14 mai, Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste

Sursa: https://alba24.ro/14-mai-ziua-nationala-de-cinstire-a-martirilor-din-temnitele-comuniste-3-1030373.html

În data de 14 mai este celebrată Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste. Sunt comemorate evenimentele petrecute în noaptea de 14 spre 15 mai 1948, când au fost arestaţi numeroşi tineri, intelectuali, români care s-au opus regimului comunist.

Această zi a fost instituită prin Legea nr. 127/2017. În 14 mai se organizează comemorări oficiale, depuneri de coroane şi manifestări specifice pentru cinstirea memoriei acestor martiri.

14 mai, Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste. Tineri arestați

În data de 14 mai 1948, „au fost arestaţi de către regimul comunist marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor, a multor români, care, prin exemplul de neascultare şi reală libertate exprimată în faţa regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea primilor creştini. (…)

În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestaţi peste 10.000 de tineri, anchetaţi, ulterior condamnaţi şi repartizaţi în puşcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea”, potrivit http://www.cdep.ro.

Printre cei care au pătimit în temniţe se numără personalităţi, precum:

• părintele Nicolae Steinhardt, părintele Daniil Sandu Tudor, părintele Arsenie Boca, părintele Ioan Iovan, părintele Dumitru Stăniloae, părintele Arsenie Papacioc, părintele Sofian Boghiu, părintele Gheorghe-Calciu Dumitreasa, părintele Iustin Pârvu
• pastorul Richard Wurmbrand, episcopul greco-catolic Iuliu Hosu, părintele greco-catolic Tertulian Langa,
• avocatul şi politicianul Aurelian Bentoiu, politicianul Iuliu Maniu, poetul Radu Gyr, filosoful şi economistul Mircea Vulcănescu
• chimistul şi fizicianul George Manu, dar şi mulţi alţi tineri pătimitori în timpul regimului opresiv comunist.

Printre închisorile comuniste în care au fost închişi pentru o perioadă de timp sau în care şi-au pierdut viaţa numeroşi deţinuţi politici se numără:

Piteşti, Gherla, Aiud, Târgu Ocna, Sighet, Râmnicu Sărat, Arad, Jilava, Văcăreşti.

Închisoarea de la Sighet este, în prezent, un cunoscut memorial al victimelor comunismului, potrivit Agerpres.

14 mai, Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste. ”Calvarul Aiudului”

În memoria martirilor din închisoarea de la Aiud şi din alte temniţe ale regimului opresiv comunist a fost ridicat Monumentul marilor eroi ai neamului românesc numit ”Calvarul Aiudului”. Acesta a fost construit în sud-vestul oraşului Aiud pe locul cunoscut sub numele „Râpa Robilor”, în perioada 28 octombrie 1992 – 14 septembrie 1999.

Lucrarea îi înfăţişează pe martiri în chip de cruci, ducând în spate crucea neamului românesc. Are o înălţime de 18 metri, o lăţime de 6 metri şi o lungime de 27 de metri. Numele celor morţi au fost săpate în piatră pentru a aminti peste veacuri jertfa lor pentru neamul românesc.

În anul 2000, la Aiud a fost sfinţit Paraclisul de către arhiepiscopul Bartolomeu Anania, devenit mai târziu mitropolit al Clujului, fost deţinut al închisorii Aiud.

La intrarea în Paraclis, este scris mesajul: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor” (Matei 5, 10). Monumentul găzduieşte o icoană unicat a Maicii Domnului cu mâinile înălţate în rugăciune pentru cei care l-au mărturisit pe Hristos în temniţele comuniste. Prin grija părintelui arhimandrit Iustin Pârvu, şi cu binecuvântarea mitropolitului Andrei Andreicuţ, a fost ridicat în acest loc Schitul Înălţarea Sfintei Cruci pentru pomenirea tuturor martirilor neamului românesc.

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet a fost iniţiat, în 1992, de poeta Ana Blandiana, în calitatea sa la acel moment de preşedinte al Alianţei Civice. A fost realizat în următorul deceniu împreună cu soţul său, scriitorul Romulus Rusan, având alături o echipă de istorici, arhitecţi, constructori şi designeri, potrivit portalului http://www.memorialsighet.ro/.

Situat în extremitatea nordică a României, Memorialul are drept scop reconstituirea şi păstrarea memoriei unor popoare, în special a celui român, ”cărora timp de jumătate de secol le-a fost indusă în conştiinţă o istorie falsă”. Consiliul Europei a declarat, în anul 1998, Memorialul de la Sighet drept unul dintre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului european.

„În fiecare an, pe 14 mai, privim cu recunoştinţă către toţi cei care au suferit şi pierit în închisorile comuniste pentru curajul de a se opune regimului represiv, către cei care şi-au pierdut libertatea fizică, dar niciodată pe cea de gândire. Ziua de 14 mai 1948 a marcat cel mai mare val de arestări politice din istoria României şi, totodată, începutul unei perioade în care exprimarea liberă şi căutarea adevărului au fost plătite cu cel mai înalt preţ. Au urmat ani de persecuţie, suferinţă, închisoare şi chiar moarte pentru ‘crima’ de a apăra valorile, idealurile şi credinţa în valorile democratice.

Gulagul românesc a însemnat distrugerea clasei politice interbelice, epurarea intelectualităţii anti-regim. Represiunea din perioada comunistă a reprezentat o lovitură profundă dată societăţii româneşti, cu efecte adânci, care se resimt din plin şi astăzi”, conform http://www.iiccmer.ro.

 

Comentariu saccsiv:

Cei ce n-au fost ortodocsi nu pot fi numiti Sfinti ai inchisorilor.

Scoala de la Frankfurt

Repostez un articol din 2017, pentru cititorii mai noi:

Noua eră „întunecată” – Școala de la Frankfurt și corectitudinea politică

de Michael Minncino 

Winter, 1992 issue of FIDELIO Magazine.

traducere și preambul de Mircea Tănase

Preambul

Unul din cele mai importante momente în înțelegerea culturii politice de tip socialist și, implicit, a dogmei moderne a corectitudinii politice actuale este, fără îndoială, crearea Institutului pentru Cercetări Sociale de la Frankfurt, vector instituțional în propagarea disimulată a revoluției bolșevice. Plasat sub „acoperământ” cultural, morbul nihilist socialist vizează în acest caz civilizația de tip occidental, a cărei fundament creștin este menit a-l „maceră” în solventul ideologic al proaspătului organism revoluționar cunoscut mai târziu sub denumirea de Școala de la Frankfurt.

Subversiv prin natură sa, Institutul este o agregare a forțelor intelighenției internaționale socialiste, care înțeleg că lupta cu frontul occidental, eșuată fiind sub raport militar după 1919, trebuie purtată nu de un proletariat revoluționar clasic-model bolșevic, a cărei „ridicare” este de altfel problematica sub raport social și politic, ci de o avangardă „științifică” ce prin demersuri persuasive asumă o conducere „iluminată” spre comunizarea statelor aflate sub influență. Dezavuați în URSS pentru „deviaționism” ideologic, primii actanți – Antonio Gramsci și Georg Luckacs creează un model de preluare și comunizare a statelor plecând de la premise diferite în raport cu cel de forță și represiune instaurat în Rusia. Modelul „pas cu pas”, consideră artizanii, este mult mai adaptabil și mai eficient pentru că vizează „suprastructura” existentă în miezul creștin al societăților vestice și a căror demantelare sub raport cultural va crea cu adevărat un „om nou” perfect reeducat, pentru că acesta, spre deosebire de cel reeducat brutal, își va iubi noul sine comunist, având un suflet nou. El este cu atât mai eficace cu cât se desfășoară ocult, sub masca instituțiilor existente, sub prestigiul științelor timpului, în esență însă lucrând spre metastazierea întregului țesut socio-politic. Se instaurează astfel un război de guerilă, asimetric, în raport cu proprii cetățeni, insesizabil pentru că se desfășoară sub coordonatele și sub umbrela regimurilor democratice, inapte în a dezvolta forme de răspuns „imunologic”. Artă a transformării sociale ce ține de domeniul magicului, preluarea subtilă a comandamentelor ideologice, cere timp și pricepere, precum și un instrumentar științific demn de un alchimist renascentist, model al magicianului brunian teoretizat de Ioan Petru Culianu.

În creuzetul transformării sociale totale vor fi astfel infuzate cele mai diverse și inovative tehnici și tehnologii, inserate în sociologie, psihologie, demografie, arte vizuale, comunicare politică și tehnologiile comunicațiilor, care pe parcursul a aproximativ 100 de ani vor gesta în principal în SUA și Europa Occidentală pentru a se disemina și impune apoi ca model global.

Teza articolului de față este că modelul social transformist al Școlii de la Frankfurt este actualmente instaurat în majoritatea societăților occidentale, sub forma corectitudinii politice, ca dogmă a societăților democratice, care sunt pe cale să își piardă modelul identitar creștin și să se prefacă într-un tot comunizat supranațional, realizând astfel visul artizanilor săi a „societății fără clase”, dar și fără Dumnezeu, căci precum remarcă Dostoievsky, „omul fără țară e și fără Dumnezeu”. Parcursul istoric, ideologic, precum și perspectivele ce se întrevăd vor fi analizate în cele ce urmează.

“Păsările care se nasc în colivie au impresia ca a zbura e o boală”

Dan Negru:

“Ascultam azi dimineață știrea cu limitarea km pe care să-i faci cu mașina. Nici nu mai contează dacă e reală știrea sau nu! E decembrie! Eu n-am nicio îndoială că se va întoarce comunismul. Degeaba decembrie ‘89. Se va întoarce altfel,în versiune hi-tech,dar se va întoarce. Comunismul nu a fost niciodată compromis tocmai pentru ca se pregătește revenirea lui.Nu cred că va fi pe tura mea dar copiii mei îl vor prinde. Va fi cu multinaționale în loc de colhozuri,cu social-media în loc de manuale școlare comuniste,cu corporatiști în loc de uteciști…

Și cei din colivii vor fi fericiți. Temnița cu oameni fericiți !

Abia atunci generația lui ‘89 va fi uitată definitiv! Pentru că avea dreptate Jodorowski : “păsările care se nasc în colivie au impresia ca a zbura e o boală”.”

Este vorba despre stirea:

Strategia „România Neutră – 2050”: mașina personală, folosită cel mult 6 500 km/an

Din pacate, Dan Negru nu vede intregul tablou:

Domnule Dan Negru, disparitia cash-ului nu este fenta sau pista falsa

Sau mai rau, este un intrus cu treaba.

Citatul cu pasarile este insa interesant.

Vizionati va rog si:

Prikoke

 

Petre Ţuţea (6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991)

Foto: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/petre-tutea-sau-filosoful-pe-intelesul-tuturor-75758.html

Petre Ţuţea:

„O babă murdară pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor”.

Arestat de comunişti şi anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi arestat din nou la 22 decembrie 1956 şi condamnat la 10 ani închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”, 1957. I se intentează un nou proces în 1959 şi este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a făcut 8 ani (1956-1964), la Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari şi mai ales la Aiud. În total, 13 ani de închisoare.

Cititi va rog mai multe la:

Petre Țuțea. Vocația filosofală și puterea mărturisitoare a românului

Cititi va rog si:

Petre Ţuţea: „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”

 

Fara compromis

Comentariul fratelui mircea.v la articolul 17 ani de la mutarea la Domnul a parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa:

Fara Compromis – Parintele Gheorghe Calciu

– Parinte, povestiti-ne despre felul de presiune la care ati fost supus in cea de-a doua detentie!
– Din cand in cand anumitit senatori sau reprezentanti din America, din Departamentul de Stat, veneau in Romania si intrebau despre mine. De cate ori un senator sau altcineva, la nivel oficial, venea din America, eram adus de Securitate la Bucuresti si hranit bine. Sotia era invitata la mine si fiului meu ii era permis sa ma viziteze. Imi spuneau: „Vedeti, Parinte, ce bine santeti tratat aici. Acum si sotia poate sa vina saptamanal sa va viziteze!”. Asta dura numai vreo 2 sau 4 zile, caci dupa ce oficialii Americani paraseau Romania, eram trimis din nou la inchisoare. Cunosteam deja sistemul lor, nu era nimic nou pentru mine.
Insa o data unul dintre senatorii americani mi-a scris o scrisoare. Securitatea i-a dat scrisoarea sotiei, si sotia mi-a adus-o. Acest senator imi spunea ca daca semnez o scrisoare cerandu-i „Altetei Sale” Ceausescu sa ma ierte, voi fi eliberat. Vorbise cu oamenii apropiati lui Ceausescu, care il asigurasera ca daca semnez asa ceva, voi fi eliberat in trei zile. Sotia mi-a adus scrisoarea. Ea nu a spus nimic. Fiul meu, in schimb, a fost foarte impresionat de Securitate. Lui ii spusesera: „Tatal tau este foarte mandru. Nu este un preot adevarat! Din cauza mandriei lui, a refuzat sa semneze aceasta cerere si sa fie cu tine. Te-a abandonat chiar acum, cand ai nevoie de un tata sa te ghideze, sa te protejeze si sa te invete ce este bine si ce este rau”. Sotia mea nu a spus nimic, pentru ca si ea era impotriva Securitatii, insa fiul meu a fost influentat de ei. Mi-a spus: „Tata, esti atat de mandru! Nu ma iubesti. M-ai lasat singur. M-ai abandonat si preferi sa stai in inchisoare, sa mori acolo si sa te faci singur erou al Bisericii din Romania, in loc sa fii cu mine!”. Aceasta m-a ranit foarte, foarte adanc. Am fost foarte necajit. Nu am putut decat sa spun: „Andrei, daca semnez aceasta scrisoare si sunt eliberat, in doi ani iti vei pierde orice respect fata de mine. Lasa-ma sa stau aici!”. Si fiul meu a acceptat raspunsul. [nota: baiatul era de 15 -16 ani]

Scandalul Lasconi si socialismul LGBT

Dupa cum stiti:

Fiica primaritei Elena Lasconi este dezgustata de mama ei care a indraznit sa declare ca familia este formata dintr-o femeie si un barbat. Iar USR o elimina de pe lista pentru europarlamentare

Oana Lasconi, fiica Elenei Lasconi, a mai spus insa si alte lucruri, conform Libertatea:

Poziția mea politică este de stânga, însă nu stânga românească actuală sau istorică. Sunt socialistă pentru că susțin cu tărie că avem de unde să îi ajutăm pe toți. În loc să dăm bani pe războaie, trebuie să îi hrănim pe cei înfometați. Sunt anticapitalistă pentru că lumea actuală prioritizează profitul chiar și peste supraviețuirea omenirii. Putem să avem o piață liberă și de succes și fără să facem sacrificii abjecte sau să concentrăm averea planetei într-o mână de oameni”

Unii considera ca a fost o regie mama – fiica, mai ales dupa ce s-a descoperit aceasta fotografie:

Conform https://ziare.com/elena-lasconi/elena-lasconi-lipsa-stampila-buletin-referendum-familie-1834874:

În fotografia postată pe 26 mai 2019, Elena Lasconi arăta că a votat la alegerile parlamentare. De pe spatele buletinului pare să lipsească însă ștampila de la referendumul pentru familie, care a avut loc în perioada 6-7 octombrie 2018.

Prezentatorul TV, Dan Negru, a observat atent situația creată, remarcând, și el, că fiica Elenei Lasconi susține socialismul, ceea ce l-a intrigat foarte tare, conform https://www.kanald.ro/dan-negru-reactie-dura-vizavi-de-situatia-dintre-elena-lasconi-si-fiica-ei-un-om-care-isi-creste-copilul-in-spiritul-unei-doctrine-criminale-20361311:

„Am văzut cum fiica se declară susținătoarea sistemului socialist. Cărțile și definițiile spun că e faza incipientă a comunismului.

Fata se declară luptătoare anticapitalistă, luptă împotriva sistemului capitalist.

Dacă fata își înjură familia, eu mi-o apăr pe a mea. Bunicul meu a fost deportat în Bărăgan, în anii 50, și încă mai am biletul lui de eliberare, l-a păstrat tata, îl păstrez și eu și o să-l arăt copiilor mei.”

„Zeci de mii de români au fost deportați și uciși din cauza unei ideologii criminale. Peste câteva săptămâni se face decembrie. Oamenii au murit în decembrie la mine acasă, în Timișoara, în București și în multe alte orașe, luptând împotriva unei ideologii criminale.”

„Un om care își crește copilul în spiritul unei ideologii, unei doctrine criminale nu are voie să facă politică într-o țară care a avut zeci, mii de morți din cauza acestei ideologii. Să le spunem asta tuturor! Să le spunem copiilor noștri că nu contează cu ce mână ucizi, cu dreapta sau cu stânga, e tot crimă.

Paradoxul cel mai mare e că mumă-sa e primăriță în Câmpulung! Ăsta-i orașul care la dat pe Radu Gyr, unul dintre sfinții închisorilor comuniste. Până la urmă, Iorga avea dreptate: „O țară care nu-și cunoaște trecutul e ca un copil care nu-și cunoaște părinții” și nu-s puțini”.

Intr-o emisiune de ieri de pe Realitatea tv, Cristian Unteanu declara ca, din surse de el stiute, a aflat faptul ca se pregateste intens crearea unui partid cu finantare uriasa si cu sediul undeva prin Belgia, Olanda sau chiar Franta. Un partid cu doctrina in primul rand LGBT si discurs cu mult mai dur decat tot ceea ce am auzit in ultimii ani din tabara partidelor progresiste. Si adauga faptul ca este sigur ca discursul tinerei Oana Lasconi n-a fost creatia ei.

Dar Cristian Unteanu este mason:

Pentru ca se inchina la LUCIFER, masonul CRISTIAN UNTEANU “demonstreaza” ca ORTODOXIA e VINOVATA de VIOLURILE DIN ROMANIA. In plus minte serpeste, caci STATISTICILE DEMONSTREAZA ca la VIOLURI primitiva Romanie ortodoxa e departe de tarile ce conduc detasat. Edificator, CINE E IN FRUNTE…

O fi reala informatia sa? Si de ce ne-ar spune toate acestea?

Cred ca nu-i exclus sa asistam la crearea unei astfel de monstruozitati. Un soi de revenire la originile socialismul, ba chiar cu mult mai mult. Caci, sa nu uitam ca in doctrina de inceput a socialismul si a ceea ce i-a urmat (bolsevismul) la loc de cinste figura distrugerea familiei, homosexualitatea si tot ceea ce mintea desfranata putea inchipui:

REVOLUTIA BOLSEVICA si SEXUL / Nationalizarea femeilor, orgii publice educative, educatie sexuala cu practica in tabere scolare, abolirea familiei, copiii rezultati apartin statului, parade homosexuale nud, avort fortat 

„LE ADUCEM CIUMA” – Rolul freudismului în transformarea valorilor tradiționale din lume

Pe urma au lasat-o mai moale, dar de niste ani incoace au reinceput din ce in ce cu mai multa forta.

Cititi va rog si:

Istoricul celui mai periculos proiect politic din istoria post decembrista. O alianta fundamental anticrestina si antinationala, avand cea mai neagra doctrina de stanga din intreg esicherul politic romanesc

Deci informatia lui Cristian Unteanu poate fi reala. Sau daca nu se va crea totusi o astfel de constructie politica, oricum sunt sigur ca vom asista in randurile progresistilor neo marxisti la un discurs din ce in ce mai dur.

Si de ce ne-ar dezvalui masonul treburile astea? Probabil ca sa puna gaz pe foc. Si din nou ne reamintim de spusele unui alt mason (dar cu mult mai important) din secolul XIX despre vremurile de final. Albert Pike:

“Vom dezlănțui nihiliștii și ateii și vom provoca un formidabil cataclism social, care în toată grozăvia sa va arăta în mod clar națiunilor efectul ateismului absolut, originea sălbăticiei și a turbulențelor celor mai sângeroase.

Apoi peste tot, cetățenii, obligați să se apere de minoritatea mondială a revoluționarilor, îi vor extermina pe acei distrugători ai civilizației și mulțimea, dezamăgită de creștinism, ale cărei spirite deiste vor fi din acel moment, fără busolă sau direcție, nerăbdătoare pentru un ideal, dar fără să știe spre ce să-şi manifeste adoraţia, va primi adevărata lumină, prin manifestarea universală a doctrinei pure a lui Lucifer, adusă în cele din urmă în faţa ochilor publicului.

Această manifestare va rezulta din mișcarea generală reacționară care va urma distrugerii creștinismului și ateismului, ambele cucerite și exterminate în același timp.”

Pentru cititorii mai noi care inca n-au inteles cine sunt cei insirati mai sus:

– socialistii sunt cei ce vor provoca formidabilul cataclism social

– cei ce se opun acestora au la prima vedere intentii bune dar se vor lasa influentati, ba chiar condusi, de catre cei ce, indepartandu-se de crestinism, si-au umplut mintea cu nerozii new age, care new age e poarta spre doctrina lui Lucifer…

Chiar aseara am urmarit o emisiune la Metropola tv, in care Madalin Ionescu si invitatii sai (in general toti cunoscuti ca fiind in linii mari anti sistem) pregateau de zor terenul in acest sens. Despre aceasta emisiune voi scrie insa un articol separat, amintind, desigur si despre cei despre care deja am si scris.

Rusia: Sfantul Ioan Kochurov, primul din seria de mucenici ucisi de bolsevici

„Preoţii au fost prinşi şi trimişi la sediul Consiliului Muncitorilor şi Reprezentanţilor Soldaţilor. Unul din ei, Preotul Ioan a încercat să protesteze şi să clarifice situaţia. A fost lovit de mai multe ori peste faţă. În ţipete şi vociferări mulţimea agitată l-a mutat pe preot la aerodromul din Tsarskoye Selo. Acolo s-a tras asupra preotului nejutorat. Acesta a căzut doborât, sângele ţâşnindu-i peste sutană.Moartea însă nu l-a luat pe loc. A fost tras de păr şi cineva din mulţime a strigat: „Terminaţi-l ca pe un câine”:

Sfantul Ioan Kochurov, primul din seria de mucenici ucisi de bolsevici

Cititi va rog si:

Scurt istoric al conflictului dintre Biserica Ortodoxa si statul sovietic, de la revolutia bolsevica pana la destramarea URSS

 

28 octombrie: Mircea Vulcănescu

La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniță grea. Judecarea recursului s-a prelungit pînă în ianuarie 1948, cînd instanța a menținut pedeapsa din ’46.

Cititi va rog mai multe la Calendarul zilei 28 octombrie: 71 de ani de la moartea lui Mircea Vulcănescu, „erudit savant creștin, care a murit ca un adevărat martir” de pe R3media.

Cititi va rog si:

Eugen Mihaescu: Bolşevicul şi martirul

Fişa personală a lui Mircea Vulcănescu întocmită de Legaţia U.R.S.S. din Bucureşti

Mircea Vulcanescu s-a intins pe podeaua rece a temnitei pentru ca un detinut epuizat sa se aseze peste el pentru a se incalzi. Din aceasta cauza s-a imbolnavit grav la plamani iar la 28 octombrie 1952 s-a mutat la Domnul

MIRCEA VULCANESCU – ucis de puscaria bolsevica la 28 octombrie 1952

Ce scria MIRCEA VULCANESCU despre TINERII LEGIONARI impiedicati de slugile MASONERIEI sa pune o CRUCE la Mormantul Eroului Necunoscut …

VIDEO: Cetateni de onoare Aiud – JUSTIN PARVU, ILARION FELEA, MIRCEA VULCANESCU

 

SFINȚII ÎNCHISORILOR: Părintele Constantin Sârbu (1905-1975) de la biserica Sapienței a fost deshumat. Conform martorilor trupul său este plin de bună-mireasmă

Atitudini: Părintele Constantin Sârbu de la biserica Sapienței a fost deshumat. Imagini

La aproape 50 de ani de la adormirea sa, Părintele Constantin Sârbu, mărturisitor și trăitor al lui Hristos în gulagul comunist, a fost deshumat astăzi, 18 octombrie. Mormântul Părintelui se află în curtea bisericii Sapienței din București.

Conform mărturiilor mai multor participanți la deshumare, se pare că trupul Părintelui este plin de bună-mireasmă și transmite o stare de bucurie și har. Pentru moment trupul Părintelui a fost depus în capela din spatele bisericii Sapienței.

„Părintele Constantin Sârbu (1905-1975) a fost unul dintre preoții mărturisitori din vremea prigoanei comuniste. Viaţa lui, urzită din lacrimi şi har, a fost o jertfă neîncetată pentru Dumnezeu şi semeni. Condamnat în 1954 la 8 ani de închisoare, a trecut prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla(1956-1962) și Dej (1955) și lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959), primind şi 2 ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Eliberat în 1964, a fost numit paroh la Biserica Sapienţei din Bucureşti, pe care a transformat-o în scurt timp într-o adevărată oază de credinţă şi mărturisire în mijlocul deşertului comunist”, relatează site-ul doxologia.

Pr. Constantin Sârbu a fost hirotonit preot în anul 1934 de către PS Nifon Criveanu pe seama Catedralei Episcopale din Huși și a rămas un slujitor devotat altarului până la sfârșitul vieții sale, spovedind și alinând durerile a multor oameni ce alergau cu nădejde la ajutorul și epitrahilul său.

Despre hirotonia sa, Părintele avea să consemneze: „Stând în faţa icoanei Sfintei Fecioare şi rugându-mă cu lacrimi, cerându-i sprijin şi ocrotire, de unde până atunci eram timid şi temător, lipsit de curaj, m-am ridicat plin de putere, numai lumină, numai dorinţă de a sluji supremul Adevăr, aducând la picioarele lui Iisus propria făptură, fără a avea a mă mai teme de nimeni”.

Alături de soția sa, va oblădui suferințele multor oropsiți, fondând în Huși un cămin social pentru bătrâni și copii orfani.

În 1941 soția îi moare și rămâne singurul sprijin pentru cele două fetițe ale sale.

La 9 octombrie 1954, părintele Constantin Sârbu era condamnat prin Sentinţa nr. 2168 a Tribunalului Militar Bucureşti, la 8 ani închisoare şi 3 ani interdicţie corecţională, pentru „uneltire contra ordinii sociale”.

Perioada detenției și-o va petrece în penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla (1956-1962), Dej (1955) şi lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) şi Salcia (1959). Torturat și înfometat se îmbolnăvește de ulcer duodenal, însă va rămâne neclintit în mărturisirea de credință până la eliberare: „M-au ars cu fierul roşu la tălpi, mi-au smuls barba, m-au bătut, dar le-am spus: «Puteţi să mă chinuiţi cât vreţi, dar nu mă lepăd de Hristos»”.

După eliberare, în 1964, va primi cheile bisericii Sapienței care 40 de ani fusese închisă și era într-o stare avansată de degradare, o va restaura și va liturghisi în altarul ei până la sfârșitul vieții.

Mai multe mărturii despre Părintele Constantin Sârbu puteți afla din cartea: Sfinții închisorilor, editată la mănăstirea Paltin Petru-Vodă).

Să ne reamintim faptul că Biserica Ortodoxă Română a demarat procesul de canonizare a unor martiri și mărturisitori din temnițelor comuniste pentru anul 2025.

Mai multe fotografii la:

https://www.atitudini.com/2023/10/parintele-constantin-sarbu-de-la-biserica-sapientei-a-fost-deshumat/

 

88 de ani de la nașterea lui Paul Goma

R3media: Calendarul zilei 2 octombrie: 88 de ani de la nașterea lui Paul Goma

Pe 2 octombrie 1935, în satul Mana, județul Orhei din Basarabia, se năștea scriitorul Paul Goma, unul dintre cei mai cunoscuți opozanți ai regimului comunist, informează Moldpres.

În martie 1944, pe când Paul avea doar 9 ani,  familia Goma se refugiază în Transilvania. În 1949, Paul Goma intră prin concurs elev bursier la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. În 1952, înaintea ultimului an de liceu, află că fusese exmatriculat din toate școlile din țară, după ce în luna mai același ani fusese convocat la Securitatea din Sibiu și „reținut” opt zile pentru că vorbise în clasă despre partizanii din munți și… ținea „un jurnal intim codificat”. După mai multe încercări la alte licee, tatăl său reușește să-l înscrie a Liceul „Negru Vodă” din Făgăraș.

În 1954, dă examen de admitere, simultan, la Universitatea București (Filologie) și la nou-înființatul Institut de literatură și critică literară „Mihai Eminescu” (fosta Școală de Literatură, numită și fabrica de scriitori). Reușește la ambele examene, dar alege Institutul care, în 1955, este transformat în secție la Facultatea de Filologie a Universității București.

În 22 noiembrie 1956, Paul Goma este arestat la Universitate, dus la Ministerul de Interne și anchetat, acuzat fiind de tentativă de a organiza o manifestație ostilă de solidaritate cu Revoluția din Ungaria. Abia în iunie 1957 i se aduce la cunoștință sentința: doi ani închisoare corecțională pentru delictul de agitație publică.
După anii de închisoare, în 1958, a fost trimis în Bărăgan, cu domiciliu obligatoriu, în satul Lăţeşti, raionul Feteşti, unde a stat până în 1962.

În noiembrie 1961 i se prelungește restricția domiciliară cu încă 24 luni. Paul Goma protestează, în scris, împotriva „prelungirii”; va fi eliberat înainte de termen abia în ianuarie 1963. În 1965, ca urmare a „decretului Ceaușescu” (ce permitea foștilor deținuți politici să-și continue studiile universitare), Paul Goma – căruia nu i se aprobase reînmatricularea în anul III, deși, legal, avea acest drept – dă examen de admitere și reușește la Facultatea de Filologie, Universitatea București.

În decembrie 1966, debutează în revista „Luceafărul” cu povestirea „Când tace toba”. În august 1968, Paul Goma se căsătorește cu Ana Maria Năvodaru. Apare în librării volumul de debut „Camera de alături”, singura carte pe care Paul Goma a reușit să o publice în România înainte de plecarea în exil.

În urma invadării Cehoslovaciei, în august 1968, fiind impresionat de politica României faţă de Moscova, a devenit membru al Partidului Comunist Român (PCR). În 1971, a fost însă exclus din PCR, ca urmare a publicării integrale a romanului ”Ostinato”, în RFG, după ce în ţară fusese supus cenzurii.

În primăvara anului 1977, printr-o scrisoare deschisă, difuzată de postul de radio ”Europa liberă”, s-a solidarizat cu mişcarea ”Charta 77” a intelectualilor cehi. La 1 aprilie 1977, a fost acuzat de înaltă trădare şi arestat, dar, în urma protestelor internaţionale, a fost eliberat, la 6 mai. La 14 aprilie 1977, a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din România (USR), al cărei membru era din august 1968.

În noiembrie 1977, lui Paul Goma i-a fost retrasă cetăţenia română, astfel încât scriitorul a plecat în Franţa, unde s-a şi stabilit definitiv împreună cu familia. Aflat în Franţa, Goma a refuzat în 1980 oferta de a primi cetăţenia franceză.

În 1971, romanul „Ostinato”, interzis de cenzură în România, apare la Editura „Suhrkamp” din Germania, apoi în Franța la „Gallimard”. În 1972, la Târgul de Carte de la Frankfurt i se lansează a doua carte tradusă în germană „Ușa noastră cea de toate zilele”. În 1976, apare în traducere franceză, la Gallimard, romanul „Gherla” (roman autobiografic bazat pe propria experiență în această închisoare).

La 20 noiembrie 1977, Paul Goma cu soția și fiul lor pleacă pentru totdeauna din România. Sosiți cu pașapoarte turistice la Paris, cer imediat azil politic. În februarie 1978, Paul Goma începe să scrie cartea de mărturii „Culorile curcubeului” care va fi publicată în anul următor în franceză, cu titlul „Le tremblement des hommes”.

A editat peste 40 de cărţi: „Ostinato”, „Gherla”, „În cerc”, „Garda inversă”, „Culorile curcubeului ’77”, „Patimile după Piteşti”, „Soldatul cîinelui”, „Bonifacia”, „Din Calidor”, „Arta refugii”, „Astra”, „Sabina”, „Amnezia la români”, „Justa”, „Jurnale”, „Basarabia” (2002) ș.a.

În aprilie 2013, Paul Goma a primit cetăţenia R. Moldova. Scriitorul a trecut la cele veșnice în noaptea de 24 spre 25 martie 2020, la vârsta de 84 de ani.

Deși exista o controversă în acest sens, senatorul Varujan Vosganian a arătat că Paul Goma a murit ca cetățean român.

Înaltpreasfințitul Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a decis decorarea post-mortem a scriitorului Paul Goma cu distincția ”Crucea Mitropoliei Basarabiei pentru mireni”, „…ca semn de prețuire a mărturisirii creștine din opera sa și pentru curajul de a înfrunta dictatura ateistă, de a denunța atrocitățile regimului sovietic de ocupație din Basarabia, oferind un exemplu de rezistență prin cultură şi civism”.

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

PAUL GOMA a fost considerat ANTISEMIT din cauza eseului “Saptamana Rosie” si a fost exclus de catre evreul Vladimir Tismăneanu din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România / Este considerat si negaționist al Holocaustului din România din cauza opoziției sale față de Raportul Comisiei Wiesel

PAUL GOMA: Basarabia si evreii