In Rusia, la 6 martie 2010, a avut loc o sminteala de ecumenism total, un soi de rugaciune pe muzica:
Iata si cateva imagini:
Cititi va rog si:
Video: UNDE DUCE ECUMENISMUL? De la unirea cu catolicii si pana la Maitreya si ANTIHRIST
 | emi cotco la HRISTOS A INVIAT! Video: Sfant… |
 | Cris la HRISTOS A INVIAT! Video: Sfant… |
 | Marius L. la HRISTOS A INVIAT! Video: Sfant… |
 | abc la HRISTOS A INVIAT! Video: Sfant… |
 | Felix la HRISTOS A INVIAT! Video: Sfant… |
 | Pr. Adrian la HRISTOS A INVIAT! Video: Sfant… |
| Felix la HRISTOS A INVIAT! Video: Sfant… |
 | Geo la PROHODUL DOMNULUI |
| Geo la HRISTOS A INVIAT! Video: Sfant… |
 | tvarheolog la HRISTOS A INVIAT! Video: Sfant… |
Daniel Vla Supravietuire: Fuga in Munti Ortodoxia.ro Jurnal Duhovnicesc Bucovina Profunda Vlad Herman SFANTUL MUNTE ATHOS DISCERNE
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
https://saccsiv.wordpress.com/about/
ApreciazăApreciază
crucea este in mijloc -probabil semnifica ceva-in sensul ca probabil o sa fie religia cea mai puternica si greu de doborat:D viziunea mea, cealalte venind spre centru ca si cum toate vin spre crestinism-ortidoxism sa o doboare:d
ApreciazăApreciază
aici gasiti filmuletul http://www.youtube.com/watch?v=fdpHi7EBsM4,
iar aici e traducerea in romaneste (prin Google translator) a site-ului rusesc: http://translate.google.ro/translate?js=y&prev=_t&hl=ro&ie=UTF-8&layout=1&eotf=1&u=http%3A%2F%2F3rm.info%2Fvideo%2Ffull%2F206%2F&sl=ru&tl=ro
ar fi bine daca am intelege ce canta, dar chiar si asa, imaginile spun multe…
cu toate ca e in mijloc Sfanta Cruce, consider ca e bataie de joc, ca si cum ai spune ca e o simpla religie din cele 5 … daca o pui la un loc cu celelalte inseamna ca o batjocoresti…
pacat de ortodocsii care au participat…
ApreciazăApreciază
m4a
Multumesc mult.
ApreciazăApreciază
Dar toate insemnele religiilor se contopesc si rezulta globul pamantesc, care semnifica lumea. Am urmarit mai multe bloguri (unele asa zis crestine), o parte dintre ele sunt puternic pro ecumenism, incercand sa spuna ca toate religiile sunt bune si ca Dumnezeu este unic, doar cu nume specifice fiecarei religii. Pun eu intrebarea: Cum este Dumnezeu in doctrina fiecarei religii? Raspunsul meu este: Dumnezeu este complet diferit de la religie la religie. Cand un om se numeste ca apartine unei anumite religii sau grup spiritual, rugaciunea cand o face, va face raportare la tot ceea ce stie el prin prisma acelei religii. Nici nu ar putea realiza rugaciunea altfel.
Atunci cum s-ar putea face o rugaciune in comun in acelasi timp si acelasi spatiu? Fiecare grup se raporteaza la dumnezeul lui, asa cum il cunoaste el mai bine. Am realizat din filmuletul de mai sus, tocmai acest lucru: indienii s-au raportat cat au putut ei mai bine si mai adanc la conceptiile lor despre ” dummezeu”. Apoi au urmat evreii. Parerea mea este ca aceste doua grupuri, in videoclip, au implicat toata puterea lor de a transmite trairea adanca a rugaciunii asa cum o stiu ei mai bine. Mi-au dat sentimentul ca au vrut sa arate cat de adanca este trairea lor. Dar nu cred eu ca in timpul „rugaciunii” lor s-au gandit cumva la dumnezeul celuilalt grup, ci la al lui, in mod sigur. Atunci catre care dumnezeu s-au rugat? Si asa iese o imagine artistica, pestrita care are un puternic caracter lumesc, un fel de dumnezeu pestrit, cu multe coloraturi, o inventie pur lumeasca.
DE aceea consider ca rugaciunea in comun nu este valabila decat daca o iau ca o rugaciune catre diavol, caci parca il vad cum se bucura de bucuria rugaciunii in comun, de inselarea indusa.
NU imi dau seama cum ar putea sa se apropie oamenii din punct de vedere religios, oameni care apartin diferitelor culte religioase, decat numai ca majoritatea sa se converteasca la una dintre aceste religii.
Am avut ocazia sa cunosc ceva din religia budista, mai demult, cand eram interesat de ea. Dumnezeu a lucrat astfel incat sa vin pe calea ortodoxiei. Din ceea ce stiu eu dim ambele tabere, e faptul ca dumnezeul budistilor e cu totul diferit de Dumnezeu din Ortodoxie. Nu are nimic de/a face meditatia cu rugaciunea. Cel mult se poate spune ca in unele puncte ar semana intre ele, dar nu este asa deloc. Am credinta ca Adevaratul DUMNEZEU este in Ortodoxie. De ce? Nu consider asta in mod subiectiv. Asta e credinta mea. Sunt cumva mahnit ca ortodocsii din lume au si ei rivalitati. Probabil dintr-o slaba credinta. Duhul lumesc are radacini adanci. Firea omului este avida dupa putere, de orice natura. Cand se manifesta si o las sa intre in mintea si sufletul meu, si ma complac cu ea mult timp, ma va stapani, deoarece, culmea, apar situatii favorabile de unde nu te astepti.
ApreciazăApreciază
e groaznic. daca si in rusia au patruns, tara profund ortodoxa…trebuie sa ne tinem tare in credinta!Doamne-ajuta!
ApreciazăApreciază
aceasta este cea mai periculoasă amăgire şi culmea este că merge mână în mână cu biometria cu robia lumii cu starea de derută; adică ne dau suprafaţa iar în profunzime lucrează cel rău nestingherit…
ApreciazăApreciază
Nu stiu rusa, dar repetau la nesfarsit un refren ce continea cuvantul „dragoste”… Cata fatarnicie, cate nedreptate, necinste si necuviinta pentru acesti inchinatori la zei sa indrazneasca sa spuna ca aceasta tocanita de religii, in care, chipurile, amesteca si Dreapta Credinta, se fierbe la cuptorul credintei si al dragostei… Adevarata blasfemie!(De fapt, asa cum spune Par. Arsenie Boca, din Biserica vor pica numai uscaturile.)
„Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”. (Mar. 7:4)
„Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.” (Mat. 23:27-28)
ApreciazăApreciază
AMINTITI-VĂ CE A ÎNSEMNAT ŞI ÎN ROMANIA ANULUI 1998 ACEA ADUNĂTURĂ NUMITĂ OAMENI ŞI RELIGII….
ApreciazăApreciază
…da..san egidio, dar și la Sibiu 2007…..
ApreciazăApreciază
Sf parinti Rusi zic ca nu va fi dezbinare in biserica rusa, insa majoritatea clerului va cadea, asta pana cand va invia Serafim de Sarov pe un scurt timp si va face multe minuni. Va veni un Tar care va face curatenie in BORusa si insusi antihristul se va teme de rusi si de tarul lor. Inainte de a se intampla acestea rusia va trece printr-un timp foarte greu.
Doamne Ajuta!
ApreciazăApreciază
Marea Taina de la Diveevo
(Povestirea N 73 din „Letopisetul manastirii Serafimo-Diveeevski”)
„Auzind adesea de la Marele Straret(Sf Serafim),ca el nu va odihni cu trupul in Sarov,m-am incumetat odata sa-l intreb:”Cum asa,Parinte,binevoiti sa spuneti ca nu veti odihni cu trupul?Oare cei din Sarov va vor da?
La aceste cuvinte Parintele,privindu-ma cu bunavointa si zambind ,mi-a raspuns urmatoarele:”Ah,omul lui Dumnezeu,omul lui Dumnezeu!Cat de neintelegatori sunteti.Tarul Petru insusi,tar intre tari,cand a vrut sa stramute moastele Sfantului ,Dreptcredinciosului Alexandru Nevski din Vladimir la Petersburg,iar sfintele moaste nu au voit-o,si nu se afla la Petersburg”-„Cum asta,nu se afla?-m-am horatai eu sa-l contrazic pe Marele Staret-„Cum nu,cand el odihneste acolo ,in Lavra Sfantului Alexandru Nevski”.
„In Lavra Sfantului Alexandru Nevski,spuneti,domnia voastra-mi-a raspuns Parintele-Cum asa,la Vladimir ele odihneau in vazul tuturor,iar la Petersbur sub lespede.De ce asa,anume de aceea,iubitorule de Dumnezeu,ca ele nu se afla acolo.”
Si ,povestind inca multe lucruri privitoare la acest sbiect,Parintele Serafim gasi de cuviinta sa-mi dezvaluie o mare taina.”Mie-imi povesti el-sarmanului Serafim,imi este dat de la Domnul Dumnezeu sa traiesc cu mult peste 100 de ani.Insa ,fiindca cu timpul arhiereii rusi pana-ntr-atat se vor necinsti incat prin necinstea lor ii vor intrece pe arhiereii greci din timpurile lui Teodosie cel Tanar,si nu vor crede nici chiar celei mai de seama dogme ale credintei lui Hristos-a Invierii lui Hristos si a Invierii cea de obste.De aceea Domnul Dumnezeu doreste sa ma ia pe mine sarmanul Serafim inainte de vreme din aceasta viata vremelnica,ca mai apoi,pentru intarirea dogmei Invierii,sa ma invie ,iar aceasta inviere a mea va fi asemanatoare invierii celor 7 tineri din pestera Ohlinului din timpurile lui Teodosie cel Tanar.Dupa invierea mea voi trece din Sarov la Diveevo,unde voi propovadui pocainta universala.Si la aceasta minune mareata se vor strange la Diveevo oameni din toate colturile pamantului,si acolo,propovaduindu-le pocainta ,voi descoperi 4 moaste si eu insumi al cincilea voi adormi intre ele/Dar atunci va veni si sfarsitul la toate.”
Aceasta este istorisirea ,pe care eu(S.A.Nilus)am pastrat-o in inima mea din 1902,din insemnarile lui Motovolov,si pe care m-am hotarat s-o povestesc numai persoanelor apropiate mie duhovniceste,intotdeauana prea putine la numar.
Drept confirmare indirecta a celor de mai sus,imprumutate din tainitele de la Diveevo,am auzit personal aceasta povestire de la marea stareta de 85 de ani,Egumena Maria,prevestita de catre Prea Cuviosul Serafim drept cea dea 12-a stareta,in timpul careia,povestea Parintele,”se va infiinta la voi manastirea”.
Anexa la „Marea Taina de la Diveevo”(din arhiva familiei Florenski)
„Va veni vremea,cand toate slovele prevestirilor dumnezeiesti,destainuite Marelui Staret Serafim asupra destinului celui de-al patrulea pamant al Maicii Domnului in unives,se vor indeplini intru totul.Potrivit fagaduinetei Domnului,va invia pentru un scurt timp si se va ridica din mormant Marele Staret Serafim si va merge pe jos din Pustia Sarovului in satul Diveevo-in ^rezenta Inaltei Familii Imparatesti si a unei multimi nenumarate de rusi si de straini,incredintandu-i pe toti prin invierea sa de invierea de netegaduit a tuturor oamenilor la sfarsitul veacurilor,si apoi,in sfarsit,va adormi acolo iarasi somnul de veci.Atunci,dupa aceasta a doua Adormire a Parintelui Serafim,satul Diveevo,devenit casa univesrala se va proslavi mai mult decat toate orasle ,nu numai cele rusesti,ci si decat toate orasele din lume(de atunci).Prin aceasta inviere din morti a Marelui Staret Serafim lumina credintei lui Hristos se va intari in tot univesrul.Cu cata sete se vor indrepta atunci toti catre toate izvoarele ortodoxe pentru aflarea inceputului si mersului acestei minuni a istoriei,al patrulea pamant al Maicii Domnului in univers,a noii lumini a Muntelui Athos Feminin de la Diveevo;al acestui loc de salvare in vremurile Antihristlui.(Scris de Motovilov la data de 8 noiembrie ,anul 1867)
@Veaceslav
cred ca la asta te referi nu?
ApreciazăApreciază
@el,
Exact! si mai adaug la acestea – la Diveevo este un parinte – Victor Novikov, caruia i s-a aratat Serafim de Sarov, care i-a zis urmatoarele:
„E Timpul, timpul, timpul! E timpul pentru a merge la Diveevo, e timpul pentru a restaura biserica Umilenie (http://www.iconia.ro/ro/dictionar.php?termen=u), e timpul pentru a învia Sf. Serafim din morţi!”
La inceput Parintele Victor avand dubii sa nu fie inselat de diavol a mers la staretul Petru Cucer si ia povestit totul si peste 3 luni a primit binecuvantare. A mers la Diveevo, s-a mutat cu traiul acolo, a devenit preot a refacut biserica si deja asteapta invierea Sf Serafim de Sarov.
In 2007 s-au petrecut 2 minuni mari care au prevestit ca timpul invierii este aproape.
Nu deznadajduiti fratilor, nu incetati sa va rugati, Dumnezeu nu-i lasa pe ai sai!
Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
@Veaceslav
Cu tot respectul fata de pr. Serafim de Sarov DAR NU CRED (N-AM CITIT NICAIERI IN SF.PARINTI) CA VA INVIA in timpul prigoanei ! E posibuil ca „satana care se face in inger de lumina” sa-i insele pe muscali si pe slugile lor (modovenii deznationalizati) in acele vremuri teribile ce vor veni.Asta pare mai degraba o „prorocie de la Lubianka.Am citit ca profetii rusi ar fi profetit ca Rusia va reveni in matca ei (o tarisoara mica linga Moscova) iar teritoriul pina la Urali va fi ocupat de chinezi.De fapt Siberia si popoarele siberiene bastinase sunt MONGOLI deci mai aproape de chinezi decit de rusnaci !SINCER MI-AR PLACE CA ROMANIA SA AIBA FRONTIERA CU CHINA !
PS:Petre Tutzea spunea ca NOI (ROMANII) SUNTEM O „CARUTA DE TARANI CARE AM MINCAT COLIVA MAI MULTOR IMPERII CARE NE-AU ASUPRIT”..etc..DA-MI DOAMNE ZILE S-O VAD SI PE ASTA: SA CAUT RUSIA CU LUPA PE HARTA !
ApreciazăApreciază
incredibil…
ApreciazăApreciază
Hai sa va zic ce inseamna. E vorba de simbolistica si mesajul e acesta, toate religiile se subordoneaza crestinismului CATOLIC. De aceea, vin restul spre Cruce. Simt chemarea!
Asa se va intampla, totul va fi subordonat Vaticanului.
ApreciazăApreciază
eu n-am gasit pe nicarii proorocia cu privire la acel ultim tar. dati mai multe amanunte ca nici in cele scrise de @el, nu rezulta.
ApreciazăApreciază
@kosk,
se spune ca totul depinde de poporul rus, daca se vor pocai pentru uciderea tarului Nicolae al II, atunci Dumnezeu le va da un tar pentru intarirea poporului ortodox in fata lui antihrist.
Nicolae Gurianov: „Vine Tarul!”
Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
@Veaceslav
multumesc si Dumnezeu sa-ti ajute sa traduci mai repede documentarul acela cu Parintele Nicolae si poate daca ai timp n-ar fi rau sa mai faci si tu aici ,daca si saccsiv premite, cate un up-date regulat al siturilor ortodoxe rusesti;sunt informatii la care daca nu stii limba e mai greu de ajuns.
Ce am reprodus mai jos e mai mult din engleza si e munca Fericitului Serafim Rose care era la curent cu profetiile de la sfintii rusi.
ApreciazăApreciază
@kosk
„Ierarhul Teofan(Bâstrov al Poltavei,duhovnicul familiei imparatesti a Romanovilr,ultimul tar )a plecat la Domnul lasandu-ne martrii desper soarta menita de Dumnezeu Rusiei.Aceste marturii au fost insemnate in scris de arhiepisopul Avrechie Tausev si de schimonahul Epifanie(Cernov):”Vremurile de tihna ,de liniste s-au sfarsit.De acum inainte ,amar ii asteapta pe oameni si grele patimiri.Mai intai de toate,va fi razboi mondial,dupa cum scrie in Evangehlia:<Ca se va scula neam peste neam si imparatie pste imparatie<(Mt24,7).Domnul ingaduie acestea din pricina inmultirii faradelegilor,din pricina apostaziei,pe care Domnul a numit-o uarâciunea pustiirii..stand in locul cel sfant(Mt.24,15)adica in Biserica-in primul rand din pricina pacatelor episcopatului,apoi din pricina pacatelor preotilor si ale conducatorilor…In Biserica nenorocirile vor ajunge la treapta ca vor ramane credinciosi lui Dumnezeu doar doi,trei arhierei.Nu vorbesc de la mine insumi.Ceea ce am auzit de la batranii insuflati de Dumnezeu,aceea am si predanisit…Domnul va milui Rusia pentru mica ramasita de credinciosi adevarati.In Rusia ,spuneau Batranii,din voia poporului va fi reistaurata Monarhia,Puterea Autocratica.Domnul l-a ales pe viitorul Tar.VA fi un om cu credinta infacarata,cu minte geniala si cu vointa de fier.Mai intai de toate,va pune randuiala in Biserica Ortodoxa,indepartandu-i pe toti arhiereii cei mincinosi,eretici si caldicei.Si multi,foatre multi,aproape TOTI vor fi inlaturati,iar in locul lor se vor ridica arhierei adevarati,neclintiti.Dupa mama se va trage din neamul Romanovilor.Rusia va fi un stat puternic,dar numai pentru "FT PUTINA VREME3…Iar dupa aceea in lume va veni antihrist ,cu toate grozaviile sfarsitului asa cum a fost el descris in Apocalipsa…"(pag 153).
Citat din cartea "Duhovnicul Familiei Imaratesti Ierarhul Teofan al Poltavei Noul Zavorat" de Richard(Thoma)Betts,Viaceslav Marcenko. (traducere din limba rusa) si tiparita cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction,Eiscopul Alexandriei si Teleormanului si publicata la editura SOFIA(Editura Cartea Ortodoxa)Bucuresti,2006.
Si appoi citez:"Arhiepiscopul Teofan al Poltavei a rezumat astfel, în anii ‘30, profetiile auzite de el de la diversi întelepti: „Ma întrebati despre viitorul apropiat si despre vremurile din urma. Eu nu vorbesc din capul meu, ci va repet dezvaluirile Înteleptilor: venirea Antihristului este iminenta si se apropie. Timpul care ne desparte de venirea lui se masoara cu anii, cel mult cu cîteva decenii. Dar înainte de venirea Antihristului, Rusia se va regasi – chiar daca, de buna seama, pentru scurt timp. Si în Rusia trebuie sa fie un Tar ales de Domnul Însusi. Va fi un om cu o credinta arzatoare, cu o minte mare si o vointa de fier. Acestea au fost dezvaluite în legatura cu el. Sa asteptam împlinirea celor dezvaluite. Judecînd dupa multe semne, lucrurile se apropie – cu conditia ca Domnul Dumnezeu sa nu anuleze, sa nu schimbe cele ce s-au promis, din cauza pacatelor noastre. Dupa spusa celor ce au vazut cuvîntul Domnului, se poate întîmpla si asta“ (Cuvîntul ortodox, nr. 4 / 1969, p. 194)"
ApreciazăApreciază
Unica referire(cam vaga..)… gasita cu privire la ultimul Tar, a apartinut arhiepiscopul Teofan al Poltavei
http://ortodoxia.md/articole-preluate/1414-viitorul-rusiei-si-sfarsitul-lumii
ApreciazăApreciază
multumesc de informatie@el. stiam de ea, dar e singura.seamana cu asa-zisul „Nou Ierusalim” atribuita parintelui Arsenie
ApreciazăApreciază
@kosk
n-are legatura cu „Noul Ierusalim” sau alte aberatii asemanatorae,aceea e intoxicatie ;aceste profetii sunt facute de sfinti,le studiase mult si le cunostea si Fericitul Serafim Rose.
ApreciazăApreciază
@kosk
Citez iarasi de la Fericitul Serafim ROSE:
„Sfîrsitul lumii în prorociile crestine
Înainte de a trece propriu-zis la prorociile privitoare la Rusia, as vrea sa trec în revista învatatura ortodoxa de obşte despre ceea ce urmeaza sa se întâmple chiar înainte de sfârsitul lumii. În felul acesta, vom avea un context în care sa plasam prorociile legate de viitorul Rusiei.
Evenimentele de dinaintea sfârsitului lumii sunt descrise în mai multe locuri din Sfânta Scriptură: în capitolul 24 al Evangheliei dupa Matei si în capitolele corespunzătoare din celelalte Evanghelii; în cea mai mare parte a cartii Apocalipsei, mai ales în capitolul 8 si urmatoarele; în capitolul 2 din a Doua Epistolă catre Thesaloniceni; în a Doua Epistola a Sfântului Apostol Petru, în mai multe capitole din cartea lui Prorocului Daniil, şi încă în alte câteva pasaje.
Apocalipsa descrie aceste evenimente într-o serie de vedenii: unele luminoase si pozitive, care se refera la împlinirea dreptăţii lui Dumnezeu si la mîntuirea celor alesi de El, iar altele întunecate si negative, care se refera la cumplitele molime ce vor cadea asupra pamîntului pentru pacatele omenirii. Uneori, în ziua de astazi, se pune accentul pe latura întunecată si negativa, data fiind raspîndirea răului în jurul nostru; dar acest lucru se datoreaza lipsei noastre de tarie sufleteasca si viziunii noastre secularizate – ar trebui sa avem în vedere întregul tablou.
Pe masura ce se apropie sfîrsitul lumii, este adevarat ca va veni o vreme de mari suferinte, aşa cum nu a mai vazut omenirea (Matei, 24, 21): va fi foamete, boli, cutremure, razboaie si zvonuri de razboaie, prigoane, proroci mincinosi si Hristosi mincinoşi, iar dragostea multora (inclusiv crestini) se va răci. Dar, în acelasi timp, Evanghelia se va propovadui tuturor popoarelor, iar cei care vor rabda pîna la sfîrsit se vor mântuiti cu ajutorul lui Hristos.
Raul din lume si credinţele mincinoase vor culmina cu domnia Antihristului, un stapânitor care aparent va aduce pacea în locul dezordinii mondiale, care aparent va fi Hristos, venit din nou pe pamînt, si care va domni din Templul reconstruit la Ierusalim.
Dar vor fi si oameni care îsi vor da seama de înselaciune. Mai ales doi proroci ai Vechiului Testament, care nu au murit, se vor întoarce pe pamînt – Ilie, care îi va converti pe evrei, si Enoh, care va propovadui celorlalte popoare. Scurta domnie a Antihristului – de numai trei ani si jumatate – se va sfîrsi cu alte neorânduieli si razboaie, în mijlocul carora Hristos Însusi se va pogorî din cer, precedat de semnul Crucii, iar lumea noastra va trece prin foc si se va înnoi din temelii, în timp ce trupurile mortilor se vor ridica din mormânturi si îsi vor regasi sufletele, ca să stea dinaintea lui Dumnezeu, la Judecata de Apoi. Acum, după ce am înfăţişat acest fundal general al evenimentelor din vremurile de pe urmă, sa analizam prorociile privitoare la Rusia.
Viitorul Rusiei
În Rusia secolului XIX, un numar de proroci – si cîtiva mireni înainte-vazatori, precum Dostoievski – au prezis Revolutia ce avea sa vina asupra Rusiei în urma necredintei, a secularizării si a atitudinii pur formale fata de ortodoxie, lipsita de râvna si de duhul jertfelnic cerut de pravoslavie. Unii au vazut aceste lucruri în linii mari, ca un groaznic dezastru ce se pregatea sa loveasca pamîntul rus – cum ar fi episcopul Teofan Zăvorâtul, care, vazînd lipsa de credinta crestina adevarata la atâtia oameni, a strigat: „După sută de ani, ce va mai ramîne din ortodoxia noastra?“ Altii au vazut mai precis, chiar înfricosatoarea Revolutie ce avea sa se raspândeasca pretutindenea. Astfel, Sfântul Ioan din Kronstadt a afirmat, într-o predica tinuta în 1904: „Rusie, daca îti lepezi credinta, asa cum si-au parasit-o deja atâtia intelectuali, nu vei mai fi Rusia, sau Sfînta Rusie. Iar daca poporul rus nu se va cai – atunci sfîrsitul lumii este aproape. Domnul ni-l va lua pe Tarul pravoslavnic si va trimite un bici, sub chipul unor cârmuitori necredinciosi, cruzi, care se vor impune si vor umple întreg pamîntul de sînge si lacrimi” (Parintele Ioan din Kronstadt, Cartea celei de-a 50-a aniversari, Utica, NY, 1958, p. 164).
Aceasta este starea în care se gaseste omenirea acum, cînd aproape jumatate din ea este înecata în sînge si îndura tirania începuta o data cu Revolutia Rusa din 1917. Exista oare vreo nadejde de eliberare, sau ateismul va pune stapînire pe lumea întreaga si va instaura Împaratia Antihristului? Avem motive serioase sa ne îndoim ca evenimentele viitoare vor fi atît de simple, si fiindca în chiar tara unde a început domnia ateismului are loc acum o desteptare religioasa care este în sine o restrîngere a ariei de dominatie a ateismului, dar si fiindca Antihristul, potrivit prorociilor ortodoxe, nu va fi doar un tiran ateu precum Stalin, ci o figura religioasa care va convinge oamenii sa-l accepte, mai degrabă decît sa-i silească.
Oamenii cu har care traiau în Rusia la începutul Revolutiei erau constienti de natura apocaliptica a acestui eveniment si stiau ca el avea sa fie o încercare de lunga durata pentru pamîntul rus. La fel cum au prevazut si ca aceasta încercare va avea un sfîrsit.
Înteleptul Alexie de la Schitul Zosima, monahul ce a tras biletul cu care a fost ales Patriarhul Tihon, a auzit oamenii strigând în biserica Manastirii Ciudov (acestea se întîmplau în primele luni, de maxima confuzie, ale Revolutiei): „Rusia noastra e pierduta, Sfînta Rusie e pierduta!” La care, el a raspuns: „Cine spune ca Rusia este pierduta, că Rusia a pierit? Nu, nu, nu e pierduta, Rusia nu a pierit si nu va pieri. Dar poporul rus trebuie sa se curăţească de pacat prin aceste grele încercari. Fiecare trebuie sa se roage si sa se pocaiasca amarnic. Dar Rusia nu este pierduta si nu a pierit” (Rusia pravoslavnică, 1970, nr. 1, p. 9).
Stareţul Anatolie cel Tînăr de la Optina, în chiar primele zile ale Revolutiei, în februarie 1917, a rostit o prorocie sub forma unei imagini vii a viitorului Rusiei: „Va fi o furtuna. Si corabia Rusiei va fi zdrobita în bucati. Dar oamenii se pot salva si cu ajutorul unor scânduri si bucati din ea. Si nu toti vor pieri. Trebuie sa ne rugam, fiecare trebuie sa se pocaiasca si sa se roage din tot sufletul. Si ce se întîmpla dupa o furtuna?… Toate se linistesc”. La care, toti au spus: „Dar corabia nu mai exista, este facuta bucati; a pierit, totul a pierit” – „Nu este adevarat”, a zis Batiuska, „pentru ca o mare minune a Domnului va avea loc si toate rămăşiţele si bucatile, prin puterea si vointa lui Dumnezeu, se vor aduna laolaltă si se vor lipi la loc si corabia se va reconstrui, la fel de frumoasa, si va porni în calatoria poruncita de Dumnezeu. Si aceasta va fi o minune pe care toti o vor putea vedea” (Rusia ortodoxa, 1970, nr. 1, p. 9).
Înteleptul Varnava de la Schitul Ghetsimani vorbea, înainte de Revolutie, despre nenorocirea ce avea sa se abata asupra Rusiei si despre cumplitele prigoane care aveau sa vina împotriva credintei ortodoxe: „Prigoanele împotriva credintei vor spori fara încetare. Va fi o durere si un întuneric cum nu s-a mai vazut si aproape toate bisericile vor fi închise. Dar atunci cînd oamenii nu vor mai putea îndura – atunci va veni si izbavirea. Toate vor înflori. Bisericile vor începe sa fie reconstruite. Dar aceasta va fi înflorirea dinaintea sfîrsitului” (scrisoare personala de la N. Kieter).
Monahul Aristocleos, cu putin înaintea mortii sale, în august 1918, spunea ca „…acum traim vremurile de dinaintea Antihristului, dar totusi Rusia se va izbavi. Va fi multa suferinta, mult chin. Întreaga Rusie va deveni temniţă si de multa închinaciune catre Domnul va fi nevoie pentru iertare. Trebuie sa ne pocaim de pacatele noastre si sa ne temem sa mai pacatuim fie şi putin, în schimb sa ne straduim sa facem bine, chiar si cel mai mic bine. Pentru ca pâna si aripa unui fluture are greutate, dar balanţa lui Dumnezeu este foarte precisă. Si atunci când cel mai mic bine va înclina cumpăna, atunci îsi va revarsa Dumnezeu mila asupra Rusiei”. Cu zece zile înainte de moartea sa, a mai spus ca sfîrsitul va veni prin China: „Va fi o rabufnire nemaivăzută si o minune a Domnului se va arata. Si viata care va urma va fi cu totul diferita, dar toate acestea nu vor dura mult“ (Rusia pravoslavnică, nr. 21 / 1969, p. 3).
Înteleptul Nectarie de la Optina a prorocit în anii ‘20: „Rusia se va ridica si chiar daca din punct de vedere material nu va fi bogata, duhovniceşte va cunoaste mare bogatie, iar la Optina vor mai fi sapte luminarii, sapte stîlpi“ (I.M. Konţevici, Manastirea Optina si epoca ei, Jordanville, 1973, p. 538).
Este interesant ca Sfîntul Ioan din Kronstadt a mai profetit ca izbavirea Rusiei va veni din Rasarit (I.K. Surski, Parintele Ioan din Kronstadt, Belgrad, 1942, vol. 2, p. 24. Extrase din aceasta lucrare sînt pregatite în vederea publicarii la Editura Sfîntul Ioan din Kronstadt.).
Arhiepiscopul Teofan al Poltavei a rezumat astfel, în anii ‘30, profetiile auzite de el de la diversi întelepti: „Ma întrebati despre viitorul apropiat si despre vremurile din urma. Eu nu vorbesc din capul meu, ci va repet dezvaluirile Înteleptilor: venirea Antihristului este iminenta si se apropie. Timpul care ne desparte de venirea lui se masoara cu anii, cel mult cu cîteva decenii. Dar înainte de venirea Antihristului, Rusia se va regasi – chiar daca, de buna seama, pentru scurt timp. Si în Rusia trebuie sa fie un Tar ales de Domnul Însusi. Va fi un om cu o credinta arzatoare, cu o minte mare si o vointa de fier. Acestea au fost dezvaluite în legatura cu el. Sa asteptam împlinirea celor dezvaluite. Judecînd dupa multe semne, lucrurile se apropie – cu conditia ca Domnul Dumnezeu sa nu anuleze, sa nu schimbe cele ce s-au promis, din cauza pacatelor noastre. Dupa spusa celor ce au vazut cuvîntul Domnului, se poate întîmpla si asta“ (Cuvîntul ortodox, nr. 4 / 1969, p. 194).
Asa încît iata, în profetiile acestor barbati daruiti cu har de Dumnezeu din primele decenii ale secolului, ca ne putem astepta, fara doar si poate la reinstaurarea Sfintei Rusii, ba chiar si la un Tar ortodox, pentru un timp scurt, aproape de venirea Antihristului si de sfîrsitul lumii. Acestea vor fi lucruri minunate, si nu niste evenimente istorice obisnuite. În acelasi timp, însa, ele depind de poporul rus însusi, pentru ca Dumnezeu actioneaza întotdeauna prin liberul arbitru al omului. Asa cum Ninive a fost iertata fiindca poporul s-a cait, iar profetiile lui Iona despre distrugerea ei s-au dovedit gresite, asa si profetiile despre renasterea Rusiei se vor dovedi gresite daca poporul rus nu se va cai
piscopul Ioan Maximovici, de pioasa amintire, al carui mormînt se afla chiar în catedrala în care a avut loc slujba de azi-dimineata, a cugetat profund asupra semnificatiei Revolutiei ruse si a exilului atîtor rusi. În raportul sau catre Soborul întregii diaspore din Iugoslavia, din 1938, spunea: „Poporul rus în general a savîrsit mari pacate si lor li se datoreaza neajunsurile din ziua de astazi; mai precis, pacatele sînt încalcarea legamîntului si regicidul. Conducatorii civili si militari au renuntat la juramîntul lor de ascultare si credinta fata de Tar chiar înainte ca acesta sa abdice, ceea ce s-a vazut silit sa faca, fiindca nu dorea varsare de sînge în tara; iar poporul a aclamat pe fata si zgomotos aceasta fapta si nicaieri nu si-a exprimat public dezacordul fata de ea… Vinovati de pacatul regicidului nu sînt numai cei care l-au înfaptuit fizic, ci întregul popor care s-a bucurat atunci cînd Tarul a fost rasturnat si care a îngaduit sa fie umilit, arestat si exilat, lasîndu-l fara aparare în mîinile criminalilor, lucru care în sine a generat sfîrsitul. De aceea, catastrofa care s-a abatut asupra Rusiei este consecinta directa a acestor pacate cumplite, iar renasterea Rusiei nu este posibila înainte de spalarea lor. Cu toate acestea, pîna acum nu s-a vazut vreo cainta autentica, crimele comise atunci evident nu au fost condamnate si multi participanti activi la Revolutie continua si acum sa spuna ca la vremea respectiva nu se putea proceda altfel. Neexprimînd o condamnare fatisa a Revolutiei din februarie, a revoltei împotriva celui Uns de Dumnezeu, poporul rus continua sa fie partas la pacat, mai ales atunci cînd ia apararea urmarilor Revolutiei“ (Cuvîntul ortodox, nr. 50 / 1973, p. 91)
Desigur, regicidul – asasinarea Tarului uns de Dumnezeu – nu este singurul pacat care pateaza constiinta poporului rus ortodox. Crima aceasta este, daca se poate spune asa, un simbol al decaderii Rusiei de la Hristos si de la adevarata ortodoxie – un proces care a avut loc de-a lungul secolelor XIX si XX aproape în întregime si abia acum, iata, parca începe sa dea înapoi. Interesant este ca astazi, în Rusia însasi, chestiunea glorificarii Tarului alaturi de ceilalti Noi Martiri este strîns legata de ridicarea blestemului efectiv cazut asupra pamîntului rus de la martirizarea lui. Parintele Gleb Iakunin – care se afla într-un crunt prizonierat tocmai pentru asemenea afirmatii – a adresat o scrisoare rusilor ortodocsi din diaspora, semnata si de alti cîtiva tovarasi ai sai de lupta, în care exprima aceleasi idei în legatura cu Tarul, ca si Vladica Ioan. În finalul scrisorii, el afirma: „Pentru istoria omenirii, semnificatia martiriului Familiei Imperiale, care se apropie de evenimente biblice dintre cele mai importante, consta în aceea ca perioada constantinopolitana a existentei Bisericii lui Hristos a aluat astfel sfîrsit si s-a deschis o noua epoca, de martiriu, apocaliptica. Ea a început cu sacrificiul voluntar al celui din urma Împarat ortodox uns de Dumnezeu si al familiei sale. Tragedia Familiei Imperiale întuneca precum un blestem pamîntul Rusiei si s-a transformat în prologul simbolic al lungului drum rusesc al Crucii – moartea a zeci de milioane dintre fiii si fiicele ei. Canonizarea Martirilor Imperiali va însemna pentru Rusia spalarea ei de pacatul regicidului; asa se va izbavi ea în cel din urma de blestemele raului“ (La Pensée Russe, 6 dec. 1979, nr. 3285, p. 5).
Este prea simplu de spus, de buna seama, ca glorificarea Noilor Martiri, inclusiv a Familiei Imperiale, va duce la reinstaurarea Sfintei Rusii. Dar daca ortodocsii, atît din Rusia, cît si din diaspora, vor primi acest act din toata inima lor si se vor folosi de el ca de o posibilitate de a se cai amarnic de pacatele lor, atunci este imposibil de calculat ce impact ar putea avea asupra Rusiei.
O mare profetie despre viitorul Rusiei a ramas cunoscuta numai cîtorva oameni înainte de Revolutie; ea era atît de tulburatoare, încît cenzura Bisericii nu a îngaduit sa fie publicata. Ea a fost descoperita în aceeasi colectie de manuscrise Motovilov, care a dat omenirii celebra Conversatie a Sfîntului Serafim despre cum poate fi capatat Duhul Sfînt. Profetia, care a fost publicata pîna acum de mai multe ori numai în ultimul deceniu, se refera la invierea efectiva a Sfîntului Serafim înainte de sfîrsitul lumii. Iata ce i-a spus Sfîntul Serafim lui Motovilov: „De multe ori am auzit din gura marelui si placutului de Dumnezeu Întelept, Parintele Serafim, ca el nu avea sa ramîna în trup la Sarov. Si iata ca eu, unul ‚ Motovilov, am îndraznit sa-l întreb: ‘Batiuska, mereu spui ca nu vei ramîne cu trupul tau la Sarov. Asta înseamna ca te vor alunga calugarii?’ – ‘Sfintia ta, Domnul Dumnezeu a poruncit ca eu, umilul Serafim, sa traiesc cu mult mai mult decît o suta de ani. Dar fiindca pe atunci episcopii vor fi devenit atît de lipsiti de credinta, încît în lipsa lor de credinta îi vor depasi chiar si pe episcopii greci din vremea lui Teodosie cel Tînar, de aceea a binevoit Domnul Dumnezeu sa ma ia pe mine, umilul Serafim din viata aceasta lumeasca pîna atunci si atunci sa ma învie; si învierea mea va fi precum învierea celor sapte tineri în pestera din Ocilon, în zilele lui Teodosie cel Tînar.’ Dupa ce mi-a dezvaluit aceasta mare si înfricosatoare taina, marele întelept mi-a spus ca, dupa învierea sa, va merge de la Sarov la Diveievo si ca acolo va începe sa propovaduiasca lumii întregi cainta. Pentru aceasta propovaduire si mai ales pentru minunea învierii, mari multimi de oameni se vor aduna din toate colturile pamîntului: Diveievo va deveni lavra, Vertianova – oras, iar Arzamas – provincie. Si propovaduind cainta la Diveievo, Batiuska Serafim va dezvalui acolo patru moaste si dupa ce le va dezvalui, el însusi se va culca între ele. Curînd dupa aceea se vor sfîrsi toate”.
lta data, Sfîntul Serafim i-a vorbit lui Motovilov despre starea spirituala a celor din urma crestini care vor ramîne credinciosi lui Dumnezeu înainte de sfîrsitul lumii: „Si în zilele acelea de mare durere, în care se spune ca nici un trup nu se va izbavi decît daca, de dragul celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate – în zilele acelea cei ce vor ramîne dintre credinciosi vor trai pe pielea lor ceva asemanator cu ce a trait odata Domnul Însusi cînd, rastignit fiind pe Cruce si fiind Dumnezeu desavîrsit si Om desavîrsit, S-a simtit atît de parasit de Dumnezeirea Sa, încît a strigat catre Tatal: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit? Cei din urma crestini vor simti pe pielea lor o abandonare asemanatoare a omenirii de catre slava lui Dumnezeu, dar numai pentru scurt timp, dupa care Domnul nu va mai amîna mult revenirea Sa în toata slava Sa si cu toti îngerii alaturi de El. Si atunci se va înfaptui în toata plinatatea tot ce s-a hotarît din vremuri imemoriale în conclavul dinaintea vesniciei al Sfintei Treimi” (Cuvîntul ortodox, nr. 50 / 1973, pg. 123-124).
Profetia aceasta nu a fost publicata niciodata în Rusia, si totusi este cunoscuta astazi acolo. Într-o scrisoare a unui preot, publicata în primul numar al revistei Nadejda, în care acesta îsi descrie vizita la Sarov si la Diveievo si faptul ca acolo a descoperit ca Sfînta Rusie nu a pierit si ca înca mai traiesc acolo calugarite de la fosta manastire de maici Diveievo, închisa în 1926, exista o profetie facuta de o batrîna, Evdochia, care tocmai a primit Sfînta Împartasanie. Adresîndu-se preotului, ea îi spune: „Acusi, acusi, va fi o mare sarbatoare aici, la Diveievo. Nu e vorba de ani, nici de luni, ci de zile si ore cîte au mai ramas pîna cînd se va deschide manastirea si se vor înfatisa patru moaste: ale Sfîntului, ale Întemeietoarei (manastirii de maici Diveievo) Alexandra, ale Matiuskai Marta si ale Fericitei Evdokeiuska, pe care au torturat-o si au omorît-o ateii… Si Sfîntul îmi porunceste: ‘Spune-i lui si nimanui altcuiva ca… iata, curînd, curînd, si manastirea si moastele se vor deschide…’ Îmi porunceste sa-ti spun ca neaparat trebuie sa vii aici la deschiderea bisericii si a moastelor” (Nadejda, nr. 1 / 1977, p. 148).
Despre faptul ca Sfînta Rusie înca mai traieste, în ciuda nesfîrsitei domnii a ateismului în Rusia, avem acum marturia multora traitori chiar în Rusia. Iata ce spune Ghenadi Simanov: „Sfînta Rusie nu poate fi îngropata, nu poate muri; ea este eterna si victorioasa si ea este cea care va avea ultimul cuvînt de spus în istoria poporului nostru… Sfînta Rusie a parasit numai suprafata vietii contemporane, dar continua sa traiasca în strafundurile ei ascunse, în stare latenta, pîna îi va veni timpul, pîna cînd Dumnezeu va binevoi, dupa ce a supravietuit iernii, sa-i îngaduie sa iasa din nou la suprafata si sa împodobeasca fata pamîntului rus, care a fost atît de crud biciuit de furtuni nemiloase si înghetate” (Cuvîntul ortodox, nr. 50 / 1973, p. 98)
În cartea care descrie cel mai amanuntit evenimentele care vor avea loc la sfîrsitul lumii, Apocalipsa Sfîntului Ioan Teologul, la deschiderea celui de-al saptelea sigiliu, care precede ultima plaga menita sa se abata asupra omenirii, se spune ca în cer s-a lasat linistea timp de o jumatate de ora (Apoc., 8, 1). Unii au interpretat acest fapt ca pe o scurta perioada de pace înaintea evenimentelor finale ale istoriei omenirii – mai precis, scurta perioada de restauratie din Rusia, în care propovaduirea caintei la nivel global va începe din Rusia, acel „nou si ultim cuvînt” despre care pîna si Dostoievski spera ca Rusia îl va avea de spus omenirii (Discursul lui Puskin. Jurnal de scriitor, trad. De Boris Brasol, New York, George Braziller, 1954, p. 980). În conditiile lumii de astazi, în care evenimentele dintr-o tara devin cunoscute lumii întregi aproape instantaneu si în care Rusia, spalata de sîngele martirilor ei, are într-adevar o sansa mai buna decît oricare alta tara sa se trezeasca din somnul ateismului si al necredintei, putem sa ne gîndim deja la un asemenea eveniment. Asa cum au spus parintele Dimitrie Dudko si altii, nu se poate ca sîngele nenumaratilor martiri ai Rusiei sa fi curs în zadar; fara îndoiala ca acesta este samînta ultimei mari înfloriri a adevaratului crestinism.Dar este usor sa ne pierdem în visuri legate lumea viitorului. Ar trebui sa fim constienti de ce urmeaza sa se întîmple la sfîrsitul lumii si de ce se poate întîmpla în Rusia. Evenimentele spirituale cum sînt reînvierea Rusiei depind de fiecare suflet în parte. Acest eveniment nu va avea loc fara participarea ortodocsilor – fara cainta si lupta noastra. Si el priveste nu numai poporul Rusiei însasi, cu priveste întreaga diaspora ruseasca si pe toti ortodocsii din lume.
Arhiepiscopul Ioan, în acelasi raport la Soborul întregii diaspore din 1938, la care m-am mai referit, spunea despre misiunea apocaliptica a rusilor din afara Rusiei: „Pedepsindu-l, Domnul îi arata în acelasi timp poporului rus calea spre mîntuire, facîndu-l propovaduitorul ortodoxiei în întreaga lume. Diaspora rusa a raspîndit ortodoxia în toate colturile lumii; majoritatea rusilor exilati sînt, chiar daca ei nu stiu, propovaduitori ai ortodoxiei… Rusilor din strainatate le-a fost dat sa straluceasca în întreaga lume în lumina ortodoxiei, în asa fel încît alte popoare, vazînd faptele lor bune, sa-L slaveasca pe Tatal Carele este în ceruri si sa-si obtina astfel mîntuirea… Diaspora va trebui sa se angajeze pe calea caintei si, dupa ce va fi obtinut izbavirea prin rugaciuni catre Dumnezeu si prin renastere spirituala, va fi capabila sa faca sa renasca si patria noastra aflata în suferinta” (Cuvîntul ortodox, nr. 50 / 1973, pg. 92, 94).
Asadar, rusii din strainatate, traind adevarata viata a ortodoxiei, trebuie sa pregateasca întruna drumul pentru Sfîntul Serafim cel care va propovadui cainta la scara întregii lumi. Într-o oarecare masura, acest lucru se si întîmpla si poate fi vazut de toata lumea: paralel cu redesteptarea ortodoxa din Rusia, si în America si alte tari are loc o redesteptare ortodoxa.
Dar totul depinde de fiecare dintre noi: daca ne redesteptam la adevarata viata ortodoxa, atunci Sfînta Rusie va redeveni ce-a fost; daca nu, atunci Dumnezeu îsi poate lua promisiunea înapoi.
Arhiepiscopul Ioan si-a încheiat raportul catre Soborul din 1938 cu o profetie si cu speranta ca va exista un adevarat Paste în Rusia care va straluci catre întreaga lume înainte de sfîrsitul tuturor lucrurilor si de începutul Împaratiei universale a lui Dumnezeu: „Treziti-va din somnul deznadejdii, voi, fii ai Rusiei! Priviti slava suferintelor ei si curatati-va; spalati-va de pacate! Întariti-va în credinta ortodoxa, ca sa fiti demni de a locui în locuinta Domnului si de a va stabili pe muntele Lui cel sfînt! Sari, sari, ridica-te, tu, Rusie, tu, care din mîinile Domnului ai baut cupa mîniei Lui! Cînd se vor fi încheiat suferintele tale, pravoslavnicia ta îti va sta alaturi si slava Domnului te va însoti. Popoarele vor veni sa ia din lumina ta, si regii din stralucirea care se va revarsa asupra ta. Atunci ridica-ti ochii si priveste: priveste copiii tai veniti catre tine dinspre Apus, dinspre Miazanoapte, dinspre Mare si dinspre Rasarit, binecuvîntîndu-te întru Hristos pe vecie. Amin!” (ibid. p. 94)
(Fragment din volumul cu acelasi titlu publicat la Editura Eikon, Cluj-Napoca. Traducere de Mihnea Gafita)
Cuvantul ortodox=Orthodox Word revista americana scoasa si de P.Serafim Rose cand traia.
ApreciazăApreciază
@el,
esti foarte bine informat, ma bucur, sa-ti dea Dumnezeu pace si dragoste.
Doamne Ajuta Frate!
ApreciazăApreciază
…………………………………………………………..
-Va veni vremea cand Rusia va fi sfasiata in bucăţi.
La inceput o vor impartii, apoi vor incepe sa jefuiasca bogatiile ei. Occidentul va concura in toate felurile la distrugerea ei si va da partea ei rasariteana Chinei. Extremul Orient il vor acapara japonezii, iar Siberia chinezii, care vor venii in Rusia si vor face casatorii mixte, iar in final prin hiclenie si perfidie vor lua teritoriul Siberiei pana la Urali.
Cand China va voii sa treaca mai departe , Occidentul se va opune si nu va permite. Multe tari se vor intoarce impotriva Rusiei, dar ea va rezista, pierzand o mare parte a pamanturilor sale. Acesta este razboiul despre care spune Sfanta Scriptura si proorocii, ca va devenii pricina de unire intregei omeniri.
Oamenii vor intelege ca nu se poate trai asa pe mai departe, fiindca tot ce este viu, va pieri si vor alege un guvern unic, care va fi antecamera imparatiei lui antihrist.
Apoi vor incepe prigoanele impotriva crestinilor; cand din adancul Rusiei vor iesi primele esaloane din orase trebuie sa se grabeasca cineva sa iasa intre primii, caci multi dintre cei ce vor ramane, vor pieri.
Sf. Serafim de Virita
ApreciazăApreciază
[…] the rest here: VIDEO si FOTO: Ecumenism muzical total in Rusia […]
ApreciazăApreciază
[…] ECUMENISM = EREZIE = SECTARISM […]
ApreciazăApreciază
@kosk
este exact ce ai citat din Sf Serafim de Virita care era purtator al duhului Sf Serafim de Sarov.
Numai ca citatul de tine este precedat de urmatoarele :
” * „În cele mai grele timpuri se va mântui mai usor acela care în masura puterilor sale se va nevoi cu rugaciunea lui Iisus, trecând de la chemarea numelui Fiului lui Dumnezeu la rugaciunea neîncetata“.
La întrebarea unui fiu duhovnicesc despre viitorul Rusiei, staretul i-a zis sa se apropie de geam si sa priveasca. Acela a vazut Golful Finic si o multime de vapoare care navigau sub diferite pavilioane.
– Cum sa înteleg aceasta? l-a întrebat el pe batiuska.
Staretul a raspuns:
– Va veni o vreme când va fi în Rusia o înflorire duhovniceasca. Se vor deschide multe biserici si manastiri si chiar cei de alte credinte vor veni sa se boteze la noi pe astfel de corabii. Dar aceasta nu va fi pentru mult timp, ci pentru aproximativ 15 ani, iar apoi va veni antihristul.”
Si Sf Serafim de Virita s-a rugat mult pentru Rusia.Astfel mireanul,si ulterior ieroschimonahul Serafim(de Virita)primind binecuvantare in 1897 de la sf Ioan de Kronstad pentru nevointa duhovniceasca ,cu icoana Maicii Domnului(pictata de maicile manastirii Leusinski tot cu binecuvanatrea Sf Ioan de Kronstadt in 1894 pe care insusi sfantul Ioan a sfinti-o ,numind-o „Mântuitoarea Rusiei”)a auzit de la Sf Ioan de Kronstadt urmatoarele :”Vei fi schimnic al Lavrei Alexandr Nevski.Roaga-te pentru mantuirea Rusiei inaintea acestei icoane”.Si i-a poruncit sf Ioan viitorului sf Serafim de Virita sa repete nevointa Cuviosului Serafim din Sarov:se se roage imparatesei Cerului ca Domnul sa trimita pace tarii.Dupa inchiderea Laveri parintele ieroschimonah Serafim si-a luat binecuvantare de la episcopul Grigorie(ulterior Mitropolit al Sankt Petersburgului)sa pastreze cu el icoana primita de la sf Ioan .Ieroschimonahul Serafim din Virita ,in anul 1937,s-a rugat in fata acestei icoane 1000de zile si 1000 de nopti ,cerand de la imparateasa Cerului ca Domnul sa trimita pace Rusiei.Atunci a primit si „viziunea”despre destinul viitor al Rusiei,pentru dragostea si marea nevointa lui cu care s-a rugat.
Acum kosk,fiecare e liber sa creada ce vrea,cand mintea noastra nu e luminata de har nu putem intelege lucruri atat de delicate cum sunt profetiile,si ni se poate parea(cum deja se si intampla cu multi ,ca sunt contradictii sau lucruri greu de admis pentru mintea noastra).Eu n-am facut decat sa reproduc acesta si nu pretind ca le inteleg integral;dar le pastrez in inima mea cu respect si nadajduiesc ca la vremea cuvenita Hristos ma va lumina sa inteleg cele de care am nevoie.
ApreciazăApreciază
СВЕТ И РАДОСТЬ
Время тает безнадежно,
Мы куда-то все спешим
В суете земного рая,
В суете земного рая,
Небоскребов и машин.
Усмиряя гнев и страсти
Пред тобою я один.
Целой жизни не хватает,
Целой жизни не хватает,
Чтоб достичь твоих вершин.
Припев:
Свет и радость
В моем сердце.
Свет, и радость,
И любовь!
Свет и радость
В моем сердце.
Свет, и радость,
И твоя любовь!
В синем небе Гималаев,
Растворив покровы тьмы,
Свет любви твоей сияет,
Свет любви твоей сияет
Над природой и людьми.
Я войду в твой мир чудесный,
Чтобы быть всегда с тобой.
Чтобы видеть свет небесный,
Чтобы видеть свет небесный,
Чтоб познать твою любовь.
ASTA E TEXTUL IN RUSA/ imi cer scuze ca nu prea cunosc romana dar incerc sa traduc mai jos
LUMINA SI BUCURIE
timpul se scurge ireversibil
noi toti ne grabim undeva
În haosul de paradis pământesc,
În haosul de paradis pământesc,
Zgârie-nori şi autoturisme
inabusind furia si pasiunea
in fata ta sunt singur
o intrega viata nu imi va ajunge
o intreaga viata nu imi va ajunge
ca sa ajung la inaltimea ta
Refren:
Lumină şi bucurie
În inima mea.
Lumina si bucurie,
Şi dragoste!
Lumină şi bucurie
În inima mea.
Lumina si bucurie,
Şi dragostea ta!
În cerul albastru din Himalaya,
Dizolvind voaluri de întuneric
LUMINA dragostei tale straluceste
LUMINA dragostei tale straluceste
peste natura si oameni
eu voi intra in lumea ta minunata
Pentru a fi mereu cu tine.
Pentru a vedea lumina din cer,
Pentru a vedea lumina din cer,
Pentru a cunoaste iubirea ta.
inca o data imi cer scuze pt romana mea cam schiopa dar de mai multi ani nu am mai vorbit cu nici un roman ci doar cu rusi… daca pot sa ajut cu ceva la vre-o traducere din rusa- incerc sa ajut/
DUMNEZEU SA NE AIBA PE TOTI IN PAZA
ApreciazăApreciază
[…] VIDEO si FOTO: Ecumenism muzical total in Rusia […]
ApreciazăApreciază