco^⁠(d)(fuzionată în 2001 cu Chevron)
• Standard Oil Company of New Jersey(mai târziu Esso^⁠(d), în prezent parte a ExxonMobil)
• Standard Oil Company of New York (sau Socony, din 1963 Mobil^⁠(d), în prezent parte a ExxonMobil)

Conform https://en.wikipedia.org/wiki/Shell_plc, https://en.wikipedia.org/wiki/Marcus_Samuel,_1st_Viscount_Bearsted si https://en.wikipedia.org/wiki/Bnito

„Shell” Transport and Trading Company a fost fondata in 1897 de fratii Marcus Samuel si Samuel Samuel.

În 1891, Marcus Samuel a obținut un acord exclusiv cu familia Rothschild, pentru a vinde kerosenul Companiei Caspian and Black Sea Oil la est de Suez. Caspian and Black Sea Oil Company fusese fondata in 1883 de Alphonse Rothschild.

În 1912, Royal Dutch Shell a cumpărat activele petroliere rusești ale familiei Rothschild printr-o tranzacție de acțiuni.

Conform https://en.wikipedia.org/wiki/Standard_Oil

Compania lui Rockefeller, Standard Oil Company of Ohio (Sohio), a fost cumpărată de BP în 1987. Alte entități petroliere Standard includ „Standard Oil of Indiana”, care a devenit Amoco după alte fuziuni și o schimbare a numelui în anii 1980, și „Standard Oil of California”, care a devenit Chevron Corp.

Alte companii din grupul celor sapte surori, avand in denumire Standard Oil, au fost fondate tot de familia Rockefeller.

In secolul XIX, colosii Rothschild si Rockefeller stapaneau peste majoritatea materiilor prime importante de pe intreg Pamantul. Apoi au mai dat si altora, ca sa nu bata prea tare la ochi.

Aceleasi familii, impreuna cu alte familii mai mult decat prietene, sunt si stapanii banilor, bancilor si burselor. Cititi va rog si articolul din 2021:

Nu vine “mama tuturor crizelor”, ci vine ceva atat de mare, incat ar trebui inventat un nou cuvant

Autoritatile de la Berlin si Bruxelles nu stapanesc nimic. Sunt simple marionete.