OPINIE: Europa are slabe sanse de succes intr-un razboi cu Rusia, daca nu renunta URGENT la autodistrugatoarea politica Net Zero si la legumizarea propriului tineret

Foto: https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/natura-si-mediu/green-deal-este-conceput-pentru-prosperitate-ursula-von-der-leyen-apara-acordul-verde-european-2518669

Emmanuel Macron se tot agita. Conform https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/analiza-afp-ucraina-un-pariu-riscant-pentru-2348736.html

a afirmat sâmbătă că „operaţiuni pe teren” în Ucraina din partea Occidentului ar putea fi necesare „la un moment dat”, chiar dacă „nu doreşte” acest lucru. El vorbise încă de la sfârşitul lunii februarie despre o eventuală trimitere de „trupe” terestre.

Cu ce si cu cine, insa, va porni Occidentul la razboi impotriva Rusiei?

Cu ce?

Iata, de exemplu, ce putem citi in articolul Din oţel verde nu se pot face tancuri şi vapoare de pe Bursa:

Programele masive de înarmare promovate de autorităţile europene sunt rupte complet de capacitatea industrială şi realitatea economică a Europei.

Una este să declari că va fi accelerat ritmul construirii echipamentelor militare şi a refacerii stocurilor de muniţii şi cu totul altceva este să poţi.

Éric Trappier, director general la Dassault Aviation, priveşte cu scepticism aceste planuri, după cum a scris recent Financial Times, şi afirmă că reconstruirea unei industrii de apărare europene adevărate poate dura decenii.

„Europa crede dintr-o dată că atenţia acordată apărării este un lucru bun. Sunt încântat că există această conştientizare. Între această conştientizare şi realitatea construirii unei industrii europene de apărare vor trece mulţi ani şi chiar multe decenii”, a declarat Trappier.

Orizontul nu pare deloc exagerat, în condiţiile în care ştiri recente de la AFP, preluate de South China Morning Post din Hong Kong, arată că Europa are probleme chiar şi în ceea ce priveşte producţia pulberilor explozive pentru obuzele de artilerie promise Ucrainei.

Numărul producătorilor europeni de pulberi explozive este foarte mic, iar aceştia depinde de importul de nitroceluloză din China. Comisarul european Thierry Breton a declarat recent că obţinerea materiilor prime pentru producerea pulberilor explozive reprezintă o adevărată provocare şi a amintit că „livrarea bumbacului special pentru fabricarea nitrocelulozei din China a fost oprită în urmă cu câteva luni”.

Directorul de la Dassault Aviation este îngrijorat mai ales de reglementările existente şi de procesul decizional foarte lent şi a mai subliniat problemele de la nivelul lanţurilor de aprovizionare.

Trappier a mai declarat că furnizorii europeni ai companiei au fost afectaţi de probleme legate de propriile surse de aprovizionare, adesea din afara UE, sau se confruntă cu probleme legate de rambursarea ajutoarelor guvernamentale primite în perioada pandemiei. Una dintre cele mai mari probleme o reprezintă costurile mari ale energiei.

Acesta este contextul în care organizaţia Net Zero Watch a publicat un studiu sub titlul „The Music Stops: Net Zero and National Security”, unde se arată că programul de înarmare al Europei este imposibil de urmat în condiţiile în care autorităţile naţionale şi cele de la Bruxelles continuă să urmeze Pactul verde pentru atingerea ţintelor Net Zero.

Sir Gerald Howarth, fost ministru pentru strategie de securitate internaţională în cabinetul condus de David Cameron, subliniază în studiu că „decarbonizarea industriei metalurgice şi a producţiei de energie electrică reprezintă o ameninţare directă la adresa securităţii naţionale şi trebuie abandonată”.

Unul dintre autori, profesorul Gwythian Prins, a subliniat că „închiderea oţelăriei Port Talbot expune drastic costul extrem de mare al credinţei verzi”, deoarece „nu putem fi dependenţi de importurile de oţel pentru reconstruirea arsenalelor noastre, în primul rând marina militară”.

Oţelăria Port Talbot din Ţara Galilor este ultima din Marea Britanie în care se pot parcurge toate etapele de obţinere a oţelului din minereu de fier şi cocs. Aceasta va fi transformată în oţelărie bazată pe tehnologia arcului electric.

Din păcate, o astfel de oţelărie permite doar reciclarea oţelului şi nu poate produce oţelul necesar în construirea maşinilor grele, cum sunt tancurile sau navele maritime, civile sau militare.

Profesorul Prins mai avertizează că „adversarii transformă în armă gândirea noastră verde şi îşi freacă mâinile cu satisfacţie când văd cum ne sacrificăm capacitatea de apărare pe altarul Net Zero”.

Raportul de la Net Zero Watch subliniază că „nu există niciun viitor pentru Net Zero în război, în forţele armate sau în producţia industrială”, deoarece „nu ne putem apăra cu tancuri electrice fabricate cu oţel obţinut din papier mâche”.

Mai mult, „nu ne putem găsi în situaţia în care, în timpul unui război, fabricile noastre să fie la mila energiei eoliene generate de turbine aflate în mijlocul unei mări, care nu pot funcţiona la capacitate maximă pur şi simplu pentru că este o zi liniştită”.

Autorii mai subliniază că „nu putem depinde de o sursă de energie care nu este la înălţimea aşteptărilor, oricât de multă am avea” şi amintesc că în acest fel epoca bronzului a făcut loc epocii fierului.

Profesorul Gautam Kalghatgi, membru al Royal Academy of Engineering, susţine că trebuie evitate „fanteziile periculoase” atunci când vine vorba despre „indispensabila densitate energetică” şi aminteşte că „vehiculele militare sunt propulsate de motoare cu combustie internă care funcţionează cu combustibili lichizi derivaţi din petrol, de obicei motorină, care au densitatea energetică ridicată necesară”.

Astfel de vehicule „nu pot funcţiona cu baterii, având în vedere capacitatea necesară şi dificultăţile de încărcare a acestora într-o zonă de luptă”.

Din păcate, profesorul Kalghatgi trece cu vederea un alt aspect fundamental al teatrelor de război: logistica. „Amatorii vorbesc despre strategie, profesioniştii vorbesc despre logistică”, este o declaraţie atribuită generalului Omar Bradley, însă „rădăcinile” sale par să vină chiar de la Alexandru cel Mare şi reflectă o realitate simplă: orice strategie, oricât de sofisticată, este inutilă când trupele nu se pot deplasa din lipsa combustibilului.

Pe marginea studiului publicat de Net Zero Watch, Andrew Montford, directorul organizaţiei, a declarat că „politicile Net Zero ne lasă la mila puterilor ostile”, în condiţiile în care „o armată Net Zero şi o economie Net Zero ar putea fi îngenuncheate în câteva zile”.

Tocmai din acest motiv, „politicienii noştri trebuie să îşi reordoneze priorităţile”. Cu alte cuvinte, nu sunt deloc suficiente declaraţiile belicoase ale „liderilor” europeni la adresa Rusiei.

 

Comentariu saccsiv:

Subliniez cateva idei din articol:

înarmarea Europei este imposibilă în condiţiile Net Zero

decarbonizarea industriei metalurgice şi a producţiei de energie electrică reprezintă o ameninţare directă la adresa securităţii naţionale şi trebuie abandonată

o armată Net Zero şi o economie Net Zero ar putea fi îngenuncheate în câteva zile

Si consider ca au dreptate cei de mai sus. Iar un varf al icebergului deja se vede:

Vehiculele militare ecologice din occident sunt infrante in Ucraina de … sobolani

Cu cine?

Ani de zile ni s-a tot spus ca razboiul modern nu se mai duce ca acum o suta de ani, ci cu sateliti, vapoare cat cartierul, avioane de generatia nu stiu care si tancuri super smechere cu cipuri. Doar ca occidentalii n-au produs cat sa le ajunga pentru un razboi urias iar altele nici ca mai pot produce, pana nu vor renunta la sinucigasa lupta impotriva carbonului.

Pe de alta parte, realitatea razboiului din Ucraina dovedeste indubitabil faptul ca pe un front de peste o mie de kilometri chiar se lupta cu totul altfel decat vedem in filmele hollywoodiene. Adica observam o combinatie intre tehnologia de varf si vechiul razboi cu obuze, transee, linii de aparare fortificate si, mai ales, sute de mii de combatanti. Iar aceasta componenta de razboi de tip vechi este decisiva.

Conform CNN:

Rusia lansează în prezent aproximativ 10 000 de obuze pe zi, față de doar 2 000 pe zi din partea ucraineană.

Iar aseara la Antena 3, un general ne comunica faptul ca raportul ar fi chiar de 7 la 1…

De ce? Pentru ca occidentalii nu le pot da ucrainienilor mai mult. Si nici in viitor nu vor putea, intr-o economie verde.

Si nu in ultimul rand, factorul uman. Are, deci, Europa suficienti soldati? Caci intr-un razboi cu un asemenea colos, trebuie extrem de multi.

Conform https://en.wikipedia.org/wiki/Member_states_of_NATO ar fi destui dar doar daca includem si rezervistii. Doar ca rezervistii sunt precum … rezervistii, adica batrani. Va lupta deci Europa precum a ajuns sa lupte Ucraina?

The Sunday Times: vârsta medie a soldaților ucraineni este de 43 de ani

Ce sanse ar avea, daca nici cu industria de armament nu va sta bine? Desigur, slabe.

Deci trebuie tineri. Vor veni insa acestia la razboi? Semnalele sunt pesimiste inca de cativa ani. Stire din 2019:

Armata britanica esueaza in recrutarea millennials

Evident, daca nu vin, ii poti lua cu arcanul, dar vor fi buni de ceva?

Cu mentalul sunt praf, dupa ce zeci de ani doctrina UE a fost ca nationalismul ar fi ceva oribil. Iar la razboi fara nationalism nu se poate. Pentru ce alt ideal sa lupti? Pentru drepturi LGBT? Pentru planeta verde?

Dar cu fizicul cum stau tinerii din vest? Probabil ca mai praf…

Ajutor din SUA? Iata cu ce se ocupa armata de peste ocean:

Trupele Rusiei si Chinei au inceput sa tremure in ghete. Iata cum sunt pregatiti mental marinarii US Navy

Video: reclama recrutare armata rusa versus reclama recrutare armata americana