Stapanii banilor: Creatura din Jekyll Island

Walther Rathenau (1867 – 1922), industrias si politician evreu din Germania:

„Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii„

Lungul material de mai jos trebuie citit incet si cu rabdare. Este din categoria fundamental si enciclopedic.

Sa continuam seria stapanii banilor, inceputa anul acesta cu articolul STAPANII BANILOR: Datoria statelor este de peste 300 000 de miliarde dolari / In comparatie cu acesti papusari, Bill Gates este un pârț iar Big Pharma un mizilic, cu detalii despre personajele care au creat Federal Reserve (care nu este un soi de agentie guvernamentala, ci pur si simplu un cartel).

In preambul, sa vedem ce zice despre treaba asta G. Edward Griffin:

Mai sus este doar o parte a interviului. Integral il puteti viziona la:

https://www.c-span.org/video/?307278-10/the-creature-jekyll-island

Iata si transcriptul variantei integrale:

Rep: Cartea de pe ecran a fost scrisă pentru prima dată în 1994 dar vede acum tiparul pentru a 32-a oară – aceasta este a cincea ediție – iar autorul este G. Edward Griffin, care este alături de noi aici, pe Book TV la C-SPAN 2, în Las Vegas.

Domnule Griffin, cine este creatura din Insula Jekyll sau ce este aceasta creatură?

G.E.G.:…Da, sau ce este această creatură… Încă mă amuză acest titlu, gândindu-mă că dacă cineva vede cartea în librărie ar putea crede că este o continuare a Jurassic Park sau ceva de genul acesta, însă creatura din Insula Jekyll este Sistemul Rezervei Federale a SUA (FED) iar motivul legăturii cu Insula Jekyll se datorează unuia dintre cele mai interesante lucruri despre Rezerva Federală, și anume că a fost creată pe Insula Jekyll, o insulă reală, aflată în largul coastei Georgiei. Pe acea insulă, în 1910, s-a adunat un mic grup de bărbați cu misiunea de a schița ceea ce în final va deveni Legea Rezervei Federale… Văd că prezentați și fotografii… Da, aceștia sunt indivizii iar lucrul ciudat despre această mică felie de istorie este că proiectul de lege al Rezervei Federale a fost prezentat poporului american ca un act legislativ prin care bancherii mari și răi urmau să fie controlați dar nu și-au dat seama că de fapt bancherii mari și răi, la care va uitați chiar acum și care reprezentau crema marii puteri bancare, chiar ei erau aceia care se ocupau cu scrierea proiectului de lege!

Rep.: Cine sunt acești șase domni, domnule Griffin? Dacă ați putea să ne faceți o prezentare…

G.E.G.: În primul rând, senatorul Aldrich, este singurul care nu era bancher, el era politicianul, se ocupa de partea politică a proiectului de lege…

Rep.: Dar totodată era și socrul lui John Rockefeller…

G.E.G.: John Rockefeller, da… Avea legături foarte strânse cu breasla bancară și cu complexul industrial, fiind la rândul lui un tip foarte bogat, probabil una dintre cele mai importante figuri politice din Statele Unite. Desigur, Woodrow Wilson era președintele Statelor Unite în acele vremuri. Restul acestor oameni sunt toți bancheri și au reprezentat dinastiile JP Morgan, Rockefeller și Williams, aveau legături cu Kuhn Loeb, ceea ce înseamnă că erau conectați și cu Rothschild din Anglia și Franța. Paul Warburg a fost acolo iar el avea legături cu fratele său Max, care era șeful serviciilor bancare, al consorțiului bancar Warburg din Germania și Țările de Jos. Deci, ceea ce avem aici este un grup internațional reprezentând finanțele internaționale și dacă ai fi vrut să aduni elita bancherilor mari și răi ai lumii, aceștia erau cei mai potriviți.

G.E.G.: Ce s-a întâmplat, de fapt: ei știau că urma un soi de mutare cu scopul de a controla sistemul bancar. Știau că urma să se adopte în Congres un fel de lege care să reglementeze operațiunile bancare așa încât, în loc să stea deoparte prostește și să-și spună „Să sperăm că n-o să fie prea rău”, au decis să preia ei conducerea, zicând: „Noi vom fi aceia care vom scrie legea, noi vom fi aceia care ne vom asigura ca va fi așa cum vrem noi”. Despre asta este vorba. Așa că s-au dus în Insula Jekyll, fără știrea nimănui, la o ședință în mare secret – foarte mulți ani după aceea au negat că au fost acolo – și în care, practic, au scris Legea Rezervei Federale în 1910, după care au promovat-o timp de trei ani, până au obținut aprobarea Congresului.

[Legea Rezervei Federalea fost adoptată de cel de-al 63-lea Congres al Statelor Unite și semnată de președintele Woodrow Wilson la 23 decembrie 1913. Legea a creat Sistemul Rezervei Federale, sistemul bancar central al Statelor Unite. https://en.wikipedia.org/wiki/Federal_Reserve_Act]

Rep: În ​​1910 William Howard Taft era încă Președintele SUA. Cei șase domni care s-au dus acolo: republicanul  Nelson Aldrich, Henry Davison – partener principal al lui JP Morgan, A. Piatt Andrew – asistentul secretarului Trezoreriei, Frank Vanderlip -Președinte al Național City Bank of New York, Benjamin Strong – reprezentant al JP Morgan și Paul Warburg – partener și reprezentant al intereselor familiilor Rothschild și Warburg din Europa. Dumneavoastră scrieți că, practic, erau prezenți acolo cei care controlau un sfert din întreaga bogăție a lumii…

G.E.G.: … Din întreaga lume, da! E o afirmație incredibilă dar ea nu îmi aparține ci este a jurnaliștilor din acele vremuri, care au scris despre acești oameni, nu în legătură cu Federal Reserve, ci despre faptul că erau bancheri de frunte. Vorbeau, de exemplu, despre grupul de pe Insula Jekyll, apoi despre acești bancheri în special, despre companiile de investiții ale Kuhn, Loeb et. Co și așa mai departe… Ei spuneau că acești oameni, atât în mod direct prin puterea pe care o aveau în mâini dar și indirect, prin banii care se concentrau în aceste companii de investiții precum cele de asigurări sau prin bănci, prin toate acestea puse la un loc controlau un sfert din averea întregii lumi. Să știți că, de atunci încoace, această concentrare nu a făcut decât să crească…

Rep.: Domnule Griffin, la vremea când legea a fost dezbătută în Congres, era privită ca un fapt controversat, despre care să vuiască presa din acele vremuri?

G.E.G.: Da, a fost, și s-a bucurat de multă publicitate în acele vremuri. Au fost multe discuții… erau persoane care înțelegeau cumva că sistemul bancar are o influență în această inițiativă legislativă… Când senatorul Aldrich a lansat prima dată proiectul de lege, el a fost numit Legea Aldrich și n-a fost bine deloc…! Warburg îi tot spunea: „Nelson, nu face asta! Oamenii știu că ești republican, că ești bogat și că ai legături cu companiile astea de investiții. Nu-i spune «Legea Aldrich»!”. Se pare însă că și Aldrich avea orgoliul lui si probabil că și-a spus: „Sunt o persoană foarte respectată…” și așa mai departe… așa încât a numit-o totuși Legea Aldrich. Ei bine, atunci au început disputele… Oamenii au început să spună exact ceea ce bănuise Warburg că vor spune… Atunci a fost momentul când au trebuit s-o retragă, pentru că generase un puternic curent de opoziție. Apoi au redepus-o în Congres, era aproape aceeași lege, dar avea de partea ei și niște democrați: Carter, Glass… a fost numită Legea Carter-Glass… și de data asta a fost bine, lumea îi privea pe democrați ca pe niște muncitori din greu, îmbrăcați în salopete, cu negreală sub unghii, genul lui Ted Kennedy… A funcționat! Ideea este că subterfugiul a dat roade, legea fiind acum girată de cei care-i reprezentau pe oamenii obișnuiți, și așa au reușit s-o promoveze.

Rep: Așadar, în viziunea dumneavoastră, Legea Rezervei Federale s-a bazat de la început pe o manipulare?

G.E.G.: Categoric a fost vorba de manipulare! Este o mostră de strălucită strategie. Oamenii ăștia nu erau proști deloc, erau foarte buni psiho-politicieni, erau buni strategi… De fapt, în timp ce legea era dezbătută în Congres, unii dintre autorii legii au ieșit în public și țineau discursuri – știind că ele vor fi difuzate în presă, erau intervievați de jurnaliști, și spuneau: „Legea asta…” – pe care chiar ei o scriseseră în secret și nimeni nu știa asta – „…legea asta nu va face bine afacerilor, nu va fi bună pentru America!”. Ei realmente au comis înșelătoria asta, știind foarte bine că omul obișnuit, citind în presă părerea lor, își va spune: „Bancherilor ăstora mari nu le place legea asta, înseamnă că s-ar putea să fie bună!”. Tipii ăștia au fost geniali și așa au reușit.

Rep.: Vă întrebați, în cartea dumneavoastră Creatura din Insula Jekyll, ce este Rezerva Federală a SUA. Care este răspunsul dumneavoastră la această întrebare?

G.E.G.: Ei bine, este un cartel. Nu este vreo agenție guvernamentală, are doar aspectul uneia și s-au străduit mult să-i creeze „fațada” asta. Totuși, are putere guvernamentală, pentru că Congresul a votat în favoarea conferirii acestei puteri. În esență, în subteran, este un cartel. Nu e cu nimic diferit de un cartel al bananelor sau unul al petrolului sau al zahărului, doar că e un cartel în domeniul bancar. S-au adunat împreună, au desenat regulile propriei lor industrii, și-au reglementat singuri afacerile din domeniul lor – este ceea ce fac cartelurile – apoi au trimis Congresului legea, au șters de pe antet „Cartelul Bancar” și au pus în loc „Legea Rezervei Federale”. Congresul a aprobat-o și de aceea noi avem impresia că Rezerva Federală este un organism guvernamental, asta pentru că daca nu te supui regulilor pe care chiar ei le-au scris pentru industria lor, mergi la închisoare, așa că dă impresia unei agenții guvernamentale. Dar, ca să răspund întrebării dumneavoastră, în esență este un cartel bancar!

Rep.: Când ați devenit interesat de acest subiect?

G.E.G.: Ooo, Doamne…! Am început să fiu interesat de subiect pe la mijlocul anilor ’60, am produs câteva documentare cu buget restrâns…. Știți, un bun documentar ar fi fost despre inflație…! Care este cauza inflației? Nu eram nici eu prea sigur despre asta dar intuiam că trebuie să aibă legătură cu banii din circulație. Așa că am început să fac cercetările proprii, nu am produs niciodată documentarul dar atunci am căpătat interesul pentru acest subiect… aveam o cutie plină cu notițe… Oricum, la un moment dat am redeschis cutia și am început să vorbesc despre asta, e ceva care a venit și a crescut din mers, cu cât înaintam mai mult, cu atât înțelegeam că este un subiect foarte important pentru viitorul țării noastre.

Rep: Scrieți în Creatura de pe Insula Jekyll ca FDIC nu înseamnă „asigurări”. Ce înseamnă?

[FDIC, Federal Deposit Insurance Corporation – Compania Federală de Asigurare a Depozitelor, o agenție guvernamentală creată de Congresul American pentru menținerea stabilității și încrederii populației în sistemul financiar american; n.tr]

G.E.G.: Este o întrebare grea. Cum să vă spun, când supra-asiguri un lucru sau când îl asiguri până când nu mai există niciun risc, exista tendința ca exact evenimentul pentru care te-ai asigurat să se întâmple. Știți cum era bancul acela, cu cel care avea un magazin, îl asigură pentru un milion de dolari și a doua zi îi ia foc magazinul. Se numește hazard moral. E un nume pe care industria asigurărilor l-a inventat. Deci, in primul rând, atunci când înființezi o agenție guvernamentală care garantează că băncile nu pot da faliment iar ea va lua din banii contribuabililor și va „reîntregi” băncile dacă acestea traversează vreo criză sau se întâmplă ceva, practic încurajezi băncile să facă investiții riscante, să acorde credite riscante, pentru că, până la urmă, ce au de pierdut? Ele știu că nu vor fi lăsate să suporte consecințele propriilor lor fapte… În al doilea rând, FDIC nu este o companie de asigurări întrucât ea nu evaluează serios băncile, cu alte cuvinte, băncile care riscă mai mult nu plătesc prime de asigurare mai mari decât cele mai conservatoare. Ele toate plătesc aceleași prime, așa că avem de-a face  cu o altă formă de hazard moral: băncile consevatoare, care fac tot ce-i mai bun in interesul acționarilor și al investitorilor, obțin profituri mai mici pe când băncile nesăbuite, care dau credite nesăbuite, fac bani mai mulți. În acest caz, băncile conservatoare pot spune: „E mai bine să fim și noi nesăbuite”. Întregul sector bancar tinde să devină așa. Este un mod direct de a explica ce se întâmplă în industria noastră bancară timp de… la anul Rezerva Federală va împlini 100 de ani… deci, ceea ce se întâmplă în sectorul nostru bancar de 100 de ani.

Rep.: Domnule Griffin, ce credeți că ar trebui făcut cu FED-ul (Rezerva Federală), în viziunea dumneavoastră?

G.E.G.: Cu FED-ul nu poate fi făcut decât un singur lucru. Amintiți-vă ce este el cu adevărat: este un cartel. Un cartel care deține puterea banilor noștri. FED-ul trebuie desființat! Nu există vreo cale de mijloc. Nu poți da unor oameni puterea de a crea bani din nimic și să te aștepți ca acei oameni să nu devină corupți. Nu are importanță dacă sunt bancheri sau politicieni, dacă dai o asemenea putere oamenilor, ei vor ajunge până la urmă corupți. Rezerva Federală este un cartel și consider că America trebuie să-l desființeze înainte ca el să desființeze America!

Rep.: Este posibil din punct de vedere politic acest lucru?

G.E.G.: În acest moment nu este posibil din punct de vedere politic pentru că omul de rând nu înțelege, așa că nu ar susține o asemenea măsură, dar devine din ce în ce mai posibil. Cu fiecare lună și, cu siguranță, cu fiecare an care trece, pe măsură ce tot mai mulți oameni realizează că sistemul nostru bancar se bazează pe înșelăciune și că toate aceste răscumpărări și toate programele de stimulare create cu banii noi fabricați, nu îi ajută pe oameni. Asta pune din ce în ce mai mulți pe oameni pe gânduri și asta face ca să fie din ce în ce mai posibilă din punct de vedere politic desființarea FED. Așa că acum nu cred că este posibil, politic vorbind, dar atunci când m-am apucat să scriu această carte, cu mulți ani în urmă, interesul pentru acest subiect era zero iar acum avem demonstrații, avem mișcarea End the Fed, cereri de investigare și auditare a FED-ului și așa mai departe… Mișcarea pentru desființarea FED-ul crește, o văd în campusurile universitare. Am avut ocazia să vorbesc în fața unor grupuri universitare și să văd pancartele cu „Desființați FED-ul!”. Aceasta este noua generație, care vine din spate. Așadar, ca să revin la întrebarea dumneavoastră, nu este posibil acum dar probabil că în următorii 8-10 ani se va întâmpla.

Rep.: Ați susține altceva care s-o înlocuiască?

G.E.G.: Nu cred că trebuie înlocuită cu ceva, e nevoie doar de un sistem bancar onest. Nu uitați, e vorba despre cartel. Nu cred că bananele au nevoie de un cartel pentru a fi vândute. Firmele independente care vând banane pot să-și vândă bananele fără să facă parte din vreun cartel și să stabilească prețurile. În consecință, eu zic să ne întoarcem la servicii bancare oneste și acestea să fie înlocuitorul.

Rep.: Am stat de vorbă cu G. Edward Griffin, autorul cărții Creatura din Jekyll Island aflată la cea de-a 32-a tipărire. Dl. Griffin este și președintele Freedom Force International și creator al Realities On. Ce sunt acestea?

G.E.G.: Freedom Force International este un grup, o organizație. Este internațională, așa cum sugerează și numele. Este un grup de oameni vor să aducă o schimbare în bine și au și un plan în acest sens. Nu e doar o gașcă de nemulțumiți. Au un plan cum să facă acest lucru iar planul este să inversăm procesul prin care simțim că ne-am pierdut libertățile și controlul asupra sistemului nostru. Există oameni care au foarte mult de câștigat de pe urma sistemului prezidențial, politic și bancar. Au mult de câștigat. Au câștigat foarte mult deja. Sunt foarte bogați, au multă putere politică, putere pe care au acumulat-o prin infiltrarea treptată în ceea ce ei numesc centrele de putere ale societății. La vârf ei știu că oamenii se iau după grupuri, se constituie în grupuri așa încât ei consideră că dacă pot controla liderii grupurilor importante, precum partidele politice, sindicatele, publicațiile media, atunci doar o mână de oameni îi poate conduce pe toți ceilalți. Așa am pierdut controlul sistemului întrucât aceste centre de putere au ajuns în mâinile unor oameni care vor ca sistemul să arate exact cum arată în prezent. Planul nostru este să inversăm acest proces. Aducem oamenii într-o rețea în care se ajută unii pe alții să revină în aceste centre de putere și să își recupereze autoritatea și influența. Asta este Freedom Force International. Reality On este un site comercial pe care vindem lucruri: vindem cărți, vindem înregistrări și documentare audio și video și care explică de ce facem asta și ce vrem să obținem.

Rep: Iar aici este menționat si site-ul web. 32 de puneri sub tipar, 5 ediții din cartea Creatura din Jekyll Island. Câte exemplare ați vândut?

G.E.G.: Cred că ne apropiem de o jumătate de milion de exemplare, suntem foarte aproape de acest nivel.

Rep.: G. Edward Griffin a fost cu noi…

 

Comentariu saccsiv:

Edward Griffin si grupul sau vor desfiintarea FED. Si considera ca o vor putea face.

Eu consider ca se va putea doar atunci cand si stapanii banilor vor fi de acord.

Cateva detalii despre personajele de la Jekyll Island, rudele si prietenii lor:

REMEMBER: În 1930, populatia nu a ştiut că de fapt era in „Marea Depresie”. Credea ca economia isi revine …

   Citez din articolul REMEMBER: In 1930, They Didn’t Know It Was „The Great Depression” Yet:

   Pe parcurusul anului trecut, am scris o gramada de articole despre similitudinea dintre cresterea economica de la începutul anului 1930 şi cea pe care am avut-o prin luna aprilie a acestui an.

   La începutul anilor 1930 cresterea economica a venit dupa ce piaţa de valori a scăzut cu aproape 50% în toamna anului 1929. In primăvara anului 1930 cresterea pieţei a fost de aproape 50%, aducand piata la aproximativ 20% sub nivelul vârfului anterior.

   Aceasta crestere, desigur, a fost cea mai mare fraiereala din istorie. După ce piaţa a atins varful în aprilie 1930, acesta s-a prăbuşit din nou, în cele din urmă orpindu-se la 89% din valoarea maxima a anului 1929 şi la  80% din valoarea maxima din 1930. Piaţa nu a mai atins varful anului 1930 pe o durata de un sfert de secol.

   Cresterea economica care s-a incheiat recent, in aprilie 2010 a venit după o cadere care a fost de fapt un pic mai severă decât caderea din 1929 (53% versus 48%). Acesta a dus piaţa până la aproape 80% de la cel mai scazut nivel! Cresterea recenta, de asemenea, a durat mai mult decât cea din 1930, un an de zile in loc de 6 luni.

   Cresterea din anii 2009-2010 care s-a încheiat în aprilie, desigur, poate fi de fapt începutul unei pieţe cu crestere sustinuta, care va scutura curenta „corecţie” şi va duce înapoi la cotele ridicate ale vechii piete. Pe de altă parte, acesta poate fi încă, o altă versiune a ceea ce s-a întâmplat în 1930 – începutul unui pieţe de scadere continua, care va duce piata la acelasi nivel scazut pentru multi ani (sau chiar si mai scazut).

   Important ca nu vom şti sigur ce va face astăzi piaţa, până când nu ne vom uita la ea cu o perfecta vedere de 20/20. Asa cum Peter Schiff a subliniat ieri, chiar şi mai târziu in 1931, ei nu au stiut ca de fapt erau in „Marea Depresie”. Dimpotrivă, promisiunea de la Casa Albă a fost că „prosperitatea chiar da coltul.”

   Nu crezi? Priveste aceasta compilatie excelenta facuta de New York Times, cu decupaje de la începutul anului 1930 adunate de Dan Alpert de la Westwood Capital. Există un mic indiciu cum că nimeni nu a avut nici o idee despre ce fel de dezastruos deceniu urma să vină.

   Elaborarea completă a lui Dan este conţinută într-o cercetare mai amplă, care este adaugata la sfârşit. Slide-uri de mai jos conţin fragmente din februarie-aprilie, 1930.

   Este curenta revenire doar o “corecţie „şi o „oportunitate de cumpărare”? Sau, ca si în primăvara anului 1930, acesta este începutul caderii pieţei? Tu vei fi judecătorul. Între timp, iată cum aratau în primăvara anului 1930 …

   Cititi va rog si:

Remember: ROCKEFELLER, principalii declansatori ai marii depresii economice din secolul 20

VIDEO: Ministrul finantelor Sebastian Vladescu vorbeste despre UN SISTEM ECONOMIC NOU si despre RAZBOIUL DE DUPA CRIZA …

 

Remember: ROCKEFELLER, principalii declansatori ai marii depresii economice din secolul 20

   In 1895 componenta franceza a familiei Rothschild (NOTA 1) devine interesata in cumpararea minelor Anaconda, achizitionand un sfert din ea. Si nu era singura pe lista. La sfarsitul anilor 1890 familia controla deja peste 40 % din intreaga productie mondiala de cupru. Rolul lor in Anaconda a fost insa scurt, in 1899 predand stafeta familiei prietene Rockefeller care au creat din ea gigantul Amalgamated Copper Mining Company, una din cele mai mari trusturi de la inceputul secolului 20. Intreaga compania a fost insa cumparata printr-un artificiu financiar de catre Henry H. Rogers (prietenul si partenerul de afaceri al lui John D. Rockefeller) impreuna cu William Rockefeller cu implicarea National City Bank of New York (NOTA 2). Pana in 1915 reuseste sa incorporeze toate rivalele din zona, dupa care isi reschimba denumirea in Anaconda.

   Industria cuprului era extrem de profitabila prin pretul ridicat artificial in conditiile in care incepuse electrificarea. In anii 1920 profitul companiei atinsese maximul, extinzandu-se si in industria de mangan, zinc, aluminiu.

   In 1922 achizitioneaza operatiunile miniere din Chile (Chuquicamata, cea mai mare din lume) si Mexic, aducand doua treimi din toate profiturile companiei.

   In 1926 Anaconda si William Averell Harriman achizitionasera 51 % din compania Giesche (Silesian-American Corporation, SACO – din Polonia – zinc). In acelasi an proeminentul industrias german Eduard Schulte (1891–1966) devine general director. In septembrie 1939 cand Germania invadeaza Polonia, compania intra sub controlul ei, factorul decizional ramanand insa acelasi Eduard Schulte, cel ce avea relatii influente atat in cercurile naziste inalte dar si cu Allen W. Dulles (NOTA 3), pe care-l intalnea cand calatorea in Elvetia. Dulles il stia de peste 15 ani pe Eduard Schulte prin firma sa de avocatura Sullivan and Cromwell, ce reprezenta coproprietarul lui Giesche’s, Anaconda Copper. Cititi va rog si articolul:

Personalitati si organizatii: familia HARRIMAN, unealta importanta a colosilor Rothschild. Sarcini: transporturi, eugenie, banci, finantarea nazismului

   In 1928 insa, Rockefeller incepe crearea dezastrului care a atins in 1929 apogeul. Au vandut actiunile companiei, pe care mai apoi tot ei le-au cumparat. Fluctuatia a fost uriasa, de la 40 la 128 dolari per actiune in trei luni. A fost considerata cea mai mare frauda din istoria bancara de pana atunci si cauza declansarii MARII CRIZE . 

   Cititi va rog si articolele:

Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)

Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 2)

   De ce au avut nevoie de declansarea acelei mega crize? Deoarece pe ei nu-i intereseaza doar acumularea de capital. Imbogatirea este pentru ei doar un mijloc, nu un scop. Evident, orice criza ii imbogateste, insa principalul efect urmarit de ei este ca dupa fiecare din ele mai edifica o etapa din edificiul GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Cititi va rog si articolul:

• Criza financiara din SUA, etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE 

   NOTE:

   Cuvintele scrise cu litere rosii, ingrosate si subliniate sunt hiperlink-uri spre articole din acest blog si care detaliaza activitatea respectivelor personaje, organizatii sau evenimente.

   (NOTA 1)

   Mayer Amschel Rothschild:

   “Dati-mi controlul banilor unei natiuni si nu-mi mai pasa cine ii face legile”

   Mayer Amschel Rothschild (1744 – 1812), este fondatorul imperiului bancar Rothschild, cea mai de succes familie din istorie. Acesta si mai apoi fii sai au creat acest imperiu cu intindere europeana determinand explozia revolutiei industriale pe continent, au influentat dezvoltarea economica a sa pe directia deja cunoscuta a folosirii combustibililor fosili, inclusiv dezvoltarea transporturilor, au modernizat si stapanit sistemul bursier, bancar, financiar, au influentat direct politicul, au finantat mereu ambele tabere ale unui razboi, au pus la punct un sistem continental de informatii rapide, etc. La sfarsitul secolului 19 controlau peste jumatate din intreaga bogatie a planetei. Desigur, ei au fost varful unui ice-berg, partea vizibila a unui sistem piramidal in care au fost ajutati de prieteni mai putin vizibili opiniei publice. In SUA i-au finantat pe colosii Rockefeller (petrol), Andrew Carnegie (otel), Harriman (cai ferate), J. P. Morgan si pe bancherii ce au pus bazele Federal Reserve.

   La 1 mai 1776, sub conducerea lui Mayer Amschel Rothschild (in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea „Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea „Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna „cei care detin lumina”. 

   Primul profet al „Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – „Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, „Liga Dreptilor” lui Karl Marx  sau „Decembristii” lui Cernisevski – a fost evreul Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX.

   1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate;

    2) Abolirea proprietatii private;

   3) Abolirea mostenitorilor;

   4) Abolirea patriotismului;

   5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);

   6) Abolirea crestinismului.

   Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu . Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten: „Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica„.

   Cititi va rog mai multe in articolul:

Personalitati si organizatii: evreul MAYER AMSCHEL ROTHSCHILD (SCUTUL ROSU), intemeietorul celei mai puternice familii din istoria moderna a omenirii si creatorul ordinului ILUMINATII

   (NOTA 2)

   James Stillman, impreuna cu W. H. Harriman, Jacob Schiff si William Rockefeller controla cele mai importante cai ferate (Texas and Pacific Railroad, Southern Pacific Railroad, International-Great Northern Railroad,  Union Pacific Southern Railway,  St. Louis, Brownsville and Mexico Railway,  Mexican National Railroad) precum si National City Bank of New York.

   Fetele lui, Sarah Elizabeth Stillman si Isabel Goodrich Stillman s-au maritat cu William Goodsell Rockefeller si Percy Avery Rockefeller, fii asociatului, prietenului si presedintele Standard Oil, William Rockefeller.

   Unul din descendentii astfel rezultati, James Stillman Rockefeller, a fost presedintele  National City Bank of New York, acum Citibank dar a lucrat si pentru Brown Brothers Harriman. Tot el a incorporat si First National Bank. 

    Dar legaturile nu se opresc aici. Unul din directorii National City Bank of New York a fost Jacob Schiff. Acesta a devenit si capul Kuhn, Loeb & Co. Iar numele acestei banci este strans legat de Paul Warburg cel ce impreuna cu J. P. Morgan si John D. Rockefeller, Jr. au pus bazele Federal Reserve.

   (NOTA 3)

   Allen Welsh Dulles (1893–1969), prieten apropiat al familiei Rockefeller, Director of Central Intelligence (de-facto sef al U.S. Central Intelligence Agency), membru Warren Commission, partener al Sullivan & Cromwell. Fratele lui John Foster Dulles.

   Dupa razboi este creata vestita si influenta Central Intelligence Agency (CIA), devenindu-i sef, ajutat fiind de Henry Kissinger, ce lucrase pentru Army Intelligence. Au fost cooptati inclusiv oameni de stiinta nazisti carora li s-a ascuns trecutul.  

   Membru Council on Foreign Relations

   In 1953, impreuna cu fratele sau  in cadrul Operation Ajax, l-a inscaunat in Iran pe nepopularul prooccidental sah Mohammad Reza Pahlavi. Cititi va rog si articolul:

Va fi folosit Iranul pentru declansarea celui de al treilea razboi mondial? Elemente esentiale din istoria sa contemporana (ce nu apar insa in marea mass-medie actuala)

   Tot ei au realizat dezastrul Bay of Pigs Invasion cand au lucrat inclusiv cu mafia pentru incercarea de rasturnare a lui Castro.

   L-au exasperat pe John F. Kennedy care la un moment dat a spus: “Spargeti CIA in mii de bucati si aruncati-le in vant “  N-a mai apucat, Dulles fiind cel ce i-a anchetat moartea … Sa ne amintim un remarcabil discurs al presedintelui asasinat, “ The president and the press “, 1961:

   “Doamnelor si domnilor

   Cuvantul “ secret “ este inadmisibil intr-o societate libera si deschisa iar noi ca popor , intrinsec cat si din punct de vedere istoric suntem impotriva societatilor secrete , a juramintelor secrete si a procedurilor secrete . Pentru ca exista impotriva noastra o conspiratie monolitica si crunta care se bazeaza in principal pe modalitati ascunse pentru a-si extinde sfera de influenta se bazeaza pe infiltrare in loc de invadare , pe subversiune in loc de alegeri , pe intimidare in loc de libera alegere . Este un sistem care a comasat vaste resurse umane si materiale pentru cladirea unei masinarii strans unite si foarte eficienta ce uneste operatiuni militare , diplomatice , de informatii , economice , stiintifice si politice . Operatiunile sale sunt ascunse , nu publicate , greselile sale sunt ingropate , nu puse pe prima pagina , criticii sai sunt redusi la tacere , nu laudati . Nici o cheltuiala nu este pusa sub semnul intrebarii , nici un secret nu este dezvaluit . De aceea judecatorul atenian Solon , a decretat ca fiind ilegal pentru orice cetatean sa se sustraga unei controverse . Va cer ajutorul pentru sarcina foarte grea de a informa si alerta poporul american , increzator ca impreuna cu ajutorul vostru , omul va fi ce a fost destinat sa fie ,  liber si independent . “

   In 1963 este asasinat …

Louis Thomas McFadden a platit cu viata pentru lupta sa impotriva FEDERAL RESERVE

   Unul dintre cei mai activi luptatori impotriva Federal Reserve a fost politicianul republican Louis Thomas McFadden (1876-1936), Chairman al United States House Committee on Banking and Currency 1920-1931. Iata o mostra din discursul sau anti ELITE din perioada trimfului nazist din Germania:

   “Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.

   Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostrii. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.

   Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.”

   Tot el acuza bancherii de pe Wall Street ca au subventionat revolutia bolsevica prin intermediul Federal Reserve Board si ca au cauzat deliberat Marea Depresie. A platit insa pentru lupta sa. Odata s-a tras asupra lui iar mai apoi a fost otravit …

   Cititi va rog si articolele:

 

FEDERAL RESERVE = Rothschild , Rockefeller , Lazard , Warburg , Lehman , Kuhn Loeb , Goldman Sachs ?

 

NAZISMUL ( partea 2 ) : finantatorii si sustinatorii national-socialismului

 

• Criza financiara din SUA , etapa principala in edificarea NOII ORDINI MONDIALE