De ce graba e cuvantul de ordine?

Parintele Nicolae Steinhardt:

Diavolul a coborat la voi avand manie mare, caci stie ca timpul lui e scurt.
Apoc. 12, 12.

Graba. Diavolul e zorit, lucreaza sub semnul iutelii. Poate pentru ca nu uita ca puterea lui de actiune e limitata in timp. (Ca sa-si umple hambarele) Poate si pentru ca agitatia e forma a torturii. Toti cei aflati sub stapanirea demonului sunt manati parca de neastampar si de o (la prima vedere) inexplicabila iuteala.
Mai e si dorinta (demonica) de acaparare a cat mai multor bunuri si bucurii in cel mai scurt timp posibil (de „a profita de viata”) si poate (inconstient) instinctul infractorului (in cazul de fata al pacatosului) de a termina treaba repede, sa nu fie prins.
Dar graba demonica are o raza de actiune mult mai vasta si izvoraste din adancimi nespus mai tainuite. De fapt din insusi caracterul cosmic infractional al Satanei.
[…]

Graba e cuvantul de ordine.

25 de ani (1997) de când Curtea Supremă de Justiţie a reabilitat 21 de intelectuali acuzaţi pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale” şi „crimă de trădare de patrie”

Sursa: https://www.rador.ro/2022/05/19/calendarul-evenimentelor-19-mai-selectiuni-8/

Se împlinesc 25 de ani (1997) de când Curtea Supremă de Justiţie a reabilitat 21 de intelectuali, printre care Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu, Dinu Pillat, Al. O. Teodoreanu, acuzaţi pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale” şi „crimă de trădare de patrie”. Cei 21 au fost condamnaţi (în perioada 24.II-1.III.1960) la pedepse cuprinse între 7 ani de închisoare corecţională şi 25 de ani de muncă silnică, cu confiscarea totală a averii. „Inculpaţii” erau acuzaţi că au citit şi au discutat cărţi şi manuscrise de filosofie ale unor români „de dincolo” sau pentru relaţiile unora dintre ei cu Ambasadele americană, britanică, franceză ş.a.

Martirii ortodocși cinstiți pe 14 mai n-au năzuit ca “valorile” UE să devină realitate in România

Foto: https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/o-minune-cu-icoana-sfintilor-din-inchisorile-comuniste

DIGI 24 HD: Nicolae Ciucă, mesaj de Ziua martirilor din temniţele comuniste: Sacrificiul lor este la temelia parcursului nostru liber și democratic

Prim-ministrul Nicolae Ciucă a transmis sâmbătă un mesaj, cu prilejul Zilei Naționale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste.

[…]

„Au trecut aproape trei sferturi de secol de la cel mai mare val de arestări politice din istoria României, din noaptea de 14 mai – 15 mai 1948 – pus la cale de regimul comunist opresiv de la acea vreme împotriva a mii de tineri, intelectuali, reprezentanți ai Bisericii și mulți alți români care au îndrăznit să se opună unui regim ostil libertății și democrației.

Au urmat decenii de comunism în care alte milioane de români au simțit opresiunea dictaturii, supuși unor încălcări grave ale libertăților fundamentale sau care au pierit în închisori și lagăre de muncă forțată.

Marcăm astăzi Ziua Națională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste cu gândul că destinul democratic al României la care ei au visat, a devenit realitate.

Cel mai frumos omagiu pe care îl putem aduce exemplului lor de demnitate și curaj împotriva dictaturii este să le păstrăm vie amintirea și să nu uităm că sacrificiul lor este la temelia parcursului nostru liber și democratic, de stat european și euro-atlantic, pe care suntem datori, la rândul nostru, să-l consolidăm și pentru generațiile următoare.”

La 14 mai este celebrată Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste, în amintirea evenimentelor petrecute în noaptea de 14 spre 15 mai 1948, când au fost arestaţi numeroşi tineri, intelectuali, români care s-au opus regimului comunist.

Această zi a fost instituită prin Legea nr. 127/2017, care stabileşte sărbătorirea anuală a zilei de 14 mai de autorităţile centrale şi locale, dar şi de instituţiile de cultură din ţară, prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane şi manifestări specifice pentru cinstirea memoriei acestor martiri, potrivit Agerpres.

[…]

Printre cei care au pătimit în temniţe se numără personalităţi, precum părintele Nicolae Steinhardt, părintele Daniil Sandu Tudor, părintele Arsenie Boca, părintele Ioan Iovan, părintele Dumitru Stăniloae, părintele Arsenie Papacioc, părintele Sofian Boghiu, părintele Gheorghe-Calciu Dumitreasa, părintele Iustin Pârvu, pastorul Richard Wurmbrand, episcopul greco-catolic Iuliu Hosu, părintele greco-catolic Tertulian Langa, avocatul şi politicianul Aurelian Bentoiu, politicianul Iuliu Maniu, poetul Radu Gyr, filosoful şi economistul Mircea Vulcănescu, chimistul şi fizicianul George Manu, dar şi mulţi alţi tineri pătimitori în timpul regimului opresiv comunist.

[…]

 

Comentariu saccsiv:

Din lista de mai sus, nu stiu neortodocsii ce au sperat, insa este absolut sigur ca ortodocsii n-au visat la “valorile” UE si ale globalizarii.

Parintele Nicolae Steinhardt:

Sunt foarte sceptic referitor la omul de mâine, după cât de laş, de netot, de naiv, de uşor de îmbrobodit, de nătărău ni se arată astăzi. Europa de azi, Occidentul, oferă un spectacol de nerozie şi îndobitocire cum rareori a mai fost din secolul IV încoace. Şi ăştia să realizeze amplitudinea fiinţei? Aida-de!

Vor realiza amplitudinea sclaviei, către care au făcut deja paşi mari!

(Din cartea „Monahul de la Rohia răspunde la 365 întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan”, Ed. Revistei Literatorul)

Si tot Parintele Nicolae Steinhardt:

– “Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25).

Fraza e clara si regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: “e text!”.

Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la “spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, indemanarea nu este interzisa si Biserica, de-a lungul veacurilor, si-a avut politica ei. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, se aplica regula vaselor engleze care faceau piraterie sub pavilion strain: deindata ce bastimentul inamic deschidea focul, era inaltat steagul national. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare.

Parintele Dumitru Staniloae:

Suntem zilnic asaltaţi pe toate căile in ceea ce avem mai scump in fiinţa noastră. Forţele intunericului duc acum o luptă puternică pentru a distruge orice urmă de tradiţie, pentru a nivela, a amesteca şi uniformiza totul şi toate. Credinţa cea dreaptă in Dumnezeu şi dragostea de neam, ce pot fi asemănate cu cele două componente ale unei cruci: cea verticală legătura cu cerul, iar cea orizontală cu glia şi limba in care ne-am născut, sunt valorile cele mai de preţ in viaţa omului, factorul de echilibru in existenţa lui. Ori tocmai aici lovesc cel mai puternic globalizarea, ecumenismul şi toate celelalte intunecate forme de relativizare.

Cititi va rog mai multe la:

Dumitru Staniloae: ORTODOXIE SI NATIONALISM

Parintele Arsenie Papacioc:

VIDEO: Parintele ARSENIE PAPACIOC despre ECUMENISM si CATOLICISM

Parintele Sofian Boghiu:

Dacă masoneria îti va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătoresti unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: “Gata, dragă, multumesc!”

Atunci lumea va fi împărtită: fiecare îsi va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Hristos vor fi o turmă mică, asa cum spune Scriptura. Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credintă pe pământ…

[…]

Omenirea, prin felul cum gândeste si se comportă astăzi, merge către un sfârsit. Dezordinea care există acum în lume Îl supără pe Bunul Dumnezeu. Mă gândesc în primul rând la necredinta, la lepădarea de Dumnezeu în care ne aflăm, ca si la faptele noastre, păcatele noastre înnoite, păcate pe care Biblia le condamnă total si pe care Guvernul le aprobă.

Facem ceea ce nu-I place, sunt sigur că nu-I place lui Dumnezeu. De pildă, să-i spun pe nume unui păcat care acum este foarte întins (si protejat de legi) în mai multe tări: homosexualitatea. Am amintit înainte de cele două cetăti din Vechiul Testament unde acest groaznic păcat era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rămas nimic din ele. De aceea, gândindu-mă si la un asemenea fapt istoric, cred că lumea se îndreaptă către acest sfârsit, poate inevitabil.

Cititi va rog mai multe la:

Parintele SOFIAN BOGHIU (2002) despre APOCALIPSA, MASONERIE, ANTIHRIST, NOUA ORDINE MONDIALA

Parintele Gheorghe-Calciu Dumitreasa:

„Miscarea ecumenica este o actiune pe care au initiat-o, ca sa spun asa, curentele care incearca nivelarea religiilor, nivelarea popoarelor, o actiune pe care masoneria o incearca de multa vreme. Eu sunt impotriva masoneriei, impotriva ecumenismului, il socot cea mai mare erezie a secolului nostru! Cred ca cel mai bine este sa fim foarte prudenti cu ecumenismul, care incearca nivelarea credintelor, nivelarea spirituala la nivelul cel mai de jos si distrugerea specificului ortodoxiei!„

Vizionati va rog si:

Parintele Iustin Parvu:

“De aceea va zic – aveti incredere ca Dom­nul va va da put­ere sa mar­tur­isiti pen­tru El. Traim intr-o lume anarhica, intreaga clasa polit­ica este vra­j­masa a lui Hris­tos si slu­ji­toare raului, de aceea numai sim­pla noas­tra vie­tuire, fara sa abdicam de la prin­cipi­ile noas­tre cres­tine, este o mar­tur­isire si o muceni­cie de zi cu zi.

Asadar: Nu prim­iti acest vac­cin si nimic ce aduc nou put­er­ile politice de azi.”

Cititi va rog mai multe la:

Parintele IUSTIN PARVU: „Solutii omenesti nu sunt, dragii mei! Solutia este moartea pentru Hristos” (despre vaccinare, preoti, politicieni si sistemul antihristic)

Iar pe vremea cand ziceau ei toate acestea, inca nu erau toate “valorile” UE, nord americane si australiene de acum. Iar in privinta celui mai negru bolsevism implementat inclusiv in asa zisa “lume libera” cu ocazia “luptei impotriva Covid”, este absolut sigur ca toti acesti ortodocsi s-ar fi opus.

Nicolae Steinhardt, parintele de la Rohia

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/parinti/nicolae-steinhardt-parintele-la-rohia-145975.html

Nicolae Steinhardt, parintele de la Rohia

Nicolae Steinhardt s-a nascut in data de 12 iulie 1912, in comuna Pantelimon, langa Bucuresti. La nastere, a fost numit Nicu-Aurelian. Tatal sau, Oscar, de origine evreu, a fost inginer si arhitect. Conducea o fabrica de mobila si cherestea. Pentru meritele sale din cadrul Primului Razboi Mondial, Oscar a fost decorat cu medalii.

Intre anii 1919-1929, tanarul Nicu-Aurelian a urmat cursurile scolare si liceale la Liceul „Spiru Haret”, unde a fost coleg cu filosoful Constantin Noica. Dupa terminarea studiilor, viitorul parinte Nicolae a inceput sa-si dezvolte talantul de scriitor. Astfel, pentru o vreme, el a frecventat Cenaclul literar „Sburatorul”, coordonat de Eugen Lovinescu.

In anul 1934, Nicu-Aurelian si-a luat Licenta in Drept si Litere, la Universitatea din Bucuresti, si a publicat cartea „In genul… tinerilor”. Apoi, in anul 1936, si-a sustinut lucrarea de Doctorat in Drept constitutional, tot la Universitatea din Bucuresti. Intre anii 1937-1938 a calatorit in Elvetia, apoi Viena, la Paris si in Anglia, sporind tot mai mult in arta literara.

In anul 1939, cand a revenit in tara, s-a angajat ca redactor, la „Revista Fundatiilor Regale”, insa in anul 1940 a fost dat afara, din pricina faptului ca era evreu. In aceasta perioada, intre anii 1940-1944, sub guvernarea Antonescu-Sima, au fost implementate o serie de privatiuni etnice. Intre anii 1944-1948, revenit in redactia „Revistei Fundatiilor Regale”, a publicat un numar insemnat de articole.

Apoi, intre anii 1948-1959, a suferit o noua serie de prigoniri. In cele din urma, Nicu-Aurelian Steinhardt a fost acuzat de „crima de uneltire impotriva oranduirii sociale a statului” si condamnat la 12 ani de munca silnica. Condamnarea a survenit, de fapt, pentru ca Steinhardt nu a vrut sa depuna marturie impotriva lui Constantin Noica, in cadrul „lotului mistico-legionar Constantin Noica – Constantin Pillat”.

Vreme de cinci ani, el a stat in inchisorile din Jilava, Gherla, Aiud etc. Se gandea ca va muri nebotezat. Dar, in prima celula in care a intrat, in inchisoarea din Jilava, primul care i-a vorbit a fost parintele Mina Dobzeu. El va zice: “Din copilarie m-au atras clopotele si obiceiurile crestinesti. Ma simteam din ce in ce mai atras de crestinism. M-am apropiat de literatura patristica si de filosofia crestina. Eram de multa vreme apt pentru Botez, imi lipseau numai curajul si hotararea. Diavolul ma ispitea cu frica, smerenia, slabiciunea.”

Nicu-Aurelian a primit Botezul in ziua de 15 martie 1960, in celula 18, in inchisoarea Jilava. Cel care l-a botezat a fost Parintele Mina Dobzeu. A fost eliberat in august 1964. La iesirea din inchisoare a fost desavarsit Botezul, prin Mirungere. Din acest moment, Nicolae Steinhardt a inceput sa traduca si sa scrie opere insemnate, precum: “Intre viata si carti” (1976) si „Incertitudini literare” (1980).

Isi dorea deja de mai multi ani sa fie calugar. Dupa moartea tatalui sau, in anul 1967, Steinhardt a inceput sa-si caute o manastire. El a intampinat refuzul multor stareti. Toti se fereau de un fost detinut politic. In anul 1973, Constantin Noica i-a spus: „Ti-am gasit locul potrivit.” Se referea la Manastirea Rohia, unde staret era parintele Serafim Man, cel care il botezase, pe cand se afla in inchisoare.

In anul 1980, Inalt Preasfintitul Iustinian Chira l-a primit pe Nicolae Steinhardt in Manastirea Rohia. A fost primit ca ucenic de Parintele Serafim Man. In ziua de 16 august 1980, parintele Serafim Man (sau IPS Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Clujului) l-a tuns in calugarie pe Steinhardt, dandu-i numele Nicolae. Este randuit in ascultare la biblioteca manastirii. Pune in ordine cele peste 23.000 de carti ale manastirii. Totodata, se ocupa de indrumarea pelerinilor si de intocmirea predicilor.

In acest timp, publica urmatoarele carti: “Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltarii, Grandiosului, Solemnitatii, Exuberantei si Patetismului” (1982), „Critica la persoana intai” (1983), „Escale in timp si spatiu” (1987) si „Prin altii, spre sine” (1988).

Parintele Nicolae Steinhardt a trecut la cele vesnice in ziua de 29 martie 1989, in spitalul din Baia Mare. A fost inmormantat in cimitirul Manastirii Rohia.

Dupa anul 1989, prietenii sai au inceput sa publice cartile acestuia, care nu au putut fi publicate in vremea comunismului. „Jurnalul fericirii” (1991), „Monologul polifonic” (1991), „Daruind vei dobandi” (1992), „Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia raspunde la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangiorzan” (1992, 1998), „Primejdia marturisirii” (1993) si „Drumul catre iubire” (1999).

In data de 27 august 2013, parintele Nicolae Steinhardt a fost deshumat si asezat intr-un nou mormant, in cimitirul manastirii. Dimineata a fost savarsita Sfanta Liturghie. Dupa aceea, calugarii din obstea manastirii, in frunte cu Preasfintitul Iustin Sigheteanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului, au mers in cimitirul manastirii si, dupa randuiala Bisericii Ortodoxe, au inceput deshumarea osemintelor parintelui Nicolae Steinhardt si, apoi, le-au asezat intr-un mormant nou, aflat aproape de mormantul Arhimandritul Serafim Man.

Teodor Danalache

Parintele Nicolae Steinhardt: “Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta”

Si mai spunea parintele Nicolae Steinhardt o vorba:

“Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști.”

Si inca una:

“Plecăciunea” (închinarea, cedarea, capitularea imediată) iscă – de data aceasta fără greş – alt rezultat: măreşte pretenţiile adversarului, îi dă acestuia un surplus de energie, de neruşinare, de tupeu. Totodată ea semnifică pasul dintâi pe calea unei înrobiri din ce în ce mai perfecte. O lege inexorabilă se aplică în toate cazurile de cedare: neluptătorului i se va cere mereu altceva, va fi exploatat cu predilecţie, departe de a-şi fi asigurat liniştea va ajunge, ca şi consumatorul de stupefiante, la o stare de totală dependenţă şi-şi va sfârşi mizerabila viaţă ca sclav al unui gangster obraznic şi nesăţios, la consolidarea puterii căruia va fi contribuit şi el, victima.

Cititi va rog si:

Parintele Nicolae Steinhardt: Cu STATUL MAMONA nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare

Despre viata sa, conform articolului PĂRINTELE NICOLAE STEINHARDT, EVREUL GENIAL CONVERTIT LA ORTODOXIE. PORTRET de pe Atitudini:

Intampinarea Domnului. Predica parintelui Nicolae Steinhardt

Foto: https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/intampinarea-domnului-99039.html

Luca 2:22-40

22. Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului. 
23. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului. 
24. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. 
25. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. 
26. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. 
27. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, 
28. El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: 
29. Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, 
30. Că ochii mei văzură mântuirea Ta, 
31. Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, 
32. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. 
33. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. 
34. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. 
35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. 
36. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. 
37. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. 
38. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. 
39. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. 

40. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.  
Predica parintelui Nicolae Steinhardt:

Vindecarea orbului din Ierihon

Foto: https://www.orthodoxianewsagency.gr/gnomes/didaskale-poios-amartise-aytos-i-oi-goneis-tou-gia-na-gennithei-tyflos/

Ev. Luca XVIII, 35-43:

35. Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.
36. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta.
37. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
38. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!
39. Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!
40. Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:
41. Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!
42. Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit.
43. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.

Parintele Nicolae Steinhardt, din «Dăruind vei dobândi»:

Tămăduirea femeii gârbove

Ev. Luca XIII, 10-17:

10. Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. 
11. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; 
12. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. 
13. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. 
14. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! 
15. Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? 
16. Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? 
17. Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El. 

Cititi va rog si predica parintelui Nicolae Steinhardt.

 

Sfantul Iustin Popovici si parintele evreu Nicolae Steinhardt despre „Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”

Parintele Nicolae Steinhardt:

– “Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25).

Fraza e clara si regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: “e text!”.

Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la “spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, indemanarea nu este interzisa si Biserica, de-a lungul veacurilor, si-a avut politica ei. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, se aplica regula vaselor engleze care faceau piraterie sub pavilion strain: de indata ce bastimentul inamic deschidea focul, era inaltat steagul national. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare.

DOCTRINA ANTIHRISTULUI: Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, luati documentele cu cip si participati activ la edificarea Noii Ordini Mondiale

Foto: http://www.outofthebottomlesspit.co.uk/412733219

Intrebat fiind ce parere are despre “politica care va veni cu cipurile care se vor implanta in mainile oamenilor”, Felix Koppelman, presedintele comunitatii evreiesti Oradea a raspuns:

“Eu cred ca este o treaba care tine de securitatea fiecarui stat si de cand statele au aparut, statele primeaza asupra religiei. Cred ca asta a fost si esenta statului, cand au aparut statele puternice, pentru a prelua de la religii puterile de decizii. Asa ca statul trebuie sa-si faca datoria si deciziile recunoscute de stat trebuie sa se conformeze.”

Vizionati va rog mai multe la:

VIDEO – Felix Koppelman, presedintele comunitatii evreiesti Oradea: IMPLANTUL CU CIP ESTE NECESAR

Iata insa si ce spune un alt evreu, parintele Nicolae Steinhardt: