Firescul de care am fost rupti: zone din Romania in care taranii traiesc foarte mult si foarte bine

Gandul: SATUL din România care deține „secretul longevității”. Frumusețea locului este una desprinsă povești. „Blue zone-ul” se ascunde la 2 ore de București

În inima Ținutului Buzăului, recent recunoscut ca Geoparc Internațional UNESCO și la doar puțin peste 2 ore de Capitală se ascunde un sat recunoscut ca un veritabil „blue zone” românesc cu o frumusețe remarcabilă, unde locuitorii trăiesc semnificativ mai mult și mai sănătos decât media globală.

În satul Mânzălești din Valea Slănicului, din cei 2.000 de locuitori, 40 au depășit vârsta de 90 de ani, reprezentând aproximativ 2% din populație. Acest fenomen, cu o incidență de patru ori mai mare decât media națională din România, a atras atenția Asociației Ținutul Buzăului și a canalului de televiziune Digi World, care au început să documenteze viața acestor bătrâni pentru a descoperi secretul longevității lor.

Regiunea întreagă a Ținutului Buzăului pare să fie un exemplu viu al longevității, păstrând un stil de viață sănătos, ancorat în tradiții agricole și rituale vechi.

Oamenii consumă alimente curate, cultivate în grădină, practică mișcarea constantă, țin post, se hrănesc și beau în mod moderat, fiind împăciuitori și având o mentalitate de a-și lăsa viața în mâna destinului.

Cu toate acestea, această viață tradițională și naturală se află în pericol de dispariție, deoarece zona se confruntă cu depopularea, iar tinerii se îndreaptă către oraș în căutarea unui stil de viață mai comod, dar adesea toxic.

În încercarea de a conserva și învăța de la bătrânii din Ținutul Buzăului, echipa de filmare a Geoparcului a realizat documentare sub titlul „Ținutul, Bucată cu Bucată”, evidențiind atât longevitatea cât și efemeritatea acestui mod de viață.

„Când vin aici, în Valea Slănicului, ca să filmez, oamenii vin la mine și-mi povestesc de rudele și cunoștințele lor care au 90, 100 de ani, și care sunt în continuare vibranți și muncitori. Sunt bătrâni care n-au auzit în viața lor de lifestyle și totuși au adoptat un mod sănătos de a trăi pentru că așa l-au moștenit sau pentru că bunul simț și experiența i-au învățat că e alegerea corect”, a declarat realizatoarea Digi World, Anca Grădinariu, potrivit Digi24.

Secretul longevității din acest loc pare a fi o combinație perfectă de aer curat, relieful specific, credința profundă, auto-suficiența în procurarea hranei, optimismul, pofta de viață, moștenirea genetică și un stil de viață minimalist. Însă, mai presus de toate, acești locuitori ai munților Buzăului au în comun o comuniune profundă cu natura, înțelegând ritmurile și ritualurile ancestrale.

 

Can Can: ZONA DIN ROMÂNIA UNDE OAMENII TRĂIESC NEOBIȘNUIT DE MULT. CARE AR FI SECRETUL PRINCIPAL AL LONGEVITĂȚII LOR

[…]

Nea Gică Baciu este cel mai bătrân vânător din țară. Povestea lui a devenit cunoscută în documentarul precizat mai sus, în care s-a vorbit despre cum a ajuns la venerabila vârstă de 101 ani. Este plin de energie și muncește de zor, spre surprinderea multora. Crește animale, este vânător, apicultor, agricultor, bucătar, rachier, cântăreț din fluier şi din frunză. Trăiește de unul singur într-un vârf de munte și are o viață demnă de povestit românilor de pretutindeni.

 

Stiri de Buzau: Longevitate uimitoare în Ținutul Buzăului: Comunități cu un număr remarcabil de locuitori de peste 90 de ani dezvăluie secretele unei vieți lungi

[…]

Dar Nea Gică nu e singurul: în zona Buzăului, nonagenarii care lucrează pământul la fel ca în tinerețe şi se gospodăresc singur sunt o normalitate. Și mulți dintre centenari sunt încă activi. În Mânzăleşti, am descoperit o femeie care a trăit 113 ani.

[…]

Comentariu saccsiv:

Vizionand inregistrarea de mai sus, observam ca nu este panicata de ursul ce tot vine. A se citi si:

La tara poti fi fericit fara curent electric. La oras, daca doar trei zile ne vor taia astia curentul, ne vom ineca in fecale. La propriu

Asadar, tinerii au plecat. Probabil ca n-au chef sa traiasca prea mult si s-au bulucit la orase, precum fluturele la lampa. Si o sa-i arda. I-au prostit sa se mute in orase iar curand vor transforma orasele in puscarii…

Cititi va rog si:

Varste de 120, 140, 180 si peste 200 de ani la romanii din trecut…

 

La tara poti fi fericit fara curent electric. La oras, daca doar trei zile ne vor taia astia curentul, ne vom ineca in fecale. La propriu

In 2011 postam Articolul zilei (06.11.2011): Viata la tara – Cum sa fii fericit traind fara curent. Aparuse pe Adevarul, dar acum nu-l mai gasesc pe respectivul site.

Il repostez si azi, pentru cititorii noi:

Un sătean din Ibăneşti, Mureş n-a avut niciodată electricitate, dar nici nu-i duce lipsa. Unde locuiesc Iacobu’ Sânzienii şi băiatul lui, Costică, ursul vine până aproape de curte ca să mănânce prune din pom. Casa e pe vârf de deal, fără vecini de jur-împrejur. Cât vezi cu ochii se întind grădini şi păşuni, iar în zare se văd păduri dese şi sate cocoţate pe dealuri sau pierdute-n văi. Peisajul îţi taie răsuflarea: copaci în culori tomnatice vii, dealuri care se unduiesc în orizont, depărtări azurii şi cer de un albastru crud.
Lui Iacob îi place imaginea pe care o vede-n fiecare zi peste gardul de lemn şi nu ar da-o pentru nimic în lume. Îi place singurătatea asta, unde calul îi aleargă în voie printre pomi, bea apă de la izvorul rece din curte şi nu dă seamă vecinilor. Seara stă de vorbă până târziu cu Costică la lumina lămpii. Nu a avut niciodată curent şi, la 67 de ani, nici nu-i mai vede rostul. După atâţia ani de gospodărire fără canalizare, televizor şi curent, simbolurile civilizaţiei pentru el sunt doar un moft.

Poveste de viaţă

Iacob a venit aici prin ’75 pe averea nevastei, cum se spune în această zonă. Adică, a venit în casa Zamfirei si a soacrei lui, Sânziana. Dar soacra a murit. În urmă cu 16 ani s-a dus şi Zamfira, iar el a rămas singur cu o droaie de copii.

„Am rămas singur cu cinci copii. Feciori toţi. Ăl mai mic avea patru ani şi jumătate”, îmi povesteşte aşezat în în faţa prispei. Anii au trecut şi băieţii au crescut. Unu’ e la pădure, altul e călugăr la Slobozia, unul a fugit în lume la moartea maică-si, unul stă mai în jos şi ajută un vecin la treburi şi altul e Costică.

Are o curte mare, măturată şi cosită, cu o şură mare cu pereţii acoperiţi cu şindrilă. Casa este ţărănească, dar lungă şi frumoasă, cu lemnăria modelată, aşa cum se făcea odată. Pe târnaţ (pridvor) sunt atârnaţi ştiuleţi de porumb pentru mămăligă şi cocoşi („sau floricele, cum le spun domnii”). Doar în casă se simte nevoia de mână straşnică de femeie, care să mai scuture şi deretice prin camere.

Când am urcat la Iacob, era prin curte cu Costică, dezbrăcat până la brâu, că era Sfântul Dumitru şi se spăla. Şi-a pus cămaşă curată şi-am stat de vorbă câteva ore bune. Nu-i deloc om urât, Iacob. Are ochi tare frumoşi şi trăsături regulate. Îi place vorba lungă şi să înflorească, povesteşte cu drag de muieri, şi nu doar de-a lui, îngropată lângă casă. Stomacul i-a „crăpat”, a fost operat, şi totuşi bea voiniceşte (şi nu aghiasmă), dar ştie cum să se dreagă apoi fără medicamente din farmacie. „Pui un pic de apă în cană, o ţâr’ de oţet şi sodă şi face spume. Râgâi şi odată îmi trece.”

Lampa, soba, porcul şi radioul

Omul n-are bani, are o pensie de 350 de lei care-i ajunge pentru pâine. „Dacă nu-i pită la cooperativă, mămăligă. Cu aia am crescut.” Dar are porci în tot anul, pe care-i pregăteşte ca să ţină multă vreme. N-are nevoie de frigider sau congelator pentru asta. În pod ţine afumătura, oasele şi cârnaţii, în dulapul din bucătărie, carnea e pusă la untură în borcane mari şi în bidoane stă slănina cu sare. De lampa din camera din faţă este atârnată sămânţă de praz şi borcanele de dulceaţă sunt înşirate sus, pe dulap. Găteşte pe soba cu lemne. Azi avea gulaş şi ciorbă de fasole.

Apa este aproape de casă, în curte

Pe seceta de anul ăsta mulţi oameni au rămas fără apă, iar reţeaua comunală nu a făcut faţă. Dar el se „scaldă” în apa rece şi limpede a unui izvor care nu a secat niciodată. Are un puţ în care-şi ţine mâncarea ca la frigider (apa e atât de rece încât mâinile îţi amorţesc) şi o fântână plină ochi cu apă de băut. Înainte să-i taie, porcii aveau balta lor şi un jgheab mare şi gros de unde se adăpau.

Mai încolo este o groapă, căptuşită cu pietre din vale, care va fi un bazin de păstrăvi. Afumătoarea este o coşmelie mică unde-şi ţine carnea şi slănina o zi la fum din rumeguş de fag (nu mai mult, că se amărăşte). Are lemne că pădurea-i mare, baterii pentru radio şi motorină pentru lampă. „Iau zece litri de motorină şi pân’ la primăvară când cântă cucu’, pe aia o folosesc.”

În ladă are grâu, în doi saci, fasole boabe şi prin curte, pe Irina, o iapă pe care a uns-o cu ulei împotriva păduchilor şi pe care o plimbă cu şaua în spinare. O iubeşte cu asprime: o mângâie, iar peste câteva clipe îi şterge una peste bot şi trage de zăbală.

Contează ce are, nu ce n-are

Aşa trăieşte Iacob. Nu este nici filozof, nici învăţat, nu-şi pune întrebări existenţiale, dar lipsurile şi modul lui de viaţă m-au pus pe gânduri. Nu am găsit un om furios pe sărăcie şi neputincios, ci pe unul care mă plimba prin casă ca să-mi arate câte are şi cum se gospodăreşte. Nu se plângea de ce-i lipseşte, mulţumea lui Dumnezeu pentru ce avea –  mâncare, sodă ca să se vindece, lemne să se încălzească, un acoperiş, apă şi o mânză.

Nu ştiu dacă Iacob, dacă ar veni curentul în faţa casei fără să plătească, ar fi la fel de împotriva lui şi a lucrurilor care strică tineretul, ca acum. Poate că i-ar plăcea şi lui să stea în serile de iarnă la căldurică în faţă televizorului… dar până la urmă, dacă nu-l are, nu-şi otrăveşte zilele gândindu-se la el. Şi nu-i rău să stea lângă sobă, să asculte radioul şi să mai schimbe o vorbă cu Costică.

Învaţă să trăieşti simplu

Citeşte-l pe Henry David Thoreau: filozoful american s-a retras în sălbăticie, şi-a construit o colibă pe malul lacului Walden şi, doi ani, a trăit doar din munca şi gospodăria lui rudimentară. Experienţele lui sunt descrise în cartea „Walden”.

Citeşte „Cum am ales libertatea. Mic tratat pentru o viaţă fără griji”, volum al britanicului Tom Hodgkinson: o lectură plăcută despre cum să te retragi din capcana marilor oraşe, a vieţii subjugate unei slujbe care nu-ţi place şi despre cum să te întorci în mijlocul naturii şi la plăcerile simple.

 

Comentariu saccsiv:

Nu stiu ce-a vrut sa insinueze autoarea cu acel „bea voiniceşte (şi nu aghiasmă)”.

In rest e bine sa stim ca se poate trai si astfel. Mai simplu si mult mai sanatos. El sigur va putea rezista fara card de sanatate cu cip, fara sa se tavaleasca in chinuri. Nu se indoapa cu emulgatori si aditivi si nici nu traieste cu spaima Covidului.

Cititi va rog si:

Fenomen in Rusia: 200 de sate de fosti bogatasi ce traiesc fara „binefacerile” civilizatiei. Fara curent, fara apa curenta, mananca ce cultiva…

Foto: https://www.certitudinea.ro/articole/de-la-lume-adunate/view/un-fenomen-ciudat-in-rusia-miliardari-care-se-autodeporteaza-in-siberia

E foarte bine, dar este doar o solutie proviziorie stilul acesta de viata, nefiind scaparea finala, deoarece intre timp oamenii sistemului vor tot scorni motive sa-ti casapeasca animalele din batatura: porcul pe motiv de gripa porcina, gaina pe motiv de gripa aviara, vaca pe motiv de incalzirea climei si nici calul nu cred ca va scapa.

Iar spre final, stim bine ca va fi greu si la tara:

NICI RETRAGEREA LA SAT NU E O SOLUTIE … Staretul Antonie: Oamenii vor fi vanati pentru a fi mancati

Oricum am privi insa lucrurile, la oras e mult mai rau, atat acum, cat si in viitorul apropiat. Deja s-a vazut ce s-a intamplat in timpul „luptei impotriva pandemiei”. Asa ceva nu s-a putut implementa in satele izolate, chiar daca indivizi precum Traian Basescu sau Marius Pieleanu cereau ca armata sa patruleze cu tancurile pe ulite deoarece taranii sunt indisciplinati din fire.

Dar si daca nu-i lockdown, au ei grija ca in oras sa fie greu, din cauza costurilor energiei electrice, a gazului (care pana la urma va disparea de tot), a caldurii, a mancarii, a orice.

Si lucreaza de zor sa faca din orase mega puscarii:

Orasele de 15 minute – visul de aur al pionilor negri

Arabia Saudita a inceput constructia mega orasului Neom, un smart city in care locuitorii nu vor putea utiliza masini pentru a circula iar scoli, restaurante, magazine si alte destinatii ar fi la o plimbare de cinci minute de locuinta fiecaruia

Iar totul va fi bazat doar pe electricitate:

DE CE intreaga constructie papusareasca se bazeaza pe un lucru atat de firav precum CURENTUL ELECTRIC?

Ca sa ne chinuim, cand vor stinge lumina:

GRABA MARE si are legatura cu Orasele de 15 minute si mancatul insectelor!

Pentru ca asta-i doctrina pe care au aplicat-o dupa fiecare revolutie menita a schimba cat mai multe din temelii: musai cu teroare, sange, moarte si grozavii.

Dar in viitor va fi cu mult mai rau. Iar un aspect despre care se discuta mai putin cand se abordeaza tema iminentei dictaturi, este canalizarea. Adica, fecalele.

De curand opinia publica a aflat despre:

Miros îngrozitor de cadavru pe strazile din Cluj, dar nimeni nu știe de unde provine

Unii spuneau insa ca mirosea greu a canalizare infundata. Oricum, si un astfel de miros este insuportabil.

La oras, daca doar trei zile ne vor taia astia curentul, ne vom ineca in fecale. La propriu. E jale. Nu constientizam, pentru ca suntem obisnuiti sa tragem apa iar mizeria sa se tot duca prin canale, majoritatea dintre noi habar nu avem unde.

La tara, aceasta problema nu exista…

Cititi va rog si:

EXEMPLIFICARE: Cum traieste Mircea, din 2018, fara contor electric si de gaze

Lecție de viață. Turist român, despre experiența pe o insulă grecească, afectată de o pană de curent trei zile: Cei care au avut doar carduri au făcut foamea. Cei cu mașini electrice și-au făcut cuibare în ele

Comentariul zilei: mulți au pierdut acest simț de autoconsevare

 

Cumpărați din piață: „Niciodată un hipermarket nu mi-a vândut produsul dacă nu aveam 50 de bani”

Foto: https://agrointel.ro/265512/piata-norilor-redeschisa-dupa-modernizari/

„Am ales 4 mere și le-am pus pe cântar. Vânzătorul îmi zice 5.5 lei … ‘nu vreți să mai pun unul până la 6 lei?’ Îi dau 6 lei și îi zic să păstreze restul. Omul bagă mâna între nuci și-mi pune în pungă un pumn întreg. Practic pumnul ăla valorează cât merele. Asta e o chestie pe care am observat-o în piață mereu. Vânzatorul din piață mi-a dat mereu mai mult. S-a scotocit în buzunare să-mi dea restul de 50 bani mereu și dacă nu a avut a cerut la vecinu’ de stand. Am căpătat nuci, un porumb, o roșie, o floare, o legatură de leuștean, în plus de la piețari. Niciodată un hipermarket nu mi-a vândut produsul dacă nu aveam 50 de bani. Niciodată!”

Sursa: https://ortodoxia.ro/post/o-marturie-cumparati-din-piata

Cititi va rog si:

Supermarketul – tiranul economiei româneşti

 

Șeful Fiscului: „Doi inspectori de la Antifraudă Deva au dat patru amenzi de câte 30.000 de lei ţăranilor care vând mere, pere pe marginea drumului / Acești nemernici fac de râs ANAF / O să fie aspru sancționați”

Sursa: https://www.g4media.ro/seful-fiscului-doi-inspectori-de-la-antifrauda-deva-au-dat-patru-amenzi-de-cate-30-000-de-lei-taranilor-care-vand-mere-pere-pe-marginea-drumului-acesti-nemernici-fac-de-ras-anaf-o-sa-fi.html

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), Lucian Ovidiu Heiuş, a anunţat că doi inspectori de la Antifraudă Deva au dat patru amenzi de câte 30.000 de lei acelor ţărani care vând mere sau pere pe marginea drumului, afirmând că îi este ruşine că asemenea oameni lucrează la ANAF şi aşa înţeleg ei să lupte împotriva marii evaziuni fiscale, relatează News.ro.

Lucian Ovidiu Heiuş a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, că nu toate lucrurile care se întâmplă la nivelul ANAF sunt pozitive.

„Din păcate, nu întotdeauna lucrurile care se întâmplă la nivelul ANAF-ului sunt pozitive. Doi inspectori de la Antifrauda 5 Deva, deci din vestul ţării, au considerat că în partea de vest a României evaziunea fiscală s-a terminat. În mintea lor au considerat că în Timişoara toate cluburile îşi fiscalizează toate veniturile, toate marile restaurante înregistrează tot ceea ce se vinde, că achiziţiile intracomunitare din Arad sunt toate înregistrate şi fiscalizate, că în Caraş nu se mai face contrabandă cu alcool. Ce au considerat aceşti inspectori, îmi cer scuze, nu inspectori, aceşti indivizi pentru că dacă-i numesc inspectori Antifraudă deja e prea mult. S-au dus în luna octombrie şi au dat patru amenzi în valoare de 30.000 de lei acelor oameni, acelor ţărani care stau pe marginea drumului, câteodată chiar în faţa casei şi vând nişte mere, nişte pere, nişte struguri, poate un borcan de miere având certificat de producător. Aceşti indivizi, repet, nu pot să fie numiţi inspectori fiscali, inspectori antifraudă le-au dat la patru asemenea persoane câte treizeci de mii de lei amendă”, a afirmat Heiuş.

El consideră că cei doi inspectori de la Antifraudă fac ANAF-ul de râs.

„Aici au considerat ei că este marea evaziune fiscală, că ăsta este rolul Antifraudei, să meargă şi să găsească frauda adevărată în România, la cei patru oameni care vindeau nişte mere şi nişte pere, care într-adevăr probabil că nu erau din grădina lor proprie aşa cum prevede legea şi le-au dat zece mii de lei amendă pentru aceasta şi le-au mai găsit trei litri de ţuică şi le-a dat douăzeci de mii de lei amendă. În total a primit amendă o persoană treizeci de mii de lei, un om care în loc să fure, în loc să stea cu mâna întinsă stă poate toată ziua în soare, în praf, în vânt pe marginea drumului să vândă corect nişte produse, să-şi completeze venitul. Şi vin aceşti nemernici care fac de râs ANAF-ul, care aruncă cu noroi pe obrazul celor 600 de colegi de la Antifraudă, care îşi fac treaba aşa cum trebuie, colegi care se duceau şi confiscau trei kilograme de aur de la case de amanet din Strehaia. Şi aceşti indivizi se duceau să dea amenzi de treizeci de mii de lei la acei oameni care stau şi vând pe marginea străzii”, a precizat preşedintele ANAF.

Heiuş a mai declarat că îi este ruşine că asemenea oameni lucrează la ANAF.

„Îmi este ruşine ca asemenea oameni lucrează la ANAF şi că aşa înţeleg ei că trebuie să luptăm împotriva marii evaziuni fiscale. Începând cu 1 noiembrie am schimbat pe directorul general adjunct care coordonează Antifrauda de la Deva, din vestul ţării şi pentru alte abateri manageriale şi de luni, Direcţia de Integritate se duce să cerceteze modul în care îşi desfăşoară activitatea aceşti inspectori şi cum îşi permit ei să amendeze nişte oameni cu asemenea sume, o asemenea discrepanţă între o faptă care poate că nu-i corectă, poate că merele alea pe care le-au vândut nu erau din grădina lui, ca să dai treizeci de mii de lei amendă că l-ai găsit cu trei litri de ţuică, păi asta înseamnă că ai rezolvat toată evaziunea fiscală din vestul României, că nu mai e nimic de găsit altceva, înseamnă că ai prins tot ce înseamnă contrabandă cu alcool, ai găsit tot ceea ce se întâmplă în neregulă la marile companii din vestul ţării şi nu au mai rămas decât acei oameni care stau pe marginea străzii să câştige şi ei nişte bănuţi în plus. Asta gândeau cei doi inspectori de la antifraudă de la Deva”, a adăugat Heiuş.

El a mai declarat că cei mai mulţi angajaţi ANAF luptă cu marii evazionişti.

„Marea majoritate a angajaţilor ANAF se luptă cu marii evazionişti, fac controale la marile societăţi din România, fac dosarele preţului de transfer, ne chinuim să valorificăm bunurile celor care sunt condamnaţi penal, încercăm şi reuşim să facem planul de încasări şi aceşti oameni se duc şi dau amenzi cu o distanţă incredibilă faţă de gravitatea faptei. Nu au mers niciodată în ultimii ani să facă un dosar de o importanţă deosebită, să găsească o evaziune undeva, au găsit evaziunea pe marginea străzii, la cel care vinde nişte mere prune şi trei litri de ţuică. Nu pot şi nu o să tolerez niciodată un asemenea comportament”, a explicat Heiuş.

El a transmis şi un mesaj inspectorilor Antifraudă care procedează în acelaşi mod.

„O să fie şi vă garantez aspru sancţionaţi pentru modul în care înţeleg ei să-şi facă meseria şi nici măcar nu şi-o fac, ne fac de râs pe toţi care încercăm să facem lucrurile aşa cum trebuie în ANAF, în fiscul din România. Vreau să fie un mesaj clar pentru toţi inspectorii care se duc în control. Dacă nu sunt în stare şi nu au pregătirea profesională, nu au curajul să meargă să lupte cu marii evazionişti, să meargă să-şi caute de lucru în alte instituţii şi le semnez pe loc transferul”, a mai transmis preşedintele ANAF.

Fotografia zilei: Romania ingenuncheata

Foto: https://www.cristoiublog.ro/

Cititi va rog si:

Închiderea piețelor e doar pentru distrugerea țăranului român

Video: Klaus Iohannis crede ca inchiderea pietelor este justa, deci sigur nu va promulga legea redeschiderii pietelor votata de deputati

 

Închiderea piețelor e doar pentru distrugerea țăranului român

Henry Kissinger:

Dacă deţineţi controlul asupra petrolului, veţi controla țara, iar dacă deţineţi controlul asupra mâncării, puteți controla populația.

Iata si parerea Adrianei Vitan Balint despre inchiderea pietelor:

Si a Corei Muntean:

Prima mașină de pe strada cum intri la piață e cu jandarmi, nu cu legume

Sa ne amintim:

Decembrie 2019

Romanii trebuie sa piarda total controlul asupra mancarii. Cercetatorul Costel Vanatoru a fost demis de Ministrul Agriculturii. A inceput distrugerea Bancii de seminte Buzau, ce proteja soiurile de plante romanesti

Proiectul de buget PNL pentru 2020: primesc mai putin Sanatatea si Agricultura, primesc mai mult serviciile secrete si Administratia Prezidentiala

Martie 2020

În plină pandemie, dispare obligația ca marile magazine să comercializeze 51% alimente românești
Octombrie 2020

Proiectul de suflet al lui Daea şi-a găsit sfârşitul. Singurele două aprozare deschise prin Casa de Comerţ Unirea se închid

Cititi va rog si:

Despre relocarea la tara, teoria consumerismului … in viziunea lui Ion Creanga.

 

Ce scria JULES VERNE in “Castelul din Carpati” despre EVREI si TARANII ROMANI DIN TRANSILVANIA

   Iata ce putem citi la http://ro.scribd.com/doc/26511435/Jules-Verne-Castelul-Din-Carpati la pagina 40:

Cine era proprietarul acelui han? Un evreu pe nume Ionas, un om de treabă, de vreo şaizeci de ani,cu un chip prietenos, dar foarte semit, cu ochii lui negri, nasul încovoiat, buzele ţuguiate, părul lins şi tradiţionala ţăcălie. Amabil şi săritor, împrumuta bucuros mici sume de bani unuia şi altuia, fără să se arate exigent în ceea ce priveşte garanţiile şi nici prea cămătar în ceea ce priveşte foloasele, deşi pretindea să fie plătit la datele declarate de împrumutat. Să dea Dumnezeu ca toţi evreii stabiliţi în Transilvania să fie la fel de înţelegători ca hangiul din Vereşti!

Din nefericire, Ionas cel cumsecade era o excepţie. Coreligionarii săi, prin cult, confraţii săi, prin profesie, ―  fiindcă toţi sunt crâşmari, vânzând băuturi şi articole de băcănie ― practică meseria de împrumutător cu gaj, cu o asprime îngrijorătoare pentru viitorul ţăranului român. Se va vedea pământul trecând, puţin câte puţin, din proprietatea băştinaşilor în cea a străinilor. Cum avansurile nu le sunt rambursate, evreii vor deveni stăpânii frumoaselor culturi ipotecate în profitul lor şi, dacă Ţara Făgăduinţei nu mai este în Iudeea, poate că, într-o bună zi, va figura pe hărţile geografiei transilvane.

Comentariu saccsiv

   Romanul a fost terminat in 1889 si publicat in 1892.

 

Un etnolog si mai multe asociatii despre COLINDUL de pe TVR 3: NU E ANTISEMIT

   Iata ce putem citi in articolul Un etnolog sare în apărarea colindei de pe TVR 3: Țăranul român nu era antisemit:

Patru asociații care promovează tradițiile românești cer anularea amenzii date de CNA Televiziunii Române pentru colindul difuzat la TVR 3, argumentând că în versurile acestuia se vorbește despre iad în accepțiunea creștină, populară și nu despre un “holocaust”, informează Mediafax.

Asociaţia “Basarabii”, Asociaţia pentru Revigorarea Tradiţiei, Asociaţia “Rost” şi Cercul Studenţesc “Floarea de Foc” atrag atenția că textul reprodus după interpretarea colindului cuprinde, în mod eronat, expresia “jidovan afurisit”, expresia corectă din textul şi interpretarea colindului fiind “jidov neam afurisit”.

“Este blestemul necunoaşterii lui Hristos, Mesia cel aşteptat de atâtea veacuri de neamul israelitean şi proorocit de profeţii săi. Arhaic vorbind afurisenia înseamnă ruperea de comunitate, anatema“, susţin semnatarii scrisorii, arătând că în colind se face referire la momentul judecării lui Hristos de către Pilat în faţa mulţimii din Ierusalim şi al condamnării sale de către evrei.

Semnatarii scrisorii îl citează pe etnologul Aurel Bodiu, care afirmă că acest colind nu poate fi considerat antisemit, doar cineva care nu cunoaște folclorul românesc putând face asemenea afirmații.

Numai cineva care nu cunoaşte folclorul românesc poate considera acest colind antisemit. Ţăranul român nu era antisemit.

LAPTELE recoltat tradiţional, INTERZIS din piete de anul viitor

Mii de ani omul a muls vaca traditional si a fost bine, dar iluminata UE considera ca omul era prost pe vremea aia, asa ca trebuie sa impuna iesirea din aceasta stare.

Iata ce aflam din articolul Laptele recoltat tradiţional, interzis din pieţe de anul viitor:

Laptele recoltat în mod tradiţional de crescătorii de animale va fi interzis în pieţe începând de anul viitor. Şi asta pentru că România trebuie să se alinieze la normele Uniunii Europene în ceea ce priveşte calitatea produselor lactate.

Micii fermieri sunt nevoiţi să facă investiţii serioase şi asta pentru că mulsul trebuie făcut cu mulgătoare electrice iar laptele răcit cu ajutorul unor răcitoare speciale.

Impactul măsurilor se anunţă a fi unul major, şi asta pentru că cele aproximativ două milioane de vaci din România se află în ferme mici.

Aşadar, micii fermieri care aduc lapte în pieţe vor fi nevoiţi să prezinte un certificat de conformitate bazat pe un set de analize, care costă aproximativ 200 de lei. Pentru mulţi dintre fermieri, aceasta reprezintă chiar tăierea profitului.

Cititi va rog si:

UE vrea să impună semințe modificate genetic și să interzică sădirea de semințe din gospodăriile fermierilor

Interzis taranilor romani in piete

 

Articolul zilei (06.11.2011): Viata la tara – Cum sa fii fericit traind fara curent

Iata ce aflam din articolul Viaţa la Ţară: Cum să fii fericit trăind fără curent:

Un sătean din Ibăneşti, Mureş n-a avut niciodată electricitate, dar nici nu-i duce lipsa. Unde locuiesc Iacobu’ Sânzienii şi băiatul lui, Costică, ursul vine până aproape de curte ca să mănânce prune din pom. Casa e pe vârf de deal, fără vecini de jur-împrejur. Cât vezi cu ochii se întind grădini şi păşuni, iar în zare se văd păduri dese şi sate cocoţate pe dealuri sau pierdute-n văi. Peisajul îţi taie răsuflarea: copaci în culori tomnatice vii, dealuri care se unduiesc în orizont, depărtări azurii şi cer de un albastru crud.