VIDEO (transcriptul si completari necesare): CRUCIFICAREA – o perspectivă medicală

   Iata si transcriptul:

David Acuna, medic chirurg traumaolog:

Cred că suferinţa lui Hristos şi demonstraţia stresului fiziologic pe care corpul Lui omenesc L-a suferit se manifestă în Grădina Ghetsimani. Textele descriu că El transpira sânge, şi există o stare medicală bine documentată, în care pacienţi care sunt supuşi stresului emoţional şi fiziologic de mare anvergură chiar transpiră cu sânge, pentru că vasele capilare din glande explodează şi astfel se elimină sânge.

Biciuirea

Biciuirea implica folosirea unui bici scurt cu bucăţi de metal (de obicei), uneori os, alteori bucăţi de porţelan înfăşurate în panglici de piele şi folosite pentru a lovi de obicei spatele, umerii, picioare victimei. Primele lovituri aplicate pe o parte a corpului rup pielea, grăsimea, dar, în cele din urmă, odată ce straturile superficiale erau sfâşiate ajungeau la muşchi şi la tendoane. Şi, bineînţeles, în acest timp se rup toate vasele de sânge care vascularizează acele ţesuturi, pierzi sânge tot timpul.

Coroana de spini

Planta descrisă avea spinii foarte lungi, nu acei spini pe care îi întâlnim de obicei la tufele de trandafiri, aceştia aveau 4-5 centimetri lungime. Scalpul este una dintre zonele cu cea mai mare vascularizare din corpul omenesc, există o mare cantitate de sânge acolo. Aşadar, având acei spini înfipţi în placa osoasă (a craniului), aceştia ar fi pătruns în tot scalpul, ceea ce ar fi creat o hemoragie puternică. Am văzut oameni care au sângerat mortal doar din cauza unei răni în zona scalpului. Deci nu era o rană minoră, cine ştie câţi spini erau înfipţi în scalp, asta ar fi cauzat o pierdere şi mai mare de sânge.

Purtarea crucii

În mod normal, când o victimă trebuie să care crucea, din ceea ce s-a descris în literatură, în literatura romană, ei purtau bara transversală şi doar bara trasnversală era estimată la aproximativ 50 de kg. Şi, bineînţeles, dacă braţele tale sunt suspendate la nivelul crucii pe care o cari şi cazi, ai nevoie de ajutor ca să te ridici. Nu te poţi ridica singur pentru că nu este posibil să te ridici fără braţe. Deci ar fi avut nevoie de braţe ca să se ridice. Dacă ar fi căzut, sunt şanse mari să se fi lovit în zona pieptului, ceea ce ar fi putut duce la posibilitatea unei răni cardiace.

Cuiele

Anatomic vorbind, considerăm încheietura ca făcând parte din mână, deci prin plasarea cuiului între osul radius şi osul cubitus, tot se încadrează în definiţia mâinii şi este într-o poziţie în care cuiul nu va rupe mâna, îţi trebuie un punct solid de fixare. O altă chestiune interesantă legată de fixarea cuiului este aceea că nervul median trece chiar prin acea porţiune a încheieturii, ceea ce însemna fie distrugerea nervului, fie străpungerea nervului care ar fi creat o durere enormă, la fiecare respiraţie ai fi în agonie, ai fi împins în picioare ţintuite în cuie, care sunt dureroase, şi apoi ai fi atârnat de mâini ţintuite. Deci alternezi o durere enormă cu o altă durere enormă de fiecare dată când respiri.

Suliţa

Deci, chiar dacă ar fi supravieţuit crucificării propriu-zise, ar fi trebuit supravieţuiească ceea ce eu cred că ar fi o rană mortală produsă de suliţa infiptă pentru a verifica dacă este sau nu în viaţă. Ceea ce este descris ca pierderi de apă şi sânge, iar acum ar implica fie o efuziune pulmonară sau pericardică. Sângele ar fi venit fie din artera pulmonară, vena pulmonară, din aortă sau din vena cavă sau chiar din inimă. Niciuna dintre aceste răni, doar dacă eşti imediat tratat de un chirurg traumatolog precum sunt eu, cu tot echipamentul ultra-performant pe care îl avem ar fi „în stare de supravieţuire” după câteva minute.

Chiar a murit?

Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, ar fi supravieţiut oricărui pericol, El a ales să se manifeste ca om la acel moment şi şi-a dat voie să moară. Şi, fiind om la acel moment, nu ar fi putut supravieţui acestei serii de traumatisme, nu este posibil. Hristos ca Dumnezeu ar fi putut să supravieţiuiească oricărui pericol, dar el a ales să fie Hristos-omul pentru a-şi da viaţa pentru păcatele noastre. Datorită acelei auto-limitări de a rămâne om, El a murit, nu a supravieţuit evenimentului.

Ce înseamnă sacrificiul Lui pentru tine?

Eu… eu sunt profund impresionat de sacrificiu, pentru că realizez că preţul pe care L-a plătit este ceva ce eu… eu nu aş fi niciodată în stare să-l fac probabil pentru nimeni. Este foarte dificil pentru mine chiar să şi cânt melodii despre cruce, chiar şi la rugaciune. […] Pentru că înţeleg cu adevărat preţul pe care L-a plătit.

Ce semnificaţie are pentru tine?

   Comentariu saccsiv:

   Voi pleca saptamana asta si nu stiu daca voi avea acces la internet, asa ca postez acest articol de azi.

   Multi dintre noi vorbim despre JERTFA DE PE GOLGOTA, insa putini realizam chinurile prin care a trecut Mantuitorul. Sigur ca de Sfintele Paste ne bucuram de Invierea Sa, insa nu trebuie sa uitam tortura la care S-a lasat supus. Caci stia ce-L asteapta, insa a acceptat, pentru noi, pacatosii … Si n-a fost o executie rapida, ci o ucidere printr-o cumplita tortura.

   In completarea celor din filmulet, trebuie adaugat ca acea masiva sangerare a creat o teribila sete, iar Domnul nostru Iisus Hristos n-a baut nici un strop de apa de cand a inceput calvarul si pana la moartea Sa. V-a fost vreodata sete? Sa aveti limba si gura atat de uscate incat cu greu sa puteti articula un cuvant? Dupa uriasa pierdere de sange, organismul Sau urla, cerandu-si drepturile: apa. Sangele din aparatul circulator devenise vascos, iar inima cu greu il mai pompa. De aici, inimaginabile dureri in zona cordului.  

   Stim ca dupa biciuirea ce ii facuse zdrente pielea de pe spate si ii afectase pana si tendoanele, fusese imbracat cu o mantie. Astfel sangerarea s-a mai domolit, insa dupa ce i-au smuls-o, a inceput si mai abundent. Ati tras vreodata un bandaj de pe o plaga? V-a durut? Va inchipuiti cum doare cand o smulgi de pe o suprafata cu mult mai mare?

   Si acum cateva cuvinte despre crucificare, destul de raspandita in imperiu, dar nu si pentru cetatenii romani. Cunostea mai multe variante, centrate insa pe aceeasi idee: corpul condamnatului era agatat de maini, dar nu lasat liber, ci cu sprijinirea picioarelor in piroane. Astfel se chinuia mult pana sa moara, uneori si cateva zile. Fixarea mainilor se facea prin piroane sau prin legarea bratelor de lemn. In cazul in care nu se foloseau legaturi, piroanele erau infipte intre cele doua oase ale antebratului, la baza palmelor. Daca erau fixate in palme, fara ca bratul sa fie si el legat de lemnul transversal, greutatea corpului le-ar fi sfasaiat. Infigerea piroanelor intre cele doua oase, permitea sustinerea corpului, insa datorita nervului median, durerile erau teribile.

   Folosirea piroanelor si la picioare, lungea agonia, caci altfel, daca ar fi atarnat liber, ar fi murit relativ repede, prin sufocare, caci din pozitia aceea, nu mai poti respira normal.  

   Astfel fixat pe cruce, mai apareau insa si niste contractii extrem de dureroase ale muschilor, ca un soi de carcei, insa implicand multe grupe musculare.

   Dupa cum stiti, evreii, „fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice”. Prin zdrobirea fluierelor picioarelor, corpul nu se mai putea sprijini si condamnatul murea relativ repede, dupa cum am spus, prin sufocare. Iata ce mai scrie in Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 19:

32. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el.  

33. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.  

34. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.  

35. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.  

36. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: „Nu I se va zdrobi nici un os”.  

37. Şi iarăşi altă Scriptură zice: „Vor privi la Acela pe care L-au împuns”.  

38. După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.  

39. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.  

40. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.  

41. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat.  

42. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape.