SACCSIV – blog ortodox

Video: CUM S-A HOTARAT ca Mostele Sfantului Gheorghe Calciu Dumitreasa sa fie bagate inapoi in tarana

Posted in Uncategorized by saccsiv on noiembrie 21, 2016

Bloguri ortodoxe despre Sfintitul Marturisitor GHEORGHE CALCIU DUMITREASA – 9 ani de la adormire, doi ani de la aflarea sfintelor sale moaste

Posted in Uncategorized by saccsiv on noiembrie 23, 2015

ATITUDINI: „Nu avem nimic de discutat”-Note informative despre comportamentul Pr. Gheorghe Calciu în penitenciarul Aiud

Sursa: „Alexandru

Data: 10.06.1980

Locul: penitenciarul Aiud

Notă informativă

În dimineaţa zilei de 10 iunie a.c. deţinuţii C.S.S. au fost reţinuţi în cameră pentru a fi văzuţi de comandantul penitenciarului.

În adevăr, acesta avenit, dar a vorbit numai cu deţinutul Calciu Dumitreasa Gheorghe. Pe timpul discuţiei care a durat cca. 15 minute şi a fost cam „tăioasă” din ambele părţi, comandantul a cerut deţinutului să iasă la muncă, nu la munca care o vrea el, ci la munca hotărâtă de comandantul penitenciarului;

„refuzul la muncă este o faptă gravă care se pedepseşte aspru”;

„comanda penitenciarului şi toate cadrele sunt obligate să apere ţara de elemente ca el (Calciu), un fost legionar notoriu, un fost şi actual duşman”; „fiindcă refuză munca şi persistă în acest refuz ba mai este şi obraznic în răspunsurile pe care le dă, va fi pedepsit cu izolare până va accepta să muncească acolo unde i se ordonă”.

La toate cerute de comandant, deţ. Calciu a răspuns întâi blând, apoi din ce în ce mai aprins, cu un pregnant accent maliţios şi ironic, pozând când în martir (supus exterminării, mâncare proastă, fără cămăşi), când bravând (duceţi-mă la izolare pentru totdeauna, Dumnezeu are grijă de mine şi de familia mea etc.).
A repetat mereu aceleaşi vechi idei ale sale: persoană sechestrată, nu recunosc
sentinţa, sunt preotul Calciu nu deţinutul Calciu, nu muncesc
niciodată pentru puşcăriile voastre etc. Singura noutate (Pentru Sursă care nu
mai stătuse de vorbă cu Calciu de şase săptămâni), a fost ideea că „fiindcă
este forţat acceptă să muncească, dar în condiţii de fabrică nu în condiţii
degradante, tot în celulă şi bătând cuie”.

A mai arătat că „nu a fost legionar ci s-a făcut vinovat de găzduirea unui legionar”; „nu sunt
duşmanul nimănui dar vă vine mai la îndemână să-mi faceţi astfel de reclamă ca
să fugă oamenii de mine şi să mă creadă un monstru”.

A arătat şi a insistat asupra faptului că „nu îl sperie nicio ameninţare nici chiar cu
moartea lentă despre care nu se vorbeşte dar se practică cu el”
; „este
conştient că face rău colegilor lui, dar nu poate abdica de la principiile după care se conduce mereu”.

A pomenit numele unei singure persoane vinovată – după el – de tot ce i se întâmplă.

De asemenea a mai strecurat unele din preceptele sale, el nu caută să se răzbune pe nimeni
niciodată – judecătorul suprem, dacă va găsi necesar, va pedepsi el, etc.

Sursa a rămas cu deţinutul Calciu în cameră toată ziua. Nu s-a mai deschis discuţia despre cele
petrecute dimineaţa şi Calciu a fost convins că în acea zi sau în următoarele va fi trimis la izolare.

Să se insiste prin reţeaua informativă pentru a-l determina să participe la muncă, aşa cum s-a stabilit în plan.

21.07.1980

Colonel
C. P.

Sunt adus aici pentru exterminare. Sunt
adus în penitenciar pentru exterminare, în ţara românească, în 1980!

Redat din L.română

Nr. 0013/ 01.12.1979

Notă

Cu discuţiile purtate de un ofiţer din Ministerul de Interne şi deţinutul Calciu Dumitreasa Gheorghe.

Ofiţerul: – Luaţi loc.

Calciu: – Credeţi că mă exterminaţi aici?

O: – Aţi făcut o cerere de graţiere dumneavoastră?

C: – Eu? Eu am nevoie de graţierea dumneavoastră? Eu n-am nevoie de graţiere.

– Cererea de graţiere este făcută de soţia dvs.?

– Nu ştiu.

– Vă mai întreb încă odată: aţi făcut o cerere de graţiere, dumneavoastră? Sau a făcut soţia
dumneavoastră vreo cerere de graţiere? Că cererile de graţiere sunt nişte acte
de clemenţă şi am dori să ştim, dumneavoastră aţi făcut-o, soţia?

– N-am nevoie de clemenţă de la dumneavoastră şi a altora. N-am nevoie de clemenţă.

– Consideraţi că cererea soţiei…

– Nu avem ce discuta, nu avem absolut nimic. Am terminat de discutat.

– I-aţi dat mandat soţiei s-o semneze?

– N-am dat nimic, n-am nevoie de nimic. Am nevoie să mă exterminaţi. M-aţi adus la exterminare
aici. Crimă şi bestialitate, asta este, în ’79 – ’80, crimă şi bestialitate.

– Care este explicaţia că, totuşi, soţia dumneavoastră a făcut această cerere?

– Da’ ce mă interesează?

– Nu este făcută cu asentimentul dvs.?

– Nu mă interesează, dar n-am nimic de discutat cu dvs., domnule.

– Atunci, cum se explică totuşi faptul că s-a făcut această cerere? Daţi-mi explicaţii pentru
cererea care a făcut-o soţia. A fost făcută cu asentimentul dvs.? Doriţi într-adevăr să fiţi graţiat?

– Nu am nevoie de nimic, nu am nevoie de nimic. Am nevoie de justiţie, să se pună capăt
acestor crime şi înscenări în ţara asta.

– Pentru că cererea este adresată Consiliului de Stat.

– Să cereţi graţiere dvs. la înscenatori, criminali, la ăştia să cereţi…

– Eu te rog să…

– Ce să mă rugaţi, nu mă rugaţi nimic.

– Să ai o atitudine cuviincioasă.

– Nu am de discutat cu dumneavoastră.

– Şi să aveţi o comportare corectă în penitenciar.

– Corectă? Corectă da? Cu crima şi cu bestialitatea?

– Noi doream să cunoaştem poziţia dvs. în legătură cu cererea de graţiere.

– Nu. Asta-i poziţia mea. N-am nevoie de nimic, de nimic n-am nevoie. Să vă graţieze pe dvs.

– Deci dumneata nudoreşti?

– Nu doresc nimic. Lăsaţi-mă în pace. Să fiu lăsat să mor aici.

– De ce nu vorbiţi calm?

– Nu vorbesc pentru că sunt sătul de crime. Sunt adus aici pentru exterminare.

Sunt adus în penitenciar pentru exterminare, în ţara românească, în 1980!

– Prin ce argumentezi acest lucru?

– N-am nevoie să argumentez cu nimic, de aceea nici nu stau de vorbă.

…………………………………la cuvântul acesta, la exterminare.

– O să spun eu poate anul viitor. Dar cine sunteţi dvs. ca să vă spun? Înscenatorul? Asta sunteţi dvs.

– Şi atunci, care este explicaţia acestei cereri de graţiere, totuşi? Este adresată Consiliuluide Stat.

Vrem să înţelegem şi noi.

– Nu v-am spus odată că n-am nevoie de nimic?

– Da. Este adresată Consiliului de Stat.

– Nu umblaţi cu minciuni de astea şi cu ticăloşii. Ce, n-am mai văzut crime şi înscenări?

– Noi vă adresăm rugămintea să aveţi o comportare civilizată.

– N-am nevoie. Civilizată? Cu criminali, cu asasinii de aici?

– Şi nu jigniţi organele de stat.

– Cum să nu vă jignesc? Vă jignesc, că sunteţi criminali şi m-aţi adus aici la exterminare.

– Vă rugăm cu insistenţă să fiţi ordonat şi disciplinat.

– Nu mai am ce discuta.

– Deci nu mai avem ce discuta?

– Nu avem nimic de discutat.

Articol preluat din Revista ATITUDINI nr.40
[1] Din Arhivele Dosarelor CNSAS.

Bucovina Profunda: 21 noiembrie – Sfintitul Marturisitor Gheorghe Calciu – 9 ani de la adormire, doi ani de la aflarea sfintelor sale moaste

Cinstit de straini, prigonit de români, care găsindu-i sfintele moaşte le-au ingropat inapoi in lut, Parintele Gheorghe Calciu rămâne unul din cei mai mari sfinţi mărturisitori ai secolului XX

Memorialul durerii:

(more…)

Video (trailer) “7 CUVINTE” – Povestea unui biruitor GHEORGHE CALCIU. Si o rugaminte: nu mai puneti filmul integral pe youtube

Posted in Uncategorized by saccsiv on martie 10, 2015

SERGIU CIOCARLAN: “Eu VREAU SA FIU LIBER. Nu vreau sa tremur pentru un biet serviciu sau pentru ca nu mai exist ca asigurat al CAS”. Din prefata la “Mărturisitorul de care vă temeţi”, o carte închinată Sfințitului Mărturisitor Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Posted in Uncategorized by saccsiv on octombrie 27, 2014

Un roman care demască actualitatea bântuită de înrobiri de tot felul

Cartea are aprox. 500 pagini și costă 12 lei. Poate fi comandată pe pagina de Comenzi.

Din Prefața autorului:

A rânduit Domnul să scriu încă o carte! O carte despre Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, model de bărbăţie duhovnicească şi de rezistenţă a Bisericii în vreme de prigoană. Mă minunez de purtarea Sa de grijă, fiindcă eu însumi aveam mare nevoie de ea. Dl Costion Nicolescu îmi mărturisea, referitor la o carte publicată în aprilie, anul acesta, Literatura în lumina Ortodoxiei, că este un copil tare reuşit. Păstrând analogia, consider că Mărturisitorul de care vă temeţi este o minune de copil ce se naşte într-un moment foarte important al vieţii mele. Pentru mine este o bucurie, mai mare, cel puţin acum, decât bucuria care m-a însoţit la apariţia celorlalte cărţi. În ultima vreme am publicat, este adevărat, câteva cărţi a căror lectură a stârnit diferite reacţii: pasiune, interes, adeziune, invidie, teamă, vituperări. O remarcă mi s-a părut plină de miez: „Dacă s-ar fi spus numai de bine de cărţile tale, ar fi fost o problemă.” Ei bine, iată că apare încă o carte care a întâmpinat multe oprelişti, întârzieri, împotriviri şi care, fără îndoială, se va confrunta cu o acută rezistenţă în timp. Sunt conştient de consecinţele scrisului pentru că ştiu că ce I-am cerut lui Hristos nu este o delectare, un gratuit joc al cuvântului, ci un har care se primeşte cu un preţ necunoscut cititorului. Mulţumesc Domnului şi Sfântului Ierarh Dosoftei, acest minunat luminător, care mi-au purtat de grijă cât timp am traversat pustia cuvintelor amăgitoare ale acestei lumi, sfătuindu-mă a mă însoţi doar cu cele alese şi neprihănite cuvinte. Îi mulţumesc Părintelui Gheorghe Calciu pentru că m-a însoţit mereu, învăţându-mă să nu dezertez, să nu fiu laş, ci să-l apăr pe el şi pe toţi cei care au suferit şi încă mai suferă întro societate tot mai slugarnică, tot mai debitoare înregimentărilor de tot felul, care nu suportă valoarea şi succesul, sfinţenia şi eroismul, preferând mediocritatea şi tot ce-i îndoielnic, compromisul şi istoria fără nume. […]

Mulţumesc maicilor mănăstirii Paltin Petru-Vodă, care nu au lăsat această carte să zacă într-un sertar, ci, cu multă încredere şi curaj, au acceptat s-o publice, dovedind că acolo este o insulă de libertate şi că educaţia primită de la Părintele Justin Pârvu nu suportă îngrădiri. […]

A sosit vremea să pătrundem sensul adânc al Cuvintelor, să intrăm în contextul lor: un teritoriu aspru, plin de lupte şi de răni. Poate că suntem mai puţin pregătiţi ca niciodată să rezonăm la aceste Cuvinte, dar ne vom proba în focul lor. Vine timpul – şi a început deja – să mulţumim Domnului că ne-a dat, prin Mărturisitorul Gheorghe Calciu,Cuvinte vii. Am scris cartea Mărturisitorul de care vă temeţi, fascinat de aceste Cuvinte, în care am văzut un curaj rar şi preţios: curajul de a nu tăcea atunci când de peste tot apasă teama. Cititorul este pus în situaţia de a alege în ce sens poate să-şi edifice gândul, lumea lăuntrică, viaţa. Poate să fie un om, un erou, un mărturisitor al Adevărului, al libertăţii, un sfânt; sau poate să fie un ipocrit, un laş, un defector, o slugă. De fapt, aici este cheia înţelegerii situaţiei în care ne găsim astăzi noi, românii.

Anii de comunism au germinat acest flagel al gheboşeniei care s-a răspândit neverosimil de eficace în societate, dictând realitatea zilei, actualitatea aceasta insuportabilă. După 1989 programul de pauperizare a ţării a fost atât de bine articulat, încât verticalitatea şi-a rupt spinarea în chingile lui. Stăpânii recenţi ai României sunt asiguraţi tot timpul de sociopsihologi (plătiţi cu sume de neimaginat pentru omul de rând) că sărăcia demoralizează, debilizează, dospeşte aluatul acru şi stătut al laşităţii, al poltroneriei. Îmi amintesc de felul în care mergea Mara, celebrul personaj al lui Slavici din romanul cu acelaşi nume, când n-avea bani: cu capul în jos, privirea plecată, adusă de spate şi cum mergea Mara atunci când a dobândit stabilitate financiară: călcând mai rar şi ţinându-se drept. Astăzi, noi, românii, suferim mai mult decât oricând bătaia de joc făţişă a celor ce se cred şi s-au înfiinţat aici ca stăpâni ai noştri. Eu nu-i cunosc pe aceştia şi nu ştiu de unde vin! Durerea este că oamenii devin docili şi acceptă compromis după compromis, temându-se de izolare. Vor să fie cu cei mulţi. Dar cei mulţi, iată, sunt mânaţi cu biciul către staulul concentraţionar şi România e cu capul pe masă. Aşa se negociază cu noi: ca şi cu nişte câini, ca şi cu nişte animale. Ni se trânteşte bocancul pe grumaz şi dialogăm. Ei se răstesc la noi şi noi horcăim agonic. Speculând cuminţenia şi echilibrul acestui popor, îşi permit să fie legiuitori. Este o inflaţie de smerenie, o smerenie prost înţeleasă, prin care suntem siliţi să ne înconvoiem tot mai mult. Biserica este atacată sistematic şi i se porunceşte să se integreze cât mai rapid într-o societate guvernată de minorităţi.

Şcoala este îngropată efectiv în dosare, tabele şi analize şi profesorii sunt umiliţi printr-un plan de remunerare mizerabil. Sistemul de educaţie este solicitat agresiv şi profesorul se transformă din zi în zi într-un sclav pe plantaţie, înrobit de tot felul de dispoziţii aberante. Sistemul de sănătate a fost vândut şi noi trebuie să suportăm înregimentarea într-un nou sistem, pe cât de electronic, pe atât de parşiv. De ce? Cunosc mulţi oameni care refuză această îndobitocire, această înrolare nesilită în rândul celor ce vor trage la galere până la ultima suflare. N-avem ce face??? Ba da. Cu siguranţă avem de dat un răspuns mai devreme sau mai târziu. E timpul să învăţăm să pierdem. Să avem curajul să pierdem în ordinea aceasta pământească, lumească şi să câştigăm în planul conştiinţei. Nu suntem slugile nimănui! Cine are de gând să slugărească şi să se umilească la nesfârşit în faţa vremurilor ce vin tăvălug peste noi, s-o facă ţinând seama că umanitatea nu este o joacă: nu mai poţi fi om după ce ai anchilozat cu întreaga fiinţă în poziţie patrupedă.

Sunt perfect conştient că Părintele Gheorghe Calciu ne învaţă să intrăm de-a dreptul în război, fără timorări, fără ezitări, fără regrete, ci cu bărbăţie, privind moartea în faţă, căci asta învăţăm din cartea aceasta: să murim nouă, adică visurilor noastre de ţărână, gândurilor slabe şi lesne de clătinat, lumilor noastre populate de temeri şi frici. Eu vreau să fiu liber, indiferent de consecinţele pe care le implică gestul meu. Nu vreau să tremur pentru un biet serviciu sau pentru că nu mai exist ca asigurat al CAS. Fiecare acţionează potrivit conştiinţei sale. Înţeleg libertatea ca luptă neîncetată cu propriile-mi patimi. Înţeleg libertatea ca luptă aprigă pentru cuvântul viu. Înţeleg libertatea ca delimitare clară de toate ameninţările acestei lumi, murind ei. Nu poate să nu mă doară faptul că li s-a dat voie ucigaşilor să intre la noi în ţară şi să ne căsăpească. De aceea nu pot tăcea, de aceea mă rog, de aceea scriu. Şi eu, citind un cuvânt, un rând, o pagină, pot duce viaţa asta mai departe. Nimic nu-i uşor, fiecare pas e-o suferinţă. Dar, citind, poţi purta povara încă o zi, încă o săptămână, toată viaţa.

(more…)

Video: Monahul TEODOT vorbind detailat despre REINHUMAREA MOASTELOR Parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa

Posted in Gheorghe Calciu Dumitreasa, Parintele Teodot by saccsiv on aprilie 24, 2014

Ierom. EFTIMIE MITRA: Pe cand se va discuta si despre canonizarea parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa?

Posted in Gheorghe Calciu Dumitreasa by saccsiv on februarie 5, 2014

Iata ce putem citi in articolul Pe cand se va discuta si despre canonizarea parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa?:

Vestea dezgroparii ramasitelor trupesti ale parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa a adus “caderea” si “ridicarea” multora. Unii s-au “ridicat” osandindu-i pe faptasi si felul in care s-a intamplat evenimentul, iar altii au “cazut” prin felul in care au savarsit fapta. Pana in prezent reactiile privitoare la acest eveniment s-au limitat la pedepsirea faptasilor, la “demascari” publice si la diversiuni mai mult sau mai putin SRI-ste. Toate aceste “vitejii” au creat o valva nemeritata. Nu cred ca cineva poate fi atat de naiv sa creada ca interesul SRI este de a demonstra ca trupul martirului anticomunist a fost gasit neputrezit. Dar iata ca prin excesul de zel al unora (pe care nu il aprobam, dar nici nu putem spune ca a avut scop profanator), azi avem dovada clara, pentru cei care au nevoie de dovezi vizibile, ca trupul parintelui Gheorghe Calciu poarta semnele sfinteniei.

Cand vorbim despre parintele Gheorghe Calciu ar trebui sa ne gandim la lucruri mult mai importante, cum ar fi canonizarea sa. Nu stiu daca “vitejiile” sus mentionate au avut ca scop distragerea atentiei spre lucruri minore (caci faptul era deja consumat, nu-si mai avea sensul), dar, printre altele, asta s-a intamplat. Canonizarea individuala a unor martiri din inchisorile comuniste, sau in grup, a tuturor acestor martiri, e drept ca apartine autoritatii supreme a Bisericii, Sfantul Sinod. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ne spalam pe maini si sa ne multumim cu expresii de genul: “Nu noi decidem asta”, “Asta e treaba clericilor, nu a mirenilor” sau “noi suntem monahi si trebuie sa ne vedem de treburile noastre” etc. A cere si a face demersuri nu inseamna si a decide. Exemplul parintelui Justin Parvu a fost cu totul altul. Lupta parintelui Justin a fost canonica si jertfitoare, nu s-a gandit la imagine si nici la repercursiuni. Este de apreciat marturisirea obstei manastirii Petru Voda, reprezentata de parintele Hariton Negrea, in comunicatul din 1 februarie 2014, postat pe siteul oficial al manastirii, care, in incheierea celui de al doilea punct, mentioneaza ca parintele Calciu are sfinte moaste: “si a sfintelor sale moaste”. Aceasta lamureste clar si oficial, chiar daca cu intarziere, ca ramasitele trupesti ale parintelui marturisitor poarta semnele sfinteniei. Sper ca in viitorul apropiat cineva isi va asuma responsabilitatea initierii demersurilor in vederea canonizarii. Asupra acestui subiect va trebui sa reflectam cu totii in viitor. Fiecare, dintre cei care l-au cunoscut, ar putea contribui cu ceva la dosar, iar a lasa aceasta sarcina doar pe umerii unora e un gest de iresponsabilitate.

(more…)

Parintele EFTIMIE MITRA: „SCRISOAREA parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa NU ARE VALOAREA TESTAMENTARA”. Curajoasa aparare a MONAHULUI TEODOT si exceptionala analiza a DIVERSIUNII VICTOR RONCEA – FILOTHEU BALAN

Posted in EFTIMIE MITRA by saccsiv on ianuarie 30, 2014

E vremea cernerii si e bine.

Intrusi profesionisti au incercat o draceasca schema la nu multa vreme dupa mutarea la Domnul a Parintelui Justin Parvu. Primul care a reactionat public a fost Mircea Puscasu. Apoi puscariasu:

MIRCEA PUSCASU despre MISIUNEA LUI VICTOR RONCEA la MANASTIREA PETRU VODA. Unealta: monahul FILOTHEU BALAN. Primele victime: APOLOGETICUM si MONAHUL TEODOT. Urmeaza: MONAHIA FOTINI (Revista Atitudini)

Iar profesionistii sperau ca asta-i toata reactia si ca vor trimfa. Victor Roncea deja topaia ca indracitii in jurul focului pe blogul sau, bucurandu-se ca mass-media promoveaza lucratura: monahul Teodot nebun, fratele Gabriel (Apologeticum) incult si ambii agenti SRI. Mai apoi puscariabili pe motiv de deshumare.

Si i se parea lui ca singurul care se mai zbate public eficient in apararea lor, prin traficul mare al blogului saccsiv, e puscariasul. Dar ca si el o face pentru ca-i idiot.

N-a fost insa asa. Incet incet au inceput sa se mai auda puternice voci culminand cu:

Parintele CONSTANTIN CATANA (Manastirea Varatec) despre DESHUMAREA PARINTELUI CALCIU. In apararea monahului Teodot si a fratelui Gabriel (Apologeticum)

Iar in materialul de mai jos Parintele Eftimie Mitra face lumina si pentru cei ce totusi inca nu s-au dumirit.

new-age-si-dacismul-in-romania

Iata ce putem citi in articolul “Scrisoarea parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa nu are valoare testamentara” spune parintele Eftimie Mitra:

(more…)

ARTICOLE BLOGURI ORTODOXE (30.01.2014): PRO PETRE TUTEA – Flavius Boncea, consilier local in Primaria Timisoara. Marturisitorului TRAIAN POPESCU. Despre erezie si despre alte religii

Posted in ORTODOXIE by saccsiv on ianuarie 30, 2014

Prof. Andrei Petrila: Parintele GHEORGHE CALCIU DUMITREASA – Se va deschide vreodata un dosar de canonizare, sau se vor gasi pretexte…?

Posted in Apologeticum, Gheorghe Calciu Dumitreasa, monahul Filotheu, Parintele Teodot by saccsiv on ianuarie 30, 2014

   Am primit pe e-mail:

Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa – intre sfintenie si scandal mediatic pe seama deshumarii. Se va deschide vreodata un dosar de canonizare, sau se vor gasi pretexte…?

Daca ar fi trait parintele Justin Parvu, probabil situatia avea o alta intorsatura. Trupul ar fi fost reingropat in mod solemn cu cinstea cuvenita unui martir.

Lucrurile trebuie vazute dincolo de nesfarsitele polemici puerile si inutile. E sau nu e sfant? Isi va asuma cineva responsabilitatea deschiderii unui dosar de canonizare?

(more…)

ARTICOLE BLOGURI ORTODOXE (20.01.2013): Deshumarea Sfantului Gheorghe Calciu Dumitreasa NU S-A FACUT CHIAR FARA BINECUVANTARE. Parastas Costel Condurache. TRANSPLANTURILE – donatie sau crima?

Posted in ORTODOXIE by saccsiv on ianuarie 20, 2014

Bucovina Profunda:

Prin reînhumarea Părintelui Calciu, ce-am câştigat şi ce-am pierdut? – articol de Părintele Stavrof. Constantin Catană – Sf. Manastire Văratec

   Comentariu saccsiv:

   Iata si postarea fratelui Mircea Puscasu la rubrica de comentarii a articolului de mai sus:

Despre pecetluirea gropii vad ca, atat traditia monahala athonita sau romaneasca, nu gaseste o contradictie intre dezgroparea dupa un numar de ani si pecetluirea gropii. Practica monahala este provenita nu doar din traditii si izvoare scrise ci si din traditii orale binecuvantate de stareti cu viata sfanta si izvoare duhovnicesti din traditiile nescrise. Si in Athos si la noi se dezgroapa parintii adormiti, dupa 7 la noi, respectiv 3 ani in Athos, asezandu-li-se ramasitele, cu evlavie in osuare (sau un racle si paraclise in cazul in care se vadesc a fi moaste).
Cred ca dezgroparea este canonica si in acord cu traditia dezgroparii trupurilor celor adormiti. Se poate face oricui, deci si parintelui Gheorghe Calciu. Se face tocmai pentru a vedea daca a putrezit trupul, ca lucrare a demonilor in urma unui blestem, pacate mari nespovedite etc (caz in care ierarhul citeste rugaciuni de dezlegare), sau ca lucrare Duhului Sfant din cauza sfinteniei vietii celui adormit (caz in care se incepe cercetarea in vederea canonizarii).
Sa dau niste detalii care nu se stiu. Parintele Teodot a cerut staretului Hariton binecuvantare pentru dezgropare, iar staretul i-a spus ca nu poate sa o dea oficial, dar tacit o incuviinteaza. Monahul Teodot aminteste de o discutie in care Parintele Justin pomenise de dezgroparea Parintelui Gheorghe Calciu, la discutie erau prezenti si altii, unul dintre ei fiind Marcel Petrisor . „Testamentul” nu e testament, ci e o scrisoare a p. Ghe. Calciu catre P.Justin in care cerea sa fie inmormantat la Manastire si alte detalii legate de pomeniri, toate intr-un duh de smerenie si prihanire de sine, ca un adevarat sfant in fata mortii.
Mai mult, la PetruVoda s-a facut sinaxa cu toti parintii din manastire si cu Mitropolitul Teofan, iar in urma discutiilor cu taberele beligerante , s-a ajuns la concluzia , sugerata de mitropolit si acceptata de toti: moastele P.Ghe.Calciu sa fie depuse intr-o racla, intr-o viitoare cripta/mormant, afara langa altarul bisericii, in latura de nord.
Dupa plecarea mitropolitului a inceput scandalul, Teodot si Gabriel au fost trimisi de canon 30 de zile la schitul Radeni, portile inchise, spart geamul chiliei unde se aflau moastele, scoase pe geam si ingropate inapoi in vechiul mormant noroios. Deci se poate spune ca dezgroparea s-a facut cu binecuvantare si reingroparea moastelor a fost cu neascultare. Mie personal mi se pare o mare impietate.
Despre moaste, dau marturie personala ca le-am vazut cu ochiii mei, le-am sarutat si am fost in preajma lor 15-20 de minute impreuna cu un preot cu care am mers acolo. A fost si parintele Amfilohie cu maicile de la Diaconesti si s-au inchinat. Trupul de la piept in jos era intreg-intreg, uscat, galben cerat, placut la vedere, precum au sfintii mari Sf.Parascheva, Sf.DimitrieBasarabov, Sf.Ioan cel Nou. Craniul pastra barba si parul capului, se vedea limba neputrezita, uscata.
Moastele multor sfinti s-au descoperit cu hierofanie: s-a aratat sfantul aievea, s-a auzit o voce, s-a aratat sfantul in vis. Imi vin in cap acum cateva situatii din vietile unor sfinti precum Sf.Dimitrie Basarabov si Sf.Efrem cel Nou. Cei carora s-au aratat nu s-au mandrit, ci au facut tot posibilul spre a implini misiunea data in vedenie. Nici la Teodot nu vad mandrie, nu are parte de nici o slavire din partea fratilor si a parintilor din manastire, doar exil, canon, ocara, injurii. Sf.Efrem cel Nou are praznic special de descopirirea moastelor sale, prilej de bucurie si doxologie, la noi descoperirea moastelor p.Ghe.Calciu a fost prilej de intrigi, ura, unii nestiind cum sa-l ingroape mai repede.
Pe parintele Teodot il cunosc de cand era student la Iasi. Era in conducerea ASCORului, moderator la conferinte, dimineata de la 7, zilnic in strana la Sf.Trei Ierarhi, apoi dupa ce a intrat in manastire, la Petru Voda, Parintele Justin l-a pus sa raspunda de strana, astfel are peste 15 ani de cand tine strana la o manastire care face toata randuiala, cu slujbe de noapte pana spre dimineata, cu ascultare la Parintele Justin si altele nestiute decat de Dumnezeu. El este o persoana respectata in obste, chiar daca unii, in sensibilitatile lor, erau deranjati de faptul ca este mai slobod la gura in criticile lui fata de ierarhie sau stapanire. Trebuie luat cu bune si rele, este cu totul irational procesul sau in lipsa si fara a se cunoaste detaliile situatiilor in cauza.

Ganduri bune, tuturor!

(more…)

%d blogeri au apreciat asta: