RUBRICA INCEPATORULUI: De ce se impartaseste mai intai preotul si apoi credinciosii ?

   Reiau integral articolul http://www.crestinortodox.ro/liturghia/96682-de-ce-se-impartaseste-mai-intai-preotul-si-apoi-credinciosii:

   In cadrul Sfintei Liturghii, imediat dupa rostirea rugaciunii „Tatal nostru„, urmeaza momentul Impartasirii cu Trupul si Sangele lui Hristos. In vreme ce preotul se impartaseste cu Sfintele Taine, strana canta sau se rosteste un cuvant de invatatura. Apoi, cand se deschid usile imparatesti, credinciosii sunt si ei poftiti la a se apropia „cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste” de Sfantul Potir. Aceasta randuiala nu este in nici un caz o separare a clericilor de mireni, o superioritate a celor dintai si o inferioritate a celor de pe urma, ori altceva de acest gen. Se cade a urmari cu atentie cele relatate despre randuiala Impartasirii, spre a nu da prilej vrajmasului de a ne ispiti mintea.

   Ce spune si ce face preotul in acele momente ?

   Dupa „Unul Sfant, Unul Domn…”, cantaretii rostesc chinonicul zilei si citesc in continuare a treia parte a randuielii Impartasirii. In Sfantul Altar, dupa ecfonisul „Sa luam aminte! Sfintele sfintilor„, Agnetul se frange si se imparte in patru: IS – HR – NI – KA. Fiecare parte are deasupra doua litere si se aseaza crucis deasupra Sfantului Disc.

   In momentul frangerii si impartirii, preotul spune cu luare aminte si teama: „Se frange si Se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se frange si nu Se desparte, Cel ce Se mananca pururea si niciodata nu Se sfarseste, ci pe cei ce se impartasesc ii sfinteste.” Sfantul Agnet se taie dar nu se imparte. In particica pe care o primeste fiecare credincios, oricat de mica ar fi, se da Sfanta Paine intreaga, Trupul Dom­nului intreg, Mielul lui Dumnezeu, Unul si neimpartit, care S-a jertfit pe Cruce.

   Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune ca: „Jertfa lui Hristos nu se sfarseste, Trupul Lui luat din Sfanta Fecioara este nestricacios si nesfarsit. Agnetul painii se imparte si se mananca, dar Iisus ramane intreg.”. Parintii Bisericii, ca sa fie convingatori, folosesc exemplul oglinzii si al ciobului: daca o oglinda se sparge in mii de bucati, in fiecare bucata apare chipul intreg, ca si ecoul auzit intreg de mii de urechi.

   In momentul cand preotul spune: „Sfintele sfintilor„, face trei miscari: inalta crucis Sfantul Agnet, il imparte in patru si-l aseaza pe Sfantul Disc sub chipul crucii. Apoi ia particica IS si o pune in Sfantul Potir, realizand astfel unirea Sfantului Trup cu Sfantul Sange.

   Cand preotul face unirea Trupului si Sangelui, se pune putina apa fierbinte care se numeste „caldura”. Zice: „Binecuvantata este caldura sfintilor Tai, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.” Dupa aceea toarna sub forma de cruce apa in Sfantul Potir si rosteste: „Plinirea Potirului credintei Sfan­tului Duh. Amin.” Se pune apa calda pentru ca asa cum ne spune Evanghelia, inainte de pogorarea de pe Cruce, un soldat a strapuns cu sulita coasta Domnului „Si indata a iesit sange si apa.”

   De ce se impartaseste mai intai preotul si apoi credinciosii ?

   In primii ani ai crestinismului, credinciosii se imparta­seau asa cum o fac astazi persoanele hirotonite, adica primeau separat Trupul lui Hristos in mana dreapta, iar Sangele Lui, direct din Sfantul Potir. Insa, de-a lungul vremii, s-au intam­plat multe neoranduieli, motiv pentru care Biserica a hotarat ca sa se dea mirenilor Sfanta Impartasanie cu lingurita, ca sa nu se verse San­gele Domnului sau sa cada pe jos vreun Margaritar.

   Astazi, preotii se impartasesc ca in timpurile primare, ei primind particica Hris­tos din Sfantul Agnet, si rostind: „Cinstitul si Preasfantul Trup al Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos se da mie preotului (Numele), spre iertarea pacatelor mele si spre viata de veci.” Mai apoi, cand se impartasesc din Sfantul Potir, spun: „Ma impartasesc eu, robul lui Dumnezeu, preotul (Numele), cu Cinstitul si Sfantul Sange al Domnului si Dum­nezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor mele si spre viata de veci. in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.”

   Sfantul Chiril al Ierusalimului ne spune ca in vremea lui „preotul ingaduia crestinului impartasit sa puna trei degete pe buze si cu acestea sa-si inchine ochii, urechile, fruntea si mainile„. Acest obicei s-a desfiintat, pentru ca de multe ori s-au intamplat neoranduieli si, de aceea s-a folosit procovatul, servetelul rosu, care-i ajuta pe cei ce se impartasesc sa nu scape nimic jos. Este suficient sa facem semnul Sfintei Cruci, pentru ca prin Sfanta Impartasanie se sfinteste omul intreg, sufletul si trupul. In acelasi timp, la strana se canta: „Cinei Tale celei de Taina…” si „Trupul lui Hristos primiti si din izvorul cel fara de moarte gustati. Aliluia.”

   Vedem astfel cum, din dumnezeiasca intelepciune, Parintii Bisericii au hotarat, impreuna si in deplina unitate, sa se impartaseasca separat preotul de credinciosi. Preotul, cu mare grija, atentie si teama, se impartaseste in Sfantul Altar, avand grija ca nimic necuviincios sa nu faca in vremea impartasirii, nimic sa nu scape pe jos, nimic sa nu treaca cu vederea.

   Mai apoi, dupa ce preotul s-a impartasit, deschide Sfintele Usi, iar credinciosii se apropie de Sfintele Taine cu „cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste„. Preotul, tot cu mare grija si atentie da fiecarui credincios, in lingurita, Sange si Trup, spre sanatatea trupului si a sufletului, spre iertarea pacatelor, spre mantuire si spre viata de veci.

   Cand preotul ofera credinciosilor Sfantul Potir spune: „Se impartaseste robul lui Dumnezeu (Numele) cu Trupul si Sangele lui Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.” Sfantul Ioan Gura de Aur ne intareste: „Cand vezi preotul ca-ti da Preacu­ratele Taine, sa nu crezi ca el face aceasta, ci mana atotsfanta a lui Hristos, care se intinde catre tine, prin mana preotului. Pastorul Hristos este poarta oilor, usa imparateasca a vietii celei vesnice. Prin ea oile intra si ies „si pasune vor afla”. Cel mai neobisnuit este, insa, faptul ca iarba oilor este Pastorul insusi. Daca Jertfa divina, in totalitatea ei, este un ocean necuprins de daruri ale Harului si Iubirii treimice, momentul Sfintei impartasanii inseamna patrunderea deplina a lui Hristos, Datatorul de daruri, in noi.”

   Exista crestini care nu vor sa creada in taina Prefacerii dumnezeiesti si ne vorbesc despre pericolul transmiterii boli­lor prin lingurita cu care se impartasesc toti. Se vadesc astfel, pe ei insisi, straini de credinta in Hristos, care ne spune: „Cu adevarat Trupul Meu este mancare si Sangele Meu bautura.” (Ioan 6,55)

   Impartasirea tuturor crestinilor sub ambele forme, adica cu Trupul si Sangele Domnului, este de origine apostolica, poruncita si practicata de Hristos. Din secolul al XIII-lea, la catolici, numai preotii slujitori se impartasesc cu ambele forme ale Euharistiei, iar laicii, numai cu Trupul. Motivele doctrinare si practice invocate in sprijinul acestei practici sunt neintemeiate si contrare poruncii Mantuitorului si practicii apostolilor si a Bisericii.