DE CE parintele ARSENIE BOCA si-a pictat PROPRIUL CHIP in reprezentarea Sfantului IOAN BOTEZATORUL de la Biserica din Draganescu?
Sora Mirela ne-a zis o treaba de care eu habar n-aveam:
La Drăgănescu, părintele Arsenie Boca şi-a pictat propriul chip în reprezentarea Sfantului Ioan Botezătorul.
Asa ca am facut o cautare pe internet. Iata ce putem citi la http://www.crestinortodox.ro/reportaj/parintele-arsenie-boca-pictor-icoane-de-suflete-140378.html:
Sufletul omului apare transparent si usor ca un fulg, ca un inger alergand catre cer la Dumnezeu, la Domnul nostru Iisus Hristos. Unele chipuri din pictura seamana cu chipul Parintelui Arsenie Boca, dar Parintele nu facea acest lucru intentionat, insa este un fapt cunoscut, precum ca pictorii, in anumite lucrari, isi picteaza propriul portret. Acest lucru se intampla des si la Parintele Arsenie.
– In scena calugarului rastignit, pare a fi chipul Parintelui Arsenie. La fel in pictura cu Sfantul Ioan Botezatorul, deasupra in pronaos…
– Da, Parintele a pus si chipul sau in unele picturi, nu intentionat, pentru ca pictorii asa fac intotdeauna, picteaza chipul lor in icoane sau in portretele pe care le fac, fara sa-si dea seama. Aceasta este o lege a pictorilor pe care noi o stim. Si eu am pictat icoane si biserici in tara aceasta si stiu ca intotdeauna imi puneam chiar si chipul meu in acele icoane, fara sa-mi dau seama.
– E o taina probabil…
– Este o taina pe care noi nu o stim, dar Dumnezeu o sadeste in sufletul pictorului de icoane sau portrete sau de altceva sfant in Sfanta Biserica.
Comentariu saccsiv:
Intr-adevar, seamana cu chipul sau:
Daca ar fi dupa cum ni se explica in articolul de mai sus, atunci am vedea sumedenie din chipuri diferite ale Sfantului Ioan Botezatorul, caci multi au fost si iconarii. Dar nu e cazul:
Adica, dupa cum observati, cam seamana intre ele.
Dupa mintea mea cea proasta, explicatia din articol o fi valabila la catolici, caci ei nu au iconari, ei au pictori, ei nu au icoane, ei au tablouri religioase, caci ei au alungat icoana …
La ortodocsi, un iconar nu-si poate pune chipul sau in icoana Sfantului Ioan Botezatorul. Sau poate gresesc eu, dupa mintea mea cea proasta, asa ca m-am apucat sa studiez niste lucrari ale lui Sorin Dumitrescu. Daca ma voi lamuri ca bat campii, voi reveni cu un alt articol de tipul “am fost un dobitoc”. Sau poate ma veti lamuri voi intre timp.
Cititi va rog si:
De ce parintele Arsenie Boca l-a pictat pe ereticul Francisc printre Sfinti?
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
[…] DE CE parintele ARSENIE BOCA si-a pictat PROPIUL CHIP in reprezentarea Sfantului IOAN BOTEZATORUL de… […]
ApreciazăApreciază
[…] DE CE parintele ARSENIE BOCA si-a pictat PROPIUL CHIP in reprezentarea Sfantului IOAN BOTEZATORUL de… […]
ApreciazăApreciază
[…] DE CE parintele ARSENIE BOCA si-a pictat PROPIUL CHIP in reprezentarea Sfantului IOAN BOTEZATORUL de… […]
ApreciazăApreciază
Da unii pictori isi picteaza propriul chip in picturile lor din cauza ca sunt stapaniti de duhul mandriei de care era stapanit si parintele Arsenie Boca. Dar in pictura bisericeasca acest lucru e interzis prin canon. Ci trebuie ca pictirul dupa o pregatire duhovniceasca sa se inspire din alte imagini ale sfantului si sa faca un portret cat mai fidel. I s-a cerut de episcop sa stearga pictura dar nu a facut ascultare. Parintele arde in fundul iadului si diavolul rade de voi.
ApreciazăApreciază
si cine ma rog poate sa spuna cu exactitate cum era chipul lui ioan botezatorul ??in aceasta reprezentare poate si chiar vorbeste despre sine ca despre cel care a reusit sa renunte la ego (capul taiat de pe tipsie asta simbolizeaza) !acesta este idealul oricarei religii :renuntarea la ego(la EU SUNT) acela care este slujitorul lui satan !! „e usor a scrie versuri cind nimic nu ai de spus” si mai usor este sa critici cind nu ai habar despre ce se vorbeste(arata) in acele picturi !! oare chiar atit de lipsiti de simtul masurii suntem incit ne permitem sa judecam oameni care au atins acel nivel de desprindere de „pacatul lumesc” ?? noi unde ne gasim pe aceasta scara a evolutiei spirituale ca sa ne putem permite acest lucru ?vorbim despre greselile lor…dar insusi Iisus spunea ca si el are greseala si singurul fara de greseala este Dumnezeu !!
ApreciazăApreciază
iosifliviu
Da-ne te rog citatul in care Iisus Hristos spunea ca si el are greseala.
ApreciazăApreciază
Asta este o taina nu din orgoliu , spiritul parintelui Arcsenie Boca este preotul Zaharia tatal lui Ioan botezatorul .Aceasta informatie este venita de la o femeie care este in lumina Lui Dumnezeu !
ApreciazăApreciază
Ce? cum adica spiritul parintelui? Crezi in reincarnare sau ce? Nu mai inventati povesti din astea si nu mai asculta de vrajitoare.
ApreciazăApreciază
Greșeală totală și fatală pentru suflet.
Este REINCARNARE.
Femeia care a afirmat acest lucru este în „lumina” îngerului căzut, după cum avertizează și Sf. Ap. Pavel, că se poate preface în înger de lumină.
Este în înșelare. Dar e prea greu, din cauza mândriei să vadă asta.
ApreciazăApreciază
Parintele Arsenie Boca ESTE nascut pe 29 august, de Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Iar nu pe 29 septembrie, cum i-au modificat comunistii in mod intentionat data nasterii. Stiu acest lucru pentru ca mi-a fost descoperit in ziua Sf Ioan Botezatorul din doua surse diferite: dintr-un interviu cu parintele Pantelimon Munteanu, de la Sf Manastire Ghighiu (care parinte a fost ucenicul parintelui Arsenie Boca si a lucrat intr-o lucrare spirituala mare cu sf parinte Arsenie) si in aceeasi zi mi s-a confirmat pentru ca am vorbit cu o sora din Brasov, care o cunostea de mult timp pe maica stareta de la Sf Manastire Marcus, si ea ucenica a parintelui Arsenie Boca (parintele a scris ca la Marcus vor canta ingerii… iar acolo acum sunt niste fetite crescute din leagan in manastire, deci sunt ca ingerii…). Maica stareta i-a spus acestei surori crestine ca parintele Arsenie era nascut de ziua Taierii Capului Sf Ioan Botezatorul !
Deci din doua surse diferite, de ziua Sf Ioan Botezatorul mi s-a confirmat ca sf parinte Arsenie Boca a fost nascut de Taierea Capului Sf Ioan Botezatorul ! Asadar, existenta acestui binecuvantat si ales de Dumnezeu parinte Arsenie Boca a fost sub amprenta – cu misiune divina ! – marelui sfant Ioan Botezatorul !
ApreciazăApreciază
despre antihristul și înainte-mergătorul Antihristului, Arsenie Boca. Partea I-a
Sfântul Ierarh de Stavropol, al Sfintei Biserici Sobornicești de Răsărit (Bisericii Ortodoxe), „cel numit cu numele focului, aprins fiind de focul credinței și iubirii de Dumnezeu și aproapele”, Ignatie Briancianinov în a cărui viață (https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-ignatie-briancianinov) citim:
«[…]
La 30 Aprilie 1867 își dă duhul în mâinile Domnului, lăsând în urmă numeroși ucenici. După sfârșitul său fericit, Sfântul Ignatie a apărut în mijlocul unei lumini orbitoare unuia dintre fiii săi duhovnicești, spunându-i: „Tot ce am scris în cărțile mele este adevărat!”.
[…]»
în scrierea Despre poruncile evanghelice, din opera sa Experiente ascetice, vorbind despre judecarea aproapelui și despre judecată, zice:
«[…]
Domnul ne-a oprit nu numai de la osândirea aproapelui, ci și de la judecarea lui (Lc. VI, 37; Mt. VII, 1) atunci când nu este neapărată nevoie de a face judecată dreaptă spre folosul propriu și spre cel de obște. Judecata de acest ultim fel alcătuiește ceea ce Domnul numea cele mai grele ale Legii (Mt. XXIII, 23); fără acest fel de judecată binele nu poate fi deosebit de rău, lucrarea noastră nu poate fi dreaptă și plăcută lui Dumnezeu. Această judecată se întâlnește rareori printre oameni – însă cu judecata și osândirea oprite de Domnul se îndeletnicesc neîncetat.
[…]»
iar în al său Cuvânt despre vederea trupească și cea duhovnicească a duhurilor. Despre vederea trupească a duhurilor scrie:
«[…]
Preacuviosul Daniil al Schitului povestea despre un oarecare bătrân cu viețuire foarte aspră, care trăia în Egiptul de Jos, că spunea din neștiință: „Melchisedec, regele Salemului, cel pomenit în cartea Facerii (14, 18), este Fiul lui Dumnezeu.“ Acest lucru a fost adus la cunoștința preafericitului Chiril, arhiepiscopul Alexandriei. Chiril l-a chemat la sine pe bătrân, care săvârșea semne și căruia Dumnezeu îi descoperea ceea ce bătrânul cerea. Arhiepiscopul s-a purtat cu foarte multă înțelepciune. El i-a grăit bătrânului: „Avvo! Roagă-te pentru mine. Un gând îmi spune că Melchisedec este Fiul lui Dumnezeu, iar alt gând îmi spune: «Nu! El este om și arhiereu al lui Dumnezeu.» Mă clatin și nu știu în care gând să cred. Din această pricină te-am și chemat. Roagă-te lui Dumnezeu ca să-ți vestească ție lucrul acesta prin descoperire.“ Bătrânul, nădăjduind în viețuirea sa, a răspuns cu hotărâre: „Dă-mi un soroc de trei zile: voi ruga pe Dumnezeu pentru asta și voi vesti ție cine a fost Melchisedec.“ După trecerea a trei zile, bătrânul a venit la arhiepiscop și i-a grăit: „Melchisedec a fost om.“ Arhiepiscopul a răspuns: „Cum ai cunoscut, Părinte, lucrul acesta?“ La care bătrânul: „Dumnezeu mi i-a arătat pe toți patriarhii, de la Adam și până la Melchisedec – și un înger mi-a zis: Iată-l pe Melchisedec. Încredințat să fii că așa este.“ După ce s-a întors la chilie, bătrânul singur spunea tuturor că om este Melchisedec, iar nu Fiul lui Dumnezeu. Sfântul Chiril s-a bucurat de mântuirea fratelui, care, în ciuda faptului că săvârșea semne și primea descoperiri de la Dumnezeu, că era în împărtășire cu sfinții îngeri și cu sufletele sfinților răposați, pierea din pricină că își însușise un gând hulitor de Dumnezeu, nepricepând nenorocirea sa sufletească[1]. Un lucru asemănător s-a întâmplat cu un oarecare presbiter sfânt din cele dintâi veacuri ale creștinismului. Din pricina curăției și nerăutății sale, el se învrednicea mereu să vadă când slujea Dumnezeiasca Liturghie un înger ce stătea în preajma lui. Pe presbiter l-a cercetat un diacon pelerin. Presviterul l-a îmbiat pe diacon să săvârșească împreună jertfa nesângeroasă. Atunci când au început să slujească, diaconul i-a atras presbiterului luare-aminte asupra faptului că bagă în rugăciuni cuvinte ce cuprind o hulă ereticească. Pe presbiter l-a uimit mustrarea diaconului. El s-a întors către îngerul care era de față și l-a întrebat: „Drepte sunt cuvintele diaconului?“ Îngerul i-a răspuns: „Drepte.“ „Și de ce, i-a întors presbiterul vorba, aflându-te lângă mine de atâta vreme, nu mi-ai spus acest lucru?“ „Este plăcut înaintea lui Dumnezeu, a răspuns îngerul, ca om pe om să povățuiască.“ Împărtășirea statornică cu îngerul nu l-a împiedicat pe sfântul presbiter să cadă într-o rătăcire pierzătoare.
_____________
[1] Proloage, 23 februarie.
[…]»
iar într-una dintre scrisorile sale către mireni, despre cum trebuie să fie cei ce doresc să intre în Împărăția Cerurilor scrie:
«[…]
Ce să vă spun?.. Celor ce vor în Împărăția cerurilor Mântuitorul lumii le-a poruncit să fie precum copiii: simpli, fără de răutate, fără duh de iscodire, credincioși, iubitori să primească învățătură, căindu-se grabnic pentru greșeli. Urmați acestui sfat al Domnului: și la vremea potrivită veți simți o fericită înnoire, întărire a sufletului dumneavoastră. Aceasta se va săvârși treptat, pe nebăgate de seamă… Omul se vede schimbat deodată, și-L preaslăvește pe Atotbunul și Atotputernicul Dumnezeu.
Să nu vă plângeți de scurtimea scrisorii mele, să nu o măsurați după numărul rândurilor. Cercetați-vă inima: dacă ea este mângâiată, îndestulată, măsura este deplină.
[…]»
Ținând cont de cuvintele de mai sus, de-Dumnezeu-însuflate ale Sfântului Ierarh al lui Hristos Ignatie Briancianinov, cum că, celor ce vor în Împărăția cerurilor Mântuitorul le-a poruncit să fie precum copiii: simpli, fără de răutate, fără duh de iscodire, credincioși, iubitori să primească învățătură, căindu-se grabnic pentru greșeli, și fiindcă este neapărată nevoie de a face judecată dreaptă spre folosul propriu și spre cel de obște, pentru a deosebi binele de rău, să vedem în continuare de ce Arsenie Boca este un antihrist și înainte-mergător al Antihristului, un învățător mincinos care, prin „canonizarea” și cinstirea lui de către unii români, interzice cinstirea adevăraților Sfinți ai lui Dumnezeu.
Unele dintre persoanele care l-au cunoscut pe Arsenie Boca și au mărturisit adevărul despre acesta au fost mitropolitul Nicolae Mladin, arhimandritul Paulin Lecca și ieromonahul Adrian Făgețeanu.
Arhimandritul Paulin Lecca, în cartea sa intitulată «Jurnal duhovnicesc», apărută la editura Studion, Bacău, 2013, paginile 109-110, 386-387, despre vrăjitorul și ereticul Arsenie Boca scrie (intercalările din parantezele drepte nu apar în carte, sunt adăugate pentru explicitarea textului):
«[…]
Într-o seară liniștită de vară, ședeam pe banca de la malul lacului de la mânăstirea Sâmbăta şi admiram frumuseţile naturii. Părintele Mladin, fostul meu coleg de facultate şi actualul Mitropolit, se apropiase încet pe la spate și se așezase lângă mine.
– Ce părere ai despre părintele A.? – mă întrebase el, fără să mai facă vreo introducere.
– Deocamdată, n-am nici o părere. Cred că sunt prea păcătos și nu-l înțeleg – i-am răspuns – gândindu-mă că părintele A. are clarviziune și e socotit un om sfânt…
– Ce anume nu înțelegi? – insistase Părintele Mladin.
[Arhimandritul Paulin Lecca:] – Iată, de pildă, de atâta vreme mi-a tot spus să-mi iau licența, ca să mă închinoviez la Sâmbăta. Acum, după ce-am luat-o, nici nu vrea să stea de vorbă cu mine. Spunându-i că aș vrea să mă spovedesc la el, a fugit pur și simplu, de nu l-am mai putut ajunge din urmă…
Odată stătea la o masă din curte, iar în jurul lui mai multe femei de la țară și câțiva țigani. M-am apropiat să ascult și eu un cuvânt de folos. Atunci, părintele A., ridicând ochii spre mine, a întrerupt conversația și le-a zis celor prezenți:
[Arsenie Boca:] – Îl vedeți pe „ăsta”? I s-a lungit barba de când mă tot roagă să-l primesc aici, și eu nu-l primesc – zise el, râzând batjocoritor.
[Arhimandritul Paulin Lecca:] Când era la mânăstirea Bistrița, m-am dus de la Govora pe jos, cu același gând de a mă face ucenicul lui. Dar părintele A. m-a întâmpinat cu atâta ostilitate și dispreț, încât m-am retras în bisericuță, am intrat într-o strană în fața icoanei Mântuitorului și am început să rostesc rugăciunea lui Iisus cu inima îndurerată și zdrobită. La un moment dat, mi-a venit o umilință atât de profundă, de nici nu mai știu cum am ajuns în genunchi în fața icoanei Mântuitorului. Mi se părea că Domnul Iisus îmi spunea: „Nu te mâhni, Eu sunt cu tine, nu te voi părăsi niciodată”. Plângeam în hohote de atâta bucurie și mângâiere.
Când m-am dus la părintele A., pentru a-mi lua rămas bun, el a observat pe chipul meu o pace, o linişte, o siguranță și o lumină, cu totul deosebite, fiind destul de respectuos. Acestea sunt nedumeririle mele și, de aceea, zic că nu-l cunosc.
[Mitropolitul Nicolae Mladin:] – Eu, însă, îl cunosc. Am venit odată cu el aici. [Arsenie Boca] Pe când era încă neîmbrăcat în haină călugărească, se ocupa cu ghicitul în palmă. Femeile din satele vecine ziceau între ele: „Hai la popa vrăjitorul!”. Când Mitropolitul Bălan a văzut că vine lumea să-l caute, a zis: „Să-l facem preot, ca să folosească lumea care vine la el…”. Și așa l-a făcut preot, iar părintele A. se ocupa în continuare cu chiromanţia, dar și cu alte științe oculte…[10]
[Arhimandritul Paulin Lecca:] – Aveți dreptate, preacuvioase, i-am confirmat părerea. Tot la Bistrița, la despărțire, părintele A. mi-a dat o carte introdusă în două plicuri mari, unul în altul, atrăgându-mi atenția, în mod special, să nu le dezlipesc și să nu umblu înăuntru, ci s-o dau în mâna părintelui Pandoleon. I-am respectat dorința, cu toată evlavia și frica. Dar, când am trecut cu traista prin Govora Băi, milițienii m-au crezut colportor. M-au dus la „Miliţie”, m-au controlat și apoi m-au întrebat ce se află în plic.
– Nu ştiu, i-am răspuns. Un preot de la Bistrița mi l-a dat, ca să-l transmit unui preot de la Govora.
– Lasă că vedem noi îndată, au zis milițienii, ducând cartea acasă la șeful miliției.
Peste puţin mi-au restituit plicul desfăcut. Era o carte de Rudolf Steiner, în care se vorbea despre clarviziune, aură etc.
Creștinii din vechime își începeau lucrarea cu pocăința, smerenia și dragostea, ajungând la sfințenie. E de mirare, deci, că cel ce își începe lucrarea cu practici oculte poate ajunge un impostor?
[…]
_____________________________
[10] Pe vremea în care părintele A. se afla prin apropiere de București, mai mulți creștini mă tot îndemnau stăruitor să merg la dânsul, fiindcă ar fi „clarvăzător” și-mi poate spune trecutul, prezentul și viitorul. Deja aflasem mai multe lucruri ciudate despre felul de a fi al părintelui, iar insistențele și laudele excesive mă făceau și mai reticent: „Vă mulţumesc frumos, fraților, dar nu merg!”.
La un moment dat, un frate de credință contrariat de refuzul meu ferm, întrucât știa bine că, pe vremea aceea, nu pierdeam aproape nici un drum de folos la vreun părinte duhovnicesc, chiar îmi zisese:
– „De ce, frate doctor, vă e teamă cumva că părintele o să vă dea păcatele pe față?”.
Zâmbind, binevoitor, i-am zis:
– „Nu, frate, nu mi-e teamă deloc, fiindcă deja mi le-am dat singur pe față înaintea lui Dumnezeu și a duhovnicului meu, om cu viață sfințită și sfințitoare. Și oricum, lipsa de tact, ca să nu zic grosolănia, nu are nimic comun cu duhovnicia reală. Apoi, părintele A. nu are ce să-mi spună în plus; trecutul mi-l știu, iar rănile păcatelor mă ard și-acum; prezentul mi-l vede toată lumea, chiar și frăția ta, neavând în el decât căință și ceva nădejde de îndreptare; iar viitorul, nu-l știe cu adevărat decât numai Bunul, Dreptul şi Milostivul Dumnezeu, Care la vremea potrivită, prin iconomia Sa de nepătruns, mă va pregăti pentru el…
De ceva, totuși, mă sfiesc, frate! Mi-e teamă că îi voi spune, între patru ochi, părintelui A., cum, cu toate străduinţele sale misionare și „vizionare”, a început să greșească de când nu mai ascultă de nimeni; nici măcar de Părintele Stăniloae, pe care l-a ajutat o vreme în mod real, iar cei ce nu se sfătuiesc cad ca frunzele!”
Despre ședințele de spiritism și ideile eretice steineriene ale acestui ieromonah aflat în înșelare, mai știau Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, Părintele Benedict Ghiuș, Părintele Adrian Făgețeanu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Profesor Dumitru Radu ș.a., toți atrăgăndu-i atenția cu bunăvoință că greșește, dar fără folos.
Iar pictura sa de la Biserica Drăgănescu-Mihăilești, mult lăudată de „novatori”, este în mod explicit sincretistă și ecumenistă, frizând erezia, cu „inovații” inacceptabile și elemente catoliciste introduse printre erminiile ortodoxe, chipurile sfinte exprimând mai degrabă un demonism latent decât dumnezeire, pe care le-au sesizat specialiștii ortodocşi din domeniu, dar și unii creștini atenți și luminați.
[…]»
Deci, după mitropolitul Nicolae Mladin, aflat în dialog cu arhimandritul Paulin Lecca, Arsenie Boca pe când era încă neîmbrăcat în haină călugărească, se ocupa cu ghicitul în palmă, femeile simple de la țară cărora le ghicea în palmă zicând despre el: „Hai la popa vrăjitorul!”, adică Arsenie Boca era vrăjitor dinainte de a intra în monahism, iar după arhimandritul Paulin Lecca, „popa vrăjitorul” Arsenie Boca a practicat spiritismul și ideile eretice ale vrăjitorului eretic Rudolf Steiner, despre ședințele de spiritism și ideile eretice steineriene mai știau Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, Părintele Benedict Ghiuș, Părintele Adrian Făgețeanu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Profesor Dumitru Radu ș.a., toți atrăgăndu-i atenția cu bunăvoință că greșește, dar fără folos.
De asemenea, tot de la arhimandritul Paulin Lecca, din fragmentul mai sus citat, aflăm că Arsenie Boca a fost pictor și a pictat biserica de la Drăgănescu-Mihăilești, pictura lui Arsenie Boca de la Drăgănescu-Mihăilești mult lăudată de „novatori”, este în mod explicit sincretistă și ecumenistă, frizând erezia, cu „inovații” inacceptabile și elemente catoliciste introduse printre erminiile ortodoxe, chipurile sfinte exprimând mai degrabă un demonism latent decat dumnezeire, pe care le-au sesizat specialiștii ortodocşi din domeniu, dar și unii creștini atenți și luminați.
Deci, Arsenie Boca a fost un pictor vrăjitor spiritist eretic ecumenist.
Cel ce cu dumnezeiasca armă, Crucea lui Hristos, toate uneltirile vrăjmașului le-a biruit și cu platoșa dreptății s-a îmbrăcat, dumnezeiescul Ignatie Briancianinov în al său Cuvânt despre vederea trupească și cea duhovnicească a duhurilor. Despre vederea trupească a duhurilor, despre spiritism (magnetism) și spiritiști (unul dintre ei fiind și pictorul vrăjitor spiritist eretic ecumenist Arsenie Boca) scrie:
«[…]
În vremurile noastre, mulți își îngăduie să intre în împărtășire cu duhurile căzute prin mijlocirea magnetismului, când duhurile căzute obișnuiesc să se arate în chip de îngeri luminați, amăgind și înșelând prin felurite povești interesante, amestecând adevărul cu minciuna, întotdeauna pricinuind o cât se poate de mare neorânduială sufletească și chiar mintală. Folosirea magnetismului este o ramură a vrăjitoriei. În ea nu este lepădare vădită de Dumnezeu, dar este, fără îndoială, o lepădare ascunsă, întrucât în vremurile noastre diavolul ascunde cu mare sârguință cursele sale, îngrijindu-se mai mult să nimicească ceea ce este esențial decât ceea ce este la arătare. Neînvrednicind de nici o luare-aminte așezământul de lege al lui Dumnezeu, neverificând cu osârdie dacă este plăcută lui Dumnezeu, dacă este potrivită cu voia lui Dumnezeu întreprinderea sa, iscoditorul cu minte ușuratică se încredințează lucrării magnetismului, intră lipsit de orice prevedere în comunicare cu duhurile, le crede și li se încredințează, lucrează sub călăuzirea lor și după îndrumările lor. Ce este asta, dacă nu lepădare de Dumnezeu?
[…]»
Deci, după învățătura adevărată a Sfântului Ierarh al lui Hristos Ignatie Briancianinov, a Sfintei Biserici Sobornicești, vrăjitorul spiritist eretic ecumenist Arsenie Boca, prin mijlocirea magnetismului (spiritismului) a intrat în împărtășire cu duhurile căzute, le-a crezut, li s-a încredințat, a lucrat sub călăuzirea și îndrumarea lor și s-a lepădat de Dumnezeu, adică vrăjitorul spiritist eretic ecumenist Arsenie Boca a fost un apostat și lucrările lui au fost și sunt lucrări drăcești, aspect sesizat și în pictura de la Drăgănescu-Mihăilești de specialiștii ortodocși în domeniu.
ApreciazăApreciază
Ieromonahul Adrian Făgețeanu, într-un interviu acordat unui grup de pelerini, aflat în vizită la schitul Locurele unde sihăstrea mărturisitorul începând cu anul 2003 (potrivit articolului de pe wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Făgețeanu), spunea despre Arsenie Boca (în transcrierea interviului https://saccsiv.wordpress.com/2015/12/05/audio-parintele-adrian-fageteanu-despre-parintele-arsenie-boca-despre-miscarea-legionara-despre-veronica-de-la-vladimiresti-si-alte-amintiri-din-viata-sa/):
«[…]
[00:00:01, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Eu ca elev mergeam foarte des la Rarău, la…, sus la mănăstire, la Rarău.
[00:00:12, un bărbat din grupul de pelerini:] Da, da… da.
[00:00:14, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Și, mai mergeam undeva. Mergeam la Sâmbăta de Sus unde era părintele…
[00:00:24, un bărbat din grupul de pelerini:] …Boca…
[00:00:25, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Boca, Arsenie. Atât de mult mi-a plăcut el când predica încât eu vindeam și ghiozdanul de cărți și mănușile și fularul la talcioc nu la prăvălii…
[00:00:41, un bărbat din grupul de pelerini râzând:] Da.
[00:00:42, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] …așa ca să am bani de drum pentru mers la Sâmbăta. Într-o zi ajung acolo puțin cam târziu, adică cu alt tren decât cel care venea devreme la ultima stație spre Sâmbăta. Și ajungând târziu, n-am mai îndrăznit să intru în mănăstire, m-am dus la „hotelul fân“, adică erau stoguri de fân,…
[00:01:17, un bărbat din grupul de pelerini râzând:] Da, da.
[00:01:18-19, râsete de femei]
[00:01:20, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] …am dormit acolo, dimineața m-am scuturat de praf, de fân, de frunze, de tot ce aveam, este acolo un pârâu aproape, m-am spălat și m-am dus la biserică. Era, încă abia răsărea soarele. După un timp văd că intră și părintele. Ce bucurie am avut. Și el s-a închinat la iconostas, și tot se uita în urmă să vadă dacă mai intră cineva să aprindă candelele. Fiindca el să poată să se roage trebuia să vie altcineva să aprindă candelele. Tot întoarce capul, întoarce, vede că nu vede pe nimeni. Deodată se deschide ușa și intră o femeie. Și el spune: „Marie de unde această obrăznicie să intri de hram, cea mai sfântă sărbă… prăznuire a noastră în mănăstire, în biserică când tu toată noaptea te-ai destrăbălat cu Simion?” Eu am rămas uimit. Adică un om care n-a aflat de la nimeni și el a… nu-i clarvăzător?
[00:02:46, un bărbat cu o femeie din grupul de pelerini:] Da.
[00:02:47, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Poftim?
[00:02:48, un bărbat din grupul de pelerini:] Da, da.
[00:02:51, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Femeia, a început să plângă, a vrut să se apropie să-i spuie că vrea să se spovedească și [Arsenie Boca citat de ieromonahul Adrian Făgețeanu:] „acuma nu, acuma eu trebuie să mă rog pentru hram”, nu?…
[00:03:03, un bărbat din grupul de pelerini:] Da.
[00:03:04, Ieromonahul Adrian Făgețeanu citându-l pe Arsenie Boca:] …„n-am timp de spovadă”.
[00:03:08, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Dar mie mi-a intrat în cap: clarvăzător, clarvăzător, clarvăzător… Și la un moment dat, nu știu dacă e de la diavol sau de la cine mi-a venit gândul: Stai puțin! Când fariseii au adus pe femeia prinsă în adulter și au spus: „Moise ne-a poruncit să ucidem cu pietre”, Mântuitorul niciodată n-a vădit păcatele cuiva, n-a vrut nici pe Iuda să-l dezvăluie decât la insistențele lui Ioan, nu?…
[00:03:46, femeie din grup:] Da, da.
[00:03:47, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] …feciorelnicul.
[00:03:48, femei din grup:] Da.
[00:03:50, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Și s-a…, m-am frământat așa: de unde, de unde știe părintele, de unde știe părintele? E, dintre dumneavoastră cine-mi spune: de unde știa?
[00:04:02, altă femeie din grup chicotind]
[00:04:09, femeie din grup:] Ne întrebăm, dumneavoastră la ce răspuns ați ajuns?
[00:04:11, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Poftim?
[00:04:12, femeie din grup:] Ne întrebam: sfinția voastră la ce răspuns ați ajuns?
[00:04:15, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Poftim? Nu, eu nu vă spun.
[00:04:21, un bărbat din grupul de pelerini:] I-a arătat Duhul…, Duhul Sfânt…
[00:04:24, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Mântuitorul nu vădea păcatul altora, a spus acelora: „care e fără de păcat să arunce cu piatra”, nu?
[00:04:31, o femeie din grup:] Oare conștiința ei era încărcată, părinte?
[00:04:35, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] N-aud.
[00:04:36, o femeie din grup:] Conștiința ei era încărcată?
[00:04:40, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Păi cum…, sigur că era încărcată dacă ea chiar a cerut să se spovedească, nu?
[00:04:46, un bărbat din grupul de pelerini:] Diavolul i-a arătat?
[00:04:48, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Da!… pentru că diavolul a îndemnat-o [pe Maria]. [Maria] A venit și ea târziu la gară și stătea pe bancă, pe urmă am aflat eu mai târziu de la ea acest lucru, și unul a spus [Simion]: „Măi nu mai meri la mănăstire, uite vino la mine și dormi că am trei camere în casă, într-una dorm eu cu soția și `mneata dormi în altă cameră”; nu?
[00:05:20, un bărbat și o femeie din grupul de pelerini:] Da, da.
[00:05:22, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Și ea a crezut. Când a ajuns acolo, soția nu era.
[00:05:28, o femeie din grup chicotind.]
[00:05:29, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Poftim?
[00:05:30, un bărbat din grupul de pelerini:] Da.
[00:05:31, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Poftim?
[00:05:32, un bărbat din grupul de pelerini:] Da, am înțeles.
[00:05:34, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] E simplu.
[00:05:41, o femeie din grup:] Și atunci, părintele Arsenie…?
[00:05:45, un bărbat din grupul de pelerini:] Despre părintele Boca ne mai povestiți ceva, despre Arsenie Boca?
[00:05:52, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] N-aș vrea, dar dacă mă siliți n-am încotro.
[00:05:56, o femeie din grup, râzând:] Nu vă silim părinte.
[00:05:57, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Părintele Arsenie Boca era un om superior din toate punctele de vedere: și ca monah, și ca pictor, și ca om și ca toate, așa cum era Solomon înainte de a fi alintat de împărăteasa din Saba.
[00:06:25, un bărbat din grupul de pelerini:] Da.
[00:06:26, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Poftim?
[00:06:27, un bărbat din grupul de pelerini:] Da, da, regina din Saba.
[00:06:28, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Deci Solomon n-a murit atât de sfânt cum era la început.
[00:06:35, un bărbat din grupul de pelerini:] A avut multe neveste, multe,…
[00:06:37, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] N-aud.
[00:06:38, un bărbat din grupul de pelerini:] …a avut multe soții.
[00:06:40, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Nu contează că multe soții,…
[00:06:42, un bărbat din grupul de pelerini:] Sute.
[00:06:43, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] …s-a destrăbălat fără soție,…
[00:06:45, un bărbat din grupul de pelerini:] Sute, sute.
[00:06:46, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] …a curvit cu multe, toate care l-au lăudat și l-au dus la mândrie și la iad, cu toate a curvit. Așa că, părintele Boca ar fi fost sfânt dacă nu era maica Zamfira. Maica Zamfira nu l-a iubit numai cu sufletul și cu inima, ci l-a canonizat cu puterea ei extraterestră care o avea între picioare. Nuș dacă m-ați înțeles?
[00:07:26, o femeie din grup:] Da părinte.
[00:07:27, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Poftim?
[00:07:28, un bărbat și femei din grupul de pelerini:] Da părinte.
[00:07:29, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Să vă spun de…, vă explic acum de ce. Orice pictor din lume are voie să-și aleagă model. Cel mai mare pictor la Cina cea de taină cine a fost?
[00:07:45, o femeie din grup:] Leonardo?
[00:07:46, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Davinci. Și, știți istoria lui? Cred că da.
[00:07:53, o femeie din grup:] Da.
[00:07:54, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Primul ce a pictat el, a pictat pe… Veniamin, pe… feciorelnicul, pe…, pe Ioan.
[00:08:06, un bărbat din grupul de pelerini:] Da.
[00:08:07, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Poftim?
[00:08:08, un bărbat și femei din grupul de pelerini:] Da, da.
[00:08:09, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Pentru că găsise un copil atât de curat, atât de sincer, nu numai că zâmbea la toți și-i iubea dar era capabil să facă orice cu sinceritate nu pentru bani sau pentru alte interese.
[00:08:23, un bărbat din grupul de pelerini:] Da.
[00:08:25, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Deci a găsit în ochii lui, în privirea lui, în toată ținuta lui și în sufletul lui cel mai potrivit model pentru Ioan. Da?
[00:08:36, un bărbat cu o femeie din grupul de pelerini:] Da.
[00:08:38, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] După mulți ani, el [Leonardo Davinci] când pictat pe alți Apostoli de pe lângă Mântuitorul n-a găsit pe nicăieri model pentru Iuda, lui îi trebuia un model în care să fie și viclenie și răutate, și dispreț, și toate.
[00:09:00, un bărbat din grupul de pelerini:] Da.
[00:09:01, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] N-a găsit, n-a găsit! Într-o vară când era caniculă ca la București el umbla prin oraș, i-a fost sete mare și în toate locurile vedea: vin bun, bere bună, țuică sau… nuș cum se numesc toate acelea băuturi, așa, și vede un han unde spune: „Cea mai bună băutură din țară.” [Leonardo Davinci:] „Ia să intru eu dacă n-are o limonadă sau un ceai rece sau ceva.” Îi era sete, nu vroia băutură de-asta amețitoare, vroia ceva pentru sete.
[00:09:55, un bărbat din grupul de pelerini:] Da.
[00:09:56, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Și când [Leonardo Davinci] îi spune hangiului de așa ceva, hangiul se răstește la el: „Îți bați joc de firma noastră, aici scrie cea mai bună băutură, aici cel mai bun vin nu ce spui dumneata ceai sau limonadă?” El îi dă dreptate: „Ai dreptate, dar eu, mi-e sete.”, dar de la o masă unul se ridică: „Criminalule, îți bați joc de firmă? Îți bați joc de noi toți? Idiotule, criminalule, bestie!”, îl face în tot felul. El [Leonardo Davinci] se gândește: „Hangiul are dreptate că-și apără firma, dar ăsta ce-are cu mine?”
[00:10:41, chicoteli]
[00:10:42, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Și [Leonardo Davinci] se întoarce să-l vadă: „Ce-ai domnule cu mine?” Când se întoarce vede la el și viclenie, și răutate, și toate, ce…, ce…, ce căuta el…
[00:10:53, un bărbat din grupul de pelerini:] Ce căuta el pentru el, da da.
[00:10:54, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Și [Leonardo Davinci] se duce la el: „Nu te supăra dumneata, eu sunt pictor și-ți plătesc atâția bani de aur pentru fiecare ceas de pozare, vii la mine să pozezi?” [Clientul furios din han:] „Vin”. Vine acolo și pozează și deodată îl răzbește plânsul. [Leonardo Davinci:] „Ți-e rău? Poate ai băut prea mult, ți-e rău? Te duc la doctor? Chem pe cineva aici să-ți ajute?” [Clientul furios din han:] „Nu”. [Leonardo Davinci:] „Ce te doare, ce te doare?” [Clientul furios din han:] „Nu mă doare nimic, eu sunt cel care am pozat pentru Ioan când eram copil”.
[00:11:36, un bărbat din grupul de pelerini:] Extraordinar!
[00:11:37, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] [Clientul furios din han:] „Și beția în ce hal m-a adus acuma”.
[00:11:40, un bărbat din grupul de pelerini:] Extraordinar!
[00:11:41, o femeie din grup:] Da, da.
[00:11:42, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Cum, nu știți asta?
[00:11:43, un bărbat și femei din grupul de pelerini:] Nu știam, nu, nu știam.
[00:11:45, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Păi asta e scrisă în toate auto…, în toate biografiile.
[00:11:48, o femeie din grup:] Parcă auzisem așa mai demult.
[00:11:50, un bărbat din grupul de pelerini:] Nu știam, nu știam.
[00:11:52, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Așa a făcut Zamfira din părintele [Arsenie Boca], pentru că părintele [Arsenie Boca] când a pictat biserica de la…, știți de unde!?…
[00:12:07, o femeie din grup:] Drăgănescu
[00:12:08, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] a…, e pictura cea mai frumoasă și mai românească.
[00:12:12, un bărbat din grupul de pelerini:] Mhh.
[00:12:13, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Nu?
[00:12:14, o femeie din grup:] Da.
[00:12:14-15, un bărbat și o altă femeie din grupul de pelerini:] Da.
[00:12:16, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Dar maica Zamfira i-a băgat în cap: „Nu trebuie să iei model pe altul pentru că Iisus a fost cel mai frumos din lume, și tu ești tot cel mai frumos din lume”. Băgându-i în cap asta, „ești cel mai frumos din lume”, el [Arsenie Boca] n-a mai luat model altă persoană ca să picteze Mântuitorul și s-a uitat în oglindă și-a spus așa: „Dacă Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Lui, de ce să nu-L fac pe Iisus după chipul și asemănarea mea”, nu?
[00:12:55-56, un bărbat din grupul de pelerini:] Da, am înțeles, am înțeles.
[00:12:57, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Asta e îngăduit unui pictor?
[00:12:59, un bărbat și femei din grupul de pelerini:] Nu, e trufie, e mândrie.
[00:13:02, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Nu, să crezi tu că „ești cel mai frumos din lume”, cum spune maica nu cu inima din piept și cu sufletul din piept, ci cu cel dintre picioare. Și ea [Zamfira] l-a canonizat și acuma are acatiste, paraclise, icoane făcute ca…, maicile aprind candelă la el [Arsenie Boca], se roagă la el [Arsenie Boca]. Când mergi la Prislop te trimite maica nu la duhovnic să te spovedești, ci du-te la mormânt.
[00:13:30, o femeie din grup:] Este normal, părinte?
[00:13:32, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] Păi cum poate să fie normal așa ceva?
[00:13:40, Ieromonahul Adrian Făgețeanu:] V-am spus că nu-mi place să vă spun adevărul, dar dacă m-ați silit…
[00:13:45, o femeie din grup:] Ne iertați și mulțumim pentru…
[…]»
Până aici Adrian Făgețeanu.
Dar, pictorul vrăjitor spiritist eretic ecumenist Arsenie Boca s-a închipuit pe sine însuși (s-a pictat pe sine însuși, și-a făcut autoportetul) nu doar în icoana Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, ci și în icoanele altor sfinți, după cum se poate vedea în următoarea captură de ecran:
Deci, atât după mărturia ieromonahului Adrian Făgețeanu care spunea despre pictorul vrăjitor spiritist eretic ecumenist Arsenie Boca că atunci când a pictat biserica de la Drăgănescu-Mihailești Zamfira i-a băgat în cap: „Nu trebuie să iei model pe altul pentru că Iisus a fost cel mai frumos din lume, și tu ești tot cel mai frumos din lume”. Băgându-i în cap asta, „ești cel mai frumos din lume”, el [Arsenie Boca] n-a mai luat model altă persoană ca să picteze Mântuitorul și s-a uitat în oglindă și-a spus așa: „Dacă Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Lui, de ce să nu-L fac pe Iisus după chipul și asemănarea mea” și a concluzionat împreună cu grupul de pelerini interlocutori că aceasta nu e îngăduit nici unui pictor pentru că e trufie, e mândrie, cât și după mărturia vizuală de mai sus pictorul vrăjitor spiritist eretic ecumenist Arsenie Boca s-a închipuit pe sine însuși atât în icoanele Domnului Dumnezeului și Mântuitorului Iisus Hristos cât și în icoana Sfântului Proroc, Înainte-mergătorul și Botezătorul Domnului, Ioan din biserica de la Drăgănescu-Mihăilești.
Deci pictorul vrăjitor spiritist eretic ecumenist Arsenie Boca, în biserica de la Drăgănescu-Mihăilești, s-a pus pe sine însuși atât în locul Domnului Dumnezeului și Mântuitorului Iisus Hristos cât și în locul Sfântului Proroc, Înainte-mergătorul și Botezătorul Domnului, Ioan.
ApreciazăApreciază
Sfântul Ierarh al Sfintei Biserici Sobornicești de Răsărit (Bisericii Ortodoxe) Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, în Tâlcuirea verset cu verset a capitolului al II-lea al celei de-a doua epistole a Sfântului Apostol Pavel către Tesaloniceni, versetele 3-4 ale acestei epistole, despre Antihrist scrie:
«[…]
3. Să nu vă amăgească cineva în nici un chip!
Nimeni – zice – să nu vă amăgească pe voi că acum ar fi vremea venirii lui Hristos, măcar și prooroc sau învățător de s-ar socoti acela, măcar și de ar zice: Eu am scris aceasta!
Căci, de nu va veni mai întîi apostasia și de nu se va descoperi mai întîi omul păcatului, fiul pierzării,
Zice: Venirea Domnului nu se va face dacă nu va veni mai întîi apostasia, adică Antihrist. Și l-a numit pe acesta „apostasie” fiindcă el este însăși lepădarea, căci are să apostazieze, adică are să depărteze de la Hristos pe atît de mulți, încît, de ar fi cu putință, să-i depărteze și pe cei aleși. La fel, l-a numit pe Antihrist încă și „om al păcatului”, pentru că el nu numai că are să facă tot păcatul, ci și pe ceilalți are să-i arunce în păcat. Tot astfel, îl numește pe Antihrist încă și „fiu al pierzării”, pentru că și el însuși are să piară, dar și pe mulți îi va pierde. Dar cine este acesta? Oare Satana? Ba! – ci este un om[1][1] care va fi îmbrăcat cu toată lucrarea Satanei.
4. potrivnicul, care se va înălța mai presus de tot ce Se zice sau Se cinstește ca Dumnezeu,
Zice: Antihrist îi va aduce pe oameni la politeism[2] și la slujirea de idoli – ce-i va pierde pe toți zeii și cinstirile lor, adică pe idoli – și numai pe sine-și are să se propovăduiască drept „Dumnezeu”.[3]
încît să șadă el în Biserica lui Dumnezeu ca Dumnezeu,
Zice: Antihrist are să șadă nu numai în biserica lui Dumnezeu ce este în Ierusalim, ci și în fiecare biserică și locaș al lui Dumnezeu.[1][2]
arătîndu-se pe sine-și că este Dumnezeu.
Nu a zis că Antihrist doar are să spună că este Dumnezeu, ci va arăta lucruri și semne mari, silindu-se să le dovedească tuturor, în chip amăgitor, că este chiar Dumnezeu.
___________
[1][1] Și Severian zice încă despre Antihrist: „Satana vine întru om în întregime după urmarea Mîntuitorului.” Iar Teodorii zice așa: „L-a numit «omul păcatului» fiindcă va fi om cu firea, primind însă întru sine toată lucrarea diavolului.” Și, mai jos, zice: „Căci vrăjmașul diavol va urmări firea oamenilor, adică înomenirea Mîntuitorului nostru Dumnezeu. Și, precum Mîntuitorul a lucrat mîntuirea noastră luînd firea omenească, tot așa acela, alegînd un om puternic a primi toată lucrarea lui, prin acela se va ispiti să-i amăgească pe toți oamenii, numindu-se pe sine «Hristos» și «Dumnezeu» și vădind minciuna celor ce se numesc «dumnezei», minciună pe care el o întărea în vremile trecute.” (n. aut.)
[2] Slujirea multor zei, păgînism. (n. aut.)
[3] Chiar așa a zis și Teodorit tîlcuind zicerea aceasta, (n. aut.)
[1][2] Iar Teodorit zice: „«Locaș al lui Dumnezeu» a numit toate bisericile, întru care [Antihristul] va răpi șederea înainte [«arhieria» (cine aude, acela să priceapă!), n. m.], ispitindu-se a se arăta pe sine-și Dumnezeu.” Și dumnezeiescul Daniil a spus dinainte acestea: „Și nu va lua aminte la dumnezeii părinților lui (…) și nu va băga în seamă nici un alt dumnezeu, căci el se va ridica deasupra tuturor” (Daniil 11:37), în loc de: „se va numi pe sine «dumnezeu tare»”. O, cititorule! – însemnează la cuvintele acestea ale Apostolului două lucruri: 1) Dumnezeiescul Apostol, zicînd aici mai cu deosebire despre cel ce se numește „Antihrist” că „se va descoperi omul păcatului, fiu! pierzării”, arată că Antihrist este un om anume, precum zic și tîlcuitorii lui Pavel, iar nu un neam întreg de oameni, o împărăție. Așadar, în zadar și în deșert zic unii că Antihrist cel mult-vestit este cutare neam și împărăție, adică mulți oameni. Cum pot fi doi inși acel singur și unul Antihrist propovăduit aici de marele Pavel? Cum poate fi unul mai mulți și chiar foarte mulți? Aceasta este o zicere prea-arătat împotrivnică întru sine, și neîntărită și răsturnată de sine însăși, cu neputință a se învoi și a se adeveri, nu numai despre toate făpturile ce se află pretutindeni, ci și despre oameni și despre însuși Ziditorul tuturor, a Cărui putere se propovăduiește nemărginită, precum toți metafizicii [„filosofii”, n.m.] și toți teologii mărturisesc cu o singură gură. Căci nici chiar Dumnezeu nu poate face din una două sau mai multe. 2) Aici, dumnezeiescul Apostol zice că Antihrist are să se arate ca Dumnezeu, iar sfințiții tîlcuitori zic că are să se numească pe sine „Dumnezeu”. Iar cei de mai sus, zicînd că mult-vestitul Antihrist este un neam și o împărăție, vorbesc învederat în deșert și mint, căci nu se zice că el s-ar numi „dumnezei”, mai multe neamuri. Și – precum se vede – aceia s-au răpit [bag seamă] mai sus de trei ceruri, și au văzut, și au auzit și li s-au descoperit priviri și auzuri mai tainice și mai înalte decît Apostolului Pavel! De aceea [pasămite] nu vor să vadă și să audă aceste cuvinte ale lui, prin care arată cine va fi acela care se va numi „Antihrist” îndeosebi. Și am zis așa fiindcă, îndeobște, toți cei ce se pun împotriva evangheliei lui Hristos se numesc „antihriști” – căci zice: „Și acum mulți antihriști s-au făcut” (7 loan 2:18) – adică înainte-mergători sau închipuitori ai lui Antihrist, însă nu chiar însuși acel Antihrist. (n. aut.)
[…]»
Deoarece, după învățătura Sfântului Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, învățătura Sfintei Biserici Sobornicești de Răsărit (Bisericii Ortodoxe), Antihrist va fi potrivnicul, care se va înălța mai presus de tot ce Se zice sau Se cinstește ca Dumnezeu, încît să șadă el în Biserica lui Dumnezeu ca Dumnezeu, arătîndu-se pe sine-și că este Dumnezeu și deoarece pictorul vrăjitor spiritist eretic ecumenist apostat Arsenie Boca s-a așezat pe sine însuși în biserica de la Drăgănescu-Mihăilești atât în locul Domnului Dumnezeului și Mântuitorului Iisus Hristos, adică în locul lui Dumnezeu, cât și în locul Sfântului Proroc, Înainte-mergătorul și Botezătorul Domnului, Ioan, atunci pictorul vrăjitor spiritist eretic ecumenist apostat Arsenie Boca a fost un antihrist și un înainte-mergător al Antihristului, iar cinstirea lui Arsenie Boca ca sfânt este apostasie (sau apostazie) sau lepădare de credință, pentru că pe atât de mulți cinstitori ai lui Arsenie Boca îi depărtează de la Hristos!
ApreciazăApreciază
P. S.
ApreciazăApreciază