Rusia anti bolsevica – SFÂNTUL NOU MUCENIC SILVESTRU, ARHIEPISCOP DE OMSK și cei dimpreună cu el / A explicat ESENȚA ANTI-CREȘTINĂ A BOLȘEVISMULUI și a fost arestat și torturat

Spre disperarea intrusilor cu mintea intunericita de draci, care promoveaza neobositi teoria conform careia neamul rusesc a inventat comunismul pe care mai apoi l-a exportat in restul lumii, iata un nou text despre rezistenta ortodoxa rusa anti bolsevica.

Foto: http://histpol.pl.ua/img/pages/30

Arhiepiscopul Silvestru, în lume Justin Lvovici Olșevski s-a născut pe 31 mai (sau 1 iunie) 1860, în satul Kosovka, districtul Svirski, provincia Kiev (după altă sursă ar fi nativ din provincia Poltava), în familia diaconului Lev Olșevski. În 1883 a absolvit seminarul teologic din Kiev iar în 1887 – Academia teologică din Kiev unde s-a distins pentru zelul său de a studia, comportamentul său bun, rugăciune și milă pentru săraci. La seminar s-a apropiat de viitorul episcop Silvestru (Malevanski) al Kanev-ului, la care a lucrat ca secretar pentru scrierea primelor 2 volume ale Teologiei Dogmatice.

Pe 27 Octombrie 1887 a fost numit profesor în școala bisericii parohiale din satul Lipovka, Kiev, iar la 15 ianuarie 1888, profesor de Dogmatică, la școala ministerială din Șpola, districtul Kiev. Șpola era o zonă foarte săracă, aproape în totalitate infestată de stundism (NT o sectă evanghelică protestantă ce s-a contopit cu baptismul mai târziu). După ce a studiat secta foarte atent, Justin Lvovici a ajuns la concluzia că misionarismul secular aduce roade mai multe decât cel clerical. Și-a scris ideile despre asta și le-a trimis mitropolitului Platon (Gorodețki) de Kiev, care le-a acceptat și pe 7 martie 1889 Justin Lvovici a fost numit în eparhia misionară a Kievului iar în 1890 în eparhia misionară din Poltava și profesor de istorie, teologie pastorală, liturgică și omiletică la seminarul teologic. A fost și inspector al școlilor bisericești și președinte al consiliului eparhial. În iunie 1891 Justin Lvovici a fost trimis la al doilea Congres Misionar din Moscova. Pe 2 februarie 1892 a fost hirotonit preot celib de către episcopul Ilarion de Poltava și pus să slujească în biserica catedralei din Poltava. Din octombrie 1892 până la finele lui 1896 a fost profesor de Dogmatică la școala duminicală pentru femei din Poltava. Pe 1 aprilie 1896 a fost numit profesor de omiletică, liturgică și sfaturi practice pentru păstorii din seminarul teologic din Poltava. Începând cu 15 oct. 1896 a fost inspector eparhial al bisericilor școli din eparhia Poltava. Pe 12 mai 1902 a fost ridicat la rangul de protopop. Pe 10 Decembrie 1910 a fost tuns în monahism iar pe 25 Decembrie ridicat la gradul de arhimandrit. A luat numele Silvestru în memoria binecunoscutului rector al Academiei Teologice din Kiev al cărui secretar personal fusese ca student.

Pe 16 ian. 1911, a fost pus episcop de Priluki, un vicariat al episcopiei Poltava, în catedrala Sfintei Treimi a Lavrei Alexandru Nevski de către mitropoliții Vladimir al Moscovei, Flavian al Kievului și alți ierarhi. În 1912 au apărut zvonuri cum că Sfântul Sinod avea de gând să îl transfere pe episcopul Silvestru la altă episcopie. Dar dragostea turmei sale pentru el a fost așa de mare încât a fost trimisă o petiție la Sinod pentru amânarea deciziei. Petiția a fost aprobată și astfel la 13 nov. 1914 el a devenit episcop de Celiabinsk, un vicariat al episcopiei Orenburg. Din 4 iunie 1915 a fost numit episcop al Omsk și Pavlodar. În 1917-18 episcopul Silvestru a participat la toate sesiunile Sinodului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse din Moscova până în ian. 1918 când s-a întors la Omsk via Poltava.

Pe 6 feb a fost arestat în casa episcopală împreună cu protopopul Alexandru Soloviev de către un grup de oameni înarmați. Le-au pus o armă la cap și i-au dus pe străzi fără haine de iarnă pe ei, până la clădirea Consiliului de deputați, dar datorită demonstrațiilor de masă ale populației din oraș au fost eliberați la 8 feb.

La 3 feb, sâmbăta, grupuri de enoriași s-au adunat în jurul bisericii. Au fost împrăștiați de soldații armatei roșii.

Pe 4 feb arhiepiscopul a organizat o procesiune a crucii grandioasă, pe străzile orașului. Emoțiile erau la culme. A fost citit mesajul patriarhului Tihon. Cu toate acestea nici un conflict major nu a avut loc. Pe 5 feb preotul spitalului Sfinții Petru și Pavel, Pr. I. Chokoy, a fost arestat pentru refuzul de a oficia un parastas pentru soldații armatei rosii. Pr. Chokoy a refuzat să semneze protocolul prezidențial al comisiei de investigații.

În noaptea de 6 feb un detașament înarmat de marinari dintr-o grupă de intervenție s-a deplasat la casa arhiepiscopului și au ciocănit la uși. Din cauza jafurilor și violențelor ce se petreceau noaptea în oraș cu indivizi deghizați, servitorul nu a deschis ușile. Marinarii au început să amenințe că vor trage și vor sparge ușile dacă nu deschide și au început să le dărâme. Apoi, la ordinul administratorului casei episcopale, servitorii au început să tragă clopotele catedralei în semn de alarmă. Detașamentul a fugit. La scurt timp după s-au întors și au început să ciocănească din nou la uși. La întrebarea Cine sunteți voi? Ei au răspuns că sunt enoriași. Paznicul a deschis ușile. Erau de fapt soldați ai armatei roșii. Când paznicul a încercat să îi dea afară pe acești oaspeți neinvitați, a fost ucis cu un glonț tras de un revolver, pe loc.

L-au capturat pe arhiepiscopul Silvestru, amenințându-l cu arma la tâmplă, fără a-i da posibilitatea de a se îmbrăca, l-au dus prin frigul siberian prin tot orașul până la Casa Republicii – comandamentul Sovped-ului. Înainte de a pleca, comandantul detașamentului l-a împușcat pe administratorul arhiepiscopului, Nicolae Țikura, explodându-i cutia craniană, probabil cu un glonț exploziv.

Arhiepiscopul Silvestru a fost plasat într-o încăpere plină cu fum de țigară. În aceeași încăpere se mai aflau protopopul Alexandru Soloviev și paraclisierul catedralei, Pr. Teodor Celiughin, care fusese arestat mai devreme. În tot acest timp clopotele răsunau în tot orașul în răspuns la alarma ce fusese dată. Mulțimi de oameni se adunaseră în biserici, străzi și piețe. Cereau eliberarea arhiepiscopului. Aceasta a avut ceva înfluențe asupra autorităților, pentru că acesta a fost mutat într-o altă încăpere.

Următoarea zi a fost o grevă de proporții în oraș, iar instituțiile, magazinele și școlile au fost închise. Soldații armatei roșii au deschis focul înspre mulțime pentru a-i dispersa. O echipă de pază a fost pusă în jurul casei episcopale care mai târziu a fost sigilată de către o comisie de investigații.

Pe 8 feb episcopul Silvestru a fost eliberat din închisoare. În prima zi de Paști, 22 apr/5 mai 1918, a fost ridicat la rangul de arhiepiscop de către patriarhul Tihon.

În curând, acolo, a început războiul civil iar Omsk și întreaga Siberie se situa în afara controlului bolșevicilor. În nov 1918 arhiepiscopul Silvestru a fost ales cap al unei instituții autonome și temporare, Înalta Administrație Bisericească a Siberiei, prima administrație de acest fel din Rusia. Primul său decret a fost acela de a abroga decretul bolșevicilor din 18 ian 1918. Biserica primea înapoi terenurile și posesiile, iar predarea Dogmaticii era restabilită în școli. În Siberia, munca cărturărească se rezuma la 5 seminarii și 5 școli teologice.

Pe 29 ian 1919, când amiralul Kolceak a preluat puterea, acesta a depus jurământul ca lider suprem al Rusiei prin grija/în fața arhiepiscopului Silvestru. În martie 1919 a organizat procesiunea crucii prin oraș cu participarea lui Kolceak precum și a guvernului Kolceak. În mai-iunie a călătorit prin episcopatele Tomsk, Krasnoiarsk și Irkuțk, ținând peste 100 de predici. Pentru a întări spiritualitatea și moralitatea ofițerilor și soldaților Armatei Albe, a instituit preoți militari – peste 1500 iar unele unități militare erau compuse exclusiv din creștini. Administrația bisericească condusă de el a distribuit peste 60 000 de mesaje/chemări, în care era explicată esența anticreștină a bolșevismului. În Omsk ei au început să publice jurnalele Pentru Rusia Sfântă și Vestitorul Siberian.

În august a avut loc un congres al soldatului Cazac în Omsk în care amiralul Kolceak a făcut apel către toată lumea de a apăra credința Ortodoxă, în timp ce arhiepiscopul Silvestru binecuvânta soldații, oferindu-le cruci cu inscripția: Sub acest semn vei învinge!

În toamna lui 1919 armatele amiralului Kolceak au fost forțate să se retragă iar la sfârșitul anului au părăsit Omsk. Arhiepiscopul Silvestru a rămas cu clericii săi și credincioșii în oraș.

Pe 14 nov primul detașament al armatei a 5-a bolșevică a sosit. În baza decretului separației bisericii de stat au cerut ca arhiepiscopul Silvestru să predea întreaga administrare a consistoriului (NT-consiliului administrativ) împreună cu clădirile, proprietățile și echipamentele, în mâinile lor. De asemenea au cerut să elibereze locul de rezidență pentru a face loc instituțiilor bolșevice. Arhiepiscopul Silvestru a fost arestat pe motivul ajutorului acordat Albilor și a fost supus multor torturi timp de 2 luni. Ceka (NT serviciul secret bolșevic) i-a cerut să se „pocăiască”, dar el a refuzat. Ateii l-au imobilizat la podea bătându-i cuie în mâini iar apoi i-au ars trupul cu vergelele încinse de la arme. Cu una din vergelele înroșite i-au străpuns inima.

Pe 26 feb 1920 (stilul vechi) arhiepiscopul Silvestru a murit în închisoare, iar trupul său a fost îngropat în secret. În 2005 catedrala din Omsk a început a fi renovată. Excavările au scos la lumină vase bisericești îngropate și mormântul martirului arhiepiscop Silvestru.

Surse:

Egumenul Damaschin (Orlov), Mucheniki, ispovedniki i podvijniki Blagocestia Russkoi Pravoslavnoi Țerkvi XX stoletia, vol. 4, Tver, 2000, pp. 92-115 ;

Mitropolitul Emanuel (Lemeșevsky), Die Russischen Orthodoxen Bischofe von 1893-1965, Erlangen, 1989, vol. VI, pp. 203-204;

M.E. Gubonin, Aktî Sviateişevo Patriarha Tihona, Moscova: Institutul Teologic Sf. Tihon,, 1994, p. 896;

Protopresbiter Mihail Polski, Novîe Muceniki Rossiiskie, Jordanville, 1957, part 2, p. 278;

Vladimir Rusak, Pir Satanîi, London, Canada: „Zarya”, 1991, pp. 43-44 ;

Orthodox News, Autumn, 2006, vol. 19, no. 4, p. 5;

-Vladimir Moss, 2010, The Holy New Martyrs and confessors of the Urals, Siberia and Central Asia.. (Sfinții noi martiri și mărturisitori din Urali, Siberia și Asia Centrală)

Traducere: OrtodoxInfo

Comentariu saccsiv:

Citiți vă rog și:

Viața și pătimirea Sfântului Ierarh Nou Mucenic ERMOGHEN al Tobolskului și Siberiei / Prigonit pentru că l-a mustrat pe RASPUTIN / Ucis de REVOLUȚIA BOLȘEVICĂ

Sinaxarul Sfinților noi martiri și mărturisitori ai Rusiei – SFÂNTUL NOU MUCENIC PIMEN, EPISCOP DE ALMA-ATA (împușcat de REVOLUȚIA BOLȘEVICĂ) și cei dimpreună cu el

Cine a inventat de fapt bolsevismul?

REVOLUTIA BOLSEVICA si SEXUL / Nationalizarea femeilor, orgii publice educative, educatie sexuala cu practica in tabere scolare, abolirea familiei, copiii rezultati apartin statului, parade homosexuale nud, avort fortat / A fost o reusita implementare a DOCTRINEI NOII ORDINI MONDIALE in cea mai mare tara ortodoxa si curand ASA VA FI pe intreg PAMANTUL …