Viața ascunsă a lui Marilyn Monroe, arhetipul sclavului hollywoodian controlat mental (partea I)

Vigilant Citizen: The Hidden Life of Marilyn Monroe, the Original Hollywood Mind Control Slave (Part-I)

Viața ascunsă a lui Marilyn Monroe, arhetipul sclavului hollywoodian controlat mental (partea I)

Marilyn Monroe este posibil cea mai legendară figură din cultura americană și cel mai recunoscut sex-simbol din toate timpurile. Cu toate acestea, în spatele zâmbetului fotogenic al lui Monroe se afla o persoană fragilă, care a fost exploatată și supusă controlului minții de către manipulatori puternici. Prima parte a acestui serial in două părți va privi viața ascunsă a lui Marilyn, o sclavă de la Hollywood programată Monarch.

Marilyn Monroe este simbolul sexual complet, care întruchipează tot ceea ce reprezintă Hollywood-ul: strălucire, sclipici și sex-appeal. Simbolica e persoană blondă, senzuală, a revoluționat pentru totdeauna industria cinematografică și, până în prezent, este foarte influentă în cultura populară. În timp ce Marilyn reprezintă tot ceea ce este strălucitor la Hollywood, povestea tulburătoare a vieții sale private reprezintă, în egală măsură, tot ceea ce este întunecat la Hollywood. Marilyn a fost într-adevăr manipulată de ”medici ai minții” la nivel înalt, care au controlat fiecare aspect al vieții sale și au determinat-o să-și piardă mintea. Moartea ei, la vârsta de 36 de ani, este una dintre primele ”morți misterioase celebre” din cultura populară. În timp ce multe fapte indică o crimă, aceasta este încă clasificată drept ”sinucidere probabilă”.

În timp ce mulți biografi explică greutățile lui Marilyn prin ”probleme psihologice”, descoperirea datelor despre viața ei, combinate cu cunoașterea laturii întunecate a Hollywoodului, dezvăluie ceva mult mai întunecat: Marilyn Monroe a fost una dintre primele celebrități supuse controlului minții Monarch, o filială din programul MK ULTRA al CIA (pentru mai multe informații despre acest subiect, citiți articolul meu intitulat Origini și tehnici de control al minții Monarch). Prin traume și programare psihologică, Monroe a devenit o marionetă la nivel înalt a elitei din umbră, și chiar a devenit modelul prezidențial al lui JFK.

Când programarea asupra lui Monroe și-a pierdut efectul și a început să se destrame, unii susțin că a fost ”aruncată din trenul către libertate”, un termen MK ULTRA pentru desemnarea sclavilor care sunt uciși atunci când nu mai sunt utili (și devin potențial periculoși) pentru manipulatorii lor.

Prima parte a acestei serii de articole va privi viața reală și cariera lui Monroe, o fată izolată a cărei mare frumusețe a devenit un adevărat blestem.

Primii ei ani

                                      Norma Jean adolescentă

Norma Jeane Mortenson a avut o tinerețe dificilă și instabilă. Nu a știut niciodată că tatăl ei și mama ei sunt instabili mental și incapabili să aibă grijă de ea. În Povestea mea, Monroe a scris că și-a amintit că a văzut-o pe mama ei ”urlând și râzând” în timp ce era dusă cu forță la un spital de stat.

La 11 ani, Norma Jeane a fost pusă sub tutela statului. Ea a locuit în total în 11 case de plasament de-a lungul tinereții; când nu exista niciun cămin de plasament disponibil, uneori ajungea la Orfelinatul Hollygrove din Los Angeles. De parcă trecerea de la o casă la alta nu a fost destul de dificilă, Norma Jeane și-a amintit că a fost tratată aspru în mai multe dintre ele. Și mai rău, a fost abuzată în cel puțin trei din astfel de case.

De exemplu, la 11 ani, Norma Jeane a fost adoptată de cea mai bună prietenă a mamei sale, Grace McKee, și de noul ei soț, Ervin Silliman ”Doc” Goddard. La ei, ”Doc” a agresat-o sexual în mod repetat, ceea ce a obligat-o pe Norma Jeane să plece. Într-un alt caz, când era în gimnaziu, Norma Jean a fost trimisă la casa mătușii sale din Compton, California. Acolo, unul dintre fiii mătușii ei a abuzat de ea, forțând-o din nou să se mute. Iată o altă relatare a abuzului:

Ea a spus că a fost biciuită de o mamă adoptivă pentru că a atins ”partea proastă” a corpului. Un alt incident mai grav a avut loc când avea opt ani. Într-o seară, un locatar numit domnul Kimmel (Marilyn a spus mai târziu că acesta nu este numele său real) a rugat-o să intre în camera lui și a încuiat ușa în spatele ei. El își puse apoi brațele în jurul ei. A dat cu piciorul și s-a luptat. El a făcut ce și-a dorit, spunându-i să fie o fată bună. (Într-un interviu ulterior, Marilyn a declarat că abuzul a implicat giugiuleală).

Când i-a dat drumul, i-a înmânat o monedă și i-a spus să-și cumpere singură o înghețată. A aruncat moneda în fața lui și a fugit să-i spună mamei sale adoptive ce s-a întâmplat, dar femeia nu ar fi ascultat.

”Să-ți fie rușine”, i-a spus mama ei adoptivă. ”Domnul Kimmel este locatarul meu vedetă.”

Norma Jean s-a dus în camera ei și a plâns toată noaptea.

Marilyn a spus că s-a simțit murdară și a făcut baie câteva zile, până ce s-a întâmplat să se simtă curată. Astfel de încercări repetate de a se simți curat prin dușuri sau băi sunt un comportament tipic pentru victimele agresiunii.

Marilyn a spus că a început să bâlbâie după incident și că îi revenea în momentele de stres. Când a povestit unui intervievator despre abuz, a început să se bâlbâie.

Dovezile indică faptul că era un copil abuzat a cărui sexualizare timpurie a dus la comportamentul inadecvat ca adult.

– Daily Mail, ”Puloverul roșu magic care a transformat-o pe ‘Norma Jeane, vrej de fasole’ în Marilyn Monroe”

Tinerețea instabilă și uneori traumatizantă a Normei Jean a făcut-o o candidată perfectă pentru controlul minții Monarh. Fiind sub tutela statului, nu avea o familie stabilă.

”Unii copii trăiesc în case de plasament sau cu părinți adoptatori, în orfelinate sau cu îngrijitori și tutori. Deoarece acești copii sunt la mila adulților cu care nu au legătură, aceste tipuri de copii sunt vândute frecvent pentru a deveni sclavi controlați mental de agențiile de informații. „

– Fritz Springmeier, Formula Illuminati pentru a crea un sclav controlat mental

Istoricul Normei Jean a făcut-o o țintă principală pentru programarea beta (cunoscută și sub denumirea de programare Kitten-pisicuță). Fiind o femeie atrăgătoare și carismatică, care dorește să facă parte din industria de divertisment, a avut și profilul perfect pentru aceasta.

”Beta este a doua literă greacă și reprezintă modelele și modificările sexuale pe care le creează programatorii. Partea primitivă a creierului este implicată în acest tip de programare. Pentru a anula această programare va fi folosit un eveniment de abuz timpuriu.”

Contactul cu Hollywood-ul ocult

Înainte de a deveni celebră, Norma Jeane a purtat numele de Mona și a lucrat ca stripteuză la o casă burlesque din Los Angeles. Acolo, a intrat în contact cu Anton LaVey, omul care avea să sădească mai târziu Biserica extrem de influentă a Satanei. Potrivit Springmeier, LaVey a fost un manipulator MK și Monroe a devenit una dintre sclavele lui ”pisicuță”.

”Marilyn Monroe era orfană, iar la început, Illuminati / CIA a programat-o să fie sclavă Monarh. Înainte de a deveni actriță, pe când era încă stripteuză, a petrecut ceva timp cu fondatorul Bisericii Satanei – Anton LaVey. Victimele lui LaVey l-au arătat ca fiind un programator pentru controlul minții.”

– Ibid.

Biografia lui LaVey menționează și o ”aventură” cu Monroe, care probabil a fost mai mult decât atât.

”Când s-a încheiat sezonul carnavalului, LaVey avea să câștige bani cântând la orga în casele burlesque din zona Los Angeles, iar el relatează că în această perioadă a avut o scurtă aventură cu o Marilyn Monroe pe atunci necunoscută.”

• Magus Peter H. Gilmore, Anton Szandor LaVey: O schiță biografică

          Anton LaVey în vizită la mormântul lui Monroe, 1967

În aceeași perioadă de timp, LaVey a fost încurcat și cu o altă actriță, cunoscută ca ”omul bun la toate al lui Marilyn Monroe”: Jayne Mansfield. Relația dintre cei doi a fost, de asemenea, descrisă ca o ”aventură”, dar realitatea era mult mai întunecată.

”Anton LaVey a fost managerul / programatorul controlului minții al mai multor actori și actrițe hollywoodiene, inclusiv Jayne Mansfield și Marilyn Monroe, care l-au servit ambele ca sclave sexuale.”

• Anton Szandor LaVey, Whale.to

               Fotografii ale lui Jayne Mansfield cu Anton LaVey

Marilyn Monroe și Jayne Mansfield aveau multe în comun. Ambele au fost ”bombe blonde” (nici măcar blonde naturale) și sunt creditate pentru ”sexualizarea” Hollywood-ului. Ambele au fost colege de joacă Playboy, amândouă au avut o ”aventură” cu Anton LaVey și ambele au avut o ”aventură” cu Robert F. Kennedy și John F. Kennedy (”afacerea” a fost de fapt ca ele să ajungă modele prezidențiale). În cele din urmă, ambele au murit la 30 de ani.

O stea care a trăit ca un deținut

Un alt punct comun între Monroe și Mansfield este faptul că ambele făceau parte din agenția Blue Book Model. Acolo Norma Jean s-a metamorfozat în iconica Marilyn Monroe.

Când Norma Jeane a fost recrutată ca model, avea părul creț-roșcat. Această ”fată de alături” va primi în curând un machiaj de la Hollywood și va întruchipa o nouă persoană, pe nume Marilyn Monroe.

Persoanele din interiorul industriei au convins-o pe Norma Jeane să se supună unei operații estetice, să-și schimbe numele în Marilyn Monroe și să-și schimbe culoarea părului în blond platinat. Persoana senzuală ”blondă” a lui Monroe i-a permis să dețină roluri în mai multe filme, care au început o schimbare clară a culturii la Hollywood.

În filmul ”Gentlemen Prefer Blondes”, Marilyn se împodobește cu coafura de tip ”Hollywood”, blond platină. În acest film, joacă rolul unei femei senzuale, dar materialiste, care nu se teme să-și folosească farmecul pentru a obține ceea ce își dorește. Acest tip de personaj se va repeta iar și iar în cultura populară.

Norma Jeane a folosit-o pe Marilyn Monroe ca nume de scenă timp de câțiva ani, dar în 1956, a realizat o mutare ciudată, dar simbolică: și-a schimbat legal numele în Marilyn Monroe. Schimbarea a reflectat multe adevăruri triste despre viața personală: în termeni de control al minții, schimbarea numelui ei în Marilyn Monroe reprezintă suprimarea ”persoanei sale de bază” pentru a permite doar existența unui alter-ego programat. Marilyn era doar ceea ce ”ei” voiau ca ea să fie.

După cum au dezvăluit mai multe biografii, Marilyn a avut o libertate personală mică. Nu a avut niciun contact cu familia, iar manipulatorii ei au izolat-o pentru a o controla în continuare și pentru a evita oamenii ”adevărați” să o ajute să realizeze că este manipulată. Singurele persoane cu care a fost în contact au fost ”psihologii” și cei care o manipulează.

”Existența lui Marilyn nu era a unei persoane bogate, ci mai degrabă a unui deținut. Marilyn nu avea voie să aibă o viață personală, în afara dictatelor programatorilor și ale maeștrilor ei. Programatorii și utilizatorii s-au supărat atât de tare când au controlat-o pe Marilyn, încât în mod repetat au fost pe punctul de a o înnebuni.”

– Springmeier, op. Cit.

Marilyn a fost, de asemenea, constant sub supraveghere ridicată. La câțiva ani de la moartea ei, o cantitate incredibilă de echipamente de supraveghere a fost găsită într-una din casele ei.

”În 1972, actrița Veronica Hamel și soțul ei au devenit noii proprietari ai casei din Brentwood, a lui Marilyn. Ei au angajat un antreprenor care să înlocuiască acoperișul și să remodeleze casa, iar antreprenorul a descoperit un sistem sofisticat de ascultare și înregistrare telefonică, care acoperea fiecare cameră din casă. Componentele nu erau disponibile comercial în 1962, ci erau, în cuvintele unui oficial al departamentului de justiție, ‘problema FBI standard’. Această descoperire a oferit sprijin suplimentar pentru pretențiile teoreticienilor conspirației că Marilyn fusese sub supraveghere, pusă de Kennedy și de Mafia. Noii proprietari au cheltuit 100.000 de dolari pentru a scoate dispozitivele de scultare din casă. ”

– Sursa: IMDB

Sub vraja doctorilor minții

În 1956, Marilyn s-a convertit la iudaism și s-a căsătorit cu cel de-al treilea soț, scenaristul Arthur Miller. În acest moment, singurele persoane din viața lui Monroe au fost soțul ei și profesorul ei de actorie, Lee Strasberg și psihiatrii Margaret Hohenberg, Marianne Kris și Ralph Greenson.

”Viața lui Marilyn a fost incredibil de monotonă pentru ea. Programările la medicii ei (am aflat ulterior că acestea erau întâlniri cu psihiatri), și lecțiile de actorie erau practic tot ce trebuia să aștepte cu nerăbdare.”

• Lena Pepitone, Marilyn Monroe Confidențial: un jurnal intim”

Lee Strasberg, antrenorul de actorie al lui Monroe. Potrivit lui Elia Kazan: ”El a purtat cu el aura unui profet, un mag, un vrăjitor, un psihanalist și un tată de temut al unei case evreiești.”

Dovada finală a faptului că DOAR acești indivizi au fost oamenii din viața lui Marilyn este faptul că au moștenit cea mai mare parte a averii ei. Lee Strasberg a moștenit singur 75% din averea ei, în timp ce Dr. Kris a obținut 25%.

”Marilyn a început să se asocieze cu Lee și soția sa Paula Strasberg începând cu 1955, foarte repede au căpătat o influență colosală în viața lui Marilyn, preluând aproape toate aspectele ființei sale.

Mulți dintre prietenii și colegii lui Marilyn au urmărit acest lucru și s-au simțit foarte inconfortabil atunci, dar nu au putut face nimic în acest sens. În timp ce era căsătorită cu Arthur Miller, Miller începuse să-i atragă atenția lui Marilyn asupra acestor probleme.

În ultimul an al vieții sale, au existat semne că încrederea ei în Strașberg a slăbit și că nu mai dorește să fie controlată. S-a spus că ea a fost în proces de a se debarasa de serviciile lor – acest lucru a fost văzut ca un alt indiciu că Marilyn intenționa să-și schimbe testamentul. „

– Iubind-o pe Marilyn, Cine deține lucrurile lui Marilyn?

După moartea ei, testamentul lui Marilyn a fost contestat din cauza faptului că ea se afla sub ”influența nejustificată” a manipulatorilor ei.

”La 25 octombrie 1962, Los Angeles Times a raportat că testamentul lui Marilyn Monroe a fost contestat de managerul ei de afaceri, Inez Melson. Domnișoara Melson, care nu a fost beneficiară a testamentului, a afirmat că Marilyn era sub influența nejustificată a lui Lee Strasberg sau a doctorului Marianne Kris, la momentul întocmirii testamentului.”

– Ibid.

O altă dovadă a controlului excesiv al ”doctorilor minții” asupra vieții lui Marilyn este faptul că psihiatrul ei Ralph Greenson a fost cel care a găsit-o pe Monroe moartă. De ce era el la ea acasă seara târziu? După cum vom vedea în următoarea parte a acestei serii de articole, circumstanțele morții ei sunt incredibil de suspecte.

Pe scurt, așa cum este cazul majorității sclavilor Monarch, manipulatorii lui Marylin au fost responsabili de fiecare aspect al vieții sale. Contactul cu membrii familiei ei era total interzis.

”Deși Marilyn Monroe avea familie, medicii, psihologii și antrenorii ei au izolat-o de ei. (…) Membrii familiei Hogan, care locuiau în zona Los Angeles, au încercat să ia legătura cu Marilyn Monroe după ce a devenit faimoasă, dar eforturile lor de a lua legătura cu ea au fost blocate.”

– Jennifer Jean Miller, ”A fost Phenergan ucigașul tăcut al lui Marilyn Monroe și ea a fost victima abuzurilor psihologice, a erorilor medicale și a morții din greșeală?”

Deconectată de familia ei și cu aproape niciun prieten, Monroe era în vizită la terapeuți aproape zilnic. Aceste vizite au fost de fapt sesiuni de programare? Un lucru este sigur, deoarece vizitele au crescut în frecvență, starea lui Monroe a devenit mai rea. Un singur indiciu de vânat este în special ”Povestea chirurgului”, un text scris chiar de Monroe.

Povestea chirurgului

Povestea chirurgului este un text scris în formă de poezie, de Monroe în care descrie cum i-a fost făcută o operație deschisă, de Lee Strasberg și de psihiatra ei, Margaret Hohenberg. În timp ce unii descriu această poveste drept amintirea unui coșmar de-al lui Marilyn, alți cercetători susțin că este de fapt o descriere a unei sesiuni de control a minții.

Cel mai bun chirurg – Strasberg

mă deschide, ceea ce nu mă îngrijorează de vreme ce Dr. H

m-a pregătit – mi-a dat anestezic

și a diagnosticat și cazul și

este de acord cu ceea ce trebuie făcut …

o operație – pentru a mă readuce la

viață și pentru a mă vindeca de această groaznică boa-lă

oriunde ar fi – (…)

Strasberg mă taie deschis după ce doctorul H. îmi face

anestezie și încearcă într-un mod medical să mă mângâie –

tot ce este în cameră este ALB de fapt, nici măcar nu pot vedea pe nimeni, doar obiecte albe –

m-au tăiat deschis – Strasberg cu cei ai lui Hohenberg.

și nu există absolut nimic acolo …

Strasberg este

profund dezamăgit, dar în egală măsură …

academic uimit,

încât a făcut o asemenea greșeală. El

a crezut că se întâmplă

să găsească atât de mult – mai mult decât ar fi visat

posibil vreodată …

în schimb nu era absolut nimic –

lipsit de

orice lucru al unui sentiment uman viu –

singurul lucru

care a ieșit a fost rumeguș măcinat atât de fin – ca dintr-o păpușă din cârpe – și rumegușul

s-a scurs

peste tot, pe podea și masa și Dr. H este

nedumerită,

pentru că dintr-o dată își dă seama că acesta este

un nou tip de caz. Pacientul … existând

complet golit

Visele și speranțele lui Strasberg pentru teatru

se prăbușesc.

Visele și speranțele doctorului H pentru un permanent

leac psihiatric

este abandonat – Arthur este dezamăgit –

dezamăgire.

În această poveste ciudată și șocantă, Monroe descrie că a fost anesteziată și deschisă de psihiatri. Ea scrie că ”nu și-a făcut griji de operație” pentru că a fost ”pregătită”. S-a disociat? Se menționează, de asemenea, că ea a văzut ”doar alb”, care s-ar putea referi la privarea senzorială – o metodă folosită în programarea MK Ultra.

Odată ce a fost deschisă, medicii au găsit doar ”rumeguș măcinat fin” în interiorul ei ”ca dintr-o păpușă zdrențuită”. Acestea sunt cuvintele tipice ale unui sclav MK, care și-a pierdut complet legătura cu adevărata personalitate de bază. Marilyn se percepe ca o păpușă ”goală”.

Potrivit lui Jason Kennedy, un membru al familiei lui Marilyn, Povestea chirurgului descrie tehnici de control al minții, precum privarea senzorială și administrarea de medicamente anestezice disociative.

”Publicațiile online s-au referit la Povestea chirurgului ca la un vis sau coșmar. Chiar și o muziciană, Annie Clark, a fost inspirată să scrie o melodie cu versurile ‘Cel mai bun, cel mai bun chirurg / Vino taie-mă deschis’, pentru că a crezut că Marilyn a scris cuvintele, datorită respectului său față de Lee Strasberg, în timpul studiilor cu el.

Jason, pe de altă parte, a asemănat-o cu un moment foarte real în viața lui Marilyn Monroe, iar narațiunea ei este din experiență, după ce a fost supusă unor tehnici și droguri de control al minții, din mâna lui Lee Strasberg și Dr. Margaret Hohenberg, când a participat la sesiuni private cu acest duo, în 1955, pentru a o ajuta la eliberarea blocajelor, în tehnicile ei de actorie.

Metodologia lor a constat în faptul că i-au reamintit lui Marilyn Monroe amintiri dureroase din copilărie, pentru a o transforma într-o mare actriță, i-au spus ei.

Conform cercetărilor lui Jason, perechea a convins-o pe Marilyn că aceasta făcea parte din ”ajutorarea” ei. El a spus că ea a fost confuză încă de la început, când a documentat detaliile din Povestea chirurgului, corectând propriile detalii ale poveștii ca ‘elevă’ sau ‘studentă’, pentru a se arăta ca ‘pacientă’ ”.

”A fost o operație mentală”, a spus Jason. ”Nu a fost tăiată fizic, ci deschisă mental.”

El a spus că era ceva obișnuit ca ea să fie dărâmată și să i se schimbe comportamentul.

”Asta nu avea nicio legătură cu actoria”, continuă Jason. ”A fost o extorsiune pur și simplu, folosind tehnici de control al minții. De asemenea, ‘medicamentele pentru controlul minții’ erau doar un aspect al procesului de control al minții. Privarea senzorială, medicamentele anestezice disociative și controlul psihic fac parte dintr-un proces general de control al minții.”

Lee Strasberg s-a referit adesea la el însuși ca doctor, inclusiv în cartea sa din 1965, ”Strasberg la Studioul Actorului: sesiuni înregistrate pe bandă.”

– Ibid.

Indiferent dacă s-a întâmplat sau nu această poveste, ea transmite totuși gândurile interioare ale unei sclave controlată mental, care este neputincioasă împotriva conducătorilor ei și a încercările lor clinice de a o programa și modifica. Din păcate, alte evenimente traumatice provocate de conducătorii ei au fost prea reale.

Traumatizată de manipulatorii ei

În 1961, dr. Kris a convins-o pe Marilyn să se înscrie la cabinetul psihiatric al lui Payne Withney.  Evenimentele care au survenit sunt șocante, având în vedere faptul că Marilyn era o vedetă de film de renume mondial – dar nu este surprinzător, având în vedere faptul că era o sclavă a controlului minții. Iată ce s-a întâmplat în secția de psihiatrie:

”Kris a condus-o pe Marilyn spre spitalul din New York, din cărămidă albă, din Weill Cornell Medical Center, cu vedere spre est la râu, pe strada 68. Înfiptă într-o haină de blană și folosind numele Faye Miller, a semnat actele pentru a se interna, însă a descoperit repede că a fost escortată nu într-un loc unde se putea odihni, ci într-o cameră căptușită, într-o secție de psihiatrie încuiată. Cu cât suspina mai mult și ruga să fie lăsată afară, bătând în ușile de oțel, cu atât mai mult personalul psihiatric credea că ea era într-adevăr psihotică. A fost amenințată cu o haină strâmtă și hainele și poșeta i-au fost luate. I s-a făcut o baie forțată și a fost îmbrăcată într-un halat de spital.

Pe 1 și 2 martie 1961, Marilyn a scris o scrisoare extraordinară, de șase pagini, către dr. Greenson, în care a descris în mod viu experiența ei: ”Nu a existat empatie la Payne-Whitney – a avut un efect foarte nociv – m-au întrebat după ce m-au introdus o ”celulă” (mă refer la una din blocuri de ciment și toate cele) pentru pacienții cu depresie, foarte tulburați (cu excepția faptului că am simțit că sunt într-un fel de închisoare, pentru o crimă pe care nu am comis-o. Am găsit acolo o neomenie arhaică … totul era încuiat și sub cheie) … ușile au ferestre, astfel încât pacienții să poată fi vizibili tot timpul, violența și marcajele rămân încă pe pereți de la foștii pacienți.”

(…)

Un psihiatru a intrat și i-a făcut un examen fizic, ”inclusiv examinarea sânilor pentru noduli”. Ea a obiectat, spunându-i că a avut un examen fizic complet cu mai puțin de o lună înainte, dar asta nu l-a descurajat.

Când a refuzat să coopereze cu personalul, ”doi bărbați zdraveni și două femei puternice” au luat-o pe sus și au dus-o în lift, la etajul șapte al spitalului. (”Trebuie să spun că cel puțin au avut decența de a mă duce cu fața în jos.… Am plâns liniștit până la capăt”, a scris ea.)

I s-a ordonat să facă o altă baie – a doua ei baie de la sosire – apoi administratorul principal a venit să o interogheze. ”Mi-a spus că sunt o fată foarte bolnavă și că sunt o fată foarte bolnavă de mulți ani.”

Dr. Kris, care promisese să o vadă a doua zi de la internare, nu a reușit să se prezinte și nici Lee Strasberg și nici soția sa, Paula, către care a reușit în cele din urmă să scrie, nu au putut să o elibereze, întrucât nu erau din familie.”

– Marilyn și Monștrii Ei, Vanity Fair

Un alt aspect mai puțin mediatizat al vieții lui Monroe îl reprezintă cele două sarcini pierdute. În timp ce majoritatea biografiilor afirmă că a suferit avorturi, unele conturi sugerează că, în realitate, avorturile petrecute au fost provocate. Provocarea avorturilor este o practică obișnuită în MK Ultra și, citind propriile cuvinte ale lui Marilyn, se pare că bebelușul ei a fost luat de manipulatori. În cartea lui Pepitone, Marilyn spunea despre sarcina ei:

”Nu-mi luați copilul. Așa că mi-au luat copilul de la mine … și nu l-am mai văzut niciodată.”

– Pepitone, op. Cit.

Cartea afirmă practic că Marilyn nu a suferit un avort spontan. ”Ei” i-au luat copilul.

”După ce Marilyn a avut un copil sănătos, i-a fost luat ea și nu a fost lăsată să îl vadă niciodată. A fost foarte probabil sacrificat. Lui Marilyn ii era prea frică să întrebe ce aveau de gând să facă cu acesta.”

– Springmeier, op. Cit.

Conform biografiilor sale, Marilyn și-a pierdut ambii bebeluși la Spitalul Polyclinic, locul în care, potrivit Springmeier, era și programată.

”Operația a avut loc la Spitalul Polyclinic, unde Marilyn își pierduse copilul cu un an înainte … Marilyn a spus: ”Revenind la spitalul ăsta e un coșmar … Durere? Ce este ‘durerea’?”. Pentru ea, singura durere a fost aceea de a nu avea propriul ei copil.”

– Pepitone, op. Cit.

”Observați că întotdeauna se întoarce la Spitalul Polyclinic. Victimele programării Monarch au fost nevoite să îndure mari cantități de tortură oribilă. Învață să supraviețuiască prin disociere. Când Marilyn spune ”Ce este durerea?”, ea reflectează cu acuratețe la răspunsul ei la durere. Nu a putut avea dureri – pentru că aceasta o disocia. Anumite modificări sunt create pentru a produce durerea, iar celelalte modificări nu trebuie să le experimenteze.”

– Springmeier, op. Cit.

În concluzie

În prima parte a acestei serii de articole, am analizat viața ascunsă a Marilyn Monroe – una care dezvăluie partea întunecată a Hollywoodului. Marilyn nu a fost doar manipulată minuțios de către manipulatorii ei, ci a fost maltratată și traumatizată, pentru a o ”ține jos” și a consolida programarea. Faptele înfiorătoare menționate mai sus provin din surse diferite, dar, atunci când sunt alăturate, acestea ilustrează o imagine tristă și clară ca cristalul, a vieții unui sclav hollywoodian MK. Trauma, abuzul, izolarea, controlul minții și supravegherea constantă au făcut parte din viața de zi cu zi a lui Monroe.

Totuși, acest tip de abuz afectează grav victimele și, după un timp, apare aproape inevitabil o defalcare totală. În acel moment, sclavii MK sunt de obicei ”aruncați din trenul către libertate”. A fost aceasta soarta finală a lui Marilyn?

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Origini și tehnici de control al minții: PROGRAMAREA MONARCH – o continuare a proiectului MK-ULTRA