BISERICA SI STATUL. Despre poziţia Bisericii fată de stăpânire

   Citez din articolul Biserica şi statul. Despre poziţia Bisericii fată de stăpânire:

   Această maximă este sufletul şi inima însăşi a Bisericii Ortodoxe, lată Evanghelia ei, Evanghelia a toate, lată prin ce trăieşte ea, şi pentru ce trăieşte, lată din ce se zideşte nemurirea şi veşnicia ei. Anume aici se află atotvaloarea ei netrecătoare. „A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor” – acesta este principiul principiilor, sfinţenia sfinţeniilor, măsura tuturor măsurilor.

   Această Atot-Evanghelie cuprinde esenţa tuturor sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe. Aici, cu nici un preţ, Biserica nu poate face nici un fel de concesii nici unor regimuri politice, nu pot fi admise nici un fel de compromisuri – nici cu oamenii, nici cu demonii, nici cu prigonitorii Bisericii şi cu demolatorii Bisericii.

   „A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenllor” – acesta este statutul Bisericii Ortodoxe, statutul ei veşnic şi neschimbător – statutul atotcuprinzător, starea ei veşnică şi neschimbată – stare atotcuprinzătoare, lată care este mai întâi de toate răspunsul dat primilor prigonitori ai Bisericii: Faptele apostolilor 5, 29. Acesta este şi răspunsul ei dat prigonitorilor, de-a lungul veacurilor până la Judecata de Apoi. Pentru Biserică, Dumnezeu totdeauna e pe primul loc, iar omul, lumea, totdeauna pe locul doi. Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sînt împotriva, lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui. Dar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotrivească şi să stea împotrivă. Dacă ea nu procedează astfel, ce Biserică mai e şi asta? iar reprezentanţii Bisericii – dacă nu procedează astfel, oare mai sînt ei reprezentanţi apostoliceşti ai Bisericii? A se îndreptăţi în acest caz cu aşa-zisa iconomie (condescendenţă) bisericească înseamnă nu altceva, decât a-L trăda în ascuns pe Dumnezeu şi Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o trădare a Bisericii lui Hristos.

Biserica reprezintă o veşnicie în timp, în această lume vremelnică. Lumea se schimbă, dar Biserica nu se schimbă; nu se schimbă veşnicul ei adevăr dumnezeiesc, dreptatea ei dumnezeiască, Evanghelia ei dumnezeiască, veşnicele ei unelte dumnezeieşti. Nu se schimbă, fiindcă nu se schimbă Domnul Hristos, Carele aşa este şi aşa lucrează. Acesta este adevărul şi realitatea evanghelică: „lisus Hristos ieri şi azi şi în vecii vecilor este Acelaşi” (Evrei 3,8).

   Prin veşnicie Biserica este prezentă în timp pentru ca timpul să se sfinţească prin ea, să se înnoiască prin ea, să se înveşnicească prin ea şi să fie deopotrivă cu ea. Nu Biserica trebuie să fie în pas cu timpul ori cu spiritul vremurilor, ci timpul trebuie să se alinieze după ea, ca fiind veşnică, şi spiritul vremurilor – după ea, ca fiind purtătoare a duhului veşniciei, a duhului Dumnezeului-Om. Pentru că ea este de-a pururi sfântă, de-a pururi apostolească. Ea este de-a pururi duhovnicească, de-a pururi dumnezeiască, de aceea niciodată ntei nu îndrăzneşte să jertfească veşnicia vremelniciei, ceea ce aparţine lui Dumnezeu – celor omeneşti, cele cereşti – celor pământeşti. Nu ea urmează a se adapta la spiritul vremurilor, dimpotrivă, ei i se cuvine să potrivească timpul la veşnicie, vremelnicia – veşniciei, cele omeneşti – Dumnezeirii. Veşnicul ei drum prin această lume: mai întâi – Dumnezeu, apoi omul; în fată- Dumnezeu, iar în urma Lui omul: „Ca să fie Hristos cel dintâi întru toate” (Col.1,18).

   Ca atare stăpânirea este de la Dumnezeu (Rom. 13,1-6): şi ierarhia valorilor şi ierarhia ordinii de la Dumnezeu este. De aceea, în principiu, trebuie să ne supunem stăpânirii care pune ordine, normalizează şi care păstrează această ordine divină dată de Dumnezeu în lume. Altminteri survine căderea şi decăderea în anarhie.

   Stăpânirilor trebuie să ne supunem, în măsura în care ele menţin ordinea divină în lume, pentru că ele sînt „slugile Domnului” şi – ca unor slugi ale Domnului. Stăpânirilor trebuie să ne supunem, pentru că ele, ca slugi ale Domnului, poartă sabie, cu care pedepsesc răul şi apără binele. Stăpânirilor trebuie să ne supunem, pentru că ele, slugile Domnului, sînt „înfricoşătoare pentru faptele rele”, şi nu pentru cele bune. Atunci însă, când stăpânirile devin periculoase pentru faptele bune, când stăpânirile prigonesc binele dumnezeiesc, şi mai mult decât toate, binele şi atotbinele acestei lumi – pe lisus Hristos, iar prin aceasta Biserica Sa, atunci acestor stăpâniri nu se cuvine să ne supunem, nici să le ascultăm. Creştinul trebuie să se lupte cu ele, şi să se lupte anume prin binecuvântatele mijloace evanghelice. Niciodată creştinul să nu îndrăznească să se supună mai degrabă oamenilor, decât lui Dumnezeu, şi mai cu seamă oamenilor potrivnici Dumnezeului adevărat şi Evangheliei Lui.

   La început stăpânirea fusese dată, în principiu, de la Dumnezeu. Când însă stăpânirea se abate de la Dumnezeu şi se ridică împotriva lui Dumnezeu, în acest caz ea se transformă în silnicie şi prin aceasta încetează de a mai proveni de la Dumnezeu şi este de la diavol. Deci noi, creştinii, cunoaştem şi taina stăpânirii şi taina silniciei: stăpânirea este binecuvântată de Dumnezeu, silnicia însă, este blestemată de Dumnezeu. Tot ce vine de la Dumnezeu este bine, iar dacă acest bine este întrebuinţat în rău este de la diavol, întrebuinţarea în rău a celor dumnezeieşti – iată unde stă diavolul, şi toată diavoliada lumilor toate, la un loc cu lumea oamenilor. Stăpânirea vine de la Dumnezeu, şi până când ea rămâne în Dumnezeu şi sub Dumnezeu şi cu Dumnezeu – este binecuvântată. Părăsindu-L pe Dumnezeu, ea se transformă în violenţă – prin aceasta supunându-se pe sine puterii antidumnezeieşti – diavolului.

   Aceasta este învăţătura dreptmăritoare şi apostolică, patristică, evanghelică despre natura şi valoarea stăpânirii. Aceasta este.sfânta şi infailibila învăţătură ortodoxă a Bisericii lui Hristos, aşa a fost de la început şi până acum, şi de acum în vecii vecilor. Şi cine sînt martorii ei? Toţi sfinţii apostoli, toţi sfinţii părinţi, toţi sfinţii mucenici. În mod deosebit sfinţii mucenici, începând cu Sfântul şi întâiul mucenic Ştefan, şi până la noii noştri mucenici şi câţi alţi sfinţi mucenici ai vremurilor noastre. Ei toţi au pătimit pentru Domnul Hristos, toţi laolaltă de la împăraţi, regi şi cneji; într-un cuvânt, de la stăpânirile luptătoare contra lui Dumnezeu ai acestui veac. Şi aceşti sfinţi mărturisitori nu se numără cu miile, ci cu milioanele. Ei toţi sînt sfinţi şi nemuritori ca martori ai adevărului divino-uman: creştinii trebuie să se împotrivească poruncilor nelegiuite şi necredincioase ale împăraţilor, domnitorilor, stăpânitorilor acestei lumi, oriunde s-ar afla ei, şi oricine ar fi ei.

   Fiecare sfânt mucenic, fiecare sfânt mărturisitor al credinţei lui Hristos reprezintă o întruchipare vie şi o personificare nemuritoare a preasfintei Atot-Evanghelii a Bisericii Ortodoxe: „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”. Fiecare din ei s-a ţinut de această Atot-Evanghelie dumnezeiească cu tot sufletul, cu toată inima, cu tot cugetul. De aceea au şi fost ei supuşi la chinuri, la răutăţi, de aceea au fost omorâţi de către stăpânitorii apostaţi din veac în veac.

   Comentariu saccsiv:

   De aceea si este urata ORTODOXIA de marionetele SISTEMULUI:

Cica DEZBATERE „FOREIGN POLICY”: Daca am fi protestanti, Romania ar fi mai dezvoltata. ORTODOXIA ne trage in jos …

   Iata si ce parere are un evreu despre stat si religie:

VIDEO – Felix Koppelman, presedintele comunitatii evreiesti Oradea: IMPLANTUL CU CIP ESTE NECESAR

   Cat despre ce mega stat ni se pregateste, cititi va rog:

UNIUNEA EUROPEANA si BABILONUL CEL MARE , mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului

   Observati va rog si importanta ce i se acorda muceniciei …

Despre MUCENICIE. Pomenirea Sfintilor Adrian si Natalia, sotia sa. De ce nu sunt de acord cu spusele parintelui MIHAIL STANCIU: „Nu trebuie să ne consumăm energia cu informarea la zi a invaziei răului” …

   Articolul a aparut pe site-ul http://axa.info.ro/. Iata ce titluri mai puteti gasi in numarul 45 al reviste AXA:

Cum se ridică un stat (I)

Cum se ridică un stat (II)

Comunicat

ATENTAT LA SIGURANŢA NAŢIONALĂ

Primatul economicului

Discriminarea împotriva minorităţii naţionale maghiare din România

APEL

ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ PE PUNCTE

O NOUĂ STAFIE A „CORECTITUDINII POLITICE”

PROOROCIILE APOCALIPSEI

SCHIŢĂ ISTORICĂ A FILOSOFIEI RELIGIEI (scrisa de Nae Ionescu)

Memoria Luminii

Balada Grănicerului cu fulgere pe umeri (scrisa de Radu GYR)

ZECE CUVINTE PENTRU DUMNEZEIASCA PRONIE

ROMÂNIA, CĂSUŢA ÎN CARE LOCUIEŞTE UN ELEFANT

   Dupa cum am procedat si in cazul revistei Familia Ortodoxa (cititi va rog Jocurile pe calculator ne pot transforma copiii în criminali) va prezint modalitatea de a va putea abona la AXA:

   Preţul unui exemplar este de 5(cinci) lei. Costul unui abonament este de 90 lei/an (45 lei/6 luni).

   Vă puteţi procura publicaţia Axa prin poştă, la adresa : Ionuţ Ruse-comuna Chirnogi, judeţ Călăraşi, cod 917025 sau prin telefon (inclusiv SMS) la numerele: 0721094447 şi 0762538342 (Ionuţ Ruse) şi la adresa de e-mail : ionut@axa.info.ro

   Pentru Bucureşti, persoana de contact : Ionuţ-Cristian Iordan, nr. de telefon : 0722457023 şi e-mail : cristi@axa.info.ro

   Consider ca este util sa va abonati la astfel de reviste, deoarece dupa ce le cititi, le puteti da si altora ce nu au acces la internet.

   Cititi va rog si:

Revista AXA va prezinta: PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI