Profetii despre dezastrele de final
„Vor cadea avioane, se vor ineca corabii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Si toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor intampla pe tot pamantul, dar mai ales in America. Uragane de o forta nemaivazuta, cutremure de pamant, secete nemiloase si, invers, ploi torentiale, ce vor aminti de potop. Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va ramane fara rasplata nici Gomora- Los Angeles-ul.”
Sfantul Lavrentie de Cernigov:
Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică”. Şi iată că, pentru aceste fărădelegi, pământul nu-şi va mai da roada sa şi va fi o secetă aşa de mare, încât pământul va face aşa nişte crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creştinii vor fi omorâţi sau izgoniţi în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-Şi îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare şi apă de băut celor ce urmează Lui.
[…]
Iar când pământul nu va mai rodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, la care el le va răspunde: „dacă pământul n-a rodit, eu nu pot face nimic”. Vor seca râurile şi lacurile, şi nu va mai fi nici apă în fântâni.
Cititi va rog si:
Au inceput dezastrele naturale profetite? Sunt cauzate de CO2 sau de sodomizare si avorturi?
PROFETII: In vremea ANTIHRISTULUI va fi SECETA cumplita iar PAMANTUL NU VA MAI RODI
Si inca o cauza importanta: pasii grabnici catre semnul fiarei.
Categoria anti imbecilizare: lucrul manual, uneltele si … supravietuirea
Unii frati nu l-au inteles pe Mircea cand avertiza astfel despre utilizatorii GPS-ului:
Dar avea dreptate, intr-acolo ne indreptam. Ba chiar mai rau, caci maimuta mai stie sa se descurce cu una alta, noi insa vom ajunge sa legumizam in niste pastai ca-n Matrix:
Video: Cu ce seamana aceasta scena din filmul Matrix?
Ba, chiar si mai rau, multi nu doar ca refuza sa se fereasca de acest viitor Matrix, ci sunt deja atat de dependenti de varianta sa incipienta, incat lupta pentru a-l proteja:
MATRIX: Comentariile sclavilor fericiti
Cum s-a ajuns aici?
Am peste 50 de ani. Pe vremea copilariei mele, la gimnaziu se facea lucru manual. Baietii invatau mai intai sa foloseasca traforajul si aparatul de pirogravat, apoi daltutele pentru lemn si, la final, lucrul cu fierul: ciocane, baroase, dalti, pansoane, bomfaiere si menghine uriase.
Fetele invatau ale lor. Iata, de exemplu, ce putem citi la https://newsbv.ro/2022/08/24/importanta-orelor-de-lucru-manual-in-scoala-romaneasca-mai-vor-elevii-sa-invete-cusut-croitorie-sau-traforaj-care-este-parerea-profesorilor/
Sunt prea mulți ani de când lucrul manual nu se mai predă în școli. Veți spune că sunt nostalgică după un sistem care, în opinia unora, nu și-a dovedit eficiența. Da, sunt din acele vremuri în care, din clasa a 5-a aveam ca materie „Lucrul manual”, și până în clasa a 8-a continuam această materie. Mulți dintre cei care citesc acum acest articol nu știu despre ce este vorba.
Și cum iubesc mult poveștile și istorisirile, amintirile frumoase le păstrez cu drag și grijă în sertarase speciale. Azi vom deschide împreună sertarasul denumit ora de lucru manual.
Începând cu clasa a 5-a, porneam în aventura orelor de lucru manual. Acele ore la care clasa se împărțea în două. Noi fetele rămâneam în sala de clasă. Băieții își luau halatele albastre și plecau împreună cu maistrul în atelierul de la parterul școlii. Atelier în care învățau să traforeze, să prelucreze fierul, să bată cuie, să construiască diverse obiecte din lemn și multe alte tehnici.
Noi fetele, în sala de clasă, sub îndrumarea doamnei profesoare de lucru manual, care trebuie să spun că avea o răbdare de fier, și o căldură în vorbă de ne domolea ușor din năzdrăvăniile noastre de copii de 11-15 ani cât aveam pe atunci, învățam încet și cu migală tehnici vechi.
Cred că primul obiect pe care l-am realizat a fost o față de masă cusută în cruciulițe. Și în fiecare trimestru aveam câte un proiect, pe care trebuia să îl finalizăm până la sfârșitul trimestrului.
Rând pe rând, la acele ore, în sala de clasa mare și luminoasă, noi fetele, cam 18 la număr, îndrumate de doamna profesoară, am învățat să coasem pe etamină. Să tricotăm fulare, pulovere, căciuli, să tesem pe cadru. Am parcurs toate tipurile de tricotat, învățând modelele de bază. Am trecut la croșetat, unde tot așa am învățat piciorușele de bază. Am croșetat o bentiță, o căciulă și o vestă albă. Am învățat să coasem la mașina de cusut, unde ne-am realizat fuste, fețe de pernă. Am brodat pe material de batist cu fir mouline. Am gătit lucruri simple, cum ar fi: icre sau salată beuf.
Aveam caiet ca la fiecare materie. În caiet notam materialele pe care le foloseam, tipuri de materiale, mostre tricotate, croșetate, rețete.
Tot la acele ore am învățat cum să ne organizăm o bucătărie, cu ce este necesar. Cum să păstrăm alimentele, rolul cămării într-o locuință. Cum se conservă legumele, cum se face gemul ori dulceață.
Era vârsta la care nu realizam importanță acelor ore
Sigur, ne gândeam că poate e mai importantă o oră de română sau de matematică, sau poate de chimie. Unde mulți aveam probleme de înțelegere a materiei. Sau, de ce nu, sa ieșim în curtea școlii. Dar ce nu realizăm noi era tocmai ce ne forma, ce rămânea în urmă, iar orele de lucru manual ne-au creat o disciplină, au creat o legătură între noi, copiii de atunci. Acea comunitate care se forma între noi, fetițele mai cuminți sau mai năzdravăne și doamna profesoară, ca într-o sezatoare.
Știam de mici să coasem un nasture, să băgăm ața în ac, să alegem materialele potrivite pentru un anumit proiect, să deosebim firul de lână de cel de bumbac, să luăm măsuri și să croim o haină simplă, să așezăm o masă când vin musafirii în casă, să punem lucrurile în ordine prin dulapuri și să facem maioneză. Tot la acele ore am învățat că sfoara de cânepă sau de iută nu este doar pentru a lega borcane, ci se pot realiza obiecte de decor spectaculoase.
Îmi doresc ca orele de lucru manual să revină în școli, așa cum era odată. Să se reia activitățile creative, sub toate formele.
Care este câștigul prin reintroducerea orelor de lucru manual? Este dovedit științific că lucrul manual îmbunătățește considerabil capacitatea copilului de a deprinde alte materii, ca matematica, fizica sau chimia. Copiii care au deprinderi artistice au un nivel crescut de empatie, acceptă și înțeleg mai ușor problemele semenilor lor, știu să asculte și să comunice cu ușurință.
Prin orele de lucru manual copiii află de meșteșugurile locului: țesut, cusut, împletit, crestături în lemn, tehnici de pictură pe lemn și pe sticlă, croșetat și tricotat, și lista poate continua.
Cei mici pot afla despre diferitele materiale pe care pământul ni le oferă: bumbac, cânepă, in, lemn, lână de la oi. Astfel ei pot învață despre protejarea naturii și despre reciclare.
Da, sper în acele vremuri în care orele de lucru manual își vor găsi iar locul în programa școlară.
Comentariu saccsiv:
La finalul articolului din link-ul de mai sus puteti citi si opinia unor cadre didactice. In general, ideea e ca tare bine ar fi sa fie iar.
Dar tocmai pentru ca ar fi bine, consider ca putem fi siguri ca lucrul manual nu se va mai introduce vreodata in scoala generala.
Pe aceeasi linie distructiva s-a inscris si educatia fizica. Pe vremea mea, toata lumea facea sport si trebuia sa vii cu o scutire medicala cum ca nu poti face. Acum e invers, anual toata lumea trebuie sa vina cu o adeverinta medicala cum ca poate face…
Ce va urma?
La aproape fiecare emisiune tv despre educatie, realizatorul sau un invitat lauda scoala finlandeza. Scoala care a ajuns deja de ani de zile la astfel de “performante”:
In viziunea a doua a Staretului rus Antonie, putem citi:
“Aurul va ajunge la preţul său adevărat – zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar în rest, nici de foame, nici de frig nu ţine. Preţ vor avea doar lucrurile funcţionale, lucruri fără de care nu e posibilă supravieţuirea omului – topoare, fierăstraie, orice instrument, plite simple de fier.”
„Iar acum imaginaţi-vă că se deconectează electricitatea, gazele şi căldura. Pe ce va schimba omul covoarele şi cristalul? Pentru un topor şi o sobă? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sută, poate.”
Cati accepta ce zice staretul? Iar dintre cei ce accepta, oare cati pricep ca mai trebuie sa le si stim folosi? Pentru ca majoritatea am ajuns sa nu prea mai stim sa folosim nimic, mainile tinzand a deveni doar niste extensii ale tastaturii. Ne-am prostit. Am involuat.
Dar sa mai si realizam astfel de unelte? Pentru multi dintre noi asta ar echivala cu tehnologia UFO pentru oamenii de stiinta din filmele SF…
Cu 30 de ani in urma a fost descoperit in Muntii Alpi, Ötzi:
https://en.wikipedia.org/wiki/%C3%96tzi
Un barbat mumificat ce a trait cu peste 5 000 de ani in urma. Asupra sa au fost descoperite unelte, arme si imbracaminte ce dovedesc faptul ca oamenii acelor vremuri erau extrem de inteligenti si priceputi la multe. Si credeti ca le cumparau de la magazinul de bricolaj sau de articole sportive? Nu, fratii mei dragi, ci, majoritatea stiau sa-si produca singuri cam toate cele necesare. Ca daca nu era asa, omul disparea de multa vreme de pe acest Pamant…
Ce e de facut?
Evident, drumul invers.
Nu se face lucru manual la scoala? Facem noi, acasa, cu copiii. Sa invete sa-si foloseasca manutele. Si astfel li se va dezvolta si mintea.
Suntem prea tineri si nu stim nici noi? Nu-i nimic, invatam impreuna cu ei. Si ne prinde bine, indiferent daca vremurile apocaliptice se amana sau nu. Dar, dupa cum evolueaza lucrurile, eu nu cred ca se amana.
Oricum, repet, e o treaba super buna sa iesim din atrofierea fizica si din anchilozarea mentala. Incepem prin a face sport, caci majoritatea dintre noi muncim in domenii ce n-au nici o treaba cu miscarea. Apoi facem drumetii. Invatam chestii si le punem in practica:
Pregatirea pentru fuga in munti
Si mereu avansam, nu stam pe loc.
Iar in scurta vreme, vom ajunge departe si ne vom lamuri ca staretul Antonie chiar a avut dreptate. Cu un cutit si un topor te descurci perfect…
Foto: https://gr.pinterest.com/pin/560487116095030116/
Cititi va rog in acest sens un foarte util articol de pe siteul Supravietuire: Fuga in Munti:
Text remarcabil despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE
Prima viziune a Staretului Antonie
“Pe la inceputul anilor ‘70, in vremea oficierii Dumnezeiestii Liturghii, am avut parte de prima viziune. Si iata cum a fost. In vremea aceea, a inceput atractia fata de Occident si, respectiv, dispareau trasaturile proprii slavilor: simplitatea, ospitalitatea, lipsa lacomiei de bani. Lacomia banilor (iubirea de argint), de altfel, este pusa in capul unghiului noii conceptii despre lume: banii si lucrurile sunt mai presus decat moralitatea, spiritualitatea. Cel mai groaznic s-a intamplat sa fie ca modul de viata al oamenilor ce-si zic ortodocsi, adesea, dintre cei care urmeaza cu ravna randuielile bisericesti, devine ca si al paganilor din jurul lor! Aceeasi lipsa de modestie in viata de zi cu zi, aceleasi tendinte de a face cariera, de a ocupa o pozitie inalta in societate.
Pentru copiii din familiile de credinciosi deja nu mai este chinuitoare intrarea in randul pionierilor, ale comsomolului, ale partidului. Iar justificarea le e la indemana: “dar cum se poate fara aceasta, doar nu traim in pustiu, ci intre oameni. Si-apoi, cand vine vorba de pacat si incerci sa intelegi, totul este pacat, asa ca vom merge si ne vom pocai“. Atare atitudine usuratica a provocat mare ingrijorare pentru insasi posibilitatea mantuirii. Eu reciteam Evanghelia, indeosebi pasajele despre vremea de la urma, Apocalipsa: nu ma lasa in pace intrebarea despre pustiul in care oamenii trebuie sa fuga. Si iata ca vad o mare multime de oameni ce calatoresc. Unii se pare ca nici nu merg, unii chefuiesc, altii desfraneaza, altii le fac rau oamenilor, dar, in egala masura, aceasta miscare ii atrage inainte, ca un rau. Toti sunt foarte diferiti, fie mireni, fie clerici, militari, politicieni, toti, toti. Cea mai mare parte dintre oameni pur si simplu o iau inainte si numai unii merg linistit. In calea lor e o prapastie infricosatoare, prapastia ce duce in iad. S-ar parea ca toti ar trebui sa se prabuseasca in ea, dar nu. O mare parte de oameni, e adevarat, se prabuseste. Vad cum ii trage acolo, pe unii, automobilele, pe unii, chefurile, pe unii, banii, pe unii, hainele scumpe. Unii insa trec linistit peste aceasta prapastie, chiar pe deasupra ei, s-ar putea spune. Cate cineva nu se prabuseste, dar se lasa in prapastie – barbati luminosi ii ajuta sa iasa, ii sustin. Se prabusesc nu numai bogatasii, dar si oameni care, in mod evident, nu dispun de cine stie ce mari bogatii. Dar toti au un singur idol – pofta lumeasca. Era ingrozitor. Din prapastie se auzeau nu gemete, ci urletul celor nimeriti acolo si se simtea duhoare. Nu era pur si simplu un miros, nu. Asa cum buna mireasma nu poate fi descrisa, nu mireasma florilor sau a ierbii, ci mireasma harului daruit de Dumnezeu, pe care o raspandesc moastele, icoanele facatoare de minuni. Putoarea iadului nu e pur si simplu un miros urat, cum ar fi mirosul de pucioasa, ci senzatia groazei si a neputintei intoarcerii, intr-un cuvant – iadul. Si iata un pustiu. Acolo, pe pustnici ii ispitea ucigasul, incercand sa le trezeasca patima agonisirii, poftei trupesti, mahnirii. Multi cadeau, multi. In acelasi timp, cati domni si cati puternici ai acestei lumi s-au mantuit si nu doar s-au mantuit, ci au si fost proslaviti de Biserica, cu sfintii: ei aveau totul, insa inima lor nu apartinea putreziciunii lumii acesteia, ci celor ceresti. Timpul nostru prin aceasta e infricosator: ispitele il pandesc pe om la orice pas si, de cele mai multe ori, sunt dintre acelea pe care si sa le intelegi e greu. Cati oameni vin la mine, mi se pare ca pe toti ii intereseaza una si aceeasi intrebare: cum sa se mantuiasca, cum sa procedeze intr-o situatie sau alta? Dar poti oare sa iei binecuvantare pentru orice fapta pe care o faci nu numai in decursul unei zile, ci macar a unei luni?! Inseamna ca trebuie sa ne inchipuim caile ispitei, orientarile sale de baza. Dar ele sunt neschimbate de la facerea lumii, pentru ca diavolul nu este creator. Alta e ca, pe parcursul a mii de ani, el a acumulat experienta, iar acum propunerile lui pentru omenire de a se cobori la el in iad au devenit mult mai viclene; in esenta, lumea actuala e toata o propunere a lui. Propunere, pentru ca el nu te poate obliga, nu-i sta in puteri, dar sa inveleasca pacatul intr-un ambalaj atragator pentru om, aceasta da, poftiti, slugile intunericului va stau mereu la dispozitie: “Ce poftiti?” O alta deosebire a zilelor de azi e apropierea grabnica a Antihristului. Multi oameni duhovnicesti spun ca el deja s-a nascut. Despre aceasta e greu de judecat. Vrajmasul e viclean, e viclean chiar si cu cei care il slujesc. Dintre ei, multi s-au considerat antihristi, erau asa in esenta conceptiilor lor despre lume, a faptelor lor, dar nu era cel despre care a vorbit Biserica. Poate ca s-a si nascut, poate ca nu, nu aceasta e intrebarea. Cand Sfantul Ignatie (Briancianinov) a fost intrebat despre venirea Antihristului el a raspuns ca nu exista o data fixa, ca venirea Antihristului o determina oamenii cu rautatea lor. Iata ca acum este timpul ultimelor pregatiri pentru venirea lui. E de fata si concentrarea puterii mondiale, el nu va fi doar conducatorul unei singure tari, ci al intregii lumi, si este necesara “indobitocirea” omenirii. Dar pana si aceasta e cam putin pentru a pune toata omenirea in genunchi. Trebuie creat un astfel de sistem de viata, a carui oricat de mica incalcare ar conduce la urmari catastrofale pentru omenire – foame, frig, distrugere. Si sistemul acesta se creeaza acum. Cum se va intampla aceasta vedem mai tarziu, dupa cativa ani”.
A doua viziune a Staretului Antonie
“Greu mi-a fost sa inteleg acei ani ai aparentei bunastari sovietice. Nu m-am gandit atunci ca am sa ajung in anii cand voi vedea implinindu-se multe dintre cele ce am vazut. Asadar, cum am mai spus, a doua viziune n-a fost prelungirea celei dintai, nu. Si, in timp, s-a produs destul de tarziu, si dupa continut e destul de deosebita. Prima viziune e, in felul sau, o povata, o inteleptire, parca. Am cerut un raspuns si l-am primit. A doua viziune e de cu totul alt gen, e cu totul altfel, pot spune. Eu nu am cerut nimic, a fost dat de sus sa vad despre ce ma intrebau oamenii care veneau la mine. Daca prima viziune putea fi povestita, mai mult sau mai putin, cu exactitate, a doua, in principiu, este imposibil de povestit. Eu, parinte Alexandru, in general, pentru prima data incerc sa iti expun acestea cat de cat consecutiv, ori sa le sistematizez. Si anume sa expun intr-o anumita ordine, ci nu asa cum mi-a fost mie dat sa vad. Caci mi-a fost dat pentru vesnic folos, pentru tine si enoriasii tai, banuiesc, intr-o alta consecutivitate. Pana la aceasta, tot ceea ce mi-a fost dat sa vad am folosit doar pentru a raspunde la intrebarile pline de nedumerire ale credinciosilor.
Vreau sa mai spun cateva cuvinte, nu despre viziune, ci despre creatie, ca sa poata fi mai bine intelese cele ce vor urma. Dumnezeu creeaza tot ceea ce este viu intr-un sistem unitar, foarte dur. Tot universul este absolut legat, prin fiece actiune, pana in cele mai mici amanunte, de cea mai umila parte a sa, iar pentru o fiinta rationala cum este omul, chiar si printr-o actiune ce nu face parte din lumea materiala – gandul. Faptele fapturilor inferioare nu pot aduce nici o dauna universului. Ele sunt limitate la propriile instincte si acelor asemenea lor, la fel si prin proprietatile de autoreglare a naturii insasi. Altceva e omul. El este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si oricat am polemiza despre ce este chip si ce este asemanare, despre ce se sterge si ce nu, cu ce este inzestrat omul de la nastere si ce e chemat sa agoniseasca pe parcursul intregii sale vieti, in cazul de fata important este altceva – faptele sale, atat in lumea materiala, cat si in cea nevazuta, cum se reflecta ele asupra mediului inconjurator, asupra mediului in care traieste, cat si asupra intregului univers. Nu Dumnezeu a sters de pe fata pamantului Sodoma si Gomora, ci oamenii care s-au dezis de pronia Creatorului. Spun despre aceasta pentru ca toate nenorocirile ce au sa se intample cu natura si cu omul nu sunt o urmare a maniei lui Dumnezeu, pentru ca El este Atotiubitor si Atotmilostiv, ci sunt urmare a actiunilor atotdistrugatoare a omenirii insasi.
PROFEȚII: De 4 iulie să ne amintim că SUA sunt un produs masonic în care se va desăvârși bolșevismul, iar la final își va primi răsplata
Cuviosul Serafim Rose avea mereu în vedere proorocia Stareţului Ignatie de Harbin (Manciuria), un părinte văzător cu duhul, care încă din anii `30 spunea: „Ceea ce a început în Rusia se va încheia în America.
Cuviosul Serafim Rose:
„Nu vreau să vă sperii, însă este mai bine să conştientizăm faptul că ceea ce suferă ei acum, sau ceva asemănător, va veni probabil şi aici, şi cât de curând. Noi trăim vremurile din urmă, Antihrist este aproape, iar ceea ce se petrece în Rusia şi în alte ţări asemenea ei reprezintă experienţa normală a vremurilor noastre. Aici, în Occident, noi trăim într-un paradis la nebunilor, care oricând se poate pierde şi, foarte probabil, aşa se va şi întâmpla. Să începem dar să ne pregătim – nu făcând stocuri de alimente sau alte lucruri, aşa cum s-au apucat unii să facă în America, ci cu o pregătire lăuntrică de creştini ortodocşi.”
„Vor cadea avioane, se vor ineca corabii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Si toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor intampla pe tot pamantul, dar mai ales in America. Uragane de o forta nemaivazuta, cutremure de pamant, secete nemiloase si, invers, ploi torentiale, ce vor aminti de potop. Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va ramane fara rasplata nici Gomora- Los Angeles-ul.”
SUA este un produs masonic:
STATUIA LIBERTATII – simbol masonic
Ai carei papusari au finantat Revolutia Bolsevica, care Revolutie Bolsevica a fost inceputul:
Iar cele ce se petrec actualmente in SUA seamana din ce in ce mai mult cu cele ce s-au petrecut acum 100 de ani in Rusia.
Staretul Antonie despre tv
De aceea, în acest sistem de pregătire a oamenilor pentru venirea lui antihrist, televizorului îi este destinat rolul nu doar de mâncător al timpului liber – rolul său distructiv e mult mai mare. Se uită omul la ştiri, chiar şi ortodoxul, şi i se pare că lucrul acesta e necesar şi util sau, în orice caz, nedăunător. Numai ca propriu-zis ştirile ocupă puţin loc, iar restul e ocupat de analiza celor întâmplate, adică o anumită viziune asupra lucrurilor, care trebuie să i se inducă consumatorului tele-produsului. Numele celor ce comandă aceste opinii, a celor ce comandă informaţia servită, nici nu trebuie numite – şi aşa este clar. De aceea, sub acţiunea programelor TV, omul îşi pierde capacitatea de a gândi independent şi de a recepta maxim conştient evenimentele ce au loc şi, în sfârşit, să-şi creeze propria concepţie despre lume.Începusem a vorbi despre carenţele actualei comunicări dintre oameni.Rădăcinile acestor slăbiciuni sunt de căutat în lipsa unei gândiri individuale şi a deprinderii de a medita asupra celor ce se întâmplă, în corelaţie cu modul propriu de a vedea lumea. Aceasta nu e nicidecum o îndreptăţire pentru căutările„individului” actual, nu.Am mai spus că în bucătăria mamei întotdeauna se afla cineva. Seara, după cină, se punea un samovar enorm şi, împreună cu toţi cei care rămâneau peste noapte, ne aşezam să bem ceai. Începeau discuţiile. Cât de interesant era! Câte aveam de învăţat din povestirile acelor oameni simpli. Tata ironiza pe seama
plăcerii noastre de a ne petrece serile la bucătărie, considerând că un om instruit nu are ce învăţa de la nişte oameni cu puţină ştiinţă de carte. Dar, petrecând câteva seri cu noi, şi-a schimbat părerea. Oamenii care veneau la noi erau cutoţii ortodocşi şi cunoşteau lumea nu din comunicatele crainicilor de televiziune.Ei povesteau despre evenimente, fapte din viaţă, la care fuseseră martori ei înşişi sau despre care auziseră din gura oamenilor care au fost de faţă. În toatea cele întâmplări căutam partea moralizatoare, ceea ce s-a întâmplat şi ca acţiune a Providenţei Divine, şi ca manifestare a liberei voinţe a omului. În acele judecăţi se manifesta varietatea gândurilor omeneşti, diferenţele în concepţiile despre lume. Oamenii, pe atunci, ştiau nu doar să vorbească, ci şi să asculte şi,în general, le plăcea mai mult să asculte decât să vorbească. Cu toate că, am să mă repet, toţi cei prezenţi aveau ceva de povestit.Am să mă îndepărtez de subiect, dar este interesant faptul că aceşti oameni simpli, cu toată aparenta bunăstare din imperiu, încă de pe atunci vedeau că se apropie dezastrul. Şi aceasta nu doar ca o urmare a comunicării lor cu stareţii de la Optina şi de la Kiev şi a ascultării predicilor dreptului Ioan din Kronstadt, ci şi ca urmare a deprinderii de a observa cele ce se întâmplă şi a trage concluzii nu reieşind din abundenţa materială a celor din jur, ci în baza păstrării duhovniciei în societate.
Împuţinarea credinţei îi ducea pe aceşti oameni cu gândul că se apropie o nenorocire de neocolit.
Mă voi întoarce la această comunicare „de bucătărie”, dar acum vreau să vorbesc despre viaţa noastră.Da, comunicarea actuală, la nivelul aceleia de atunci, e imposibilă. Chiar şi atunci când oamenii se adună împreună la o masă, îi deosebeşte, întâi de toate,atitudinea lor faţă de credinţă. Cum a spus înţeleptul David: „Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu!” Însăşi negarea existenţei lui Dumnezeu e şinebunie, şi un drum sigur către nebunie. Şi aceasta nu e nebunia acelor păgâni pe care îi luminau Apostolii şi Sfinţii Părinţi din primele veacuri ale creştinătăţii.Despre păgânii de astăzi, Apostolul a spus că „
nu vor primi învăţătura sănătoasă, dar după poftele lor îşi vor alege învăţători care le vor mângâia auzul,şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi vor crede basmelor”. Ce fel de comunicare poate avea loc în asemenea condiţii?! Oamenilor le place să vorbească, dar nu să asculte, să dea învăţături, dar nu să înveţe. Ce-i adună pe toţi la aceeaşi masă? Băuturile ameţitoare, mâncarea abundentă, adică ceea ce se află pe masă şi nu cei adunaţi în jurul mesei. Nimic folositor pentru suflet nu se poate ivi în acest mediu, pentru că despre Dumnezeu, după cum ne învaţă sfinţii, nu se vorbeşte cu burta plină, iar cu capul ameţit – cu atât mai puţin! Şi încă un mare rău ce vine de la televizor şi, din păcate, nu ultimul. Acest rău constă în
subminarea autorităţii Bisericii. Subminarea sistematică şi diabolic-vicleană e în toate: în batjocorirea clerului, a obiceiurilor ortodoxe, în contrapunerea creştinismului cu ocultismul, cu păgânismul, cu toate. Totul e îmbibat cu ură faţă de Adevăr. Nu va trece încă mult timp şi producătorii de televiziune vor începe să-şi bată joc pe faţă de Hristos, de sfinţi. De o ură mare
vor fi pătrunse emisiunile despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, totul va fi plin cu otrava răutăţii infernale. Abia acoperit cu vălul umorului, al comediei,„iadul atotrâzător” va duce lucrarea de luare în derâdere a tot ce este dumnezeiesc, duhovnicesc la bun sfârşit. Iar sfârşitul va fi acela că va apărea acela care va încerca să ia locul lui Dumnezeu. Şi va intra în acelaşi moment în toate casele.
Cum, cum poate intra un om dintr-odată în toate casele? Noi spunem că aceasta e una dintre calităţile lui Dumnezeu – omniprezenţa, căci îngerii se deplasează în spaţiu şi există în timp. Iar Biserica învaţă că antihristul va intra dintr-odată în toate casele şi aici parcă am avea de-a face cu ocontradicţie.Dar nu, Biserica, Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca este vasul adevărului,al adevărului Divin. Ca să mimeze omniprezenţa, antihristul va intra în toate casele în acelaşi timp cu ajutorul televizorului. Fiecare om îl va primi în locuinţa sa şi-l va primi de bunăvoie! Şi-l va primi, îl va primi, pentru că a vrut să fie pregătit de aceasta şi s-a pregătit cum trebuie, pentru că n-a acceptat învăţătura Păstorului cel Bun de a fugi în pustie, nu îi e pe plac – se plictiseşte de uscăciune, şi mai ales încă în pustie!
Cititi va rog mai multe la:
Text remarcabil despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE
Staretul Antonie: Oamenii vor fi vanati pentru a fi mancati
„Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara.
Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri.
Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi. Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite, arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri, vor fi varsari de sange.
Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: “Cresteti si va inmultiti“. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul.”
Cititi va rog mai multe la:
Text remarcabil despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE
Cititi va rog si:
DOCTRINA ANTIHRISTULUI: Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, luati documentele cu cip si participati activ la edificarea Noii Ordini Mondiale
Intrebat fiind ce parere are despre “politica care va veni cu cipurile care se vor implanta in mainile oamenilor”, Felix Koppelman, presedintele comunitatii evreiesti Oradea a raspuns:
“Eu cred ca este o treaba care tine de securitatea fiecarui stat si de cand statele au aparut, statele primeaza asupra religiei. Cred ca asta a fost si esenta statului, cand au aparut statele puternice, pentru a prelua de la religii puterile de decizii. Asa ca statul trebuie sa-si faca datoria si deciziile recunoscute de stat trebuie sa se conformeze.”
Vizionati va rog mai multe la:
VIDEO – Felix Koppelman, presedintele comunitatii evreiesti Oradea: IMPLANTUL CU CIP ESTE NECESAR
Iata insa si ce spune un alt evreu, parintele Nicolae Steinhardt:
Un fragment esential despre actele biometrice, ce lipseste din “Viziunile Staretului Antonie” postate pe internet
Fratele mircea.v a postat la articolul Nu cumparati aur, cumparati unelte:
saccsiv,
am verificat textul de la linkul Viziunile Staretului Antonie, si lipsesc 2 pasaje foarte importante; unul referitor la acte biometrice si parasirea confortului orasului, si al 2-lea referitor la ecumenism – toleranta religioasa. In text in acele locuri este „(…)”.
Mai jos, propozitia din fata textului lipsa si apoi textul lipsa. E bine sa le inserezi ca sa fie cum trebuie. Si de atras cumva atentia asupra acestor texte lipsa.
––––––––––––––––––––––––––––-
Şi-l va primi, îl va primi, pentru că a vrut să fie pregătit de aceasta şi s-a pregătit cum trebuie, pentru că n-a acceptat învăţătura Păstorului cel Bun de a fugi în pustie, nu îi e pe plac – se plictiseşte de uscăciune, şi mai ales încă în pustie!
(…) = Desigur, cine doreste mantuirea si in numele ei va parasi confortul orasului, plecand intr-un loc pustiu, va fi intr-o siguranta mai mare. Dar oamenii se vor mangaia cu gandul ca se vor putea salva pretudindeni pana la a Doua Venire. Iata ca in curand toti vor fi numerotati, ca sa fie toti numarati pana vine antihristul, apoi vor introduce cartele-pasapoarte deosebite, aceasta e ceva mai serios, se va putea determina astfel unde se afla fiecare om. Se poate fara toate astea? Da, numai ca nu se va putea cumpara, nici vinde, nici sa ai locuinta, nici toate celelalte. Si se vor duce dupa buletinele acestea chiar si cei care se considera ortodocsi vor sta la rand pentru ele”
Despre pasajul referitor la ecumenism voi scrie intr-un viitor articol.
Cititi va rog si:
APOCALIPTICA: Doar cand vom fi pregatiti sa aratam astfel, vom avea sanse sa scapam de ANTIHRIST
Nu cumparati aur, cumparati unelte
Am fost rugat sa dezvolt vorba de mai sus. Voi cita din viziunea a doua a Staretului Antonie:
“Aurul va ajunge la preţul său adevărat – zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar în rest, nici de foame, nici de frig nu ţine. Preţ vor avea doar lucrurile funcţionale, lucruri fără de care nu e posibilă supravieţuirea omului – topoare, fierăstraie, orice instrument, plite simple de fier.”
„Iar acum imaginaţi-vă că se deconectează electricitatea, gazele şi căldura. Pe ce va schimba omul covoarele şi cristalul? Pentru un topor şi o sobă? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sută, poate.”
Cititi va rog mai multe la:
Text remarcabil despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE
Daca nu este clar, voi mai dezvolta.
Parintele Nicolae Steinhardt: Cu STATUL MAMONA nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare
Legat de cezar, iata ce ne spunea parintele Nicolae Steinhardt (Nu va puneti semnatura alaturi de a diavolului nici pentru a recunoaste ca exista Dumnezeu):
– “Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25).
Fraza e clara si regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: “e text!”.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
15 comments