SACCSIV – blog ortodox

ADEVARAT sau FALS? Au practicat BLOOD LIBEL mai marii EVREILOR? Adica ucideau ritualic crestini (mai ales copii) bandu-le sangele?

Posted in Uncategorized by saccsiv on februarie 13, 2015

vervadkep01

Foto: https://www.stormfront.org/forum/t952376/

Au scos video de la:

Documentare celebre: RITUALURI EVREIESTI – SACRIFICII UMANE? („Jewish Ritual Murder Revisited (Full version)”)

Asa ca pun altul:

   Au scos si video de la:

VIDEO: Marturie? Despre ritualuri evreiesti (sacrificii umane si canibalism) intr-un show Oprah Winfrey …

Asa ca:

Si daca tot ne-am ocupat de treaba asta cu inlocuitul, hai sa si dezvoltam oleaca subiectul.

O fi adevarat sau fals?

Polish-painting-965x543

Foto: https://www.stormfront.org/forum/t952376-2/

Ati citit desigur:

BLOOD LIBEL: Sfantul Copil Gavriil canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa deoarece a fost rapit si UCIS RITUALIC de catre un EVREU. Considerat PATRONUL SPIRITUAL AL COPIILOR, uriase multimi de tineri vin la SFINTELE SALE MOASTE

Dar nu doar la ortodocsi sunt declarati Sfinti copii sacrificati:

Saint William of Norwich

Death_of_William_of_Norwich

Little St. Hugh of Lincoln

The Holy Child Of La Guardia

Saint Harold

Antisemitic-church-fresco

Robert of Bury

Saint Simon of Trent

Simonino

Saint Richard of Pontoise

Werner of Oberwesel

Anderl (Andreas) Oxner von Rinn

De ce toate aceste popoare acuzau evreii de praticarea exact a acelorasi ritualuri?

O inventie comuna? Articolul din wikipedia se straduie sa explice ca da:

Blood libel

Aidoma site-ul:

http://www.jewishencyclopedia.com/articles/3408-blood-accusation

Iata insa ce putem citi la Dr. Nicolae Paulescu: „SPITALUL, CORANUL, TALMUDUL, KAHALUL ŞI FRANCMASONERIA”:

Cel ce varsă sângele unui goi, duce o jertfă lui Dumnezeu”.

Omorurile rituale

Pentru a arata că omorurile rituale se comit în realitate şi nu sunt numai efectele imaginaţiei nebune a creştinilor, – după cum susţin jidanii – vom raporta mai multe cazuri, atât de demonstrative, încât conving chiar şi spiritul cel mai necredincios. De altfel, jidovii procedează în această privinţă ca unii criminali care tăgăduiesc evidenţa, chiar când sunt prinşi asupra faptului.

De la 1071, până la 1670, istoria înregistrează vreo cincizeci de cazuri de omoruri rituale, atestate de istorici demni de toată încrederea. De altfel, pentru aceste crime, ovreii au fost de multe ori maltrataţi şi chiar masacraţi.

Un mare număr dintre aceste cazuri se găsesc povestite în cartea lui RUPPEKT , din care extragem exemplul următor: Spovedirea unui ovrei, numit Emanuel fiul unui medic din Genova, convertit la creştinism, în 1456.

„Acest Emanuel îmi istorisi un fapt de o cruzime oribilă, care s-a petrecut la Savona,- fapt pe care la văzut cu ochii şi pe care îl atestă, de mai multe ori, înainte şi după convertire, – adăugând chiar că băuse din sângele copilului ucis. Îmi spuse că, într-o zi, tatăl său îl conduse în casa unui ovrei din Savona, şi că acolo se găseau adunaţi alţi şapte indivizi din naţia lor, care s-au angajat reciproc, cu jurăminte, să nu descopere niciodată ceea ce aveau să facă şi să păzească secretul până la moarte.

Apoi aduseră în mijlocul lor, un copilaş creştin care n-avea mai mult de doi ani. Îl puseră, gol, deasupra unui vas în care, de obicei, se primeşte sângele la tăierea împrejur a copiilor de ovrei.

Patru din ei luară parte la grozava execuţie. Unul ţinea întins braţul drept al nevinovatei creaturi; un altul, braţul stâng; un al treilea îi ţinea capul ridicat, în aşa fel, încât să formeze crucea, al patrulea, în sfârşit, băga ghemuri de hârtie în gura nenorocitului copil, pentru a-i înăbuşi ţipetele.

Pe urmă, luând nişte instrumente de fier, foarte ascuţite şi lungi îndeajuns, îl străpunseră din toate părţile, mai ales în regiunea inimii, – astfel încât sângele îi curgea din toate rănile şi cădea în vas. Pentru mine, această tortură fu un spectacol insuportabil şi mă depărtai cât pu¬tui de locul crimei. Dar, tatăl meu veni repede la mine şi mă puse să jur că n-am să vorbesc nimănui de ceea ce văzusem în ziua aceea. Pe urmă, mă apropiai de ceilalţi şi nu mai văzui decât cadavrul copilului, – care peste puţin, fu aruncat în fundul unei pivniţe a casei.

După aceasta, ovreii tăiară în bucăţi mici diverse fructe: pere, nuci, migdale, etc, pe care le azvârliră în vasul în care era adunat sângele. Toţi gustară din această oribilă mâncare. Gustai şi eu însumi, ceea ce îmi produse greaţă şi un dezgust atât de penibil, încât în ziua aceea şi a doua zi nu mai putui să iau nici un fel de hrană.

Iată după AMELOT DE LA HOUSSAYE , istoric foarte conştiincios, povestirea unui alt fapt, care a fost judecat la Metz, în anul 1670. În ziua de 23 septembrie 1669, femeia Mangeotte Wfllemin, din satul Glatigni, se duse la o fântână, la o depărtare de două sute de paşi de sat, pentru a spăla câteva rufe. Ea era urmată de fiul ei, în vârstă de 3 ani.

La două sute de paşi de fântână, copilul se împiedică şi căzu; mama sa se întoarse ca să-l ridice, dar copilul spunând că se va ridica singur, ea îşi continuă drumul şi merse să-şi spele rufele, încredinţată că el o va urma. După câteva minute, această mamă, văzând că nu-i mai vine copilul, alergă la locul unde îl lăsase şi, negăsindu-l, se întoarse îndată acasă, ca să întrebe de el pe bărbatu-său şi pe persoanele ce se găseau acolo.

Toţi răspunzându-i că nu l-au văzut, se puse să-l caute mai întâi prin sat, pe urmă la fântână şi prin tufişurile dimprejur, fără însă să-l găsească. Tatăl, ducându-se pe drumul cel mare ce merge la Metz, la vreo două sute de paşi de la fântână, întâlneşte mai multe persoane (între altele pe Daniel Payer şi pe Thibault Regnault), care îi spuseră că au văzut pe acest drum, un ovrei călare pe un cal alb şi care ducea dinaintea lui un copil de vreo trei sau patru ani.

Un locuitor din satul Hez, zărind de asemenea pe acel Jidov, ce avea înaintea sa un lucru pe care îl acoperea cu mantaua, recunoscu că era Raphael Levy, din oraşul Boulay.
Trei zile după aceasta, se găsi, într-o pădure, cadavrul nenorocitului copil…

În timpul procesului, s-a interceptat o scrisoare în care acuzatul scria şefilor Sinagogei din Metz: „Am intrat în această mizerie, pentru comunitate”. El fu condamnat să fie ars de viu, şi sentinţa fu executată în ziua de 17 ianuarie 1670”.

Iată acum un al treilea fapt, cu totul recent: asasinatul săvârşit, de către jidovii din Damasc, asupra unui călugăr (capucin), care era numit, de concetăţenii săi, sfântul misionar şi a cărui caritate nealterabilă era cunoscută de toţi. Acest fapt a fost povestit în marele uvragiu, Histoire de l’Eglise, de ROHRBACHER , de unde G. DES MOUSSEAUX a extras pasajele următoare: În ziua de 5 februarie 1840, Părintele Thomas este chemat într-o casă ovreiască, să altoiască un copil;… dar copilul este bolnav şi Părintele Thomas voieşte să se retragă. El cedează totuşi invitaţiei presante să intre în casa vecină, aceea a lui D. (David Harari), cel mai pios dintre ovreii din Damasc (!), un ovrei pe care creştinii, ei înşişi, îl priveau ca pe un om cinstit şi pe care Părintele Thomas îl număra printre prietenii săi.

Îl primiră cu dragoste şi, peste puţin, veniră cei doi fraţi ai lui D…, pe urmă unul din unchii lor şi alţi doi ovrei, dintre cei mai însemnaţi din Damasc. Deodată, Părintele Thomas fu apucat pe neaşteptate de aceşti oameni, care-i vârâră un căluş în gură, îl legară cot la cot, pe urmă îl ridicară pe sus şi îl duseră într-o odaie departe de stradă.

Veni noaptea şi o dată cu ea, sosi un haham însoţit de bărbierul ce ia sânge S… (Solomon) pe care sacrificatorii au contat pentru împlinirea planului lor. – „Haide, S…, taie gâtul acestui om; pentru asta te aşteptăm.” Însă bărbierul devine palid; curajul îi lipseşte şi se declară incapabil.

Sacrificatorii, atunci, se pun să întindă la pământ pe Părintele Thomas şi D… se resemnează să-i cresteze el însuşi gâtul, cu un cuţit. Dar, mâna îi tremură şi, peste puţin, trebuie sa-l înlocuiască fratele său A.. (Aron), pe când bărbierul se mulţumeşte să ţină barba Părintelui…

Sângele este adunat într-un vas, pentru a fi trimis, mai târziu, marelui haham…Pe urmă, a trebuit să facă să dispară urmele acestui omor. Jidovii încep, deci, să ardă hainele victimei ale cărei cărnuri sunt tocate în bucăţele mici, iar oasele sunt zdrobite cu un mai; pe urmă, această pastă omenească este azvârlită într-o groapă ce serveşte pentru lături.” Justiţia sirio-egipteană obţine „pe rămăşiţele aproape fumegânde ale victimelor mărturisirea completă a vinovaţilor”.

Iată un extras din interogatoriul bărbierului, – după actele procesului, publicate de A. LAURENT, – citat de G. DES MOUSSEAUX: D… mă chemă la el acasă. Găsii acolo pe hahamul… şi pe Părintele Thomas, care era legat. D… şi fratele său A… îmi ziseră; ucide pe acest preot. Răspunsei că nu pot. Ei aduseseră atunci un cuţit. Trântii pe călugăr la pământ şi, ţinându-l cu unul din asistenţi, îi pusei gâtul deasupra unui lighean mare. D… apucă cuţitul şi începu să-l taie, iar A.. îi de-te ultima lovitură. Sângele fu adunat într-un lighean, fără să se piardă o picătură.

Pe urmă, cadavrul fu târât într-o odaie unde se ţineau lemnele. Acolo îl dezbrăcarăm de haine, care fură arse. Apoi, – cu servitorul M… care sosise atunci… îl spintecarăm, punând rămăşiţele într-un sac şi, treptat-treptat le duserăm să le aruncăm în conducte…
– Ce a-ţi făcut cu oasele?
– Le-am spart pe piatră, cu un pisălog…
– Şi cu capul?
– L-am sfărâmat la fel, cu acelaşi instrument.
– Şi cum era sacul în care aţi pus rămăşiţele?
– Ca toţi sacii de cafea, de pânză de împachetat şi de culoare cenuşie.
– Sacul acesta nu lăsa să picure materiile conţinute în intestine?
– Un sac de cafea, când este udat nu lasă să pice ceea ce se găseşte, în el…”

Justiţia voi să verifice locul unde ovreii aruncaseră rămăşiţele. Se descoperi canalul şi se găsiră, la intrare, urme de sânge şi filamente de tendoane… Lucrătorii descinseră în conductă, scoaseră mai multe bucăţi de carne, o rotulă, un fragment din inimă, nişte sfărâmături de craniu şi de alte oase, precum şi părţi din calota preotului…”

După asasinarea Părintelui Thomas, ovreii, hotărâră să se scape şi de servitorul său creştin, Ibrahim Amoran, ale cărui cercetări puteau deveni compromiţătoare; şi… acest servitor dispăru.

Ne vom mărgini să relatăm câteva părţi din interogatoriile care privesc al doilea act al acestei drame. Servitorul M… a fost trimis la F… de stăpânul său, care i-a zis: „du-te de vezi dacă au prins pe Ibrahim şi ce au făcut cu el. Mă dusei la F… şi găsii uşa închisă cu zăvorul. Bătui. F… veni şi-mi deschise.
– Îl ţinem, îmi spuse el; – vrei să intri, sau să pleci?
– Voi intra ca să văd, îi răspunsei eu.

Intrai într-un mic divan, care dă într-o curte exterioară, în care se găsesc latrinele; – în aceste latrine, îi aruncară carnea şi oasele. Uşa fusese baricadată cu o grindă. Găsii acolo pe I. P… şi pe A. S… ocupaţi să lege mâinile pacientului la spate, cu basmaua sa, după cei astupaseră gura cu o pânză albă. Pe urmă fu trântit la pământ, de F… şi de M.F.- fiii lui R…
Aduseră un lighean de aramă spoită, puseră capul prinsului deasupra acestui lighean, şi F… îi tăie gâtul cu propriile sale mâini.

Y…, M…, F… şi eu, îi ţineam capul. A.., fiul lui R… şi I. P… îi ţineau picioarele şi se aşezaseră peste ele. A. S… şi ceilalţi (erau opt cu toţii), ţineau bine trupul, pentru ca să-l împiedice să se mişte, până ce sângele va fi încetat să curgă.
– Ce s-a făcut cu sângele şi cine la luat?
– Adevărul este că Y…, luă ligheanul şi vărsă sângele într-o sticlă, – pe care o ţinea în mână A. S…, – printr-o pâlnie nouă de tinichea, ca acelea pe care le întrebuinţează negustorii de ulei. După ce fu umplută, A. S. o dădu lui Y…
– De ce mijloc s-au servit ca să-l facă pe servitor să intre acolo?
– Am mai spus… că erau adunaţi cinci inşi în stradă, lângă poartă, – că servitorul veni să întrebe de stăpânul său, – şi că Y… îi răspunse: „Stăpânul tău a întârziat la noi; vaccinează un copil; dacă vrei să-l aştepţi, intră şi du-te de-l găseşte”. El intră, şi se întâmplă ceea ce am declarat”.

„Ar fi greu, zice G. DES MOUSSEAUX să-ţi închipui o bogăţie şi o precizie de amănunte mai remarcabile, ca acelea care ies din gura celor ce depun”. Să mai ascultăm şi câteva din depoziţiile autorilor acestei crime înspăimântătoare, în ceea ce priveşte întrebuinţarea sângelui de creştin.

„Cu ce scop aţi omorât pe Părintele Thomas?
– Ca să-i luam sângele, – răspunde jidovul D… L-am strâns într-o sticlă albă, sau khalabiehs, pe care am trimiso la hahamul A., – sângele fiind necesar la împlinirea datoriilor noastre religioase.
– La ce serveşte sângele în religia voastră?
– Se întrebuinţează la azime…
– Pentru ce n-aţi păstrat sângele la voi?
– Obiceiul vrea ca sângele să stea la haham.”

„Întrebare hahamului A.:
– Cine ţi-a remis sângele?
– Hahamul Y… se înţelesese cu A., şi cu alţii ca să aibă o sticlă de sânge omenesc şi acest haham mă înştiinţă şi pe mine. Fraţii A.. îi făgăduiră că, chiar dacă ar trebui să-i coste o sută de pungi de bani, tot i-o vor obţine. Fuse-i, în urmă, informat de dânşii că aduseseră o persoană, pentru ca să o omoare şi să-i ia sângele, şi îmi ziseră; du-te la hahamul Y…
– Ai întrebat pe hahamul Y…, dacă trimite din sângele acesta în alte locuri?
– Hahamul Y… mi-a spus că trebuie sa trimită din el la Bagdad.
– Au venit din Bagdad scrisori care să-l ceară?
– Hahamul Y… mi-a spus-o…
– Şi la ce este trebuincios sângele? Îl pun oare în pâinea azimă şi toată lumea mănâncă din ea?
– De obicei, sângele, pus în azimă, nu este pentru popor, ci pentru persoanele zeloase. Hahamul Y…, rămâne la cuptor în ajunul sărbătorii azimelor. Acolo, oamenii zeloşi îi trimit făina, din care el face pâinea. El însuşi frământă pasta, fără ca nimeni să ştie că pune în ea sânge, şi trimite pâinea acelora cărora le aparţine făina”.

Rezultatul procesului a fost că, – din şaisprezece ovrei, implicaţi în asasinatul Părintelui Thomas şi al servitorului său, – doi au murit în timpul procedurii, patru au obţinut iertare pentru că au făcut destăinuiri şi zece au fost condamnaţi la moarte”

Jidanii din Europa, la această noutate care îi tulbura groaznic, începură să ţipe – nu împotriva vinovaţilor, – ci împotriva justiţiei”. După ce au oferit consulului Franţei, milioane, care au fost refuzate, – ei au inundat cu aur autorităţile sirio-egiptene şi, delegaţii lor, MONTEFIORE şi CKEMIEUX, (pe care îi vom întâlni din nou mai departe), ducându-se în Egipt, obţinură de la Kediv amnistia sau mai bine zis iertarea acuzaţilor, – căci ea le-a fost acordată fără reînoire de anchetă şi fără reluarea procesului, faptele fiind probate şi nediscutabile”.

Iată termenii firmanului, cu care ovreii fură obligaţi să se mulţumească: „Prin expunerea şi după cererea d-lor Moses Montefiore şi Cremieux, – care au venit la noi ca delegaţii tuturor europenilor care profesează religia lui Moise, – am recunoscut, ei doresc punerea în libertate şi siguranţa pentru acei dintre ovrei care sunt deţinuţi şi pentru cei ce au fugit, din pricina instruirii afacerii Părintelui Thomas, călugăr din Damasc, el şi servitorul său Ibrahim. Şi cum, din cauza unei populaţii atât de numeroase, nu ar fi convenabil să refuzăm rugămintea lor, ordonăm ca prizonierii ovrei să fie puşi în libertate şi să se dea, celor fugiţi, siguranţa pentru întoarcerea lor…”.

Astfel de crime, în faţa cărora te apucă groaza, continuă să se comită chiar şi azi. Fără să mai vorbim de omorul din Tisza-Elzlar, cunoscut de toţi, vom povesti două cazuri petrecute acum câţiva ani.

Monitorul Romei, din 15 iunie 1883, cită un omor ritual care avusese loc la o dată cu totul recentă. Un copilaş, – aparţinând uneia dintre familiile greceşti cele mai însemnate din Smirna – fu răpit în apropierea paştelui ovreiesc. Patru zile după aceea, i se găsi, pe malul mării, cadavrul, străpuns de mii de lovituri de pumnal. Mama sa, nebună de durere, acuză sus şi tare pe ovrei de acest omor. Populaţia creştină se ridică în masă şi alergă în cartierul ovreiesc, unde avu loc un masacru îngrozitor, în care pieiră peste 600 de jidani.

În 1881, la Lutcza, – un mic sat din Galiţia austriacă, – a fost comisă o crimă rituală asupra unei tinere fete, numită Francisca Mnich. Trei acuzaţi (Moise Ritter, nevasta sa şi un alt jidan complice), fură condamnaţi la moarte, în ziua de 21 decembrie 1882, de juraţii din Rzeszov.

Curtea superioară de justiţie casă judecata, pentru că procedura nu fusese îndeplinită şi trimise pe ovrei înaintea tribunalului din Cracovia, care, la 10 octombrie 1883, reînnoi tripla condamnare la moarte.

În momentul de faţă se judecă la Kiev procesul unui omor ritual, săvârşit de un jidan Beilis, împreună cu mai mulţi complici, asupra unui biet băieţel de 6 ani, Iuscinski. Opt zile după omor fu găsit, într-un şanţ, cadavrul nenorocitei victime, străpuns de 47 lovituri de pumnal.

Dar, ceea ce aruncă o vie lumină asupra intelectului jidovimei întregi, e faptul că, înainte de a se da verdictul toată presa ovreiască din Europa şi de la noi , s-a năpustit, cu o furie nebună, ca şi în timpul procesului din Damasc, – nu asupra omorâtorilor, – ci asupra Ţarului, asupra răposatului Stolipin, asupra oligarhiei din Rusia,… până şi asupra juraţilor – din Kiev, pe care îi numeşte ţărănoi inculţi.

La noi, în România, asemenea crime trebuie să fie foarte uşor de realizat. Acum 4 sau 5 ani, se găsi în Bucureşti, pe un maidan, un băiat mort de o moarte violentă. Pentru a stabili identitatea cadavrului, poliţia publică o înştiinţare, adresată părinţilor care pierduseră de curând un fiu, pentru a veni să-i recunoască corpul.

Atunci, spre stupefacţia generală, se văzură vreo douăzeci de mame, venind dezolate la morgă, ca să reclame fiecare trupul copilului ei, care dispăruse fără să i se mai dea de urmă.
De asemenea, G. DES MOUSSEAUX vorbeşte de „numărul, cu mult mai mare de cât şi-l închipuie cineva, de oameni, de femei şi mai ales de copii, care în anumite oraşe ale Europei, dispar pentru totdeauna, fără să lase cea mai mică urmă, spre marea înmărmu¬rire a rudelor lor”.

Dar, să vedem, pentru ce motiv iudeii săvârşesc omoruri rituale asupra creştinilor? Ne vom adresa pentru aceasta, la scrierea unui fost haham, trecut la creştinism şi botezat sub numele de Neofit.

Examenul cărţii Înfruntarea jidovilor asupra legii şi a obiceiurilor lor”, de NEOFIT

„A ucide pe creştini şi a le lua sângele…”, – zice NEOFIT, – este o taină a ovreilor, sau mai bine zis o rătăcire, care astăzi este cunoscută, căci „o au scris mulţi”.
Dar, adaugă el, nu mi s-a întâmplat să văd nicăieri:

  1. – pentru ce ucid jidovii pe creştini?
    2. – ce fac ei cu sângele creştinilor?

NEOFIT vrea să lămurească aceste două secrete, pe care le cunoaşte bine, căci, zice el, „fiind rabin şi învăţătorul ovreilor, au fost descoperite mie şi le-am păzit până ce am primit Sfântul Botez”.

„Mai întâi, să se ştie că această taină nu este cunoscută de toţi jidovii, ci numai de rabini sau de hahamii lor, de cărturarii şi de fariseii lor, ce se numesc de dânşii hasindem. Şi această taină o păzesc ei cu mare scumpătate”.

În plus, – acest ultragiu faţă de omenire „nu este scris nicăieri. Rabinii îl lasă fiilor lor cu blesteme îngrozitoare, ca aceştia să nu-l descopere, nici proştilor dintre ovrei, nici creştinilor, – chiar dacă li s-ar întâmpla să sufere tot felul de munci. Astfel, de pildă, mărturisesc în frica lui Dumnezeu, că atunci când am ajuns la vârsta de 13 ani şi când tatăl meu mi-a pus pe cap cornul acela, – ce se numeşte tăfilis, – mi-a descoperit taina privitoare la sângele de creştin şi m-a afurisit, pe toate stihiile cerului şi ale pământului, ca să nu descopăr secretul acesta, nici chiar fraţilor mei.

Şi când mă voi căsători şi voi avea până la 10 feciori, să nu îl fac cunoscut, decât numai unuia singur, adică aceluia care va fi mai deştept, mai învăţat şi, în acelaşi timp, capabil de a-l înţelege; – iar la partea muierească nu trebuie nicidecum să-l descopăr.

Şi îmi mai spuse: Fiule, să nu te primească pământul, de vei dezvălui taina aceasta, – măcar de ţi se va întâmpla să te faci şi creştin. Astfel îmi grăi tatăl meu”.

Principalul motiv al crimelor rituale este, marea ură ce au ovreii asupra creştinilor, părându-li-se că, făcând această ucidere, aduc jertfă lui Dumnezeu… Într-adevăr, rabbi Solomon (Talmud) zice: celui mai blând dintre şerpi, scoate-i creierii, – iar pe cel mai bun dintre creştini, ucide-l – adică, dator este orice jidan să omoare un creştin, fiind convins că cu aceasta se va mântui”.

Această ură este întipărită în sufletele ovreilor încă din copilărie. Înainte chiar de a începe să arate copiilor A, B, C, dascălul trebuie să-i înveţe să-i hulească pe creştini, pentru ca să ştie, când vor trece pe lângă o biserică creştinească, să zică: şacăţ te şaţine văsaef tăsavinichi hăirimi – cuvinte care înseamnă: spurcata spurcaţilor, necurata necuraţilor, să fii afurisită”.

„Aşijderea, când văd ducând vreun creştin mort la groapă, dator este tot jidovul să zică: saium had, lamuhar trii, – adică: azi am văzut un păgân mort, mâine să văd doi. Hulele acestea, chiar şi un copil mic trebuie să le ştie. Mai pe scurt, dacă jidovii au atâta ură şi vrăjmăşie împotriva creştinilor, este pentru că scrie la TALMUD: „nu se cuvine a numi pe altcineva cu numele de om, – decât numai pe ovrei”.

NEOFIT indică apoi ce fac jidanii cu sângele cel strâng în timpul crimelor rituale şi spusele lui se aseamănă cu mărturisirile acuzaţilor din Damasc.

  1. – Jidanii întrebuinţează sânge de creştin pentru ca să prepare leacuri împotriva unor boli, de care suferă, – şi pentru ca să facă farmece.
    Astfel, de patru ori pe an, la începutul anotimpurilor, – „pentru ca să evite căderea akifei, adică a unui sânge ce pică din văzduh pe mâncărurile lor şi omoară îndată pe cel ce gustă din ele, – jidovii întrebuinţează un piron de fier, ce a fost băgat în sânge de creştin muncit şi pun peste bucate. De altfel, la calendarul lor scrie şi minutul în care cade sângele acela, – şi merge hahamul cu un ceas sau două mai înainte, din casă în casă şi dă de ştire”.
  2. – Aşijderea, la nuntă, tinerii soţi postesc o zi în-treagă, nemâncând şi nebând nimic. Şi spre seară, vine rabinul, care le dă la amândoi să mănânce un ou copt, presărat cu cenuşă în loc de sare. Această cenuşă o fac, arzând în foc o pânză înmuiată în sânge de creştin chinuit. În acelaşi timp, hahamul zice încet nişte descântece, ca noii soţi „să poată înşela pe creştini şi să poată mânca şi sudoarea creştinului, ca şi cum ar mânca sângele său.
  3. – Rabinii mai întrebuinţează sânge de creştin muncit, la tăierea împrejur, amestecând, în vin, o picătură din sângele acesta şi o picătură din sângele ce curge din rana făcută pruncului şi punând, cu degetul cel mic, de două ori, câte puţin din acest amestec, în gura copilului. Această datină este necesitată de îndoiala în care se găsesc hahamii, care nu ştiu dacă Iisus, fiul Mariei, a fost sau nu adevăratul Mesia. „Şi cum Hristos a scos din iad, prin sângele său, sufletele oamenilor care n-au fost botezaţi cu apă, aşa şi pruncul acesta, nebotezat cu apă, să se mântuiască prin sângele unui creştin botezat cu apă, – sânge vărsat prin munci ca şi al lui Hristos”.
  4. – Când moare un ovrei, hahamul ia un albuş de ou şi o picătură de sânge de creştin muncit, le amestecă şi stropeşte cu ele mortul, – zicând, în acelaşi timp, stihul din proorocirea lui Iezechiel: „Şi voi stropi peste voi cu apă curată şi vă veţi curaţi de toate spurcăciunile voastre.
  5. – Aşijderea la 9 iulie, jidovii fac plângerea Ierusalimului; atunci rabinii şed jos pe pământ, îşi pun pe frunte cenuşă, ce conţine sânge de creştin chinuit şi mănâncă un ou copt, presărat cu aceeaşi cenuşă; iar mâncarea aceasta se cheamă de dânşii Săida amafsăncâs.
  6. – La Paşte, hahamii fac separat o azimă, numită eficoimon, conţinând puţină cenuşă din sânge de creştin, care trebuie să fie chinuit, precum şi Iisus Hristos a fost chinuit. Pentru aceasta, ei fură copii mici, ca să poată mai uşor să îi chinuiască şi pentru că Hristos a păzit fecioria. Orice ovrei, până la cel mai mic, trebuie să mănânce, din azima aceasta, o bucată de mărimea unei măsline.
  7. – La sărbătoarea numită Purim, jidovii omoară pe un creştin care înfăţişează pe Aman, persecutorul lor. Hahamii îi iau sângele şi fac cu el mici turte dulci triunghiulare, pe care le trimit la toţi ovreii. Această trimitere se numeşte Maschloiamunas. În seara de Purim, jidanii caută să fure copii de creştin şi îi ascund până la paşte, care este aproape, – pentru ca să le ia sângele şi pe urmă să-i omoare .

 

 

Reclame

33 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Carmen said, on februarie 13, 2015 at 11:11 am

    jidanii acestia sunt cunoscuti si de oamenii mai in varsta .de exp. mama atunci cand eram mici ne spunea sa avem grija sa nu acceptam nimic de la niste oameni imbracati in costum negru cu masina care ademenesc copiii pt a-i rapi..eu de la ea stiu..ma gandesc ca ea nu avea de unde sti daca nu ar fi existat cazuri.

    Apreciat de 1 persoană

    • ManolescuBD said, on februarie 13, 2015 at 2:20 pm

      Acum e mai simplu pentru unii hahami care fac nişte ritualuri mai „civilizate” – se duc direct la băncile de transfuzii de sânge ale creştinilor… sau poate că deja stăpânesc astfel de „instituţii independente ale statelor”. 😉

      Apreciat de 2 persoane

      • marian said, on februarie 13, 2015 at 10:08 pm

        Gluma e cel putin proasta, ca si „zambetul”, la fel de neavenit

        Apreciază

    • cristi o. said, on februarie 13, 2015 at 11:59 pm

      @Carmen
      Chestia cu rapitul, ucisul si utilizarea sangelui unor crestini (preferabil minori) am auzit-o si eu, din batrani. De cand s-a inmultit populatia evreiasca pe la noi, atunci au inceput sa fie semnalate astfel de cazuri. Cu un secol inainte, cand erau extrem de putini evrei la noi, nu s-au pomenit. Se pare ca in multimea de venetici asezati aici, s-au strecurat si astfel de grupulete sataniste. Nu exista nicio forma de control la vremea aia. Bunicii erau foarte ingrijorati cand spuneau asta – n-o foloseau drept gogorita, cum s-ar putea crede. Eu am aflat pe vremea cand nu se pomenise de tv-color, calculator, internet sau alte bazaconii. Radioul pe lampi inca nu iesise la pensie. Bunicii stiau de cazuri de disparitii de minori, gasiti ulterior mutilati. Asta era pe vremea cand automobilul facea primii „pasi” si nu prea erau decat carute la inceput de sec. XX. In timpul foametei, cativa negustori evrei prosperau, desi nu exista sursa de carne. Asta pana intr-o zi cand un muncitor a cumparat salam (la vremea aia se facea de catre bacan, nu in fabrica). Mancand din el, a dat peste par si unghii de copil mic. In urma socului, omului i s-a facut rau, iar lumea a sarit sa-l linseze pe bacan. Ceilalti negustori au spalat rapid putina. „Autoritatile” statului deja sovietizat si iudaizat au musamalizat totul. Nu am habar daca a fost careva tras la raspundere. Se intampla dupa razboi, prin ’45-’46-’47 cand multi oameni din estul tarii veneau in Ardeal. In ziua de azi lucrurile au mai „evoluat”… Lumea preocupata de telenovele, meciuri, mititei, shopping etc, nu realizeaza ca persoanele rapite si ucise ritualic s-au inmultit… Evident, nu toti evreii au habar de ce se intampla pe lumea asta si nu pot fi toti acuzati ca participa (cel putin constient) la asa ceva. Eu banuiesc ca doar grupuri restranse si foarte secretoase fac uz de asemenea practici sataniste, iar in ziua de azi le e mai usor sa rapeasca oameni si sa scape ulterior de trupuri, fara mule urme, deoarece ii ajuta tehnologia si haosul societatii moderne. Daca asemenea sacrificii s-ar fi desfasurat pe scara larga, ar fi fost practic imposibil ca toti evreii sa pastreze tacerea oricat de secretosi ar fi. Se pare ca nici dintre cei putini, cunoscatori ori martori ai unor asemenea crime, nu toti au rezistat psihologic si au marturisit, riscandu-si viata. Chiar daca evreii sunt cazuti din har de 2000 de ani, fac ciudatenii ori se comporta precum o clica, nu toti fac parte din oculta. Oculta e formata preponderent din evrei, e adevarat. Dar nu se da inapoi de la a-i sacrifica fizic pe ceilalti evrei, din afara ocultei. Cei mai turbati si criminali sefi de lagare, in timpul nazismului erau evrei, nu germani. I-au ingrozit pana si pe unii comandanti germani. Sionistii masoni care au facut pact cu Hitler, au vandut un milion si ceva de evrei de-ai lor, ca pe vite, fara remuscari, doar ca sa scape ei, vreo 10.000 si sa plece cu tot cu bani in Palestina sa faca politica. E absolut inutil si necrestineste sa-i uram pe evrei, vad ca se urasc si se omoara intre ei mai ceva ca dusmanii. (cu greu, dar se mai gasesc oarece dovezi filmate cu camera ascunsa pe „iutub”) Doar ca frecusurile dintre ei nu sunt publice ori sunt ascunse dibaci de presa aservita – nu ar da bine la imaginea „pura” de victime permanente, maestre in „arta” holoca$h-ului. De cand s-au infratit cu necuratul, si-au pierdut complet mintile. Cine s-a incumetat sa citeasca din talmud, a aflat in ce nebunie se scalda poporul „ales” si de ce au fost numiti „sinagoga satanei”…

      Apreciază

      • Ionut said, on februarie 14, 2015 at 11:08 am

        Citind aceste randuri, mi-am amintit de o intamplare auzita cu ani in urma la radio. Imi pare rau ca n-am retinut si nume.
        Oricum, faptele erau urmatoarele:
        Un proprietar de atelier neamt avea mai multi muncitori evrei (in timpul lui Hitler). Cand a inceput persecutia impotriva evreilor, proprietarul a reusit o vreme sa-i convinga pe nazisti ca are nevoie de lucratorii sai. Dar lucrurile s-au complicat si la un moment dat a amenajat o camera secreta unde i-a adapostit si unde le ducea hrana.
        Lucrurile au decurs in acest fel, pana cand cineva i-a dat in vileag la Gestapo. Probabil ca ati ghicit: un conational.

        Apreciază

      • Carmen said, on februarie 14, 2015 at 2:14 pm

        Da..pai mama de la mama ei..bunica mea.stie ..si inca o chestie care m a uimit..am intrebat cand se petreceau aceste ‘vizite’ in comuna a acestora si mi a zis ca in preajma pastelui lor..deci..cu siguranta totul e adevarat. Cum ai zis..nu avea de unde afla toate acestea pe vremea de atunci. De carnea vanduta.nu mi a zis nimic..insa mi a zis ca se spalau in sangele copiilor ceva de genu’.

        Apreciază

  2. Ionut said, on februarie 13, 2015 at 11:42 am

    Astfel de acuzatii trebuie facute doar cu dovezi solide, pentru a nu arunca banuiala unor astfel de crime infioratoare asupra unor nevinovati.
    Daca au existat astfel de cazuri? In mod sigur, da, „fara foc, nu iese fum”.
    Astfel de nemernicii s-au petrecut acum cativa ani in America Latina, unde cultul vicleanului face ravagii.
    A existat un asemenea caz si in Romania (cazul Alina Lucaci), neelucidat pana in ziua de azi.
    Din pacate, asa cum se intampla foarte des, vinovatul scapa nepedepsit, iar banuiala se indreapta impotriva altora.
    Oricum, cu ocazia asta aflu si eu ca Vaticanul mai si scoate sfinti din calendar. (Catholic cult suppressed. Pope Paul VI removed Simon from the Calendar of Saints in 1965. Simon of Trent does not appear in the new Roman Martyrology of 2000, nor on any modern Catholic calendar.)
    Daca am mari retineri in a acuza oamenii de rand de astfel de fapte, fara indoiala, acest lucru se intampla la nivelul „elitelor”. Mi-a ramas in minte o expresie: „orgii financiare si sexuale” . Si mai e si proverbul „cin’ se-aseamana, se-aduna”.

    Apreciază

    • saccsiv said, on februarie 13, 2015 at 11:52 am

      Ionut

      Oare de ce l-or fi scos din calendar?

      Vaticanul a emis, in 1965, importantul document Nostra Aetate, care a revolutionat relatiile dintre evrei si Biserica Catolica. Documentul sustine ca moartea lui Iisus Hristos nu poate fi atribuita evreilor:

      Papa: NU EVREII L-AU UCIS PE IISUS

      https://saccsiv.wordpress.com/2011/03/05/papa-nu-evreii-l-au-ucis-pe-iisus/

      Apreciază

      • Ionut said, on februarie 13, 2015 at 10:08 pm

        „The 1969 Roman Catholic calendar revision did not remove Nicholas when forty saints were taken off. Commemoration of ninety other saints, including Nicholas, was made optional. This means celebration of their feast days is not required for faithful Roman Catholics. Nicholas, with all the saints in this group, is still recognized as a real saint in the Roman Catholic Church. It was even stressed that there is no doubt regarding Nicholas’ authenticity.” (https://www.stnicholascenter.org/pages/real-saint/)

        Pe scurt: Sf. Nicolae nu a fost indepartat ca alti 40 de sfinti, doar ca sarbatorirea sa a devenit optionala; bineinteles ca nu exista nici o indoiala asupra autenticitatii Sf. Nicolae.
        De un tratament asemanator s-a „bucurat” Sf. Mc. Varvara, patroana minerilor din toata Europa, care a fost de-a dreptul indepartata din calendar, desi nu „decanonizata”.

        La fel a „patit” Sf. Mc. Hristofor, mentinut ca sfant, dar indepartat din calendar. La noi este pomenit pe 9 mai.
        Iata ce am putut afla de pe site-ul crestinortodox.ro: Sf. Mc. Hristofofor este uneori reprezentat ca avand sau purtand pe tipsie un cap de caine. Despre venerarea sa in Apus se spune ca „In lumea romano-catolica, evlavia credinciosilor fata de Sfantul Hristofor a fost foarte mare, mai ales spre sfarsitul Evului Mediu. Aici, el era vazut drept ocrotitor al calatorilor si pazitor de moartea neasteptata.”

        Deci pe acesti sfinti (si pe altii) a hotarat Vaticanul sa-i „decada” din unele „drepturi”.

        Aceste lucruri nu s-au intamplat azi sau ieri, ci acum mai bine de 40 de ani. Ecumenistii ce parere au?

        Apreciază

    • Partizanu said, on februarie 13, 2015 at 4:35 pm

      IONUT ai uitat de DIANA MALOS http://moarteadianeimalos.blogspot.ro/ eu stiu alta poveste mai cutremuratoare din zilele noaste CHIAR DUPA EUROMAIDAN. Ceva gen inghisorile secrete ale CIA in ROMANIA. Se pare ca CRIMINALISTI NOSTRI nu prea stiu ce face STINGA. De suntem in mUE.

      Apreciază

    • rares said, on februarie 14, 2015 at 12:52 am

      Adevarat. Alina Lucaci a fost ucisa in Aprilie. Suna cunoscut acum?

      Apreciază

      • Ionut said, on februarie 14, 2015 at 11:20 am

        Ai dreptate, aveam o banuiala, dar amanuntul asta mi-a scapat. Am mai cautat o data pe net. Data disparitiei: 27 aprilie 1989.

        Apreciază

  3. gbogdanmihai said, on februarie 13, 2015 at 12:14 pm

    https://www.youtube.com/watch?v=UCUxTFt8pB0 ce parere au evreii despre Domnul nostru Iisus Hristos

    Apreciază

  4. artion said, on februarie 13, 2015 at 12:23 pm

    Cred ca este adevarat, din ce am auzit de la parinti, jidanii omorau copii crestini iar carnea respectivilor era amestecată cu cea a animalelor şi expusă spre vânzare.

    Insa nu toti evreii stiu despre acest ritual, aceasta „taina” e cunoscuta doar de unii rabbi si farisei (acestia fiind probabil chiar urmasii celor care l au rastignit pe Mantuitorul) . Sunt multi convertiti care cu pretul vietii au facut dezvaluiri .

    antimatrix.org/Convert/Books/Dahl/Ritual_Murders/Dahl_Ritual_Murders_En.html

    Stim din scrierile Sfintilor Parinti ca o parte din evrei se vor mantui in zilele din urma, probabil evreii mosaici.

    Apreciază

  5. aha said, on februarie 13, 2015 at 12:31 pm

    Doamne apara-ne si pazeste-ne! Infiorator!

    Apreciază

  6. Partizanu said, on februarie 13, 2015 at 4:21 pm

    FRATE VASILE stie careva unde este FRESCA DE MAI SUS? Cum de nu o VANDALIZEAZA NIMENI?

    Apreciază

  7. Bercea Mondialu' said, on februarie 13, 2015 at 4:44 pm

    Sincer aveam o alta impresie despre acest site. Din cand in cand, aici apar orori care in mod normal nu trebuiesc sa apara fara un avertisment asupra continutului (in televiziune se practica ). A generaliza faptele unor scelerati mai mult sau mai putin probate, si apoi a le atribui unei intregi colectivitati, reprezinta o dezinformare, nici macar o parere neobiectiva. Orori se petrec oriunde , in orice comunitate, insa ele nu definesc niciodata comunitatea, e o regula de bun simt.
    Un bun crestin, nu este si nu va fi niciodata antisemit, fiindca insusi Hristos a fost evreu.
    Banuiesc ca aici sunt buni crestini, si sper sa fie buni crestini, lipsiti de orice duh de ura.

    Apreciază

    • Maresalul said, on februarie 13, 2015 at 6:57 pm

      Nu a generalizat.MAI MARII EVREIILOR nu inseamna toti evreii.Si la urechile Tarului Romanov a ajuns treburiile astea a fost un ,,scandal,, atunci in Rusia.daca un ma insel.A te intreba a cerceta a spune un adevar un inseamna sa fi antisemit.Pai arabii is mai semiti ca ei )))

      Apreciază

    • aha said, on februarie 13, 2015 at 7:15 pm

      da, dar adevarul trebuie spus. plus de asta orice „bun crestin” cum spui tu cred ca e destul de informat sau cu capul pe umeri sa nu generalizeze. e logic. cat despre avertizare…ca sa zic…crezi ca atunci cand o sa vina vreo nenorocire iti mai spune cineva ceva? sau vine pur si simplu? cum crezi ca e? ce vezi la televiziune e fareseism. atat!

      Apreciază

    • cca70 said, on februarie 13, 2015 at 9:21 pm

      prietene cam simplifici lucrurile:
      „fiindca insusi Hristos a fost evreu”

      Mai inainte de orice Domnul Iisus este Dumnezeu si Fiu al lui Dumnezeu…iar Fiul lui Dumnezeu s-a INTRUPAT in neamul evreiesc pentru a scoate acel neam din …colaps

      Culmea e ca acel neam a cam refuzat marea sansa care i s-a ivit : „tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”

      si atunci au beneficiat celelalte neamuri de mantuire ( neamurile care s-au crestinat prin Apostoli) din moment ce „alesii”au refuzat imensul dar

      Ca si concluzie: din moment ce o adunare de scelerati au cerut sa fie blestemati ei si toti cei ce vor veni dupa ei in neamul lor…puetm spune ca TOTI SUNT NISTE DAMNATI…clar? ei au cerut-o….nu i-a fortat nimeni

      asa ca …PUTEM GENERALIZA ..e drept ca unii poate nu au habar ce consuma din mana rabinilor lor…dar neam blestemat tot ramin…

      Apreciază

    • maus said, on februarie 17, 2015 at 2:00 pm

      bre bercea esti sionist cumva?

      Apreciază

  8. dante said, on februarie 13, 2015 at 7:48 pm

    Bercea Mondialu
    Tu ai citit ” Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria” scrisa de Nicolae Paulescu? Citeste si dupa aia comenteaza, ca asa e usor sa spui cuvinte frumoase. Nimeni pe aici nu e antisemit, insa faptul ca unii scelerati, cum ii numesti tu, care intimplator sau nu sint evrei si chiar conduc anumire Cahale, participa la riltualuri criminale, nu arata decit ura viscerala a unui popor impotriva crestinismului. De fapt acest popor s-a autoblestemat la deicidul de acum 2000 de ani, fapt istoric si religios incontestabil, si daca acest lucru l-au putut face restul e floare la ureche.
    De fapt, crima apare acolo unde nu este Dumnezeu.

    Doamne ajuta!!

    Apreciază

  9. Mălin said, on februarie 13, 2015 at 8:57 pm

    La noi este incredibil ce se întâmplă. Jidovii sunt infiltraţi inclusiv în facultăţile de teologie, de aceea avem cei mai slabi şi năimiţi profesori „de teologie” la toate nivelurile.

    Aşa zişii teologi universitari bat fără oprire şaua că iudaismul este moştenirea creştinismului, însă în realitatea odată cu Întruparea, Răstignirea, Învierea, Înălţarea şi întemeierea Bisericii la Cincizecime, creştinismul nu a mai avut nimic de-a face cu iudaismul fiindcă iudaismul nu este nimic altceva decât o sumă de erezii, printre care arianismul – fiindcă Mântuitorul Hristos este considerat făptură, nestorianismul – de vreme ce Maica Domnului nu este considerată Născătoare de Dumnezeu şi pururea fecioria Sa este negată, antitrinitarismul şi mute alte erezii…

    E jalnic când te gândeşti că în astfel de facultăţi se formează viitori preoţi şi profesori „de teologie” !
    Învăţământul încotro? Statul are nevoie de dobitoci, cu atât mai mult jidovii…
    De asta nu se mai formează alţi teologi pe linie patristică fiindcă nu mai au aprobare de la jidovime. Toţi studenţii trebuie să se închine la tratatele profesorului Stăniloae altceva nu mai trebuie să apară ca nu cumva să fie vreun român pe linie autentic patristică…

    Apreciază

  10. minionita said, on februarie 13, 2015 at 10:20 pm

    Mie imi vine greu sa cred asa ceva fiindca oricat de mult ai putea sa urasti un om, nu ai toate tiglele pe casa daca poti comite asemenea fapte.

    Apreciază

    • cristi o. said, on februarie 14, 2015 at 3:14 am

      Pai, cine a zis ca aia de comit faptele au toate tiglele la locul lor?! Ei urmeaza nebuniei ingerului cazut – ala nu mai avea nicio tigla pe acoperis daca a vrut sa-si mute tronul deasupra Lui Dumnezeu… Aici nu mai e vorba de ura simpla… E ura impinsa pana la nebunie absoluta…

      Apreciază

      • minionita said, on februarie 14, 2015 at 7:42 pm

        Ceea ce depaseste puterea mea de intelegere e faptul ca daca ei sunt convinsi ca religia lor e adevarata cum pot crede ca Dumnezeu va inchide ochii la asemenea blestematie cand in Biblie scrie clar sa nu bei sange, mai ales ca prin insasi gestul lor arata ca se indoiesc de propria lor credinta in mesia. Si cum isi inchipuie ca ar putea dobandi iertare de pacate de la Iisus prin sangele unui crestin cand EL spune clar „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” si singurul mod in care necredinciosii au fost mantuiti a fost cand sfintii s-au rugat pentru sufletul lor (Sf.Grigorie Dialogul, Sf.Tecla si Sf.Metodie)?

        Apreciază

  11. marinela said, on februarie 14, 2015 at 1:38 am

    Dante
    Bine punctat,asa e.Am citit si eu cartea lui Nicolae Paulescu si m-am cutremurat de cele scrise in ea.Adevarate bestii umane acesti jidani criminali.Fereasca Dumnezeu de asemenea bipede criminale,care se considera superiori crestinilor pe care-i numesc goimi.Cred ca e un simbure de adevar in toata treaba asta ,ca nu iese fum fara foc,deci…atentie la jidani!

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: