Ne-am dezumanizat in asemenea hal, incat ne trimitem parintii in azile

Invitat la Victor Ciutacu (realizatorul emisiunii „Punctul culminant” de la Romania tv), generalul Eugen Bădălan a spus aseara o vorba mare, pe care n-am mai auzit-o si la altii in mass-media: ne-am dezumanizat in asemenea hal, incat ne trimitem parintii in azile.

Dan Andronic (proprietarul publicatiei Evenimentul Zilei, si el invitat in emisiune) a avut insa de obiectat: ca daca muncesti mult, n-ai timp de batranii tai, asa ca trebuie sa-i trimiti in institutii specializate si bla, bla bla.

Si ca Dan Andronic, din pacate, gandesc mult prea multi romani…

Zilele acestea ni se dezvaluie in presa Secretul lui Polichinelle: ce rau e in azilele de batrani. Dar asta se stie de zeci si zeci de ani. Nu s-a schimbat radical nimic, exista doar exceptii ce confirma regula. Omul dezumanizat se minte insa ca batranului sau ii va fi bine ducandu-l acolo.

Chiar de ar fi sa nu li se fure din mancare, sa li se dea medicamentele, sa li se schimbe pampersii, sa nu fie batuti, sa fie curatenie, bine tot nu le este. Ca omul nu este animal. Dar chiar nici animalului nu ii este bine daca doar il tii intr-o cusca, indiferent cat de bine l-ai hrani.

Va dati seama? Zeci de ani ti-ai crescut copii, le-ai dat sa manance, i-ai imbracat, i-ai educat, te-ai jucat cu ei, ai muncit pentru ei, te-ai sacrificat pentru ei, ai suferit cand sufereau, ai ras cand radeau, intr-un cuvant, i-ai iubit. Dar, cand ai devenit neputincios, ti s-a spus: Du-te, ca n-am timp de tine…

Iata si ce spunea parintele Ioanichie Balan, conform articolului Fericiţi sunt cei ce poartă grijă de bătrânii lor! de pe Doxologia:

Foto: Oana Nechifor

Bătrânii sunt părinţii noştri trupeşti, care ne-au născut şi ne-au crescut, cu credinţă, cu milă şi cu mare jertfă. De aceea, rudele lor, mai ales fiii, fraţii şi nepoţii, sunt obligaţi creştineşte şi omeneşte să le dea cinstea, ascultarea şi respectul cuvenit. Apoi să-i îngrijească, să le asigure cele necesare vieţii, să-i ducă la preoţi şi la biserică şi să le asculte sfatul şi cuvântul, după porunca a patra din Decalog, care zice: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ți fie ție bine și să trăieşti ani mulți pe pământ (Ieşirea 20,12).

Fericiţi sunt tinerii, fii şi nepoţi, care poartă mare grijă de bătrânii lor, de cei bolnavi şi văduvi şi de cei părăsiţi, care se află în spitale şi azile de bătrâni! Iar cei ce persecută, ocărăsc şi chiar lovesc pe părinţii lor bătrâni şi bolnavi, vor lua grea osândă de la Dumnezeu.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate II,  Ediția a III-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători Neamț, 2010, pp. 169-170)

Intr-adevar, cei din azile se simt parasiti…

In incheiere, iata ce scrie in Sfanta Scriptura, la Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul), capitolul 3:

1. Fiilor, ascultaţi-mă pe mine, tatăl, şi vă purtaţi aşa ca să vă mântuiţi,
2. Că Domnul a înălţat pe tată peste fii şi a întărit judecata mamei peste copii.
3. Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat.
4. Şi ca acel care strânge comori, aşa este cel care cinsteşte pe mama sa.
5. Cel care cinsteşte pe tată se va veseli de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi auzit.
6. Cel care măreşte pe tată va avea viaţă lungă, şi cel care se teme de Domnul cinsteşte pe mama sa.
7. Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatăl său şi ca stăpânitor va sluji celor care l-au născut.
8. Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi vină binecuvântare de la ei.
9. Că binecuvântarea tatălui întăreşte casele fiilor, iar blestemul mamei le dărâmă până în temelie.
10. Nu căuta mărire întru necinstea tatălui tău, că necinstea tatălui tău nu-ţi este mărire.
11. Că mărirea omului este din cinstea tatălui său şi ocară este fiilor mama necinstită.
12. Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni în viaţa lui.
13. Şi chiar de i se va împuţina mintea lui, ai îndurare şi nu-l dispreţui când tu eşti în putere,
14. Pentru că milostenia arătată tatălui nu va fi uitată şi, în pofida păcatelor, se va zidi casa ta.
15. În ziua necazului tău Îşi va aduce aminte Domnul de tine şi, ca gheaţa când este senin, aşa se vor topi păcatele tale.
16. Ca un hulitor este cel care părăseşte pe tată şi blestemat de Domnul este cel care mânie pe mama sa.

Cititi va rog si:

PENTRU TATA – poezie si video