SACCSIV – blog ortodox

Legea fundamentala a RUGACIUNII: “a nu ne inchipui nimic”

Posted in rubrica incepatorului by saccsiv on Ianuarie 21, 2018

Imagini pentru monk orthodox pray

Sfantul Teofan Zavoratul, Zbornicul, vol. II:

 

Noi nu avem nevoie sa vedem pe sfinti si pe ingeri in vremea sfintelor rugaciuni, ci sa ne rugam numai prin credinta si privirea cea nevazuta a mintii, fara nici o imaginatie. Caci legea cea mai de seama a rugaciunii este “a nu ne inchipui nimic”

 

Sfantul Nil Ascetul, (Filoc,, vol. 1):

 

“Fericita este mintea aceea care a ajuns a se inchina fara de forma lui Dumnezeu”

 

Anunțuri

10 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Iones said, on Ianuarie 21, 2018 at 11:10 pm

    OFF-TOPIC

    Romania a primit peste 200 de recomandari legate de drepturile omului. Ce ne indeamna rusii si americanii

    UNGARIA- revizuirea programei de istorie pentru a Evita „prejudecatile” asupra minoritatilor nationale

    Grecia sustine ca statul roman ar trebui sa promoveze toleranta fata de membrii comunitatii LGBT.

    Irlanda a recomandat Romaniei sa adopte prevederi legislative care sa asigure legalitatea parteneriatelor civile si a casatoriei intre persoanele de acelasi sex.

    http://www.ziare.com/stiri/justitie/romania-a-primit-peste-200-de-recomandari-legate-de-drepturile-omului-ce-ne-indeamna-rusii-si-americanii-1498400

    Apreciază

  2. dd(2d) said, on Ianuarie 22, 2018 at 3:28 pm

    https://www.recode.net/2018/1/21/16914188/amazon-go-grocery-convenience-store-opening-seattle-dilip-kumar

    Viitorul e deja aici. Fara bani, fara case sau casieri. Intri si cumperi si ti se iau banii direct din contul tau(de amazon deocamdata) .

    Apreciază

  3. clement said, on Ianuarie 27, 2018 at 1:05 am

    Situatia actuala a semnarii si ratificarii Conventiei Consiliului Europei de la Istambul privitoare la prevenirea si lupta impotriva violentei impotriva femeii si a agresiunilor casnice:
    https://www.coe.int/fr/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/210/signatures

    Biserica Ortodoxa Bulgara cere Parlamentului sa nu ratifice acest document in care se face referire la identitatea de gen, eliminandu-se termenii de identitate de sex.(informatie preluata de pe orthodoxie.com)

    Parlamentu Romaniei a semnat documentul iar BOR nu a avut obiectii asupra continutului vicios al acestuia.

    Fragmente din textul publicat de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Bulgare:
    „…Chers compatriotes, chers enfants de Dieu de notre sainte Église orthodoxe de Bulgarie, chers représentants du pouvoir civil,
    La raison de notre appel est la « Convention du Conseil de l’Europe sur la prévention et la lutte contre la violence à l’égard des femmes et la violence domestique ». Ladite convention soulève des inquiétudes sur l’avenir de la civilisation européenne chrétienne, du fait qu’elle contient une nouvelle conception de l’homme, l’homme comme auto-suffisant, l’homme sans Dieu, qui suit ses désirs et ses passions à un point telle qu’il puisse déterminer même son sexe. Ce concept ouvre la porte à la déchéance morale qui conduit inévitablement à la destruction psycho-physique de l’homme, à une « seconde mort » qui est une mort spirituelle. Cela est diamétralement opposé à notre foi, au centre de laquelle se trouve le Dieu-homme Christ, et qui nous enseigne que le sens de la vie du chrétien consiste dans le salut et l’amour envers Dieu et le prochain. C’est pourquoi il n’y a pas de chrétien qui n’approuve la lutte contre la violence, plus encore la violence à l’égard des femmes. La déclaration d’Istanbul sort du cadre de la régulation juridique de cette question, étant donné qu’elle amène au changement de notre vision du monde. Les liens entre les sexes, l’attitude envers la religion, les traditions, les usages, l’instruction, tels qu’incarnés dans les idées de la convention, contredisent les convictions séculaires du peuple bulgare dans le domaine de la foi, de la nationalité, de la moralité, de l’honnêteté, de la dignité, de l’instruction et de la famille. Au cours de plus d’un millier d’années, notre peuple a vécu avec une seule aspiration : incarner la justice, l’amour et la sainteté évangéliques, devenir un peuple saint et un peuple de Dieu (I Pierre 2, 9-10, I, 15-16) qui, au cours de son histoire, prêche les valeurs divines et les vertus. Bien qu’il s’agisse d’un acte juridique, la Convention possède aussi une dimension spirituelle – c’est un instrument qui instille un système de valeurs qui nous sont étrangères, qui permet à la société d’être dirigée par un nouveau modèle qui correspond aux intérêts d’une petite partie. Dans le texte officiel de la Convention en anglais, partout où [en bulgare, ndt] est utilisé le terme « sexe social », se trouve le mot « genre ». Dans ce texte, la conception de « genre » diffère catégoriquement de celle de sexe, constituant ainsi une autre notion, inconnue du système juridique bulgare et inexistante dans le dictionnaire de la langue bulgare. Aussi, une nouvelle traduction ne changera pas le sens et l’esprit de la Convention, dans laquelle l’utilisation du terme « genre » et ses dérivés poursuivent des buts différents de ceux qui sont proclamés, à savoir la défense de la femme contre la violence. Ces termes sont utilisés pour faire de la politique de l’État une idéologie qui nie que l’être humain existe comme homme ou femme, et cela est confirmé par une langue artificielle nouvelle que nous trouvons dans la Convention, et qui est étrangère et inconnue à notre mentalité, notre culture, nos usages et à la tradition orthodoxe. Selon cette idéologie, le sexe de l’être humain comme homme ou femme n’a pas d’importance pour sa personnalité, mais se présente comme « la dictature de la nature » sur le libre choix de l’homme, une dictature dont il faut se libérer. Cette idéologie qui, par la ratification de la Convention, deviendrait une règle de droit contraignante pour les citoyens bulgares, nie une vérité biblique fondamentale: «Et Dieu créa l’homme ; il le créa à l’image de Dieu ; il les créa mâle et femelle. « (Genèse 1:27). Pour le Saint-Synode, exprimant la voix des chrétiens orthodoxes bulgares, la lutte avec la violence concernant les femmes et la violence dans la famille sont liés directement aux vertus évangéliques, la première et la plus grande de toutes étant l’amour envers Dieu et les hommes. Les dispositions de la Convention sur l’introduction de l’enseignement du « rôle non stéréotypé des genres » « dans les programmes d’enseignement officiels et à tous les nouveaux de l’éducation » sont dirigées contre le mariage prescrit entre homme et femme – l’Église domestique, dans laquelle l’amour est exprimé et sert au salut de l’homme. Conformément à la Déclaration universelle des droits de l’homme : « La famille est l’élément naturel et fondamental de la société et a droit à la protection de la société et de l’État ». Le point de repère pour conserver cela est la fidélité et la confiance entre les époux dans toutes leurs dimensions. Sans cela, la société se désintégrera et la génération ainsi créée sera privée d’amour, de soins et d’éducation. Les conséquences de la négation des vérités bibliques sont tragiques, et nous les observons dans de nombreuses sociétés, dans lesquelles l’idéologie du « genre » est depuis longtemps une politique d’État. Nous appelons l’Assemblée nationale à ne pas ratifier la Convention d’Istanbul, qui introduit des concepts contraires à notre foi orthodoxe, nos traditions nationales et notre système juridique. Nous appelons le peuple bulgare à défendre sa foi, qu’il a préservée au milieu de toutes les épreuves historiques ! Le devoir sacré et paternel du Saint-Synode de l’Église orthodoxe bulgare est de rappeler au peuple de Dieu les paroles de la sainte Bible : « Malheur à ceux qui déclarent bien le mal, et mal le bien ! » (Isaïe V, 20).

    Apreciază

  4. Ioan C. said, on Ianuarie 29, 2018 at 3:38 pm

    BISERICA ÎN NOUL TESTAMENT

    La elaborarea acestui articol ne-au fost de folos și trimiterile biblice precizate de fratele Mircea V.

    1. Biserica: obște, comunitate a credincioșilor, locaș de închinare. Caracteristici

    “Atunci S-a arătat Domnul lui Solomon, noaptea, şi i-a zis: “Am auzit ruga ta şi Mi-am ales locul acesta să fie templu pentru aducerea de jertfe.”
    (II Cronici / II Paralipomena 7:12)
    * Biserica este locul unde se aduce acum jertfa euharistică (Trupul și Sângele Domnului).

    “47. Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti.
    48. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară.
    49. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi.”
    (Matei 13:47-49)
    * Aici “împărăţia cerurilor” este Biserica, de unde, la sfârşitul veacului, cei răi vor fi scoşi.

    “15. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?
    16. Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
    17. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
    18. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
    19. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.”
    (Matei 16:15-19)
    * piatra = mărturisirea lui Petru despre Iisus cum că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; “Iar piatra era Hristos.” (I Corinteni 10:4);
    “Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.” (Efeseni 2:20)

    “Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi.”
    (Luca (9:2)
    * Împărăţia lui Dumnezeu este aici Biserica, vezi mai sus și nota la Matei 13:47-49.

    “16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
    17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! (…)
    26. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.”
    (Ioan 14:16,17,26)
    * Biserica este instituția divino-umană aflată sub călăuzirea Duhului Sfânt, deci, ea, în ansamblul ei, nu poate greși în materie de credință.

    “12. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi.
    13. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.”
    (Ioan 16:12-13)
    * Vezi nota la Ioan 14:16,17,26.

    “Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.”
    (Fapte 2:42)
    * Modelul de sus este al Bisericii primare, iar Pâinea e Hristos:
    “48. Eu sunt pâinea vieţii.
    49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
    50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
    51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
    52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
    53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
    54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
    55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
    56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
    57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
    58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.” (Ioan 6:48-58).
    Frângerea Pâinii este Sfânta Liturghie, unde are loc prefacerea:
    “19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
    20. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (Luca 22:19-20)

    “Şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini.”
    (Fapte 11:26)
    * Prin “biserică” se poate înțelege și clădirea unde se întrunesc credincioșii, lăcașul de cult.

    “Iar în camera de sus, unde erau adunaţi, erau multe lumini aprinse.”
    (Fapte 20:8)
    * De aceea se folosesc multe lumini şi luminânări la biserică.

    “Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.”
    (Fapte 20:28)
    * Un înțeles al Bisericii este acela de obşte a credincioşilor.

    “4. Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare,
    5. Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora”
    (Romani 12:4-5)
    * Biserica, ca obște a credincioșilor, e formată atât din preoți, cât și din credincioși, cu toții find mădulare ale Bisericii, dar “mădularele nu au toate aceeaşi lucrare” (Romani 12:4).
    “Trupul lui Hristos” este o expresie cu mai multe înţelesuri, unul fiind acela de „Biserică”, iar altul e „Sfânta Euharistie”, Biserica fiind Trupul tainic, mistic al lui Hristos, iar despre Sfânta Euharistie vezi nota la Fapte 242..

    Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfinţiţi în Iisus Hristos, celor numiţi sfinţi, împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, şi al lor şi al nostru”
    (I Corinteni 1:2)
    * Hristos sfinţeşte Biserica, de aceea e sfântă.

    Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare”
    (I Corinteni 1:30)
    * Cei ce sunt în Hristos Iisus, sunt în Biserică, iar El e “sfinţire”, deci Biserica e sfântă.

    “Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.”
    (I Corinteni 3:9)
    * Se constată deosebirea dintre păstori (Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem) și turmă (voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu).

    “16. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
    17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.”
    (I Corinteni 3:16-17)
    * Aici este vorba de trupul nostru, vezi mai jos I Corinteni 6:18-19.

    “Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!”
    (I Corinteni 6:15)

    “18. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.
    19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?”
    (I Corinteni 6:18-19)

    “Căci mai întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări, şi în parte cred.”
    (I Corinteni 11:18)
    * Vezi mai sus nota la Fapte 11:26.

    “27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.
    28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
    29. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?”
    (I Corinteni 12:27-29)
    * * Biserica – Trup al lui Hristos; creştinii, membrii Bisericii – mădulare.
    Deşi ne suntem mădulare unii altora (versetul 27), există totuşi o organizare ierarhică a Bisericii încă din Biserica primară (versetele 28 şi 29.

    “34. Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea.
    35. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică.”
    (I Corinteni 14:34-35)
    * Vezi mai sus nota la Fapte 11:26.

    “Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: “Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”.”
    (II Corinteni 6:16)

    “20. Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.
    21. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul
    (Efeseni 2:20-21)
    * “temelia apostolilor” (Efeseni 2:20) se referă la apostolicitatea Bisericii, originea ei e apostolică.
    “locaş sfânt” (versetul 21) = locaș de închinare

    “3. Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
    4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
    5. Este un Domn, o credinţă, un botez”
    (Efeseni 4:3-5)
    * Biserica e una, chiar de e împărţită în biserici naţionale (patriarhii), regionale (episcopii) și locale (parohii); învățătura de credință a Bisericii Ortodoxe e la fel peste tot.

    “11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
    12. Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos
    (Efeseni 4:11-12)
    * Vezi nota la Romani 12:5.

    “Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.”
    (Efeseni 5:23)
    * Hristos este cap Bisericii, nu papa. Iar despre expresia “trupul Său” vezi nota la Romani 12:4-5.

    “18. Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate.
    19. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea.
    20. Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale.”
    (Coloseni 1:18-20)
    * Vezi nota la Efeseni 5:23.

    “Acum mă bucur de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica
    (Coloseni 1:24)
    * Vezi nota la Romani 12:5.

    “10. Şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit,
    11. Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos.”
    (Coloseni 3:10-11)
    * Sobornicitatea (universalitatea) Bisericii şi a mesajului ei

    “Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.”
    (I Timotei 3:15)

    “22. Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească,
    23. Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi”
    (Evrei 12:22-23)

    “9. Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată,
    10. Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi.”
    (I Petru 2:9-10)
    * “preoţie împărătească” = Biserica creştină; preoţia universală a tuturor credincioşilor (dar care nu e identică cu preoţia particulară a apostolilor, episcopilor, preoţilor).
    Versetul 9 de aici reia versetul din Ieșirea/Exodul 19:6, care era adresat întregului popor evreu, deși doar fiii lui Aaron erau de fapt preoți, iar nu toți evreii:
    “3. Apoi s-a suit Moise în munte, la Dumnezeu; şi l-a strigat Domnul din vârful muntelui şi i-a zis: “Grăieşte casei lui Iacov şi vesteşte fiilor lui Israel aşa:
    4. “Aţi văzut ce am făcut Egiptenilor şi cum v-am luat pe aripi de vultur şi v-am adus la Mine.
    5. Deci, de veţi asculta glasul Meu şi de veţi păzi legământul Meu, dintre toate neamurile Îmi veţi fi popor ales că al Meu este tot pământul;
    6. Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi neam sfânt!” Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel” (Ieșirea/Exodul 19:3-6).
    Că numai Aaron și fii lui erau preoți la evrei, vedem de aici:
    “12. Apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului adunării şi să-i speli cu apă;
    13. Să îmbraci pe Aaron în sfintele veşminte şi să-l ungi şi să-l sfinţeşti, ca să-mi fie preot.
    14. Să aduci şi pe fiii lui, să-i îmbraci cu hitoane,
    15. Şi să-i ungi, cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi fie preoţi, şi această ungere îi va sfinţi preoţi pentru totdeauna în neamul lor!” (Ieșirea/Exodul 40:12-15)

    “Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?”
    (I Petru 4:17)

    “Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, – al noului Ierusalim, care se pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu – şi numele Meu cel nou.”
    (Apocalipsa 3:12)

    “2. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.
    3. Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.”
    (Apocalipsa 21:2-3)
    * Cetatea sfântă, noul Ierusalim sau mireasa este Biserica, iar Mirele este Hristos.

    Deci, iată pe scurt, înţelesurile Bisericii:
    “templu pentru aducerea de jertfe.” (II Cronici 7:12)
    “împărăţia cerurilor” (Matei 13:47)
    “turma” (Fapte 20:28)
    “un trup suntem în Hristos” (Romani 12:5)
    “templu al Dumnezeului celui viu” (II Corinteni 6:16)
    “poporul Meu” (II Corinteni 6:16)
    “locaş sfânt” (Efeseni 2:21)
    “trupul Lui, adică Biserica” (Coloseni 1:24)
    “casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.” (I Timotei 3:15)

    “cetatea Dumnezeului celui viu” (Evrei 12:22)
    “Ierusalimul cel ceresc” (Evrei 12:22)
    “poporul lui Dumnezeu” (I Petru 2:10)
    „casa lui Dumnezeu” (I Petru 4:17)
    “cetatea sfântă, noul Ierusalim” (Apocalipsa 21:2)

    2. Tămâia în biserici

    ” Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.”
    (Matei 2:11)

    “Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor.”
    (Apocalipsa 5:8)

    “3. Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului.
    4. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.”
    (Apocalipsa 8:3-4)

    3. Continuitatea apostolică (apostolească) a Bisericii

    “Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui”
    (Matei 16:18)

    “şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”
    (Matei 28:20)

    4. Hristos iubeşte Biserica şi se îngrijește de ea

    “25. (…) Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
    26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
    27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.”
    (Efeseni 5:25-27)

    “29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
    30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.”
    (Efeseni 5:29-30)
    * Biserica – Trup al lui Hristos; creştinii, membrii Bisericii – mădulare

    5. Cum tratăm pe cine nu ascultă de Biserică

    “iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.”
    (Matei 18:17)

    “10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
    11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.”
    (Tit 3:10-11)

    Apreciază

    • Ioan C. said, on Ianuarie 29, 2018 at 7:45 pm

      POCĂINȚA ADEVĂRATĂ. SPOVEDANIA

      1. Pocăinţa (Spovedania) este una din cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii lui Hristos

      “6. Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta.
      7. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa.
      8. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.”
      (Matei 9:6-8)
      * Vedem din versetul 8 că nu doar Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut puterea de a ierta păcatele, căci termenul e la plural: “oamenilor”; deci, această putere a iertării păcatelor a trecut de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos la Apostoli, apoi la episcopi şi preoţi (vezi mai jos Ioan 20:21-23).

      “18. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
      19. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.”
      (Matei 16:18-19)
      * Taina Pocăinţei (Spovedania)

      “Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.”
      (Matei 18:18)
      * Text clar care arată că Apostolilor le-a fost dată puterea de a dezlega păcatele, iar de la apostoli această putere a trecut la episcopi şi preoţi.

      “Mărturisind şi iudeilor şi elinilor întoarcerea la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.”
      (Fapte 20:21)
      * Fără credinţă şi mărturisirea păcatelor către duhovnic şi părăsirea lor (pocăinţa) nu ne putem apropia de Dumnezeu. Pocăinţa înseamnă căinţă mare că ai păcătuit.

      2. Pocăinţa (Spovedania) presupune neapărat şi iertarea aproapelui, dacă vrem ca Dumnezeu să ne ierte

      “14. Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;
      15. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre.”
      (Matei 6:14-15)

      “32. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
      33. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?
      34. Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
      35. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre.”
      (Matei 18:32-35)

      “Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.”
      (Luca 11:4)

      3. Adevărata pocăinţă presupune facerea faptelor bune şi oprirea de la rău

      “De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dumnezeu; pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu vă fie piedică.”
      (Iezechiel 18:30)

      “Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.”
      (Iona 3:10)

      “8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
      9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
      10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci?
      11. Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea.
      12. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem?
      13. El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit.

      14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră.”
      (Luca 3:8-14)

      “Ci mai întâi celor din Damasc şi din Ierusalim, şi din toată ţara Iudeii, şi neamurilor le-am vestit să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăinţă.”
      (Fapte 26:20)

      “5. Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
      6. Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui”
      (Romani 2:5-6)

      “Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi fă faptele de mai înainte; iar de nu, vin la tine curând şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi.”
      (Apocalipsa 2:5)

      “21. Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu voieşte să se pocăiască de desfrânarea ei.
      22. Iată, o arunc pe ea bolnavă la pat şi pe cei ce se desfrânează cu ea, în mare strâmtorare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
      23. Şi pe fiii ei cu moarte îi voi ucide şi vor cunoaşte toate Bisericile că Eu sunt Cel care cercetez rănunchii şi inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre.”
      (Apocalipsa 2:21-23)

      4. Taina Spovedaniei/Pocăinţei presupune părerea de rău pentru păcatele făcute („faptele moarte” din Evrei 6:1) şi dorinţa de schimbare

      “Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.”
      (Luca 15:21)
      * Modelul de pocăinţă al fiului risipitor

      “8. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
      9. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.
      10. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.”
      (Luca 19:8-10)

      “22. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale,
      23. Căci întru amărăciunea fierii şi întru legătura nedreptăţii te văd că eşti.”
      (Fapte 8:22-23)

      5. Taina Pocăinţei presupune rugăciune sinceră către Dumnezeu, ca să ne ierte

      “Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.”
      (Luca 18:13)

      6. Pocăinţa (Spovedania) presupune mărturisirea păcatelor duhovnicului (preotului)

      “Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.”
      (Matei 3:6)
      * Pocăinţa presupune mărturisirea păcatelor duhovnicului (preotului).

      “Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească şi să spună faptele lor.”
      (Fapte 19:18)

      Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.”
      (Iacov 5:16)

      “8. Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi.
      9. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea.”
      (I Ioan 1:8-9)
      * De vreme ce toţi suntem păcătoşi (versetul 8), toţi trebuie şi să ne spovedim, mărturisindu-ne păcatele (versetul 9).

      7. Prin Taina Pocăinţei (Spovedaniei) ni se iartă păcatele, numai după aceea ne putem apropia de Sf. Euharistie, Trupul şi Sângele Domnului

      “46. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi.
      47. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.”
      (Luca 24:46-47)
      * Versetul 47 arată în mod clar că prin Taina Spovedaniei/Pocăinţei ni se iartă păcatele.

      “21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
      22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
      23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.”
      (Ioan 20:21-23)
      * Text clar care arată că Apostolilor le-a fost dată puterea de a ierta şi dezlega păcatele, iar de la apostoli această putere a trecut la episcopi şi preoţi.

      “28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
      29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
      30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.”
      (I Corinteni 11:28-30)
      * Grav lucru, ne avertizează Apostolul Pavel, este a gusta Trupul şi Sângele Domnului în batjocură, căci prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Domnului are loc cu adevărat, deci, e obligatorie înainte mărturisirea păcatelor către duhovnic, cu atenţie, fără a lăsa nimic la o parte, cu atentă cercetare de sine (I Corinteni 11:28):
      “Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.” (Iacov 5:16)

      “18. Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării.
      19. Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării.
      20. În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”
      (II Corinteni 5:18-20)
      * “slujirea împăcării”, din versetul 18, e constituită dinTaina Spovedaniei şi Taina Sfintei Euharistii, iar că noi avem mijlocitori între noi şi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos e arătat de versetul 20, iar aceşti mijlocitori au fost Apostolii, iar după ei, episcopii şi preoţii.

      A te pocăi înseamnă deci să îţi mărturiseşti păcatele duhovnicului (Iacov 5:16), să îţi pară rău sincer că le-ai făcut şi să te străduieşti cu toată seriozitatea să nu le mai faci, căci fără pocăinţă nu există mântuire (I Ioan 1:8-9).

      Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: