Vindecarea lunaticului

Evanghelia de la Matei 17, 14-23

14. Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,
    Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.
    16. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.
    17. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.
    18. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.
    19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?
    20. Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
    21. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.
    22. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor.
    23. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!

Cititi va rog si:

Talcuirea Sfantului Teofan Zavoratul

 

INALTAREA DOMNULUI

Faptele Sfinţilor Apostoli, Capitolul 1:

1. Cuvântul cel dintâi l-am făcut o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa,  

2. Până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales,  

3. Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu.  

4. Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine:  

5. Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile.  

6. Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel?  

7. El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa,  

8. Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.  

9. Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.  

10. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,  

11. Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.  

12. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă.  

Sfantul Teofan Zavoratul:

Sfantul Pavel arata in urmatoarele cuvinte puterea Inaltarii Domnului: “S-a suit la inaltime, a robit robime si a dat daruri oamenilor” (Efes. 4, 8 ).

Impacand dreptatea lui Dumnezeu , Domnul a deschis pentru noi toate vistieriile bunatatii dumnezeiesti.

Aceasta este robimea sau prada dobandita in urma biruintei. Incepatura impartirii acestor daruri oamenilor este Pogorarea Sfantului Duh, Care S-a pogorat o singura data, ramane in Biserica si da fiecaruia cele de trebuinta, luand totul din aceeasi robime o singura data robita.

Oricine ai fi , vino si ia: dar pregateste-ti vistierie pentru comori – inima curata, maini cu care sa iei credinta neindoita – si te apropie cu cautare plina de nadejde si pururea rugatoare.

din “Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an “, Sfantul Teofan Zavoratul

Sursa: https://www.voscreasna.com/134/inaltarea-domnului-sfantul-teofan-zavoratul/

 

Duminica a V-a din Post (a Cuv. Maria Egipteanca). Predica Sfantului Teofan Zavoratul

Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 7:

36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. 
37. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. 
38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. 
39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. 
40. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. 
41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. 
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? 
43. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. 
44. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. 
45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. 
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. 
47. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. 
48. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. 
49. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? 
50. Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace. 

De câte săptămâni cântăm: „Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă”! Şi de fiecare dată primim de la Domnul răspuns mângâietor şi însufleţitor la pocăinţă: fie în citirile din Evanghelie, fie în pomenirile legate de duminici. Lucrarea pocăinţei este ceva ca şi cum Stăpânul casei şade în cămările dinăuntru şi unii, căutând intrare la El, strigă de afară: „Deschide-ne nouă, deschide -ne nouă uşile!” Iar Stăpânul casei îi răspunde dinăuntru unuia: „Vino, uşa este deschisă”, altuia: „Vino, uşa nu este zăvorâtă, e doar închisă, deschide-o şi intră”, altuia: „Cheia este afară; caut-o, găseşte-o, bag-o în lacăt, descuie şi intră”. Oameni feluriţi, răspunsuri felurite şi felurite osteneli pentru a intra: dar toţi, intrând pe uşă, merg înăuntru cu îndrăznire, se apropie de Stăpânul casei, se aruncă la picioarele Lui, sunt învredniciţi de milostiva Lui îmbrăţişare şi sunt aşezaţi aproape de El – ca să se mângâie cu această apropiere atotfericitoare. Oare vă este limpede această pildă?

Cuvant edificator al Sfantului Teofan Zavoratul impotriva smintitorilor ce invata sa nu gandim la venirea Domnului, ci doar la moarte fiecaruia

Multi preoti si mireni ne invata sa nu ne gandim la venirea Domnului…

Iata insa ce spune Sfantul Teofan Zavoratul la Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an:

Învățătura desprinsă ieri din spusele Apostolului ne-o vestește acum de-a dreptul, Evanghelia. ,,Luați aminte, priveghiați, că nu știți când va fi acea vreme. Vegheați, dar, …ca nu cumva, venind fără veste, să vă afle pe voi dormind”. Trebuie să așteptăm și să avem în gând în fiecare clipă faptul că acum, acum va apărea Domnul și va străluci ca un fulger de la un capăt al lumii la celălalt. Unora li se pare că această așteptare a Domnului poate fi înlocuită cu așteptarea morții. E bine și așa (sau măcar așa): dar așteptarea venirii Domnului e una, iar așteptarea morții este alta. Gândul la venirea Domnului este deosebit de gândul la moarte; deosebite sunt și simțirile care se nasc sub înrăurirea acestor două gânduri. Tu așteaptă ziua Domnului, în care totul va lua sfârșit printr-o poruncă fără putință de întoarcere. După moarte, tot mai rămâne o vreme în care starea omului nu este hotărâtă pentru totdeauna; dar ziua Domnului va hotărî soarta tuturor pentru vecii cei nesfârșiți și o va pecetlui în așa chip, că n-ai cum să te mai aștepți la vreo schimbare. Am așteptat, zici. Mai așteaptă. Și tot așteaptă. Dar asta, vei spune, îmi va otrăvi toate bucuriile.

Nu ți le va otrăvi, ci numai va goni din rînduiala vieții acele bucurii care se folosesc în chip nelegiut  de acest nume. Tu te vei bucura și așa, însă numai în Domnul: și pe Domnul Îl poți aștepta având astfel de bucurie, și de te va găsi întru această bucurie, nu te va pedepsi, ci te va lăuda.

Cititi va rog si:

Parusia

Sfantul Teofan Zăvorâtul: “Moartea tot o mai așteaptă câte unul; dar ziua Domnului, mai nimeni”

De ce e obligatoriu ca orice crestin sa se preocupe de ANTIHRIST si SFARSITUL VREMURILOR? Azi, nu maine

 

Sfantul Teofan Zăvorâtul: “Moartea tot o mai așteaptă câte unul; dar ziua Domnului, mai nimeni”

Foto: https://www.orthodoxoiorizontes.gr/Eikonografia/Deutera_Parousia/Deutera_Parousia_1.htm

Sfantul Teofan Zăvorâtul:

“Hoțul se strecoară noaptea, când nu este așteptat. Așa și ziua Domnului va veni, când oamenii nu o vor aștepta; și de vreme ce nu o vor aștepta, nici nu se vor pregăti pentru întâmpinarea ei. Ca să nu ne îngăduim o astfel de greșeală, Domnul a și poruncit: „Privegheați deci, că nu știți în care zi vine Domnul vostru” (Mt. 24, 42). Între timp, noi ce facem? Priveghem, oare? Trebuie să recunoaștem că nu. Moartea tot o mai așteaptă câte unul; dar ziua Domnului, mai nimeni.”

Cititi va rog si:

De ce e obligatoriu ca orice crestin sa se preocupe de ANTIHRIST si SFARSITUL VREMURILOR? Azi, nu maine
Parusia

 

Vindecarea slăbănogului din Capernaum

Foto: https://www.crestinortodox.ro/religie/duminica-vi-dupa-rusalii-vindecarea-slabanogului-capernaum-125218.html

Ev. Matei 9, 1-8

În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea și a venit în cetatea Sa. Și, iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Și Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta hulește. Și Iisus, știind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre? Ce este mai lesne? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Ridică-te și umblă? Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Ridică-te, ia-ți patul și mergi la casa ta. Și ridicându-se, s-a dus la casa lui. Iar mulțimile, văzând acestea, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, Care dă oamenilor asemenea putere.

Sfantul Teofan Zăvorâtul Tâlcuire la Evanghelie:

“Domnul iartă păcatele slăbănogului. Acesta ar fi fost un prilej de bucurie; dar mintea vicleană a cărturarilor învăţaţi spune: „Omul acesta huleşte”. Chiar şi după ce a urmat minunea vindecării slăbănogului, întărind acest adevăr mângâietor pentru noi, că „putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele”, poporul a dat slavă lui Dumnezeu, dar despre cărturari nu se spune nimic, pesemne fiindcă şi în faţa minunii urzeau oarecare întrebări viclene. Mintea lipsită de credinţă e o uneltitoare: naşte întruna bănuieli viclene şi urzeşte hule asupra tuturor lucrurilor privitoare la credinţă. Ba nu crede în minuni, ba cere o minune învederată; dar când aceasta i se dă, îndatorând-o să se plece credinţei, nu se ruşinează să se dea în lături, tâlcuind strâmb lucrările cele minunate ale lui Dumnezeu. La fel se poartă şi faţă de dovezile asupra adevărului dumnezeiesc, iar dovezi îi aduc atât experienţa, cât şi raţiunea, destul de puternice şi de numeroase, dar şi pe acestea le acoperă cu îndoiala. Ia la bani mărunţi tot ce înşiră ea şi ai să vezi că toate sunt numai viclenie, chiar dacă în gura ei par „deşteptăciuni”; astfel ajungi, fără să vrei, la concluzia că aşa-zisa inteligenţă şi viclenia sunt unul şi acelaşi lucru. În tărâmul credinţei, Apostolul grăieşte: „Noi avem mintea lui Hristos”. Dar a cui minte e în afara tărâmului credinţei? A celui viclean. Ca atare, viclenia a şi devenit trăsătura care îl deosebeşte“.

Sf. Teofan Zăvorâtul “Tâlcuiri din Sfanta Scriptură pentru fiecare zi din an”

Cititi va rog si:

Sfantul Ioan Gura de Aur: Omilie la (vindecarea) slăbănogul(ui) coborât prin acoperiş

 

Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. E despre Sfarsitul Vremurilor, despre care multi spun ca nu va fi sau ca va fi departe

Ev. Matei XXV, 31-46:

31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

Aceasta este Infricosata Judecata, adica Judecata de Obste, care-i diferita de Judecata Particulara a fiecarui om care moare prima data. Care este numita prima moarte, deoarece exista si o a doua, cea in care se merge la osanda vesnica (mentionata in ultimul verset de mai sus) in iezerul de foc unde vor fi aruncati si moartea si iadul (unde se aflau initial pacatosii nepocaiti) si dracii.

Judecata de Obste tine de Parusie, adica de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos si de invierea mortilor. El este Fiul Omului din primul verset de mai sus si El va fi Judecatorul. Iar printre cei pusi in dreapta sau in stanga Sa vor fi inclusiv toti mortii inviati (inclusiv cei dusi in “primul Rai” sau in “primul iad” dupa Judecata Particulara a fiecaruia).

Parusia este deci evenimentul de maxima importanta din istoria intregii creatii. De cand ne nastem si pana murim (adica acea moarte urmata de Judecata Particulara) datori suntem sa ne gandim si sa ne pregatim pentru Judecata de Obste. Suntem un fum de o clipa pe Pamant iar vesnicia ne-o vom petrece dincolo. Aici si numai aici pe Pamant putem remedia ceva. Dincolo va fi prea tarziu.

Mai inainte de toate acestea trebuie insa sa vina antihrist:

Sfantul IOAN DAMASCHIN: Trebuie sa vina ANTIHRIST / Il vor primi IUDEII / Va fi OM nascut din curvie si va primi toata energia lui SATAN / La INCEPUT va lua chipul SFINTENIEI…

Din pacate, pe cat de importanta este aceasta Judecata Infricosata, pe atat de putin majoritatea oamenilor se gandesc la ea:

• unii pentru ca sunt pagani
• altii pentru ca sunt eretici
• altii pentru ca sunt atei
• iar altii pentru ca dorm pe ei si merg degeaba la biserica

La aceasta ultima categorie ma voi referi oleaca in acest articol.

Cei mai multi dintre acestia habar nu au de cele ce le-ati citit mai sus, pentru ca nu sunt atenti la predica sau pentru preotul nu le spune. Si nu-i intereseaza nici sa citeasca Sfanta Scriptura, scrierile Sfintilor Parinti sau orice i-ar mai trezi macar putin din somnul nesimtit in care isi duc existenta. Prefera sa piarda timpul la tv belind ochii la emisiuni mondene, sa fie la zi cu voma stirilor total neimportante sau sa se adape din baltoaca puturoasa cu horoscoape si invataturi new age. Iar cand nu se uita la tv, comunica despre nimic pe facebook.

Altii insa, mai stiu cate ceva, dar se mint pe ei si ii mint si pe altii cum ca mai e mult pana departe. Cu toate ca altceva recita din Crez cand merge fiecare la biserica:

Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să vie.

Adica o asteapta, nu spune ca o va astepta.

El (sau ea) o asteapta, nu spune ca o vor astepta copii sai sau nepotii sai sau urmasii sai de peste multe generatii.

Iar Crezul a fost scris astfel deoarece Domnul nostru Iisus Hristos, Sfinti Apostoli si Sfinti Parinti s-ar exprimat foarte clar ca Ziua Domnului va veni ca un fur noaptea. Iata, de exemplu ce spunea Sfantul Teofan Zăvorâtul:

“Hoțul se strecoară noaptea, când nu este așteptat. Așa și ziua Domnului va veni, când oamenii nu o vor aștepta; și de vreme ce nu o vor aștepta, nici nu se vor pregăti pentru întâmpinarea ei. Ca să nu ne îngăduim o astfel de greșeală, Domnul a și poruncit: „Privegheați deci, că nu știți în care zi vine Domnul vostru” (Mt. 24, 42). Între timp, noi ce facem? Priveghem, oare? Trebuie să recunoaștem că nu. Moartea tot o mai așteaptă câte unul; dar ziua Domnului, mai nimeni.”

Si de ce a fost ales exemplul cu hotul? Pentru ca oamenii isi incuie noaptea casele, dau drumul la caini, dau drumul la camere de supraveghere, iau tot soiul de masuri tocmai pentru ca nu stiu cand ar putea veni un hot peste ei. Adica oamenii se pregatesc non stop ca asa ceva s-ar putea intampla oricand. Nimeni nu spune “in noaptea asta nu ma calca talharii”.

De ce insa in chestiunea antihrist – Parusie – Judecata – Sfarsitul Vremurilor dorm pe ei?

 

DUMINICA SLABANOGULUI DE LA VITEZDA. Predica Sfantului Teofan Zavoratul

din “ Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”
Sfantul Teofan Zavoratul

Duminica Slăbănogului

[Fapte 9, 32-42; In. 5,1-15]. „De acum te-ai făcut sănătos; să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău.” Păcatul nu vătăma doar trupul, ci şi sufletul. Uneori, lucrul e cât se poate de vădit; alteori, nu atât de vădit, dar adevărul rămâne adevăr, că şi bolile trupului sunt toate si întotdeauna urmare a păcatelor si pentru păcate. Păcatul se săvârşeşte în suflet si îl face bolnav de-a dreptul; însă dacă trupul îşi trage viaţa de la suflet, fireşte că un suflet bolnav nu poate oferi trupului o viaţă sănătoasă.

Singur faptul că păcatul aduce după sine întuneric sufletesc şi urât are o înrâurire nesănătoasă asupra sângelui, care este temeiul sănătăţii trupeşti; dar dacă stai să te gândeşti că el ne desparte de Dumnezeu, Care este Izvorul vieţii, şi îl pune pe om în potrivnicie faţă de toate legile care lucrează atât în el, cât şi în natură, te vei minuna cum de rămâne viu păcătosul după ce a păcătuit. Pricina este numai mila lui Dumnezeu, care aşteaptă pocăinţa şi întoarcerea lui. Prin urmare, bolnavul este datro, mai înainte de orice, să se grăbească a se curaţi de păcat şi să se împace în conştiinţa sa cu Dumnezeu. Acest lucru netezeşte şi drumul lucrării binefăcătoare a medicamentelor. Am auzit că era un doctor de seamă care nu se apuca de tratament până ce bolnavul nu se spovedea şi nu se împărtăşea cu Sfintele Taine; şi cu cât era mai anevoie de vindecat boala, cu atât cerea mai stăruitor acest lucru.

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Cum să ne pregătim pentru o spovedanie adevărată

Sursa: https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2020/03/09/sfantul-teofan-zavoratul-cum-sa-ne-pregatim-pentru-o-spovedanie-adevarata/

Cum să ne pregătim pentru o spovedanie adevărată
Sfântul Teofan Zăvorâtul

Sfantul Teofan Zavoratul – despre boala

Foto: https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/patimile-biruirea-154045.html

Sfantul Teofan Zavoratul – despre boala

Boala este lucru al înţelepciunii Dumnezeieşti Milostivirea lui Dumnezeu fi e cu dumneavoastră!
Dacă totul e de la Domnul, şi boala dumneavoastră este tot de la El. Dacă tot ce este de la Domnul e spre mai bine, înseamnă că şi boala dumneavoastră. […] Vrăjmaşul vă insuflă: „Nu vei rezista”. Răspundeţi-i: nici nu mă gândesc să rezist de unul singur, ci nădăjduiesc că Milostivul Dumnezeu nu mă va lăsa singur, ci mă va ajuta să ţin piept cum m-a ajutat şi până acum. Iarăşi boala! Să vă dea Domnul răbdare şi seninătate şi să vă izbăvească de cârtirea cea păcătoasă! Nu priviţi cu mohorâre la neputinţe. Ele arată mai degrabă mila şi luarea-aminte a lui Dumnezeu faţă de noi decât lipsa Lui de bunăvoinţă.