Atac furibund impotriva Bisericii Ortodoxe pe Wikipedia, la articolul „DREPTURILE OMULUI”

   Iata ce gasim in materialul http://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_omului la capitolul:

Biserica Ortodoxă și Drepturile Omului[modificare]

Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat. Vă rugăm consultați părerile exprimate în pagina de discuții. Vă rugăm nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei

După 1989, în România au apărut numeroase ieșiri publice ale oamenilor Bisericii Ortodoxe care negau drepturi sau libertăți unor minorități. Atacurile împotriva legalizării homosexualității sunt un exemplu bine cunoscut.^[9] Atacurile unor credincioși ortodocși contra membrilor și clădirilor unor secte neoprotestante, mormonilor sau martorilor lui Iehova, sunt un alt exemplu.^[10]

Atmosfera de adversitate a Bisericii Ortodoxe în ce privește drepturile omului și în general refuzul modernității, are o tradiție deja veche: în perioada interbelică capul Bisericii Ortodoxe, care un timp a fost în bună tradiție cezaropapistă sau teocratică și șeful statului^[11], a exprimat opinii antisemite și a dus o politică antisemită. Alături de alte segmente sociale, preoții ortodocși au preparat prin militantismul lor instalarea fascismului în România.^[12]Parte din clasa conducătoare a României burgheze fiind, Biserica Ortodoxă din perioada antebelică împărtășea și ea, prin elitele ei, convingerea claselor privilegiate că o țărănime educată și capabilă să gândească ar reprezenta un mare inconveninent.^[13] Astfel că profitând de natura superstițioasă a țărănimii, Biserica Ortodoxă a pregătit terenul viitoarei ei colaborări cu născânda mișcare fascistă.^[14] Listele de membrii ale mișcărilor fasciste ale perioadei, au fost bine garnisite cu preoți orotodocși. ^[15]Ca și fanaticii islamului de început de secol XXI, înaltele fețe ale Bisericii Ortodoxe din perioada interbelică își îmbrăcau discursul patriotic în retorică religioasă, astfel că în opinia lor românii erau pe atunci pe punctul de a pierde “un război ordonat de Atotputernicul”.^[16]

Cercetătorii occidentali au remarcat de multă vreme dificultățile Bisericii Ortodoxe, și ale societăților cu majorități ortodoxe, în a se acomoda modernității, pe scurt toleranței și științei.^{[17][18][19][20][21]}

Niște piste pentru a înțelege poziția Bisericii Ortodoxe în raport cu problema drepturilor omului, găsim în studiul intitulat “Eastern Orthodoxy and Human Rights” al cercetătorului Adamantia Pollis în publicația Human Rights Quarterly (Vol. 15, No. 2, May 1993, pp. 339-356, published by The Johns Hopkins University Press) care poate fi util, cu atât mai mult cu cât concluziile lui sunt aplicabile tuturor Bisericilor Ortodoxe.^[22]

În colțul de lume din care face parte România, diferența șocantă între eficiența și soliditatea opoziției Bisericii Catolice la comunism pe de-o parte, și tăcerea neutră, sau mai rău, de-a dreptul colaborarea Bisericii Ortodoxe cu regimurile dictatoriale de inspirație bolșevică care încălcau drepturile omului, nu poate fi înțeleasă decât luând în seamă ce s-a întâmplat pe alte meridiane, de exemplu revoluția adusă de “teologia liberării” în America Latină, unde preoți ai aceleiași Biserici Catolice s-au opus, adesea cu riscul de a plăti cu viețile lor, abuzurilor dictaturilor militare de dreapta care-și impuneau agenda conservatoare marcată de injustiție socială. Asta e cu atât mai șocant cu cât Biserica Ortodoxă n-a emis prin înalții ei ierarhi critici contra politicilor antisociale ale guvernelor care s-au succedat după 1989 și care au sărăcit populația țării, în timp ce Biserica însăși continuă să ceară statului falit fonduri importante pentru proiecte gen construcția de catedrale; această atitudine politică neutră a Bisericii Ortodoxe, se manifestă într-un debut de secol XXI tulbure, în care populația României continuă să se confrunte cu o sărăcie și polarizare socială extremă, ca și cum învățătura pro-justiție socială a Sfântului Ioan Gură-de-Aur ca și implicarea activă a acestuia în cetate^[23], au fost uitate. Între timp, catolicii de peste ocean au produs puzderie de asociații de apărare a drepturilor omului, de martiri ai drepturilor omului și nu doar de martiri ai religiei lor, timp în care lumea ortodoxă nu poate cita nici măcar un singur astfel de exemplu, nici în țările ortodoxe aflate sub regimuri comuniste, și nici în țările ortodoxe care s-au aflat sub regimuri militare (de dreapta).^[24] Explicația pentru această atitudine dezinteresată vis à vis de abuzurile contra drepturilor omului, ține cel puțin și de teologia Bisericii Ortodoxe^[25] care e prea centrată pe transcendent și în consecință prea puțin interesată de ce se întâmplă în această lume cu indivizii, preocuparea ei principală fiind… ea însăși și propovăduirea rețetei mântuirii.^[26] Această teologie ortodoxă bazată pe o viziune despre om prerenascentistă și preiluministă, respinge raționalitatea și individualitatea persoanei umane, punând în poziție centrală misticismul și atitudinea contemplativă, fapt care o face cu greu aptă să stea la baza unei doctrine a drepturilor umane individuale. ^[27][28]

Situația aceasta își are originea și în tradiționala slabă calitate intelectuală a înaltului cler ortodox^[29], tradiția bizantină separându-se de evoluțiile care au avut loc în creștinismul occidental și s-a orientalizat, preferând misticismul și spiritualismul, în detrimentul logicii și filozofiei.^[30]

Moșternirea cezaro-papismului bizantin pare a fi un alt impediment în dezvoltarea țărilor ortodoxe în ce privește drepturile omului pe șablonul urmat de lumea occidentală: sub influența timpurie a capitalismului, în Vest, secularismul și liberalismul s-au impus ca ideologii laice, astfel încât populațiile statelor naționale occidentale azi își definesc identitatea etnică mai puțin în termeni religioși decât culturali. Un francez este francez pentru cultura și civilizația distinctă a acestui popor, totuși majoritar catolic; în lumea ortodoxă identitatea continuă să fie definită prea mult pe criterii religioase, fapt care n-are cum să ajute, de exemplu, formarea atitudinilor tolerante ale unui român (ortodox) pentru un cetățean român care e catolic, protestant sau musulman,^[31] faptul acesta explicând și apatia bisericilor ortodoxe când e vorba de opoziție la măsuri abuzive ale unor regimuri autoritare, fie ele de stânga sau de dreapta (vezi nota precedentă).

Acomodându-se permanent la orice conducător lumesc, Biserica Ortodoxă se pune constant în imposibilitatea de a apăra libertatea simplilor ei membrii sau populației în general. În România, Biserica Ortodoxă a fost alături de guvernele fasciste ale perioadei intebelice^[32], tot așa cum în Rusia ea a fost instrument de propagandă și control al populației de iobagi ai regimului țarist^[33], ratând astfel să perceapă însăși esența libertății, anume aceea de calitate exclusivă a opozantului; sensurile sintagmei Rosei Luxemburg, care zicea ca libertatea este întotdeauna libertatea celui-care-gândeste-diferit (de guvern sau partid)^[34], par a fi fost bine înțelese doar de către Biserica Catolică.

   Comentariu saccsiv:

   Cum la final autorul ii face statuie Rosei Luxemburg, voi scrie oleaca despre ea si clica ei de activisti:

Rosa Luxemburg (1870 – 1919), evreica, nacuta in Polonia, activa in Germania, teoreticiana marxista, filozoafa socialista, revolutionara a Social Democracy of the Kingdom of Poland and Lithuania, SPD , Independent Social Democratic Party si Communist Party of Germany.

   In 1914 co fondeaza impreuna cu Karl Liebknecht, Spartakusbund (Spartacist League, denumirea ligii venea de la porecla lui Adam Weishaupt , cel cu illuminatii si NOUA ORDINE MONDIALA), care la 1 ianuarie va deveni Communist Party of Germany. In 1918, in timpul German Revolution, fondeaza The Red Flag, ziar central revolutionar de stanga. Dupa revolta din 1919 este ucisa.

Emma Goldman (1869 – 1940), evreica, activista anarhista, oratoare, o avocata a revolutiilor criminale si violente.

   A fost de cateva ori inchisa pentru distribuire ilegala de informatii despre avort. In 1906 fondeaza jurnalul anarhist Mother Earth. A promovat ateismul, iubirea libera (a fost o critica acerba impotriva casatoriei pe care o vedea ca pe o forma de sclavie), homosexualitatea, controlul nasterilor. L-a inspirat pe Roger Baldwin, unul din fondatorii American Civil Liberties Union.A reprezentat un idol mai tarziu, in anii 1970, al miscarilor feministe. 

   Iubita lui Alexander Berkman, a fost o sustinatoare infocata a revolutiei bolsevice. De asemenea a participat la razboiul civil din Spania. 

   Prietena apropiata cu Margaret Sanger 

Margaret Higgins Sanger (1879 – 1966), evreica, importanta activista a avorturilor, eugenista, fondatoarea American Birth Control League, devenita mai tarziu Planned Parenthood.

   John Davison Rockefeller, Jr. a ajutat-o si finantat-o masiv pe Margaret Sanger (iubita lui HG Wells care nu s-a ocupat doar cu sf-uri ci a fost si un principal sustinator al eugeniei ). Sanger a fost apropriata si de eugenistul Clarence J. Gamble.

Alexander Berkman (1870 – 1936), evreu, Rusia si SUA, scriitor, lider al miscarilor anarhiste de la sfarsitul sec. 19 si inceputul sec. 20. Iubitul lui Emma Goldman. Intre 1908 si 1915 a contribuit la ziarul ei Mother Earth. Intre 1916 si 1917 publica propriul jurnal anarhist The Blast. Amandoi au fost suporteri ai revolutiei bolsevice.

Karl Liebknecht (1871 – 1919), evreu. socialist german, cofondator al Communist Party of Germany.

   La finele anului 1914, impreuna cu Rosa Luxemburg, Leo Jogiches, Paul Levi, Ernest Meyer, Franz Mehring si  Clara Zetkin fondeaza Spartacist League. Scot publicatia Spartakusbriefe (Scrisoarea Spartacus) care va fi curand declarata ilegala . Este arestat si trimis sa lupte pe frontul de est, unde se imbolnaveste si se intoarce in Germania in 1915.

   In 1918 publica ziarul partidului Rote Fahne (steagul rosu). Participa la revolta din Berlin (31 decembrie 1918 – 1 ianuarie 1919) impreuna cu Luxemburg, Leo Jogiches si Clara Zetkin. Este ucis.

Paul Levi (1883 – 1930), evreu, politician comunist german. In 1906 se alatura Social Democratic Party of Germany(SPD) de partea lui Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht

. A fost avocatul primeia.

   In 1916 , legaturi apropiate cu Karl Radek si Vladimir Lenin. Unul din liderii Spartacist League in 1918, ce curand a devenit Communist Party of Germany(KPD). A condus delegatia germana la al doilea congres Comintern la Moscova in 1920. In 1921 critica partidul, este expulzat si in 1922 se alatura Independent Social Democratic Party of Germany (USPD). Mai tarziu se realatura Social Democratic Party. Moare in 1930 cazand de la fereastra sa in circumstante neclare.

Leo(n) Jogiches (1867 – 1919), evreu, cunoscut si sub numele de Leon Tyszka, revolutionar marxist activ in Lituania, Polonia, Germania.

   A fost unul din fondatorii Spartacus League (alaturi de Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht), activa in Germania inca de la inceputul primului razboi mondial si care a condus la communist revolution. Dupa infrangerea revolutiei Luxemburg si Liebknecht sunt asasinati. Jogiches este omorat si el in timp ce incerca sa investigheze uciderea celor doi .

   Poate cam lung, dar edificator …

   Revenind la wikipedia, n-am rabdare sa analizez asa ceva. Textul nu trebuie modificat, ci sters total. Nu stiu cum se procedeaza, insa poate voi ar fi bine sa intrati pe acolo si sa interveniti.