Categoria anti imbecilizare: lucrul manual, uneltele si … supravietuirea
Unii frati nu l-au inteles pe Mircea cand avertiza astfel despre utilizatorii GPS-ului:
Dar avea dreptate, intr-acolo ne indreptam. Ba chiar mai rau, caci maimuta mai stie sa se descurce cu una alta, noi insa vom ajunge sa legumizam in niste pastai ca-n Matrix:
Video: Cu ce seamana aceasta scena din filmul Matrix?
Ba, chiar si mai rau, multi nu doar ca refuza sa se fereasca de acest viitor Matrix, ci sunt deja atat de dependenti de varianta sa incipienta, incat lupta pentru a-l proteja:
MATRIX: Comentariile sclavilor fericiti
Cum s-a ajuns aici?
Am peste 50 de ani. Pe vremea copilariei mele, la gimnaziu se facea lucru manual. Baietii invatau mai intai sa foloseasca traforajul si aparatul de pirogravat, apoi daltutele pentru lemn si, la final, lucrul cu fierul: ciocane, baroase, dalti, pansoane, bomfaiere si menghine uriase.
Fetele invatau ale lor. Iata, de exemplu, ce putem citi la https://newsbv.ro/2022/08/24/importanta-orelor-de-lucru-manual-in-scoala-romaneasca-mai-vor-elevii-sa-invete-cusut-croitorie-sau-traforaj-care-este-parerea-profesorilor/
Sunt prea mulți ani de când lucrul manual nu se mai predă în școli. Veți spune că sunt nostalgică după un sistem care, în opinia unora, nu și-a dovedit eficiența. Da, sunt din acele vremuri în care, din clasa a 5-a aveam ca materie „Lucrul manual”, și până în clasa a 8-a continuam această materie. Mulți dintre cei care citesc acum acest articol nu știu despre ce este vorba.
Și cum iubesc mult poveștile și istorisirile, amintirile frumoase le păstrez cu drag și grijă în sertarase speciale. Azi vom deschide împreună sertarasul denumit ora de lucru manual.
Începând cu clasa a 5-a, porneam în aventura orelor de lucru manual. Acele ore la care clasa se împărțea în două. Noi fetele rămâneam în sala de clasă. Băieții își luau halatele albastre și plecau împreună cu maistrul în atelierul de la parterul școlii. Atelier în care învățau să traforeze, să prelucreze fierul, să bată cuie, să construiască diverse obiecte din lemn și multe alte tehnici.
Noi fetele, în sala de clasă, sub îndrumarea doamnei profesoare de lucru manual, care trebuie să spun că avea o răbdare de fier, și o căldură în vorbă de ne domolea ușor din năzdrăvăniile noastre de copii de 11-15 ani cât aveam pe atunci, învățam încet și cu migală tehnici vechi.
Cred că primul obiect pe care l-am realizat a fost o față de masă cusută în cruciulițe. Și în fiecare trimestru aveam câte un proiect, pe care trebuia să îl finalizăm până la sfârșitul trimestrului.
Rând pe rând, la acele ore, în sala de clasa mare și luminoasă, noi fetele, cam 18 la număr, îndrumate de doamna profesoară, am învățat să coasem pe etamină. Să tricotăm fulare, pulovere, căciuli, să tesem pe cadru. Am parcurs toate tipurile de tricotat, învățând modelele de bază. Am trecut la croșetat, unde tot așa am învățat piciorușele de bază. Am croșetat o bentiță, o căciulă și o vestă albă. Am învățat să coasem la mașina de cusut, unde ne-am realizat fuste, fețe de pernă. Am brodat pe material de batist cu fir mouline. Am gătit lucruri simple, cum ar fi: icre sau salată beuf.
Aveam caiet ca la fiecare materie. În caiet notam materialele pe care le foloseam, tipuri de materiale, mostre tricotate, croșetate, rețete.
Tot la acele ore am învățat cum să ne organizăm o bucătărie, cu ce este necesar. Cum să păstrăm alimentele, rolul cămării într-o locuință. Cum se conservă legumele, cum se face gemul ori dulceață.
Era vârsta la care nu realizam importanță acelor ore
Sigur, ne gândeam că poate e mai importantă o oră de română sau de matematică, sau poate de chimie. Unde mulți aveam probleme de înțelegere a materiei. Sau, de ce nu, sa ieșim în curtea școlii. Dar ce nu realizăm noi era tocmai ce ne forma, ce rămânea în urmă, iar orele de lucru manual ne-au creat o disciplină, au creat o legătură între noi, copiii de atunci. Acea comunitate care se forma între noi, fetițele mai cuminți sau mai năzdravăne și doamna profesoară, ca într-o sezatoare.
Știam de mici să coasem un nasture, să băgăm ața în ac, să alegem materialele potrivite pentru un anumit proiect, să deosebim firul de lână de cel de bumbac, să luăm măsuri și să croim o haină simplă, să așezăm o masă când vin musafirii în casă, să punem lucrurile în ordine prin dulapuri și să facem maioneză. Tot la acele ore am învățat că sfoara de cânepă sau de iută nu este doar pentru a lega borcane, ci se pot realiza obiecte de decor spectaculoase.
Îmi doresc ca orele de lucru manual să revină în școli, așa cum era odată. Să se reia activitățile creative, sub toate formele.
Care este câștigul prin reintroducerea orelor de lucru manual? Este dovedit științific că lucrul manual îmbunătățește considerabil capacitatea copilului de a deprinde alte materii, ca matematica, fizica sau chimia. Copiii care au deprinderi artistice au un nivel crescut de empatie, acceptă și înțeleg mai ușor problemele semenilor lor, știu să asculte și să comunice cu ușurință.
Prin orele de lucru manual copiii află de meșteșugurile locului: țesut, cusut, împletit, crestături în lemn, tehnici de pictură pe lemn și pe sticlă, croșetat și tricotat, și lista poate continua.
Cei mici pot afla despre diferitele materiale pe care pământul ni le oferă: bumbac, cânepă, in, lemn, lână de la oi. Astfel ei pot învață despre protejarea naturii și despre reciclare.
Da, sper în acele vremuri în care orele de lucru manual își vor găsi iar locul în programa școlară.
Comentariu saccsiv:
La finalul articolului din link-ul de mai sus puteti citi si opinia unor cadre didactice. In general, ideea e ca tare bine ar fi sa fie iar.
Dar tocmai pentru ca ar fi bine, consider ca putem fi siguri ca lucrul manual nu se va mai introduce vreodata in scoala generala.
Pe aceeasi linie distructiva s-a inscris si educatia fizica. Pe vremea mea, toata lumea facea sport si trebuia sa vii cu o scutire medicala cum ca nu poti face. Acum e invers, anual toata lumea trebuie sa vina cu o adeverinta medicala cum ca poate face…
Ce va urma?
La aproape fiecare emisiune tv despre educatie, realizatorul sau un invitat lauda scoala finlandeza. Scoala care a ajuns deja de ani de zile la astfel de “performante”:
In viziunea a doua a Staretului rus Antonie, putem citi:
“Aurul va ajunge la preţul său adevărat – zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar în rest, nici de foame, nici de frig nu ţine. Preţ vor avea doar lucrurile funcţionale, lucruri fără de care nu e posibilă supravieţuirea omului – topoare, fierăstraie, orice instrument, plite simple de fier.”
„Iar acum imaginaţi-vă că se deconectează electricitatea, gazele şi căldura. Pe ce va schimba omul covoarele şi cristalul? Pentru un topor şi o sobă? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sută, poate.”
Cati accepta ce zice staretul? Iar dintre cei ce accepta, oare cati pricep ca mai trebuie sa le si stim folosi? Pentru ca majoritatea am ajuns sa nu prea mai stim sa folosim nimic, mainile tinzand a deveni doar niste extensii ale tastaturii. Ne-am prostit. Am involuat.
Dar sa mai si realizam astfel de unelte? Pentru multi dintre noi asta ar echivala cu tehnologia UFO pentru oamenii de stiinta din filmele SF…
Cu 30 de ani in urma a fost descoperit in Muntii Alpi, Ötzi:
https://en.wikipedia.org/wiki/%C3%96tzi
Un barbat mumificat ce a trait cu peste 5 000 de ani in urma. Asupra sa au fost descoperite unelte, arme si imbracaminte ce dovedesc faptul ca oamenii acelor vremuri erau extrem de inteligenti si priceputi la multe. Si credeti ca le cumparau de la magazinul de bricolaj sau de articole sportive? Nu, fratii mei dragi, ci, majoritatea stiau sa-si produca singuri cam toate cele necesare. Ca daca nu era asa, omul disparea de multa vreme de pe acest Pamant…
Ce e de facut?
Evident, drumul invers.
Nu se face lucru manual la scoala? Facem noi, acasa, cu copiii. Sa invete sa-si foloseasca manutele. Si astfel li se va dezvolta si mintea.
Suntem prea tineri si nu stim nici noi? Nu-i nimic, invatam impreuna cu ei. Si ne prinde bine, indiferent daca vremurile apocaliptice se amana sau nu. Dar, dupa cum evolueaza lucrurile, eu nu cred ca se amana.
Oricum, repet, e o treaba super buna sa iesim din atrofierea fizica si din anchilozarea mentala. Incepem prin a face sport, caci majoritatea dintre noi muncim in domenii ce n-au nici o treaba cu miscarea. Apoi facem drumetii. Invatam chestii si le punem in practica:
Pregatirea pentru fuga in munti
Si mereu avansam, nu stam pe loc.
Iar in scurta vreme, vom ajunge departe si ne vom lamuri ca staretul Antonie chiar a avut dreptate. Cu un cutit si un topor te descurci perfect…
Foto: https://gr.pinterest.com/pin/560487116095030116/
Cititi va rog in acest sens un foarte util articol de pe siteul Supravietuire: Fuga in Munti:
Nu cumparati aur, cumparati unelte
Am fost rugat sa dezvolt vorba de mai sus. Voi cita din viziunea a doua a Staretului Antonie:
“Aurul va ajunge la preţul său adevărat – zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar în rest, nici de foame, nici de frig nu ţine. Preţ vor avea doar lucrurile funcţionale, lucruri fără de care nu e posibilă supravieţuirea omului – topoare, fierăstraie, orice instrument, plite simple de fier.”
„Iar acum imaginaţi-vă că se deconectează electricitatea, gazele şi căldura. Pe ce va schimba omul covoarele şi cristalul? Pentru un topor şi o sobă? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sută, poate.”
Cititi va rog mai multe la:
Text remarcabil despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE
Daca nu este clar, voi mai dezvolta.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
52 comments