Gigi Becali vrea sa infiinteze partidul Noua Garda Crestin Democrata
Latifundiarul din Pipera a depus de curând o cerere în instanță pentru înființarea unui nou partid politic. Printre membrii formatori ai noii formațiuni se numără și Ionuț Luțu, fostul jucător de la Universitatea Craiova și Steaua, în momentul de față mâna dreaptă, omul bun la toate și șoferul patronului de la FCSB.
Cererea pentru înființarea Partidului Noua Gardă-Creștină Democrată a fost deja depusă în instanță și apare pe portal.just.ro. Gigi Becali a mai fost implicat în politică, el fiind cel care a înființat în 2004 Partidul Noua Generație-Creștin Democrat, el preluând la acea vreme funcția de la Ioan Olteanu.
Comentariu saccsiv:
Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Noua_Genera%C8%9Bie-Cre%C8%99tin_Democrat Partidul Noua Generație a fost înființat la 20 martie 1999 de către un grup de 17 tineri licențiați în științe politice și juridice, al căror demers a vizat crearea unui partid care să reprezinte interesele tinerei generații[2]. Partidul era condus la acel moment de fostul țărănist Viorel Lis[2]. Ca însemn electoral, partidul avea o inimă[2]. Lis a renunțat la partid în noiembrie 2000[2]. De două ori în istoria sa partidul lui Lis a apelat la metoda anunțului la mica publicitate pentru a căuta candidați la alegerile locale, și în 2000 și în 2003[2]. La 10 ianuarie 2004, președinția partidului a fost preluată de la Ioan Olteanu de George Becali, finanțator al clubului de fotbal FC FCSB. Începând din aprilie 2006, formațiunea condusă de George Becali și-a schimbat denumirea în Partidul Noua Generație-Creștin Democrat.
Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Becali George Becali (n. 25 iunie 1958, Zagna, Brăila, România) a fost membru al Parlamentului European între iunie 2009 și decembrie 2012 și membru al Parlamentului României din decembrie 2012 până la condamnarea penală în mai 2013. A fost ales în Parlamentul European la data de 7 iunie 2009 pe lista Partidului România Mare, alături de Corneliu Vadim Tudor.[34]
Cititi va rog si:
Cateva dintre articolele despre Gigi Becali pe care le-am postat, in ordine cronologica:
Mare statuie catolică cu Iisus Hristos răstignit, suflată cu aur în curtea lui Gigi Becali
NESUPUNERE: Gigi Becali si Marcel Ciolacu anunta ca merg la biserică în noaptea de Înviere
Video: Gigi Becali la marsul de duminica
Gigi Becali despre sfarsitul lumii
Considerati ca Gigi Becali trece examenul despre care am scris in articolul de mai jos?
Mugur Vasiliu despre politicieni si Ortodoxie
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Si cum face sa nu i se infiltreze securistii in el?
ApreciazăApreciază
In legitima aparare?!
ApreciazăApreciază
Nu stiu cat poate fi de credibil d-nul Neagu Dj. din punct de vedere crestin ortodox, insa pare sa fie un sambure de adevar in caracterizarea d-nului Becali…
ApreciazăApreciază
altul care sa terfeleasca ideea nationala
ApreciazăApreciază
Mai multa UE mai multa nebuneala woke…
http://www.stiripesurse.ro/uniunea-europeana-se-va-schimba-radical-decizii-cu-impact-major-adoptate-la-bucuresti-document_3253503.html
https://t.me/UraganasupraEuropei/23912
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
„Europa. Prima parte. Model istoric
Baza mea filozofică mă ajunge periodic din urmă, forțându-mă să încerc să scriu următorul „Opus Magna” și să creez „pietre filozofale” pe un subiect sau altul.
Încerc să frânez aceste impulsuri, deoarece „teoriile tuturor lucrurilor”, conform teoremei lui Gödel, sunt incomplete și/sau contradictorii.
Dar uneori mai trebuie să analizezi cutare sau cutare fenomen în detaliu. Și acum, când aproape totul este clar cu Ucraina, un astfel de fenomen este Europa. Trecutul și prezentul ei, economie și mitologie, ce vrea și ce poate, ce respiră și cum gândește.
Subiectul este gigantic, trebuie să încercăm să-l înghesuim într-un volum cât mai mic, dar s-ar putea să trebuiască totuși să-l împărțim în mai multe părți. Bine, gata cu prefațele, să începem.
Modelul istoric al UE
Fiecare țară care este veche sau suficient de mare are propriile tradiții, idei colective despre ea însăși, mituri și concepte.
De exemplu, aici avem a treia Roma. În asta cred mulți, asta îi motivează pe mulți. La urma urmei, o parte din autoidentificare.
Pentru UE, acesta este, desigur, SRIGN. Sfântul Imperiu Roman al poporului german.
Indiferent ce fel de țară construiesc rușii, se dovedește totuși a fi un Imperiu; indiferent ce încearcă europenii să construiască, se dovedește a fi un Reich.
Trebuie remarcat faptul că o serie de țări care nu au participat la cele trei anterioare – Spania, Franța, Italia, Polonia, Ungaria – încearcă să participe la construcția celui de-al patrulea Reich. Și britanicii au sărit cu prima ocazie, pentru că au propriul proiect în minte și nu seamănă deloc cu UE.
Deci, care sunt trăsăturile caracteristice ale SRIGN de-a lungul existenței sale?
– Prezența unui împărat formal care nu are puterea deplină.
– Inegalitatea drepturilor între țările participante. O mână mică de „alegători” și zeci de principate și județe lipsite de drepturi.
– O structură mare, prost gestionată, neunită prin unitatea intereselor economice, autoidentificare comună, unitatea limbii și culturii.
– Conflict de interese între participanți. Un sistem sfâșiat de contradicții interne, care se soldează periodic cu revolte, războaie religioase (atât hușii, cât și protestanții s-au bazat pe contradicții economice și naționale, dar le-au încadrat ca fiind religioase) și revoluții.
Adică există o anumită unitate formală, există „instituții europene”, dar în același timp fiecare este pentru el și își trage pătura europeană peste picioarele slabe. De fapt, nimic nu s-a schimbat.
Trebuie subliniat că motto-ul Habsburgilor (care au condus multă vreme SRIGN) a fost „AEIOU”, adică „Austriae Est Imperare Orbi Universo” (Austria este destinată să conducă lumea). În același timp, Austria aproape că a căzut din loviturile turcilor, nu a obținut niciun succes deosebit în afara SRIGN, nu a fost în stare să unească SRIGN și, în cele din urmă, a pierdut conducerea în „lumea germană” în fața Prusiei. Ca să nu mai vorbim de faptul că armata austriacă i-a greblat în mod regulat atât pe francezi pe de o parte, cât și pe ruși pe de altă parte (când nu era într-o alianță cu rușii, atunci totul era bine). Adică, ambițiile „Al Doilea Reich” chiar și atunci și-au depășit semnificativ capacitățile reale (este acesta măcar vindecabil?). De fapt, nimic nu s-a schimbat.
Un studiu sociologic recent a arătat că doar aproximativ 5% din populația UE se asociază cu un anumit concept de „european”, restul se consideră în continuare germani, francezi, polonezi etc. Și adesea sunt purtători de autoidentificare la nivel mai local – bavarez, gasconi, șvabi etc.
De ce este important? Obiceiurile transmise de-a lungul generațiilor modelează mentalitatea. Tactici bine stabilite, tradiții, stereotipuri, prejudecăți – toate acestea nu dispar nicăieri și continuă să influențeze. O să jur murdar acum, dar „comportamentism”.
Dacă timp de o mie de ani toți s-au prefăcut uniți (mai întâi împotriva turcilor, apoi împotriva suedezilor, apoi împotriva francezilor, acum împotriva rușilor), dar în același timp toți au încercat să rupă o bucată mai groasă pentru ei înșiși și să evite trebuie să participați la cheltuielile și eforturile comune – de ce naiba ar trebui să dispară brusc toate acestea?
Înțelegând acest lucru, este posibil nu numai să se prezică posibila desfășurare a evenimentelor în cadrul UE (creștere a tensiunii, confruntare și prăbușire probabilă), dar și să înțelegem cum este necesar să se lucreze cu țările individuale din cadrul Uniunii Europene.”
https://alexandr-rogers.livejournal.com/1744751.html
„Europa. Partea a doua. Economie
Ce fel de oameni sunt? Le spun despre modele comportamentale și stereotipuri de gândire și ei încearcă să se certe cu mine despre traducerea termenilor (în contextul ciclului acest lucru nu are deloc sens).
Hai sa continuăm.
Baza economică a UE
Uniunea Europeană modernă a fost creată pe baza „Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului” (CECO).
Ideea creării CECO a fost propusă pentru prima dată la 9 mai 1950 de Robert Schuman, ministrul francez de externe, ca măsură de prevenire a războaielor viitoare între Germania și Franța. El a declarat că acest pas „va garanta că orice război între Franța și Germania este nu numai de neconceput, ci și imposibil din motive materiale”.
Prostie completă, desigur. Acest Schumann clar nu a studiat istoria la școală. Timp de o mie (aproape, altfel vei începe să te sufoci din nou) de ani de existență a SRIGN nu a intervenit niciodată în războaiele dintre județele și principatele sale constitutive (ducate, sugrumare).
Formarea UE s-a bazat pe principiul „patru libertăți”: libertatea de circulație a capitalurilor, persoanelor, bunurilor și serviciilor.
Dar acest lucru nu a creat egalitate de șanse, deoarece țările participante au potențial economic, caracteristici geografice, resurse naturale, potențial uman etc.
În plus, diferite țări participante au propriile legi, sisteme fiscale și de pensii, bănci centrale etc.
Pilota patchwork.
Și, desigur, țările fondatoare ale UE sunt „mai egale decât altele”…
Multă vreme, economia UE a existat în acest format de neechilibru. Când sunt țări din centru (Germania și puțin Franța) și periferie (toate restul).
În același timp, Germania producea bunuri, în timp ce industria de la periferie a fost distrusă, iar bugetele deficitare ale țărilor periferice au fost completate cu împrumuturi de la Bundesbank. Astfel, Bundesbank a împrumutat și a stimulat indirect industria germană, când industriașii germani primesc stimulente, iar altcineva se îndatorează.
Pare o „schemă vicleană”, dar… În
primul rând, în acest caz, germanii obișnuiți au fost forțați să muncească din greu pentru ei înșiși și pentru acel tip.
În al doilea rând, „tipul ăla” a devenit insolvabil (pentru că nu era loc de muncă la periferie), deoarece chiar și datoria poate fi dusă doar până la un anumit nivel – dincolo de asta, deservirea datoriei devine inaccesibilă.
Și, în consecință, în consecință, toată lumea s-a simțit rău din cauza acestei scheme – atât germanii obișnuiți, cât și grecii și italienii obișnuiți. Doar capitalul mare a primit profit (bine, ca de obicei).
Cu toate acestea, victima finală a fost Bundesbank, al cărei bilanț acumulase o sumă uriașă de obligații toxice (nesigur irevocabile și negarantate). Nici băncile centrale din alte țări europene nu se descurcă prea bine, ca să spunem ușor.
Scriu toate acestea foarte pe scurt, în primul rând, pentru că am scris deja în detaliu de o sută de ori și, în al doilea rând, pentru că densitatea textului este în afara topurilor și nu există nici dorința, nici timpul de a-l transforma într-un tratat. de o sută de pagini.
Drept urmare, de la un anumit punct, atât Bundesbank germană, cât și alte bănci centrale ale țărilor UE s-au aflat într-o stare critică. Și nu mai pot împrumuta la toate listele de dorințe ale Uniunii Europene în volumele vechi. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că Lista de dorințe a crescut, iar așa-numita „tranziție verde” necesită în general cantități exorbitante de zeci de trilioane (care pur și simplu nu există).
Și BCE nu poate emite bani în mod independent, așa cum face Fed. Pentru că după principiul creării banilor fiat, acesta este creat împotriva garanțiilor colaterale. Dar BCE nu poate emite propriile „euro-trezorerie” (nu vreau să folosesc termenul „euroobligațiuni”, deoarece țările individuale au deja euroobligațiuni și va exista confuzie).
De ce nu poate? Pentru că obligațiile de datorie pot fi vândute (adică împrumutate) doar atunci când există surse de venit care garantează că această datorie poate fi deservită (plată dobândă) și rambursată la timp. Și pentru aceasta, BCE (și Comisia Europeană) trebuie să aibă propriile surse de venit. De exemplu, taxele. Dar ele nu există – astăzi Parlamentul European nu distribuie proprii bani, ci contribuții din fiecare țară.
Pentru a lansa „euro-trezorerie”, UE are nevoie de propriul sistem fiscal – propriile legi, propriile impozite, propriile sale autorități fiscale, propriile sale autorități judiciare (suplimentare) și așa mai departe.
Adică, de fapt, este necesar să se reducă semnificativ rămășițele de suveranitate pe care le mai au țările UE, să le lipsească de subiectivitatea lor (și aici tot felul de Orban și Fico le dau naiba), să le extindă jurisdicția judiciară și să introducă noi impozite paneuropene (și considerabile).
Practic vor să „Revoce Privilegia”, dacă știi la ce mă refer. Și acesta este penultimul pas înainte de „Ein Volk, ein Reich, ein Fuhrer” (mi-e prea lene să o spun, și asta e de înțeles).
Aici, oricum, euroscepticii amenință că vor câștiga alegerile de vară pentru Parlamentul European (în 9 țări euroscepticii sunt pe locul 1, în alte 12 – în 2 sau 3). Imaginați-vă ce se va întâmpla dacă nu numai că atacați suveranitatea, ci și introduceți noi taxe. Mai ales acum, când producția industrială scade și fermierii sunt în grevă în toată Europa.
Dar fără introducerea unui sistem fiscal propriu și a eurotrezoreriei, Uniunea Europeană (marea majoritate a cărei membri au un deficit serios la bugetul de stat) va fi deja nevoită să-și reducă semnificativ cheltuielile, dorințele și ambițiile.
Pentru că, așa cum spunea clasicul, „Nu ai nimic al tău, ești un om sărac!”
Și apoi putem uita cu siguranță tot felul de „tranziții verzi” și alte proiecte globaliste.
S-ar părea, ce legătură au Putin și Rusia cu asta?
Ei bine, este mai clar la ce ajung (și pentru ce a fost prima parte)? Dacă nu este foarte bun, atunci așteptați al treilea.”
https://alexandr-rogers.livejournal.com/1745468.html
ApreciazăApreciază
https://www.g4media.ro/schimbare-in-politica-europeana-privind-migratia-partidul-popular-european-vrea-un-transfer-al-solicitantilor-de-azil-spre-tari-terte.html#comments
ApreciazăApreciază