SACCSIV – blog ortodox

VIDEO: Nepoata lui BERCEA MONDIALU’, al carei nas este MIRCEA BASESCU, a fost BOTEZATA IN BANI … La propriu

Posted in BERCEA MONDIALU’, BOTEZ, MIRCEA BASESCU, ORTODOXIE by saccsiv on ianuarie 30, 2010

   Citez din articolul Mircea Băsescu, naşul de botez al nepoatei interlopului Bercea Mondialu’:

   Mircea Băsescu, fratele şefului statului, a botezat-o, sâmbătă, pe nepoata lui Sandu Anghel, cunoscut drept Bercea Mondialu’ şi cercetat în mai multe dosare penale pentru evaziune fiscală, botezul desfăşurându-se la o biserică de cartier din Constanţa.

   Botezul, la care au fost naşi Mircea Băsescu şi soţia sa, Doina, a avut loc în prezenţa a aproximativ 30 de persoane, la biserica din cartierul „Kilometrul 4-5” din Constanţa, unde locuieşte fratele preşedintelui.

   Copilul botezat de fratele preşedintelui este o fetiţă, Renata Doiniţa, şi este fata fiicei lui Bercea Mondialu’. Fiica lui Bercea Mondialu’, Formaţia, are 17 ani, iar soţul acesteia, Marius, are 20 de ani. 

   După terminarea slujbei de botez, Mircea Băsescu a declarat că a decis în urmă cu o săptămână să o boteze pe Renata Doiniţa, la rugămintea lui Bercea Mondialu’.

   Petrecerea de botez va avea loc la un restaurant din Eforie Nord.

   Preşedintele Traian Băsescu şi soţia acestuia, Maria Băsescu, au participat, în septembrie 2009, la Festivalul romilor de la Costeşti. Băsescu a asistat la un spectacol de dansuri şi muzică ţigănească, fiind luat la un moment dat de câţiva tineri şi dus pe scenă, unde a dansat alături de ei. Preşedintelui i-a fost reproşat ulterior faptul că s-a întâlnit, acolo cu Bercea Mondialu’, cu care, împreună cu soţia, a dansat.

   Bercea Mondialu’ este cunoscut ca făcând parte din lumea interlopă din judeţul Olt, presa relatând că acesta a fost implicat în mai multe lupte între grupările interlope, iar în urmă cu câţiva ani a fost cercetat pentru evaziune fiscală.

   Acum 6 ani, in familia lui Bercea Mondialul a mai avut loc un eveniment de acest gen. Atunci, Theodor Stolojan i-a botezat un fiu controversatului om de afaceri.

   Comentariu saccsiv:

   In afara de aspectul scos in evidenta de mass-media, anume ca acest eveniment reprezinta varful de ice-berg, partea vizibila a relatiilor dintre lumea interlopa si clasa politica romaneasca, va rog sa remarcati (spre sfarsitul inregistrarii video) cum Mondialu’ arunca cu bani in apa unde pe urma a fost „botezata” micuta.

   Eu consider ca asta nu mai e crestinism, iar daca cineva ma convinge ca, dupa INVATATURA ORTODOXA, acest botez este in regula, atunci voi sterge acest articol.

Richard N. Haass, preşedintele COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS despre IRAN: Enough Is Enough

Posted in Council on Foreign Relations, IRAN, RICHARD N. HAASS by saccsiv on ianuarie 30, 2010

   Citez din articolul Enough Is Enough:

   Iată de ce nu mai putem rămâne indiferenţi faţă de eforturile pentru schimbarea regimului în Iran.

   Două şcoli de gândire au concurat în mod tradiţional pentru a determina felul în care America ar trebui să se raporteze la lume. Realiştii consideră că ar trebui să ne pese cel mai mult de ceea ce statele fac în afara graniţelor acestora – adică influenţarea politicii lor externe ar trebui să fie o prioritate pentru Washington. Neoconservatorii adesea susţin contrariul: ei cred că ceea ce contează cel mai mult este natura/tipul ţărilor celorlalte, ceea ce se întâmplă pe plan intern, în interiorul graniţelor. Neoconservatorii consideră că atât din motive morale, cât şi pentru că democraţiilor (cel puţin cele mature) îşi tratează vecinii mai bine decât regimurile autoritare.

   Eu sunt un realist, pe motiv că excluderea regimurilor şi înlocuirea lor cu ceva mai bun este mai uşor de spus decât de făcut. Mai cred şi că Washington, în majoritatea cazurilor, nu îşi permite luxul de a încerca. Statele Unite trebuie, spre exemplu, să lucreze cu China nedemocrată pentru a înfrâna Coreea de Nord şi cu autocrata Rusie pentru a reduce şi de o parte şi de alta arsenalul nuclear. Această dezbatere este departe de a fi academică. Este miezul a ceea este foarte probabil să devină cea mai irezistibilă poveste internaţională a lui 2010: Iran.

   În urma atacurlor de la 11 septembrie, administraţia Bush a judecat greşit că Iran era foarte aproape de izbucnirea unei revoluţii şi a decis că prin confruntarea directă cu Teheranul, va provoca sfârşitul unui guvern ticălos, care urma să fie curând inghiţit de valurile istoriei. Drept rezultat, o oportunitate importantă pentru limitarea programului nuclear iranian s-ar putea să se fi pierdut. Administraţia Obama, care i-a urmat, a schimbat această abordare şi şi-a exprimat bunăvoinţa spre a discuta cu Iran fără condiţii împuse în prealabil. Acest preşedinte (asemenea lui George H.W. Bush, ai cărui emisari s-au întâlnit cu lideri chinezi la scurt timp după protestele din Piaţa Tiananmen) este croit mai aproape de modelul realist. Diplomaţia şi alte negocieri nu sunt văzute ca favoruri acordate ci ca instrumente pentru a crea un angajament. Celelalte opţiuni – folosirea forţei militare împotriva instalaţiilor nucleare iraniene sau coexistenţa cu o bombă nucleară iraniană – au fost considerate ca fiind extraordinar de neatractive. Iar dacă diplomaţia ar fi dat greş, a motivat Obama, ar fi fost cu mult mai uşor să obţină sprijin intern şi internaţional pentru sancţiuni mai violente. La acea vreme, am fost de acord cu el.

   M-am răzgândit. Discuţiile despre problema nucleară nu duc nicăieri. Iranienii par a fi concentraţi asupra producerii unei arme nucleare; altfel nu există nicio altă explicaţie pentru staţia secretă de uraniu îmbogăţit din apropierea oraşului sfânt Qum. Din fericire, programul lor nuclear pare să se fi lovit de nişte probleme tehnice, care amână nevoia de a decide dacă este sau nu nevoie să fie lansată o lovitură preventivă. În schimb, ar trebui să ne concentrăm asupra unui alt fapt: Iran ar putea fi mai aproape ca oricând de o schimbare politică profundă, de la vremea izgonirii Shah-ului acum 30 de ani.

   Autorităţile au exagerat în manipularea lor evidentă a alegerilor prezidenţiale din iunie, anul trecut, şi apoi au înrăutăţit situaţia prin reprimarea brutală a celor care au protestat. Liderul suprem Ayatollah Ali Khamenei şi-a pierdut o mare parte din legitimitate, la fel ca preşedintele “ales”, Mahmoud Ahmadinejad. Opoziţia, formată din Mişcarea Verde, a devenit mai numeroasă şi mai puternică decât au prevăzut mulţi.

   Statele Unite, guvernele europene şi alţii ar trebui să-şi schimbe politica cu privire la Iran spre a creşte şansele schimbării politice. Liderii ar trebui să vorbească deschis în numele poporului iranian şi pentru drepturile acestuia. Preşedintele Obama a făcut asta pe 28 Decembrie, după ce câţiva protestatari au fost omorâţi în ziua sfântă Shia a Ashura şi ar trebui să mai facă asta încă o dată. Aşa ar trebui să procedeze şi liderii congresului şi ai lumii. Gărzile Revoluţionare iraniene ar trebui scoase în evidenţă pentru sancţiunile aplicate. Liste ale însemnatelor posesiuni financiare ale acestora pot fi publicate pe Internet. SUA ar trebui să exercite presiune asupra Uniunii Europene şi celorlalţi pentru a nu face comerţ sau furniza finanţe entităţilor controlate de către Gărzi. Amintind doar un exemplu: Gărzile Revoluţionare deţin în prezent o cotă de acţiuni majoritară din principala companie de telecomunicaţii din Iran; nicio companie nu ar trebui să-i furnizeze tehnologia de a bloca sau monitoriza accesul la Internet.

   Noi fonduri sunt stopate pentru proiectul realizat la Universitatea din Yale, care oferă documentaţia pentru abuzurile din Iran. Dacă guvernul SUA nu îşi schimba decizia de a nu furniza banii necesari, atunci o fundaţie a unor indivizi bogaţi ar trebui să o facă. Un astfel de registru ar putea împiedica unii membri ai Gărzilor sau ai puternicei miliţii Basij pe care o controlează să atace sau să tortureze membri ai opoziţiei. Şi chiar dacă nu, gestul va trimite semnale iranienilor că lumea ia aminte la lupta lor.

   Este esenţial să susţinem ceea ce oamenii din Iran ştiu. Cei din afară ar putea ajuta la furnizarea accesului la Internet, mediumul care ar putea fi cel mai important mijloc pentru a aduce informaţia în Iran şi pentru a facilita comunicarea pentru cei din opoziţie. Opoziţia are de asemenea nevoie de sprijin financiar din partea diasporei iraniene, pentru ca dizidenţii să poată rămâne activi politic după ce şi-au pierdut slujbele.

   La fel de important ca ceea ce este e de făcut este şi ceea ce trebuie evitat. Congresmenii şi cei din administraţie ar trebui să evite întâlnirile cu regimul. Oricare ajutor dat opoziţiei iraniene ar trebui să nu fie de factură violentă. Opoziţia iraniană ar trebui să fie sprijinită de către guvernele occidentale, nu conduse. În această înclinaţie, cei din afară ar trebui să îşi înfrâneze tendinţa de a articula obiective politice specifice, în afară de cele care sprijină democraţia şi o încetare a violenţei şi detenţiei ilegale. Sancţiunile pentru importurile şi rafinarea de benzină, care sunt dezbătute la acest moment în Congres, ar trebui continuate la ONU pentru ca atenţia internaţională să nu fie distrasă de la ilegalitatea comportamentului Iranului faţă de legalitatea sancţiunilor unilaterale realizate de SUA. Negocierile la nivel de lucru asupra problemei nucleare ar rebui să continue. Dar, dacă se ajunge la un neaşteptat progres, recompensa Iranului ar trebui limitată. Normalizarea totală a relaţiilor ar trebui legată de o reformă semnificativă a politicii Iranului şi o încetare a suportului oferit de Teheran pentru terorism.

   Criticii ar spune că promovarea schimbării regimului ar încuraja autorităţile iraniene să acuze opoziţia că este un pion al Occidentului. Dar regimul deja face asta. Cei din afară, străinii, ar trebui să acţioneze pentru întărirea opoziţiei şi pentru a adânci fisurile dintre conducători. Acest proces este în desfăşurare, şi cât timp va dura, promite prima şansă după decenii spre a ajunge la un Iran care, chiar dacă nu este o ţară model, va acţiona cu siguranţă mai bine pe plan intern şi extern. Chiar şi un realist ar trebui să recunoască faptul că este o oportunitate care nu trebuie ratată.

   Haas, preşedinte al Consiliului de Relaţii Externe, este autorul “Război din necesitate, război ales: memorii ale celor două războaie din Irak”.

   Cititi va rog si:

Obama recunoaste implicarea CIA in rasturnarea de guvern din 1953 din Iran. Care este semnificatia discursului sau de la Cairo?

Va fi folosit Iranul pentru declansarea celui de al treilea razboi mondial? Elemente esentiale din istoria sa contemporana (ce nu apar insa in marea mass-medie actuala)

VIDEO – BRENT SCOWCROFT (fost US National Security Adviser): SUA are agenti secreti ce lucreaza in Iran

VIDEO: Cum mass-media occidentala sustine revolutia verde din Iran

VIDEO: tulburarile din IRAN sunt un plan CIA?

   COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS a fost creat in 1921, primul ei director fiind Paul Warburg (membru al celebrei familii de bancheri evrei, unul din fondatorii Federal Reserve). Cei care au stapanit consiliul inca de la inceput sunt Rockefeller family, la infiintarea lui prin John D. Rockefeller, Jr. care l-a si finantat enorm. Finantarile au continuat prin Rockefeller Brothers Fund. In 1949 David Rockefeller devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations, pe care de atunci il stapaneste. A initiat si pregatit figuri importante ale politicii internationale americane, TOTI obligatoriu membri ai consiliului. Printre ultimii: Condoleezza Rice si vice presidintele Dick Cheney. In crearea sa au avut interes si cei de la Morgan.

   Consiliul publica bilunarul Foreign Affairs . Evreul Elihu Root, cel ce fusese primul presedinte al Council on Foreign Relations spunea despre publicatie ca este un ghid pentru opinia publica.

   Consiliul este strans legat de David Rockefeller Studies Program.

   Joseph Kraft fost membru CFR si Trilateral Commission spune despre consiliu ca este Power Elite, condus de oameni cu interese si viziuni similare ce creaza evenimente de pe pozitii invulnerabile aflate in spatele “scenei”. 

   Cititi va rog si:

COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS, istoric si lista membrilor (A-D)

NE PUTEM PREGATI DE RAZBOI. Analiza unui document marca Brookings Institute (think tank ROCKEFELLER) despre IRAN …

 

VIDEO (si transcriptul): Alte mici motive sa ne unim cu catolicii …

Posted in catolici, CATOLICISM by saccsiv on ianuarie 30, 2010

Preot la carnaval:

http://aktines.blogspot.com/2010/01/video_8082.html

Transcriptul:

In parohia sa din Köln este Johannes Quirl un preot

binevazut. El tine slujba religioasa in aceasta biserica

veche de 1000 de ani.

Pe langa credinta sa Quirl este si un aderent plin de ravna

al traditiilor orasului sau incluzand carnavalul.

Astfel el schimba sutana in luna februarie a fiecarui an cu

un costum de carnaval in culori pestrite de samba.

De 8 ani cu ocazia carnavalului bate toba pe strazile

Köln-ului.

Preotul: In timpul serviciilor religioase ma concentrez la

ceea ce fac, cand bat toba la fel.

Nu pot desparti aceste activitati una de alta.

Chiar daca celor foarte credincisi nu le place sa vada

costumele de samba alaturi de preot, Quirl este convins ca

oamenii din parohia sa sunt alaturi de el.

O localnica: Un preot super care merge cu baietii sa joace

fotbal, canta samba, un om care sta in mijlocul vietii.

Super!

Carnavalul din Köln este unul dintre cele mai mari din

Europa. Este influentat de obiceiuri pagane si aduce placeri

pamantesti, insa

preotul Quirl nu considera acest lucru contradictoriu cu

invatatura divina.

Preotul: Carnavalul este o forma de exprimare prin care

omul merge cu bucurie pe strada canta si bate toba, unde

oameni care nu se

cunosc deloc se imbratiseaza. Acest lucru este pentru mine

raspandirea evangheliei.

Parintele Quirl nu amana anuntarea mesajului cel bun al

sambei in parohia sa.

Sau carnaval la biserica:

http://aktines.blogspot.com/2010/01/blog-post_7619.html

Transcriptul:

Nu au mai fost locuri libere in timp ce grupul trubadurilor al garzi Ramsen impreuna cu perechea de printi au intrat in biserica Sf. Augustin.

Chiar si spatiul bisericesc atrage acest amestec de umor si devotament, si asta deja de ani de zile.

Pe de alta parte preotul tinerilor, Thomas Eschenbacher a sarbatorit debutul sau in celebrarea carnavalului.

Chiar si in viata privata este un adevarat fan al carnavalului si este de parere ca biserica si umorul nu pot fi despartite.

Preotul: Daca in fiecare Duminica vorbesc despre evanghelie este normal sa o si iubesc. Dupa cum am spus eu pot sa fiu nostim

si fericit chiar si fara carnaval, este parte a felului meu de a fi, deci cu ocazia carnavalului ma bucur sa fac din cand in cand si

mai mult in acest sens si sa sarbatoresc cu oamenii.

Atmosfera zglobie si ritmul potrivit sunt garantate de formatia „1 si 1 sunt 11” care participa pentru prima data la acest eveniment.

Preotul tinerilor Eschenbacher, a primit la sfarsit, dupa o premiera reusita, Decoratia de Carnaval Würzbug.

Iata-i deci pe fratii nostrii, de care vorbeste atat de frumos exagerat de fericitul Daniel …

VIDEO – EXTREM DE GRAV: Dupa rugaciunea comuna, EXAGERAT DE FERICITUL Daniel LE-A DAT CATOLICILOR MOASTE ale Sfintilor Epictet si Astion

 

%d blogeri au apreciat: