Un punct de vedere ortodox despre evreul Nostradamus

ORTHODOX CHRISTIANITY: AN ORTHODOX LOOK AT NOSTRADAMUS

UN PUNCT DE VEDERE ORTODOX DESPRE NOSTRADAMUS

De Ieromonah Iov (Gumerov)

Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă avertismente foarte precise despre profeții autoproclamați și despre amăgitorii spirituali. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.(Mt. 7:15). Trebuie să urmăm porunca Domnului: Vedeţi să nu vă amăgească cineva (Mt. 24: 4). Pentru a face acest lucru, fiecare trebuie să urmeze îndeaproape Sfânta Scriptură și învățăturile Sfinților Părinți. Aceste cuvinte ale apostolului Pavel sunt foarte potrivite vremurilor noastre: Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor; Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.(2 Tim. 4: 3-4). Așa sunt scrierile lui M. Nostradamus și ale altor falși profeți– basme.

Peter Bruegel cel Bătrân, Orbi conducând pe orbi.

Adevărații profeți sunt aleși de Dumnezeu, în timp ce falșii profeți sunt aleși de diavol, care se joacă cu mândria și setea lor nestinsă de autoafirmare. Din vremurile în care Domnul Dumnezeu a început să-i cheme pe aleșii Săi la slujirea profetică, satana nu a încetat să găsească profeți falși pentru a-și îndeplini scopurile sale întunecate.

Profeții biblici erau buzele lui Dumnezeu. Cuvântul ebraic, nabi și cel grec de prophetes înseamnă vestitor, sau mesager, care exprimă cuvântul lui Dumnezeu și dezvăluie adevărul inaccesibil rațiunii umane firești.

O calitate personală foarte importantă a unui profet este sfințenia vieții sale. Duhul Sfânt, care dezvăluie viitorul, umple cu El Însuși doar vase pure. Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt. (2 Pet. 1:21). În Sfânta Scriptură, un profet este adesea numit „om al lui Dumnezeu” (1 Regi 2:27; 3 Regi 13:1; 3 Regi 20:28; 2 Regi 25:7).

Un semn invariabil al unui profet adevărat este puritatea absolută a credinței și a învățăturii. Vestitorii voinței lui Dumnezeu au fost aceia prin care Dumnezeu a poruncit întotdeauna poporului Său ca să se îndepărteze de toate învățăturile false, și să se întoarcă pe calea adevărată. Profeții au fost păstrătorii evlaviei și ai religiei revelate de Dumnezeu. Ei au fost numiți în ebraică zophim — gardieni (Ier. 6:17; Is. 56:10), care au fost obligați să avertizeze poporul lor despre amenințarea pericolului spiritual și moral.

Scopul profețiilor a fost pentru beneficiul spiritual al poporului. Profeții i-au învățat, i-au instruit și i-au mustrat: Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere. (1 Cor. 14:3). Cel mai important scop al tuturor profețiilor biblice a fost să anunțe venirea lui Mesia, și să pregătească în mod istoric poporul pentru venirea Sa. Prin urmare, sensul acestei înștiințări ar trebui să fie înțeles, chiar înainte ca evenimentul să se întâmple.

Domnul a revelat fiecăruia dintre profeți doar o parte din viitorul care îi așteaptă pe oameni. Profeții se completează reciproc. Toate profețiile biblice luate împreună alcătuiesc marea revelație despre venirea Mântuitorului în lume, pentru a o mântui

Numai Dumnezeu cunoaște viitorul. O viziune a viitorului nu este accesibilă oamenilor cu abilitățile lor naturale limitate, și nu este accesibilă nici demonilor.

Ceea ce se știe despre viața, ocupațiile și scrierile lui Michel Nostradamus (1503–1566) se potrivește pe deplin cu imaginea unui fals profet și ocultist. S-a născut într-o familie de evrei din Provence. Ambii lui bunici erau medici, iar tatăl său era notar. În 1488, Provence s-a alăturat Franței. Deoarece bunicii și tatăl său erau atunci amenințați să-și piardă licențele profesionale și să fie exilați din Franța, familia a fost nevoită să se convertească în 1502 la catolicism. Creștinismul a rămas ceva superficial pentru M. Nostradamus. Esența viziunii sale asupra lumii era un ocultism absolut incompatibil cu religia Noului Testament. Nu a fost doar medic, ci și astrolog profesionist. Dumnezeu îi mustră pe astrologi prin profeții Săi, deoarece fac lucrări urâte înaintea lui Dumnezeu:„Coboară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului, stai pe pământ fără tron, fiică a Caldeilor, că nu te va mai numi nimeni pe tine gingaşă şi plăcută! … Tu te-ai obosit întrebând pe atâţia sfătuitori! Să iasă la iveală şi să te izbăvească acei care măsoară cerul şi iscodesc stelele; care în fiecare lună nouă spun ceea ce se va întâmpla. Iată-i ca pleava pe care o mistuie focul, aşa vor ajunge ei şi de puterea flăcărilor viaţa lor nu vor putea s-o scape căci nu va fi jeratic la care să se încălzească, nici vatră ca să stea dinaintea ei (Is. 47: 1, 13-14). Sfântul Grigorie Teologul scrie că astrologia este un afront adus Proniei dumnezeiești (Omilia 5: Despre Pronie). Astrologia este o înlocuire a adevăratei religii. Autorul tuturor substituțiilor spirituale este diavolul, care prin astrologie îndepărtează pe oameni de Dumnezeu. Fericitul Augustin a scris: „Pentru că servește la prinderea în capcană a oamenilor, este acțiunea spiritelor corupătoare, cărora li se permite să cunoască parțial o parte din adevărul lumii lucrurilor trecătoare, pentru că au sentimente mai subtile sau au corpuri mai subtile, sau pentru că sunt mai experimentați, datorită vieții lor mai lungi. Prin urmare, adevăratul creștin ar trebui să se ferească de astrologi și de toți ceilalți ghicitori, în special de cei care spun adevărul pentru a prinde sufletul omului prin conlucrarea demonilor, și apoi să-l prindă în mrejele conspirației lor”.

Printre scrierile lăsate de M. Nostrodamus posterității se numără „O scrisoare către clericii orașului Orange” (datată 4 februarie 1562). Clericii (clerul catedralei) au apelat la el în legătură cu furtul obiectelor sacre de argint din catedrală. În loc să admită că nu știe nimic, M. Nostradamus a recurs la șiretlicul obișnuit al ocultiștilor – încâlcirea fără sens a cuvintelor.

„În legătură cu ancheta dvs. cu privire la furturile nelegiuite pe care le-ați numit și le-ați relatat, cu privire la furtul și păstrarea cu atenție a celor încuiate, dar ne ascunse (!). Conform desenului astronomic prezentat mai sus, puteți vedea clar că furtul obiectelor sacre a fost efectuat cu permisiunea a doi dintre frații voștri din biserică; tocmai aceia care mai devreme și-au exprimat de mai multe ori părerea cu privire la ce s-a întâmplat cu obiectele voastre din argint. Unul dintre ei a presupus că au fost duse la Avignon, în timp ce celălalt a spus că au ajuns în alt loc. Ambii au considerat că au fost deja vândute, căci asta era intenția lor. Prada urma să fie împărțită între clerici, care sunt acum ca niște soldați. Această părere nu a fost bună și evlavioasă. Unii nu au fost de acord cu el, deși alții au fost mulțumiți, dar până la urmă nu au fost de acord cu un punct de vedere sau altul. Totuși, totul s-a oprit când argintul a fost dus în casa unuia dintre oamenii voștri, și a fost încuiat acolo. Dar unei anumite persoane nu i-a plăcut acest lucru. Una dintre păreri a fost că argintul ar fi trebuit să fie topit în lingouri și vândut, depozitându-l într-una din casele lor deocamdată. Apoi, doi sau trei și-au exprimat părerea că acest lucru ar fi imposibil pe o perioadă lungă de timp, deoarece Biserica Romano-Catolică ar fi fost atrasă în cele mai îngrozitoare consecințe. Astfel, acesta (argintul) a fost încuiat, deși doi dintre ei și-au menținut părerea că ar fi  trebuit să fie topit în lingouri și vândut, după ce ar fi fost depozitat temporar într-una din casele lor. Au fost doar trei, și sunt frați ai Bisericii și suspecții au fost îndepărtați, ca nevinovați, intenționând să-l fure, nu fără permisiunea paznicului său, pentru că au încredințat mielul lupului … Dar fiți conștienți domnilor demni de tot respectul, că aceia dintre voi care știu când a avut loc furtul obiectelor sacre și dacă nu sunt returnate în întregime – nu în mâinile celor cărora le-au fost încredințate, ci direct bisericii, asupra voastră se vor abate cele mai mari nenorociri care s-au întâmplat vreodată oamenilor; asupra voastră și asupra familiilor voastre. Mai mult, o ciumă va veni în orașul vostru și se va răspândi în zidurile sale și, prin urmare, nu vor putea să reziste. Commiltones quornodo dii propicii sint sacerdotes (Preoții sunt ca tovarășii unor zei cu o bună disponibilitate), dar vor vedea cum Dumnezeu îi va pedepsi pe cei care au profanat biserica Sa sfântă și au furat ceea ce oamenii au sacrificat în timpurile străvechi. Prin urmare, citiți această scrisoare a mea laconclavul tuturor oamenilor voștri (dar nu o deschideți până nu s-au adunat toți) și atunci fețele celor amestecați în această lucrare vor exprima imediat o mare rușine și confuzie, pentru că nu vor putea să-și ascundă sentimentele. Păstrați această scrisoare a mea ca mărturie completă a adevărului (viitorul o va arăta) și vă asigur, onorabili domni, că dacă ceea ce a fost furat nu este returnat într-un fel sau altul, vor muri de cea mai jalnică, chinuitoare și lentă moarte, cu suferințe pe care nimeni dintre ei n-ar trebui să le îndure vreodată – dacă argintul nu este returnat în locurile de depozitare anterioare; și veți vedea că așa se va întâmpla. Sunt supărat că mielul a fost încredințat lupului și mi-am scris scrisoarea din cauza asta. Ceea ce v-am scris corespunde calculelor astronomice, dar declar, nedorind să jignesc pe nimeni din lume, că humanus sum possum errare falli et decipi (sunt om și pot să greșesc, și să mă înșel). Cu toate acestea, dacă există cineva în orașul dvs. care este familiarizat cu învățăturile astronomice, să se uite peste desenul meu. Dacă va înțelege această chestiune, va vedea că spun adevărul adevărat. Nu vă îndoiți, domnilor; totul va fi găsit în curând. Și dacă acest lucru nu se întâmplă, fiți siguri că o soartă amară îi așteaptă pe cei care au comis această crimă monstruoasă. Nu pot să vă spun mai mult acum. ” (Această traducere a fost făcută din limba rusă în limba engleză de V. Burbelo și E. Solomarskaya).

Am citat acest lung text pentru a arăta că acest „clarvăzător” a demonstrat o măiestrie indubitabilă în arta de a spune multe cuvinte, fără să zică de fapt nimic. Cu toate acestea, se poate observa un rezultat important: confuzia și suspiciunea reciprocă au fost introduse în mijlocul clerului catedralei. Tocmai de asta avea nevoie diavolul.

Anticreștinismul lui M. Nostradamus nu se limitează la practicarea „științei caldeene”. El se bazează pe o sursă întunecată și ocultă pentru prezicerile sale. El se referă la aceasta într-o scrisoare către fiul său, Cesar: „Rațiunea umană, prin intelectul propriu al omului, nu poate vedea ceea ce este secret dacă nu este atinsă de o anumită voce care vine din abis, și dacă nu apare o flacără subtilă, care luminează direcția anume pe care o va lua un eveniment sau altul. ” El vorbește de asemenea despre originea „darurilor” sale în „Epistola către Henric al II-lea”:

„Este adevărat, la început nici măcar nu credeam în capacitatea mea de a prezice viitorul, care provine din abilitățile mele naturale moștenite de la strămoșii mei. Am subestimat continuu acest instinct al meu; cu toate acestea, mi-am făcut spiritul și sufletul să fie receptive, și le-am ajustat și integrat cu calcule lungi. Făcându-mi sufletul să fie în pace în fața eternității, mi-am eliberat sufletul, mintea și inima de orice grijă, anxietate și supărare. Am chemat în ajutor curajul, puterea și răbdarea, care sunt condiții necesare pentru profeție. Toată structura și armonia profețiilor sunt realizate parțial cu ajutorul unui trepied de bronz ”(vezi mai jos).

Nostradamus vorbește despre un trepied ritual care a fost folosit în practica ocultă păgână. O Pitia (preoteasă) din Delfi era așezată pe un trepied care stătea deasupra unui crater/crevasă, din care se ridicau aburi amețitori. Într-o stare de frenezie, ea devenea parte a întregului ritual misterios nocturn, și făcea profeții. Erau momente când preoteasa cădea de pe trepied și continua să profețească într-o stare de delir. Au fost consemnate evenimente când Pitia și-a pierdut cunoștința și a murit.

În primele două catrene ale Centuriilor sale, M. Nostradamus conduce cititorul în practica sa ocultă, ale cărei roade au fost „profețiile” sale (următoarele traduceri ale Centuriilor au fost preluate de pe site-ul http://www.sacred-texts.com

Stând singur noaptea în studiul secret;
este plasat pe trepiedul de alamă.
O ușoară flacără iese din vid și
face să fie încununat de succes ceea ce nu trebuie crezut iluzoriu.
(Centuria I.1)

Bagheta din mână este plasată în mijlocul picioarelor trepiedului.
Cu apă, el stropește atât tivul hainei, cât și piciorul.
O voce, frica: el tremură în haine…
(Centuria I.2)

Văzătorul descrie un ritual magic cunoscut din lucrarea, De Mysteriis Aeguptorum („Despre misterele egiptene”) de Iamblichus Chalcidensis (245 – 325), un filosof neo-platonist antic, astrolog, vrăjitor și ghicitor. Este bine cunoscut faptul că M. Nostradamus era foarte interesat de cunoștințele păgâne simbolice ale egiptenilor. Manuscrisul său, Explicația hieroglifelor lui Horapollo a fost descoperit relativ recent.

Este destul de evident faptul că M. Nostradamus nu a fost un profet al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu i-a dezvăluit viitorul, Căci ce învoire este între Hristos şi Veliar? (2 Cor. 6:15)? Demonii nu cunosc viitorul. „Profeția este în cea mai mare parte o lucrare a lui Dumnezeu pe care demonii nici măcar nu o pot imita, oricât de mult ar încerca. Poate exista și o anumită amăgire în minuni, dar a prezice cu precizie viitorul este ceva caracteristic numai Dumnezeului celui Veșnic. Dacă demonii au făcut vreodată acest lucru, acesta a fost doar pentru a-i seduce pe proști și, prin urmare, prezicerile lor pot fi ușor demascate ca minciuni” (Sf. Ioan Gură de Aur, Discuții despre Evangheliile Sfântului Apostol Ioan Teologul, 19).

Sfântul Antonie cel Mare spune că demonii se oferă pentru a fi predictori ai viitorului. „Ei nu pot prevedea ceea ce nu s-a întâmplat. Numai Dumnezeu este „cunoscătorul tuturor lucrurilor înainte ca acestea să fie” (cf. Dan. 13:42). Demonii sunt totuși ca niște hoți care aleargă înainte, apoi raportează ceea ce au văzut. Chiar și acum, ei vor merge și vor spune multor altora despre ceea ce facem – cum ne-am reunit și vorbim despre ei – înainte ca vreunul dintre noi să părăsească acest loc și să spună cuiva despre asta. Dar același lucru ar putea fi făcut și de un băiat sprințar care depășește pe cineva care merge încet. Și îți spun exact. Dacă cineva ar intenționa să meargă din Tebaida sau dintr-o altă țară, până în momentul când pleacă la drum, demonii nu știu dacă va merge sau nu; dar imediat ce l-au văzut plecând, aleargă înainte și povestesc cuiva despre el înainte ca acesta să sosească, iar cei care sunt pe drum ajung într-adevăr în câteva zile. De multe ori se întâmplă ca cel care și-a propus să călătorească să se întoarcă înapoi, iar apoi demonii să se dovedească a fi mincinoși. Astfel, uneori vor anunța pompos ceva despre apele Nilului, pentru că au văzut că a plouat mult în țara etiopienilor, și știind că inundațiile din fluviu pot proveni din asta, aleargă înainte și prezic. Oamenii ar spune același lucru dacă ar putea călători atât de rapid din loc în loc ca și demonii. Și, ca străjerii lui David, care s-a urcat pe înălțimi înaintea celor de dedesubt și a văzut ce se întâmpla, apoi au înaintat mai rapid decât ceilalți, nu a relatat ceva ce nu se întâmplase încă, ci ceea ce se întâmplase deja, și a cărui veste se apropia deja (vezi 2 Regi 18: 24-29), demonii își asumă și ei sarcina de a anunța pe alții, numai pentru a-i amăgi. Dacă Pronia Cerească ar fi fost dispusă în acel moment să facă altceva cu apele sau cu călătorii (pentru că și acest lucru este posibil), atunci demonii ar fi fost demascați ca fiind mincinoși, și cei care i-ar fi ascultat ar fi fost înșelați. Așa au funcționat oracolele păgâne; așa au fost înșelați oamenii de demoni de multă vreme ”(Sfântul Atanasie cel Mare, Viața Sfântului nostru Părinte Antonie).

Astfel, o sursă divină de cunoaștere a viitorului nu era accesibilă lui M. Nostradamus; în timp ce  demonii, cu care intra în contact prin intermediul practicilor lui oculte, nu cunosc viitorul. Atunci, ce  sunt mai exact prezicerile sale? Ele au fost făcute în versuri –grupate câte patru, pe care le-a numit catrene. Catrenele sunt grupate în centurii (o sută). Primele zece centurii sunt complete, și două (XI și XII) nu sunt complete. Există, de asemenea, ceea ce se numește catrenul al 1001-lea. Există în total 968 de catrene. Spre deosebire de profețiile biblice, catrenele nu au o unitate spirituală. Aspectul lor este haotic și arbitrar. În scrisoarea adresată fiului său, Cesar, Nostradamus scrie: „Uneori sunt cuprins de inspirație și extaz de mai multe ori pe săptămână și apoi, în timpul privegherilor nocturne, compun cărți de profeții prin calcule îndelungate. Fiecare astfel de carte conține sute de catrene de predicții astronomice pe care apoi le adun într-una, și le codific. Aceasta este o profeție neîntreruptă până în anul 3797.” Utilizarea cuvântului „codifica” în ceea ce privește textul nu inspiră încredere. Acesta este un truc tipic ocultist – pentru a sugera gândul că există un mare „mister” aici. Din punctul de vedere al profețiilor adevărate, codificări similare par lipsite de sens. De ce sunt făcute, și pentru cine? Mai mult, știm Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare (Marcu, 4:22).

Un cunoscut specialist în informații, creatorul științei ciberneticii, Norbert Wiener, exprimă un gând similar în ceea ce privește propriul său domeniu. „Nu există un sistem bazat pe cod sau cifru care să nu poată fi descifrat într-o anumită perioadă de timp, cât timp conține un volum semnificativ de informații și nu doar câteva rânduri de soluții fragmentare” (N. Wiener, Cybernetics and Society, Moscova, 1958, 129). Chiar și cei mai fanatici susținători ai faimosului vrăjitor înțeleg că „profețiile” sale nu afirmă nimic concret și, prin urmare, dorind să-și apere iubitul văzător, au căutat fără rezultat timp de patru secole și jumătate „cifrul” inexistent, ceea ce ar putea explica cuvintele lipsite de unitate ale lui Nostradamus.

Un alt detaliu atrage atenția asupra sa: viziunile lui M. Nostradamus ajung până în anul 3797. Din punctul de vedere al escatologiei creștine, aceasta este o prostie. Timpul celei de-a doua veniri a Mântuitorului lumii și al sfârșitului lumii nu este cunoscut oamenilor sau îngerilor. S-ar putea întâmpla în orice moment. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului. (Mt. 25:13). Din aceasta rezultă clar că anul 3797 este o dată arbitrară.

În cele din urmă, trebuie să afirmăm cu hotărâre că nu a existat nici măcar o singură profeție a lui Nostradamus care să se fi împlinit de fapt. Toate profețiile sale au fost exprimate atât de vag și pentru perioade de timp nedefinite, încât ar putea corespunde unui număr enorm de evenimente dintre cele mai variate. Ar putea chiar unul dintre adepții necondiționați ai acestui celebru magician să spună de fapt ce se prezice în aceste rânduri și când s-au împlinit prezicerile?

Orașul este asediat și atacat noaptea;
puțini au scăpat; o bătălie nu departe de mare.
O femeie leșină de bucurie la întoarcerea fiului ei,
otravă în faldurile literelor ascunse.
(Centuria 1.41)

Lângă Urs și aproape de lâna albă,
Berbec, Taur, Rac, Leu, Fecioară,
Marte, Jupiter, Soarele va pârjoli o mare câmpie,
Păduri și orașe litere ascunse în lumânare.
(Centuria 6.35)

Va exista pace, unire și schimbare,
Domenii, responsabilități, scăzute ridicate și ridicate foarte scăzute:
Pentru a pregăti o călătorie, primul chin al descendenților,
Războiul va înceta, proces civil, dezbateri.
(Centuria 9:66)

Primul fiu, văduvă, căsătorie nefericită,
Fără copii, două insule în dezbinare:
Înainte de optsprezece ani, vârsta incompetenței,
Pentru celălalt logodna va avea loc deși este mai tânăr.
(Centuria 9:39)

Ar putea fi oferite multe alte exemple, dar versetele de mai sus sunt suficiente pentru a ne convinge că avem în față o mistificare intenționată. Dacă cei care îl venerează pe Nostradamus ar încerca să ia în serios centuriile lui, și să vadă predicții în ele, atunci rezultatele unor astfel de interpretări ar putea fi extinse până la absurditate. Iată un exemplu din Centuria II, catrenul 24:

Animalele fioroase, de foame, vor înota de-a curmezișul râurilor:
Cea mai mare parte a regiunii va fi împotriva lui Hister,
Cel măreț va face să fie târât într-o cușcă de fier,
Când copilul german nu va observa nimic.

Aici se presupune că se vorbește despre Hitler. Această opinie se bazează pe asocierea cuvântului „Hister” cu „Hitler”. În primul rând, acestea sunt două cuvinte diferite. În al doilea rând, „Hister” din text este un loc și nu o persoană. Cușca de fier este înțeleasă a fi un buncăr, în care a trăit Hitler în ultimele sale zile. Arbitrarul este evident. Un buncăr nu este o cușcă de fier. Nu l-au închis acolo. El însuși s-a dus acolo ca să se ascundă. Cine sunt „fiarele fioroase?”

După cum putem vedea, oricare dintre afirmațiile făcute în catrene ar putea fi interpretată în orice fel și moduri diferite. Prin urmare, nu este dificil să se aplice predicția la orice eveniment. Niciun adept al lui Nostradamus nu a făcut niciodată vreo singură predicție reală folosind „profețiile” sale. Regele ghicitorilor și văzătorilor este complet dezbrăcat. Oamenii care sunt prinși de profețiile lui M. Nostradamus se alătură inevitabil aceleiași surse întunecate, demonice, care a fost sursa de inspirație a autorului Centuriilor.

Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de proorocii cei mincinoşi, care urmează duhul lor şi nu văd nimic! (Iezechiel. 13: 3).

Ieromonah Iov (Gumerov),
Traducere de Monahia Cornelia (Rees)

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

NOSTRADAMUS (1503 – 1566) – evreul profet mincinos