SACCSIV – blog ortodox

Guvernul foloseste “tantari-drone” pentru a va extrage ADN-ul …

Posted in Uncategorized by saccsiv on februarie 5, 2015

   Iata ce putem citi la HARVARD PROF: GOVERNMENT MOSQUITO DRONES WILL EXTRACT YOUR DNA:

230115drone

PROFESOR DE LA HARVARD: Guvernul foloseste “tantari-drone” pentru a extrage ADN-ul

“Nu mai exista intimitate” relateaza academicienii pentru forul Davos.

(more…)

Tagged with: , , ,

ATITUDINI: + 5 februarie – Pomenirea marelui mărturisitor al temniţelor comuniste – IOAN IANOLIDE

Posted in Uncategorized by saccsiv on februarie 5, 2015

Iata ce putem citi la + 5 februarie – Pomenirea marelui mărturisitor al temniţelor comuniste – Ioan Ianolide:

ioan-ianolide-inainte-de-trecerea-in-vesnicieIoan Ianolide – cronica unei vieţi răstignite pentru Hristos
„La sfârşitul acestei amarnice experienţe, numai Hristos rămâne viu, întreg şi veşnic în mine. Bucuria mea e deplină: Hristos”
Copilăria
„Dumnezeu voia să-L descopăr pe Dumnezeu duhovniceşte”
27 ianuarie 1919, comuna Dobroteşti, jud. Teleorman – este ziua în care se naşte Ioan Ianolide, cel de-al doilea fiu al lui Nicolae şi al Ispasiei Ianolide. Tatăl, macedonean de neam, administra moşia Berindeilor, locuind cu familia la Lunca, în apropiere de Dobroteşti. Sora lui, pe nume Maria, profund legată de satul natal, devine profesoară şi se căsătoreşte cu un basarabean, rămânând până la moarte în casa părintească de la Dobroteşti.
Ca orice copil crescut la ţară în vremea aceea a gustat din bucuriile vieţii creştineşti ale satului românesc de la început de veac al XX-lea: „M-am născut român şi trăind în atmosfera religioasă autohtonă, cu slujbele bisericeşti şi tradiţiile obşteşti ale poporului (colinde, irozi, pomeni, denii, Rusalii, mucenici), cu bunici credincioşi şi o mamă evlavioasă s-au format în mine sentimentul şi convingerea că Iisus este prezent pretutindeni, că atât în altar cât şi în suflete oamenii se întâlnesc cu El, că El pluteşte în văzduh cu toţi îngerii Lui, ajutându-ne să ne sfinţim şi să ne mântuim” .
Copilăria i-a fost liniştită. Însă vremurile tulburi în care s-a născut, între dictatura lui Hitller şi a lui Stalin, pecetluiesc destinul mucenicesc al lui Ioan. Sensibil la provocările veacului său, intră în anul 1937, ca majoritatea tinerilor cu idealuri înalte din perioada interbelică, în Frăţiile de Cruce, organizaţie naţionalistă de educaţie moral-religioasă. Suflet curat, însetat de adevăr şi de dreptate, se avântă într-o luptă care îi va schimba definitiv cursul vieţii. După absolvirea liceului, datorită situaţiei materiale bune de acasă, merge să studieze Dreptul la Bucureşti, sperând într-o Românie mântuită de păcatele politicianismului burghez şi de ateismul bolşevic: „Deci până la majorat am fost un creştin tradiţionalist, dar viu, Iisus fiind taina şi izvorul vieţii mele. Dar Dumnezeu nu voia să mă opresc aici. El voia să-L descopăr pe Iisus duhovniceşte. Aşa se face că la 21 de ani am intrat în temniţă” .

Arestarea

Student în anul I de Facultate este martorul unor schimbări istorice şi sociale majore: România intrase efectiv în cel de-al doilea război mondial pentru recuperarea teritoriilor răpite de URSS. „Evenimentele istorice care se abătuseră atunci asupra României erau tragice. Răpirea Basarabiei şi a Bucovinei, pierderea sudului Dobrogei (Cadrilaterul) şi cedarea Ardealului de Nord ciuntiseră ţara şi făceau ca oraşele şi satele noastre să fie pline de refugiaţi cu sufletele sfâşiate pentru ceea ce lăsaseră în urma lor, în teritoriile ocupate. (…) Tinerii care nu se puteau resemna să accepte o asemenea perspectivă s-au ridicat la luptă. Printre ei, în primele rânduri, Ionel Ianolide, care era şef de grup în Frăţiile de Cruce. În toamna anului 1941, după intrarea României în război, a fost arestat în pădurea Montesqieu, la marginea Bucureştiului, împreună cu un grup de tineri pe care-i conducea. Urmau să se adune acolo câteva sute de tineri, în vederea unei acţiuni educative corelate cu evenimentele istorice prin care trecea ţara. Siguranţa statului a împânzit pădurea şi zona învecinată cu agenţi, care au arestat pe toţi tinerii ce intrau în raza supravegherii lor. Au fost capturaţi astfel şaizeci şi şapte de tineri. Printre cei prinşi ne-am numărat şi noi. Curând a fost adus lângă noi şi Ionel Ianolide, cu mâinile legate, lovit şi bruscat de agenţi. În ciuda tratamentului brutal se ţinea drept şi cu fruntea sus. Era un exemplu de dârzenie şi îmbărbătare pentru ceilalţi. Urcaţi în două autobuze ale Serviciului de Siguranţă am fost duşi la Prefectura Poliţiei Capitalei unde au început anchetele cu presiuni, ameninţări, făgăduieli de eliberare în cazul recunoaşterii intenţiei de a participa la o întrunire ilegală, cu aruncarea vinovăţiei asupra organizatorilor, îndeosebi asupra lui Ioan Ianolide. După câteva săptămâni de triere au rămas sub arest şaisprezece inşi. În perioada dinaintea procesului, Ionel era mai mult tăcut. Se ruga intens. Nu dădea dispoziţii sau sugestii celorlalţi, lăsând pe fiecare să se orienteze potrivit conştiinţei personale” .

Procesul. Acceptarea fără cârtire a cruciifort-13-jilava-2011-3
În 21 noiembrie 1941 prin sentinţa nr. 2208, Curtea Marţială condamnă pe opt dintre fraţii de cruce arestaţi la 25 de ani muncă silnică: „La proces, la ultimul cuvânt, Ionel Ianolide, a fost singurul care, fără a implica pe altcineva, a declarat că acceptă cu bucurie să fie condamnat pentru credinţa pe care o are şi lupta pe care o poartă spre apărarea neamului românesc. Ca urmare a fost condamnat la maximum de pedeapsă: 25 de ani muncă silnică. În momentul când i s-a comunicat condamnarea, a luat poziţie de drepţi, a privit spre cer şi figura i s-a luminat de o bucurie interioară revărsată în zâmbet pe întreaga figură. Oamenii autorităţii de stat erau uluiţi. Nu mai văzuseră aşa ceva până atunci (…)” . Astfel începe Golgota celor 23 de ani de temniţă prin închisorile Aiud, Jilava, Piteşti, Târgu-Ocna, Galaţi, Caransebeş, Văcăreşti, Gherla şi Aiud.

„Aiudule, temniţă cruntă…”. Despătimirea
Ianuarie 1942, legat cu lanţuri la mâini şi la picioare, Ioan este adus la Aiud, închisoare cu un regim de detenţie extrem de dur, cu înfometare şi frig insuportabil, la care se adaugă şi cruzimea directorului penitenciarului, Aurel Munteanu, făcându-le viaţa un calvar. Anii 1942-1944 poartă amprenta unor dureroase frământări şi căutări sufleteşti: „Se punea întrebarea: ce căutăm noi în temniţă la acea dată şi ce rost avea lupta noastră? Analizând cu grijă năzuinţele acelor tineri dintre care făceam şi eu parte, am ajuns la concluzia că nu angajarea politică, ci ţinta morală ne călăuzea. Încărcaţi de vise şi de idealuri, cavaleri ai unui ev apus, nebuni ai crucii, exponenţi ai onoarei şi demnităţii, noi înfruntam de fapt o lume întreagă. Am fost lipsiţi de realism şi de spirit de conservare, am fost neînţelepţi şi am intrat în gura lupului, dar ce puteam face altceva? Căci nu am putut să ne pângărim sufletele. Intraţi în această bătălie nu am avut simţul proporţiilor, dar am acceptat martiriul” .
La „universitatea” de la Aiud are prilejul să-şi completeze cunoştinţele de drept, sociologie, pedagogie, filosofie, dar înclină cu precădere spre desăvârşirea propriului suflet prin rugăciune neîncetată, privegheri şi lectură zilnică din Sf. Scriptură. Momentul ispitirii nu întârzie să apară. Cineva din administraţia închisorii îl chinuieşte ca să mărturisească că el este un bandit, iar acela un om de onoare. Ioan cedează presiunilor şi trece înfrânt prin cuptorul umilinţelor, moment de răscruce în care îşi reconsideră întreaga vieţuire creştină: „Atunci am căzut cu faţa la pământ şi pentru prima oară în viaţă mi-am spus cu putere: sunt un ticălos” . În această deznădejde află de rugăciunea isihastă de la un preot. O va practica neîncetat vreme de câteva luni, însă mai presus de toate: „aveam mare nevoie de un duhovnic căruia să-i încredinţez toată intimitatea simţămintelor mele şi să-i cer să-mi fie călăuză. Ştiam că preotul are har şi credeam că el poate să-mi transmită puterea şi lumina dumnezeiască de care aveam nevoie şi după care râvneam cu atâta nesaţ” . Pronia lui Dumnezeu intervine şi de această dată în viaţa lui Ioan, scoţându-i în cale pe „ctitorul” sufletului său, pe părintele Arsenie Papacioc. Sub ascultarea părintelui Arsenie, Ioan sporeşte pe calea desăvârşirii pentru că „descoperirea noilor perspective mă umplea de atâta bucurie, încât drumul era ireversibil” .

Urcuş spre Înviere cu Valeriu Gafencuinchisoarea_Aiud
Prin rânduiala lui Dumnezeu, Aiudul îi oferă lui Ianolide o altă întâlnire crucială pentru prefacerea lui sufletească: „Când Ioan Ianolide a venit în celula în care mă aflam cu Marin Naidim şi ne-a spus aproape plângând că simte nevoia să fie aproape de noi, să se împărtăşească de aceleaşi bucurii tainice ale Mântuitorului Hristos, deşi avusese până atunci o atitudine niţel de bravadă faţă de provocările administraţiei şi suferise consecinţele, pentru că nu ştiam cum să procedăm, l-am rugat să meargă la Valeriu şi să-i împărtăşească starea şi dorinţa sufletului lui. Ioan a crezut că în felul acesta vrem să scăpăm de el, neacordându-i încredere. Totuşi şi-a destăinuit toate stările sufleteşti cu toate frământările de conştiinţă. Valeriu nu l-a lăsat să vorbească. L-a îmbrăţişat ca pe un frate pe care de mult îl aştepta la poarta sufletului său. L-a ridicat cu dragostea lui pe treapta depăşirii prea marii scrupulozităţi de conştiinţă, pe care se afla ca pe o muchie de cuţit, nehotărât încă dacă să rupă cu o formă şi un stil de viaţă întâmplătoare şi închipuită, pentru a opta pentru viaţa trăită în Hristos, în ascultare faţă de Cuvântul şi Biserica Lui” .

(more…)

Tagged with:

Ce invatam din MOARTEA lui SORIN CRIVAT?

Posted in Uncategorized by saccsiv on februarie 5, 2015

Tinuta in arest preventiv de mai bine de doua luni in „Dosarul ANRP”, in care este acuzata de abuz in serviciu, Alina Bica a dezvaluit in fata judecatorului de drepturi si libertati de la ICCJ lucruri de-a dreptul socante despre implicarea SRI in instrumentarea anumitor dosare. De teama ca dezvaluirile sale s-ar putea dovedi catastrofale pentru Serviciul Roman de Informatii condus de generalul cu 3 stele Florian Coldea, fosta sefa a DIICOT a spus la finalul declaratiei-denunt ca spera sa nu aiba soarta lui Sorin Crivat: „Nu doresc sa devin patetica, urmare a celor declarate in fata judecatorului de drepturi si libertati, sper sa nu am situatia detinutului Crivat de la Penitenciarul Codlea, care, arestat fiind, si-a gasit inexplicabil sfarsitul la 32 de ani, doar pentru ca a vorbit de SRI„.

Cititi va rog mai multe la:

Lumea Justitiei: BICA SE TEME SA NU FIE UCISA IN AREST – Fosta sefa a DIICOT: „Sper sa nu am situatia detinutului Crivat de la Penitenciarul Codlea, care si-a gasit inexplicabil sfarsitul la 32 de ani, doar pentru ca a vorbit de SRI… Cu referire la infirmarea actului procedural intocmit de catre mine, procurorul general Tiberiu Nitu a procedat astfel ca urmare a starii de temere fata de Kovesi… Nu puteam sa fac favorizari, chiar eu am cerut ca Videanu sa fie pus sub urmarire penala” (Declaratia)

Iata si ce putem citi la ALINA BICA, dezvăluiri în instanță despre FLORIAN COLDEA (SRI) și OVIDIU TENDER – Antena 3:

Antena 3 transmite că Alina Bica a declarat în fața judecătorilor că directorul interimar al SRI, Florian Coldea, i-ar fi cerut în mod direct o soluţie favorabilă pentru Ovidiu Tender, într-un dosar instrumentat de DIICOT pe vremea când ea conducea instituția.

Potrivit sursei citate, Alina Bica a dezvăluit în instanță că ar fi fost chemată de generalul SRI, Florian Coldea, pentru a avea o discuţie referitoare la dosarul în care era cercetat Ovidiu Tender. Actualul director interimar al SRI i-ar fi spus șefei DIICOT de atunci să se mai gândească cu privire la soluţia din acest dosar. Aceasta ar fi replicat că lucrurile sunt bine stabilite şi nu mai este loc de discuţii, însă generalul i-ar fi dat de înţeles că poate ar fi mai bine să se gândească la o altă funcţie pe care să o ocupe, nu cea de procuror şef al DIICOT.

Alina Bica a mai transmis că după această discuţie nu a mai primit sesizări din partea SRI cu privire la alte fapte de corupţie, iar cele care au mai venit ar fi fost „neserioase”, mai transmite sursa citată.

   Conform http://ro.wikipedia.org/wiki/Ovidiu_Tender

Ovidiu Tender (n. 11 iulie 1956, Timișoara) este un om de afaceri din România. Controlează Grupul Energetic Tender, care desfășoară activități în domenii precum: energetic, servicii în industria petrolului și gazelor, prospecțiuni geologice, infrastructură rutieră, imobiliare, agricultură, turism și aviație[1].

[…]

De asemenea, presa a speculat că Ovidiu Tender este un apropiat al mai multor generali ai Securității din vremea cand Serviciul de Informații Române era condus de Virgil Măgureanu[9]. În decembrie 2010 cotidianul Evenimentul Zilei a dezvăluit că Ovidiu Tender a fost un informator al Securității, având numele conspirativ „Dan Dumitrescu” [19], dând informații organismului de represiune despre scriitorul William Totok.[20]

Comentariu saccsiv:

Deci afaceri cu petrol si afaceri inclusiv in Africa.

Si acum sa vedem povestea lui Crivat:

(more…)

%d blogeri au apreciat asta: