CRACIUN 1914: Soldații ambelor tabere au încetat focul pentru a sărbători impreuna, spre disperarea marilor comandanti care doreau sange si nu pace / CRACIUN 1944: 4 soldati nemti si 3 soldati americani la aceeasi masa intr-o cabana izolata

CRACIUN 1914

Adevarul: Miracolul de Crăciun petrecut în Primul Război Mondial: „Roia cu oameni şi ofiţeri ai ambelor părţi dându-şi mâna“

La data de 28 iulie 1914 a început Primul Război Mondial. După câteva luni în care au avut loc bătălii sângeroase, în decembrie 1914, cele două armate beligerante de pe frontul de vest au luat decizia de a înceta focul şi a sărbători Crăciuniul. Circa 100.000 de militari francezi, britanici şi nemţi au petrecut împreună.
„Apoi, am plasat chiar mai multe lumânări decât înainte de-a lungul tranşeului nostru de un kilometru, precum şi pomi de Crăciun. Britanicii şi-au exprimat bucuria lor prin aplauze. Ca majoritatea oamenilor, mi-am petrecut toată noaptea treaz. A fost o minunată, dar oarecum rece noapte”, arăta locotenentul german Kurt Zemisch.

În presa vremii s-a menţionat faptul că militarii s-au înţeles rapid pentru a respecta aceasta importantă sărbătoare creştină. Pe lângă faptul că au oprit focul, soldaţii din ambele tabere s-au deplasat în zona neutră unde s-au felicitat. În plus, ei şi-au făcut şi cadouri constând în alimente, băuturi alcoolice şi ţigări. Astfel de întâlniri au avut loc şi pe frontul de est între austrieci şi ruşi.
„Cred că am văzut una din cele mai extraordinare privelişti ce i-a fost dată unui om să vadă. Urma să deschidem focul asupra lor, când am văzut că nu aveau puşti, aşa că unul din oamenii noştri a ieşit să îi întâmpine şi în cam două minute pământul dintre cele două linii de tranşee roia cu oameni şi ofiţeri ai ambelor părţi, dând mâna şi urându-şi reciproc un Crăciun fericit”, a povestit şi sublocotenentul britanic Dougan Chater.

Soldaţii au cântat împreună şi au băut în jurul focului. Aceştia au jucat şi mai multe partide de fotbal.  Superiorii lor s-au împotrivit acestor manifestări pentru că se temeau ca pe viitor să nu afecteze activitatea pe front a subordonaţilor. Militarii au încercat să repete această pace temporară de Paşti 1915, iar de Crăciunul din 1915 ele s-au repetat dar la o scară mult mai mică. În anul 1916, de Crăciun nu a mai avut loc nici un fel de fraternizare.
„Ce privelişte, grupuri de germani şi britanici de-a lungul întregii lungimi a frontului. Din întuneric puteam auzi râsete sau vedea chibrituri aprinse, un german aprinzând ţigara unui scoţian şi invers, făcând schimb cu ele sau cu alte suveniruri. Acolo unde nu puteau vorbi limba, se făceau înţeleşi prin semne şi toată lumea s-ar fi părut că se împaca bine”, transmitea caporalul John Ferguson, într-o scrisoare trimisă familiei.

Armistiţiul de Crăciun a durat până în jurul Anului Nou. La aceste evenimente au luat parte nu doar soldaţi ci şi ofiţeri. Deşi superiorii le dădeau ordine să reia atacurile, ele erau ignorate de către militari.
„Un lucru cu totul deosebit s-a întâmplat. Unii germani au ieşit cu mâinile ridicate şi au început să-şi ia unii dintre răniţii lor, aşa că am ieşit şi noi imediat din tranşeele noastre şi am început de asemenea să ne aducem şi răniţii noştri. Germanii apoi ne-au făcut semn şi o parte din noi ne-am îndreptat spre ei şi am vorbit cu ei, ne-au ajutat să ne îngropăm morţii. Acest lucru a durat toată dimineaţa şi am vorbit cu mai mulţi dintre aceştia şi trebuie să spun că păreau oameni formidabili”, povestea şi locotenentul Geoffrey Heinekey.

Armistiţiul a încetat înainte de Anul Nou, când căpitanul James Dunn a tras trei focuri de armă în aer, iar germanii au răspuns cu două focuri. Mulţi soldaţi au fost atunci ameninţaţi că vor fi executaţi, deoarece refuzau să se întoarcă pe front. În cele din urmă, luptele au fost reluate între cele două părţi, luând sfârşit totul în 1918.

 

CRACIUN 1944
Antena 3: Cea mai frumoasă masă de Crăciun: 24.12.1944, nemţi şi americani

Pe 24 decembrie 1944, în Belgia, în plin război mondial, doi americani şi patru nemţi au împărţit masa de Crăciun pentru cîteva ore, întruna dintre cele mai frumoase poveşti posibile…

Pe 16 decembrie 1944, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, Hitler a ordonat ceea ce s-a numit Ofensiva din Ardeni, una dintre ultimile încercări, disperate, de a opri înaintarea armatelor aliate. 800.000 de yankei şi englezi s-au adunat pentru a dat piept cu 250.000 de germani. Pe 24 decembrie, seara, în haosul luptelor, doi soldaţi americani se pierdeau de restul colegilor în apropierea localităţii Hurtgen, la graniţa dintre Belgia şi Germania. Unul dintre ei era grav rănit, abia putea merge. Ca în basme, au găsit o casa solitară, primind, imediat, adăpost.

Peste numai trei ore, când deja se înserase, o patrulă germană, compusă din trei soldaţi şi un sergent a bătut la uşă întrebând dacă în casă se afla duşmani ai Fuhrerului, deoarece văzuseră urme de sînge pe zăpadă. „Da, sunt americani”, a răspuns femeia. Friţii au răsucit armele, dar tot gazda a continuat. „Voi, cei care îndreptaţi ţeava spre mine, mi-aţi putea fi copii. La fel şi cei doi americani. Unul dintre ei e grav rănit. Să ne oprim pentru câteva ore şi să uităm de război. Da, ştiu că e greu, dar Naşterea Mântuitorului trebuie să ne facă mai buni pe toţi!” Germanii au bătut pingelele, au salutat, şi-au scos căciulile şi au cerut permisiunea de a se aşeza la masă. Atunci au apărut şi cei doi yankei…

S-a mâncat friptură, s-a băut vin roşu. Totul ca şi cum la nici şase kilometri nu ar fi fost urgie. A doua zi, de dimineaţă, nemţii le-au arătat americanilor cum să ajungă la ai lor…

Cititi va rog mai multe la:

About World War 2: A Small Christmas Truce