S-a decis în unanimitate ca delegația Bisericii Ortodoxe Ruse să participe la Adunarea Consiliului Mondial al Bisericilor din acest an, reunită la Karlsruhe
Orthosox Times: WCC: The decision of the Church of Russia to participate in the Assembly is unanimous
S-a decis în unanimitate ca delegația Bisericii Ortodoxe Ruse să participe la Adunarea Consiliului Mondial al Bisericilor din acest an, reunită la Karlsruhe
Publicat pe 31 August 2022, de Orthodox Times
„Deși mulți dintre voi ne-au cerut să respingem participarea delegației Bisericii Ortodoxe Ruse, noi totuși am decis că acest Consiliu Mondial al Bisericilor este un spațiu liber al dialogului și că trebuie să găsim căile prin care toți să fie în acord, nu în dezacord.”
Cele de mai sus au fost afirmate la conferința de presă inaugurală a celei de-a 11-a sesiuni a Consiliului Mondial al Bisericilor, care a avut loc la Karlsruhe, Germania, de către secretarul general al CMB, Rev. Prof. Dr. Ioan Saucă.
După cum a subliniat Saucă, războiul dintre Rusia și Ucraina a aruncat o ‘umbră’ asupra conferinței.
„Am mers în Ucraina pentru a ne asigura că reprezentanții Bisericii din Ucraina vor veni la Conferință. Aceștia vor vorbi în numele lor. Avem și o reprezentare rusă. A existat o decizie unanimă de a-i aduce pe ruși. Deoarece pentru asta este Mișcarea Ecumenică, pentru dialog”, a spus acesta, ca răspuns la întrebarea unui jurnalist despre prezența delegației ruse la reuniunea Consiliului Mondial al Bisericilor.
„Zilele acestea, cele două delegații (rusă și ucraineană) vor veni împreună. Există diviziuni politice și există diviziuni ecleziastice. Recunoaștem acest lucru. Dar trebuie să recunoaștem că aici, la CMB, le oferim posibilitatea de a se întâlni.”
Încă de la începutul celei de-a 11-a Adunări, Consiliul Mondial al Bisericilor a dovedit că rămâne un instrument al uniunii și al medierii, un rol pe care l-a jucat și în trecut, ca de exemplu în perioada apartheidului.
La rândul său, Mitropolitul Nifon al Patriarhiei Române, vicepreședinte al Comitetului Central al CMB, a subliniat că sunt multe așteptări de la această adunare. „Bineînțeles, este o întâlnire foarte importantă a creștinilor. Dacă mă întrebați care sunt cele mai mari așteptări, este ca această adunare generală să liniștească, să contribuie la unitatea tuturor creștinilor”.
Printre participanții la conferința de presă s-au numărat Dr. Agnes Abuom, moderator al comitetului central al CMB; IPS Mitropolit Prof. Dr. Nifon de Târgoviște, vice-moderator al comitetului central al CMB; Episcopul Mary Ann Swenson, vice-moderator al comitetului central al CMB, secretarul general interimar al CMB, Pr. Prof. Dr. Ioan Sauca; Episcopul Petra Bosse-Huber, Biserica Evanghelică din Germania, moderator al comitetului local de organizare; Episcopul Prof. Dr. Heike Springhart, Biserica Protestantă din Baden, moderator al comitetului local de organizare; și Dr. Frank Mentrup, primarul orașului Karlsruhe.
Delegația Patriarhiei Ecumenice, Înaltpreasfințitul Mitropolit Emmanuel de Calcedon, Mitropolitul Iov de Pisidia
Delegația Bisericii din Grecia, Mitropolitul Gabriel de Nea Ionia, Mitropolitul Maximos de Ioannina
Părintele Irineos și Părintele Ieronymos, de la Institutul Teologic Ecumenic Global, Institutul Ecumenic Bossey-CMI, membri ai Eparhiei Americii de Nord a Patriarhiei Georgiei
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Iata si ce putem citi la Lumea creștină, reunită la Karlsruhe: A început Adunarea Consiliului Mondial al Bisericilor de pe BASILICA:
Cea de-a 11-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) a fost deschisă miercuri, 31 august, în orașul german Karlsruhe. Sunt prezente 295 de delegații, între care și cea a Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, Mitropolit onorific și Exarh patriarhal.
Lucrările se desfășoară sub genericul „Dragostea lui Hristos mișcă lumea spre reconciliere și unitate”.
Evenimentul a fost deschis de Dr. Agnes Abuom, moderator în comitetul central al adunării CMB, care a cerut audienței un moment de reculegere pentru Mitropolitul Ghenadie de Sassima, trecut la cele veșnice în data de 1 iunie. Dr. Agnes Aboum a anunțat și alăturarea a 7 noi membri în CMB.
Toate discursurile au făcut referire la marile probleme ale lumii la care creștinii nu pot rămâne impasibili: pandemie, războaie, diverse forme de discriminare, criza de mediu ș.a.
„Nu trebuie să neglijăm suferințele acestei lumi, ci să le alinăm. Iar pentru a contribui la alinarea acestor suferințe trebuie să fim uniți în frățietatea creștină a lumii”, a declarat conducătorul delegației române, IPS Nifon.
IPS Nifon, vice-moderator al comitetului central la Adunarea CMB, Karlsruhe, 31 august 2022.
Secretarul general interimar al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), Pr. Ioan Sauca, a îndemnat la acțiuni concrete pentru mediu: „Am vorbit destul, acum este timpul acțiunii”. El a oferit detalii despre vizitele efectuate recent în Ucraina, precum și în Israel și Palestina, situații pe care le-a descris drept „răni deschise” în Europa și „răni sângerânde” în Orientul Mijlociu.
Pr. Ioan Sauca a menționat că a reușit să aducă 11 invitați din Ucraina la Adunarea CMB.
La finalul prelegerii, amintind că mandatul său de Secretar general se încheie în curând, Pr. Ioan Sauca și-a exprimat gratitudinea față de toți membrii CMB. De asemenea, a mulțumit lui Dumnezeu pentru ajutor menționând că nu suntem nimic altceva decât unelte umile și putem avea succes doar dacă urmăm voia Lui.
Secretarul general interimar al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), Pr. Ioan Sauca. © Albin Hillert / CMB
Înaltpreasfințitul Părinte Nifon, vice-moderator al comitetului central, a condus sesiunea plenară în care s-au aprobat comitetele adunării CMB și moderatorii de sesiuni plenare.
În după-amiaza primei zile a evenimentului, a vizitat Adunarea de la Karlsruhe Președintele Federal al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier. Acesta le-a urat bun venit în Germania delegațiilor din toată lumea și a spus că le dorește lucrări rodnice la cea de-a 11 adunare a CMB.
Frank-Walter Steinmeier la Adunarea CMB. © Sean Hawkey / CMB
Adunarea CMB se desfășoară în perioada 31 august – 8 septembrie 2022. Adunarea precedentă a avut loc în 2013, la Busan, Coreea de Sud. Prima Adunare de acest fel s-a desfășurat în urmă cu 74 de ani, la Amsterdam Olanda.
Foto reprezentativă: © Albin Hillert / CMB
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Profesorul George Racoveanu despre tema unui sinod ecumenic, Sobor a toata lumea, sobor ecumenic, ecumenicitate, publicat in revista Predania, anul I / nr.3 / 15 Martie 1937
vezi PDF in link, articolul se afla la p. 9
http://www.predania.ro/revista/numarul-3.html
👇
(…)
Ştim doar că au fost soboare care au greşit.
(Soborul tâlhăresc de la Efes, din anul 449; Soborul de la Stejar, lângă Calcedon, din anul 403, prezidat de Teofil, Arhiepiscopul Alexandriei, şi nenumăratele soboare din vremea năpădirii ogorului dreptei credinţe de ereziile ariene, semiariene, nestoriene şi celelalte toate).
Ştim că la aceste soboare care au greşit – care au schimbat minciuna în adevăr – au fost prezenţi chiar sute de episcopi. Şi ştim, iarăşi, că hotărârile unor soboare alcătuite numai din câţiva episcopi (Ancira – 18 episcopi, Neocezareea – 24 episcopi, Gangra – 13 episcopi) au fost primite de soboarele ecumenice.
Mai mult, chiar, hotărârile unora din singuraticii Părinţi au fost recunoscute şi pecetluite de soboarele ecumenice.
(Astfel: epistola Sfântului Dionisie al Alexandriei (†264), împărţită în canoane; enciclica Sfântului Grigorie Taumaturgul (†270), împărţită în canoane; cuvântarea despre căinţă a Sfântului Petru al Alexandriei (†311), împărţită în canoane; trei epistole ale Sfântului Atanasie cel Mare (†373); opt enciclice şi scrierea despre Sfântul Duh, ale Sfântului Vasilie cel Mare (†379), în 92 canoane; epistola Sfântului Grigorie Nissa (†395); două epistole ale Sfântului Chiril al Alexandriei (†444) şi ale altor Părinţi).
Dar atunci avem dreptul să ne întrebăm: ce mai rămâne din concepţia… aritmetică a ecumenicităţii, la care au ajuns – ştie Dumnezeu pe ce cale – oamenii „ştiinţei” teologice?
Vedeţi, în Biserica lui Hristos nici Patriarhii, nici Papii, nici Soboarele
n-au putut schimba ceva. „Schimbători” au fost. Dar ei s-au rupt de trupul Bisericii.
Şi, precum mlădiţele rupte şi aruncate, aşa s-au uscat.
(Cei ce vorbesc de „cantitatea” ecumenicităţii îşi mărturisesc – inconştienţi – frăţietatea cu Arie, cu Macedonie, cu Nestorie, cu toţi tăgăduitorii Treimii, cu tăgăduitorii celor Şapte Taine, cu batjocoritorii Maicii lui Dumnezeu).
Toţi cei ce s-au tăiat de la trup, s-au lepădat şi au murit. Fiindcă au păcătuit împotriva Duhului Sfânt. Fiindcă au căzut sub anatema Sfântului Pavel („Chiar dacă noi înşine, sau înger din cer ar binevesti vouă altă învăţătură decât cea pe care v-am binevestit-o, anatema să fie!” – Galateni, 1:8).
Paznic al dogmei ortodoxe şi al rânduielii a stat şi stă însuşi trupul Bisericii, poporul dreptcredincios!
Biserica a primit sau a respins mărturisirile soboarelor în măsura în care ele au fost sau nu conforme cu adevărul Ei.
Iar pe soboarele „a toată lumea” care au mărturisit drept, Ea le-a socotit soboare ecumenice.
Deci, dară, pentru ca un sobor a toată lumea să devină sobor ecumenic, el trebuie să fie recunoscut de Biserică drept mărturisitor fără greş al adevărului.
Dar asta nu poate veni decât după ce s-a văzut mărturisirea lui.
Deci nu poate fi vorba de „Sobor Ecumenic” la convocarea acestuia, fiindcă nu se ştie ce va ieşi.
S-ar putea să calce pe urmele Soborului tâlhăresc de la Efes, din anul 449!
(…)
ApreciazăApreciază
Am dreptul sa spun ca, necontestandu-i eruditia teologica si calitatile diplomatice, am oarece retineri fata de profesorul Ioan Sauca?
M-ar interesa daca este prezent si Patriarhul Ecumenic, adica IPS Bartholomeu.
Diaspora BOR este sî ea reprezentata?Contingentul scolit in Elvetia conteaza in carmirea spre carcaletele ecumenist.
Sa avem rabdare pana la publicarea comunicatului de la finalul reuniunii.
Oare a sesizat ecologistul Mitropolit Nifon cata cheltuiala si cata risipa la aceasta pioasa adunare?
ApreciazăApreciază
Incepand de min 30 pan la min 47 din aceasta înregistrare din 2013 putem asculta cuvântul Înaltpreasfințitului Nifon al Târgoviștei la a X a Adunare Generala a CMB, de la Busan, Coreea de Sud:
Ideile principale emise la a X a Adunare Generala a CMB de catre Mitropolitul Nifon au fost rezumate in actul aditional C:
1.Unitatea Bisericii s-a pierdut, si in forma sa actuala, din moment ce este divizata, Biserica este deficitara din punct de vedere al Sfintelor Taine.
2. Nu putem cunoaste care dintre Bisericile crestine este succesoarea Bisericii Primare a Ierusalimului.
3. Toti oamenii sunt frati intru Hristos, Taina Botezului constituind doar o etapa superioara, mistica in cadrul rudeniei spirituale existente intre acestia.
Υπόμνημα πέντε Μητροπολιτών κατά των αποφάσεων του Π.Σ.Ε. εν Πουσάν
https://www.impantokratoros.gr/198B9FF5.el.aspx
ApreciazăApreciază
Acu’ pe cinstite , daca un inalt reprezentatnt al Bisericii Ortodoxe Ruse si-a dat arama pe fatza si-a procedat fix ca-n perioada stalinista ridicandu-l in slavi pe Vladimir Putin , asta nu inseamna ca toti preotii rusi sant o apa si un pamant ! Dumnezeu sa vegheze asupra lor si prin Duhul Sfant sa le dea intelepciunea de-a faca ca Moartea sa paraseasca Ucraina si Europa si sa se duca pe pustii de unde a venit iar pe Kiril …sa-l judece Dumnezeu !!!
ApreciazăApreciază
Discursul PF Daniel la Sinodul din iulie 2008:
“Totusi, prin această măsură de disciplină canonică ortodoxă, nu dorim să defăimăm sau să tratăm cu arogantă si dispret pe ceilalti crestini, sau să întrerupem dialogul teologic si cooperarea practică în domeniul social-caritabil, ci dimpotrivă, considerăm că, printr-un dialog teologic sincer si profund, pot fi redefinite dogmele care separă Biserica Romano-Catolică de cea Ortodoxă. În acelasi timp, este necesar ca ortodocsii clerici, monahi si mireni să nu folosească cu usurintă si patimă cuvinte grele ca „erezie” si „eretici”, „apostazie” si „trădare”, la adresa altor ortodocsi sau la adresa altor crestini, deoarece adesea sub pretextul că salvăm Ortodoxia ne uratim sufletul, întrucât despărtim dreapta credintă de iubirea crestină smerită. Uităm că de fapt trebuie să <> (Efeseni 4, 15), să apărăm si să promovăm <> (Galateni 5, 6), după cum ne învată Sfântul Apostol Pavel”.
ApreciazăApreciază
Parintele Filothei Zervakos:
Să se facă unire, Preafericite, dar după voia lui Hristos, departe de orice oportunitate lumească şi de orice compromis.
„Iar iconomia şi îngăduinţa pentru călcarea legii şi a canoanelor să fie respinsă de orice ortodox şi acrivia şi aplicarea canoanelor să rămână statornice şi neschimbate”.
https://marturieathonita.ro/fragmente-din-epistolele-parintelui-filothei-zervakos/
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cuviosul Iosif Vryennios provenea dintre isihasti, urma traditia Sfantului Grigorie Palama si era recunoscut in epoca cel mai renumit erudit din Constantinopol, fiind decan al dascalilor Universitatii bisericesti din Constantinopol.
In anul 1419 cuviosul Iosif Vryennios lupta asupra aservirii Bisericii fata de Roma eretica.
Iata un fragment relevant din „Cuvantul sfatuitor despre unirea Bisericilor” rostit de cuviosul Vryennios:
„Unii au cutezat sa trambiteze ca indata dupa unire cu Roma va sosi ajutor din partea Papei de la Roma si ca unirea se va savarsi fara sa se schimbe niciuna dintre dogmele noastre ortodoxe.
Si-au dat, chiar, cu parerea ca nu este deloc lipsit de cuvinta sa-l pomenim pe Papa in diptice ca infailibil.
Aceasta este, asadar, unirea Bisericii, unirea celor cinci patriarhii pe care o puneti la cale de atatia ani?
In acest chip socotiti sa va uniti, chipurile, cu noi, cata vreme adaosul (Filioque) ramane neindreptat si toate cate le-a pricinuit indelungata schisma blestemata raman neschimbate?
Oameni buni, aceasta nu este dreptate, nu este unire a celor cinci patriarhii ale Bisericii, ci schisma si mai rea ca cea dintai, este dezbinare, este taiere (din Trupul Bisericii Sobornicesti), inselaciune, vadit pogoramant (compromis) al nostru inaintea voastra, streang la gat, tragere in prapastie, lipsire de libertate, acceptare a robiei, osandire a Sfintilor Parinti si nimic sanatos.
Caci cum sa se faca unire, cata vreme dainuie mii de cugete de credinta osebite intre noi?
Cum, dar, sa fie adevarata, si nu prefacuta (falsa), aceasta unire, cata vreme unii rostesc la toate sfintele slujbe Simbolul Credintei cu adaosul Filioque, iar altii fara el? Aceasta nu este unire a Romei cu noi – departe de noi asemenea idee! -, ci o nesabuita supunere fata de Papa a Bisericii Sobornicesti.
Fie ca intentia aceasta sa nu se implineasca niciodata. Chiar daca pare ca va reusi, va fi precum o bula de aer.
Caci pentru noi aceasta este viata noastra: credinta noastra ortodoxa, mostenirea de la Sfintii Parinti. Credinta Ortodoxa este bogatia noastra, ea slava, ea neamul, ea cununa, ea lauda – un Botez, o credinta, Una Biserica si un Dumnezeu slavit in Trei Ipostasuri. Toti cei care nu marturisesc credinta in acest chip or sa piara.
###
Criteriul Cuviosului Iosif Vryennios ramane valabil si poate fi enuntat si in ceea ce priveste respingerea opiniei eronate a lui Ioannis Romanidis:
„o papalitate neimpusa dogmatic, reunita cu Ortodoxia, ar putea juca rolul unui administrator central pentru Apus si in acest fel, s-ar restabili vechea traditie a celor cinci patriarhii ortodoxe”,
Parintele Dumitru Staniloae scria in acest sens:
„Biserica a recunoscut episcopilor din centrele cele mai importante ale istoriei universale din aceea vreme, datorită și unei origini deosebite, apostolice a scaunelor, rolul de episcop prim, al doilea etc. pentru ca Biserica să-și poată rezolva mai ușor, prin imputernicirile acordate episcopilor din acele centre de putere lumească, chestiuni legate de existența ei in lume.
Dar această intaietate acordata episcopilor din asemenea centre n-a insemnat și o prezenta mai deplină a lui Hristos in comunitătile respective, cu o mai mare densitate ecleziologică a lor,
n-a însemnat o «gratie» specială și definitivă acordată acelora.
Căci in acest caz cum s-ar explica căderea patriarhiei Romei in atatea erezii?
Această misterioasă «gratie» a prioritatii ar contrazice teoria originii sacramentale sau euharistice a intregii puteri și a substantei Bisericii Sobornicesti.
Episcopul unuia sau altuia din aceste centre nu a avut decat calitatea de presedinte al colegiului episcopal, reprezentand o comunitate eclezială egală cu comunitătile reprezentate de toti ceilalti episcopi ortodocsi, dar avand rolul de președinte pentru facilităti umane administrative, culturale, inlesnite de centrul politic in care iși avea reședinta.
Episcopul Romei a putut detine o vreme o astfel de pozitie prezidală in cadrul Bisericii Universale si Sobornicesti din imprejurări politice, la care s-a adăugat și prestigiul originii apostolice a scaunului Romei.
Din păcate, de la o vreme tocmai ispita acestei poziții l-a facut sa se abată de la Adevar.
Mai intai Papa Romei trebuie sa paraseasca aceste abateri de la dogma ortodoxa.
De-abia dupa aceea se va putea lua in considerare problema recunoasterii lui din nou in rolul de presedinte al colegiului episcopal, ținandu-se seama de importanța orasului de reședință și de prestigiul apostolic al scaunului Romei.
***
O posibilă modalitate de a elimina schisma dintre ortodocsi si romano catolicii nu este doar anularea anatematismelor din 1054, ci eliminarea adausului latin Filioque și anularea condițiilor și efectelor introducerii acestuia.
Este posibil ca latinii să susțină poziția că tradiția franco latină are întaietate.
Asadar, ne despartim de romano-catolici:
1) prin persoana lui Alcuinus,
Alcuinus din York (Alcuin) a fost un savant foarte influent în secolul al VIII-lea. Printre altele, el a fost profesor și consilier al lui Carol cel Mare. Alcuinus este considerat una dintre cele mai proeminente și mai importante figuri din Renașterea carolingiană. După moartea sa, Alcuinus a fost canonizat.
Ortodocsii resping opera si canonizarea lui.
2) prin neacceptarea si condamnarea Sinodului VII Ecumenic de catre latini in anul 794,
3) prin adăugarea lui Filioque in Simbolul Credintei,
4) prin promulgarea ca dogma a lui Filioque și prin anatemizarea la Sinodul de la Lyon a tuturor ortodocșilor care resping si nu marturisesc Filioque in Crez,
5) prin publicarea lucrarii dogmatice latine pe la mijlocul secolului VIII, inceputul secolului IX: „împotriva ratacirilor grecilor” (Contra Errores Graecorum)
ApreciazăApreciază
Singurul dialog posibil: „Ereticilor, vreți să renunțați la ereziile voastre, să desființați adunările voastre eretice și să veniți la dreapta Ortodoxie, acceptând Adevărul care niciodată nu se va schimba de dragul vostru, ci voi va trebui să vă schimbați, fiindcă voi sunteți ereticii mincinoși?”
ApreciazăApreciat de 3 persoane
„… trebuie să găsim căile prin care toți să fie în acord, nu în dezacord.”
sunt tare curios cum cade de acord Ortodoxia cu samanii si musulmanii de exemplu, sai cu mosaicii care spun ca nu a venit Hristos ?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ochiul
La CMB nu sunt samani sau musulmani, ci doar „crestini”. Fara catolici.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parintele Serafim Rose:
Creştinii ortodocşi vieţuiesc astăzi într-una din cele mai critice perioade ale istoriei Bisericii lui Hristos.
Vrăjmaşul mântuirii omului, diavolul, atacă pe toate fronturile şi se luptă prin toate mijloacele nu numai ca să abată pe cei credincioşi de la calea mântuitoare înfăţişată de către Biserică, ci să biruiască chiar Biserica lui Hristos, în pofida făgăduinţei Mântuitorului (Mat. 16:18) şi să transforme însuşi Trupul lui Hristos într-o organizaţie „ecumenică”, pregătind venirea alesului său, Antihristul, marele conducător al lumii din zilele de pe urmă.
Ştim, cu siguranţă, că această încercare a lui Satan nu va izbândi; Biserica va fi Mireasa lui Hristos până la sfârşitul lumii şi Îl va întâmpina pe Hristos Mirele, la a Doua Sa Venire, neprihănită şi nestricată de unirea nelegiuită cu apostazia acestui veac. Dar marea întrebare a vremurilor noastre, pe care şi-o pun toţi creştinii ortodocşi, este una foarte importantă: Biserica va dăinui, dar câţi dintre noi ne vom mai găsi în dânsa, ţinând piept puternicelor încercări ale diavolului de a ne trage din Trupul ei ?
Vremurile noastre se aseamănă mult celor ale Sfantului Marcu al Efesului, din secolul al XV‑lea, când se părea că Biserica era pe punctul de a fi dizolvată în necuvenita Unire cu Latinii. Cu mult mai rele şi primejdioase sunt vremurile noastre, decât acelea; căci atunci Unirea a fost un act impus cu forţa, din exterior, pe când acum ortodocşii au fost pregătiţi vreme îndelungată pentru apropiata contopire „ecumenista” a tuturor „bisericilor” şi religiilor, după decenii de relaxare, indiferenţă, duh lumesc şi îngăduinţă în minciuna pierzătoare cum că „nimic nu ne desparte cu adevărat” de toţi ceilalţi care îşi spun creştini.
Biserica Ortodoxă a supravieţuit falsei Uniri de la Florenţa, şi chiar a cunoscut, după aceasta, o perioadă de prosperitate în exterior şi de înflorire duhovnicească înlăuntrul ei; dar după noua falsă Unire, ce se urmăreşte acum, cu un elan sporit, va mai dăinui Ortodoxia în afara catacombelor şi a pustiei ?
ApreciazăApreciază
Ce partasie are Adevarul cu minciuna, Lumina cu intunericul, …. Nifoane, Nifoane… ?
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mitropolitul Hrisostom:
O femeie nu poate fi violată fără acordul ei
Mitropolitul Hrisostom de Dodoni
și-a exprimat opinia,
vorbind despre viol și avort în calitate de invitat la emisiunea TV de la Skai.
Mitropolitul a fost invitat să vorbească cu ocazia circularei sinodale care va fi trimisa duminică în toate bisericile împotriva avortului.
Mitropolitul nu a ezitat să susțină că „nicio femeie nu se afla in postura să fie violată fără ca ea să nu vrea”, provocând reacțiile jurnaliștilor, a continuat să opineze insistent că nu poate exista nicio siluire prin viol, fără a explica ce a vrut să spună.
În ceea ce privește avorturile, el a spus că „nu este posibil să se permită distrugerea unui fetus, a unui făt care atunci când a fost conceput a început deja să aibă viață”, în timp ce a lăsat o fereastră deschisa numai în cazurile riscurilor de sănătate ale fătului, afirmand caracteristic:
„Dacă se observa ca creierul copilului va fi problematic, atunci ar trebui să se caute indrumarea Bisericii și să se accepte să se facă avort, dar cu o motivatie științifică din partea medicului, si nu cu una financiară”, el a spus caracteristic.
Mitropolitul a spus că Biserica este, de asemenea, împotriva mijloacelor de contraceptie (prezervativ, sterilet etc) adjuvante actului sexual, deoarece „unicul său scop este nasterea de prunci”.
Δωδώνης Χρυσόστομος: Μια γυναίκα δεν μπορεί να βιαστεί χωρίς να το θέλει
https://www.romfea.gr/diafora/51916-dodonis-xrysostomos-mia-gynaika-den-borei-na-viastei-xoris-na-to-thelei
ApreciazăApreciază
„Stricarile (violurile) facute prin deplina silire, sa ramana fara canonisire” Sfantul Vasile cel Mare, Canonul 49.
***
„Daca vreo femeie mai inainte traia in neprihanire si departe de orice banuiala, iar acum din sila si din grea nevoie a cazut sa fie siluita avem pilda in Deuteronom 22, 26-27; 22, 23-30. Asa se judeca si acest caz”.
Sfantul Grigorie al Neocezareei,
Canonul 2.
***
Pravila Bisericeasca/Parintele Nicodim Sachelarie:
Se numeste sila sau siluire constrangerea impusa de oameni sau impreujurari vointei omului spre a face ce nu voieste sa faca din initiativa proprie.
Sila are diferite gradatii de la primirea sfatului liber si pana la totala constrangere fizica si sufleteasca.
In masura in care omul silit a consimtit la fapta impusa lui in aceiasi proportie de consimtamant sau sila el poarta raspundere (Evrei 12, 4; 10, 32-34; I Cor. 10, 13; Iacob 4, 7).
Cel ce a fost supus unei totale constrangeri nu are nicio raspundere pentru fapta sa, ci pacatul cade asupra siluitorului.
***
Sfantul Gavriil Georgianul a fost întrebat dacă există destin.
„Nu, a răspuns el. Cineva poate să spună: Așa mi-a fost destinul, dar dacă destinul său era să moară și era dinainte stabilit, pentru ce-ar mai fi el judecat în ziua Judecăţii?
Noi ne făurim destinul. Dacă cineva, din neatenţie sau din prostie, își primejduiește viaţa, ce are asta de-a face cu destinul?”
Daca pecetea, semnul fiarei se va pune cu forta, in ochii lui Dumnezeu va fi ca necinstirea unei fecioare.
Cea mai grea incercare a crestinilor va fi sa vada ca parintii lor primesc sa fie pecetluiti.
Pecetea va fi fara efect daca va fi pusa contra vointei omului.
Pecetea va fi pusa la baza degetului aratator, cu ajutorul unui microcip.
Intai, pecetea va fi oferita celor care o vor primi de bunavoie.
Dar, cand Antihrist va urca pe tron, toata lumea va fi silita sa primeasca pecetea.
Neascultarea va fi infatisata ca tradare. Oamenii se vor ascunde in munti, in paduri.
Vor trebui sa se ingrijeasca si sa umble in grupuri de zece sau cincisprezece oameni, caci demonii vor putea sa-i prabuseasca in prapastii pe cei singuratici.
Crestinii vor fi paziti de Sfantul Duh.
Orice s-ar intampla, sa nu va pierdeti niciodata nadejdea! Ajutati-va unul pe altul. Dumnezeu va va lumina si veti sti ce sa faceti.
Cel care va rabda pana la sfarsit se va mantui (cf. Matei 24,13).
Sfantul Gavriil a întrebat la rugaciune:
„Cum vor putea oamenii să se mântuiască mai înainte de Parusie?”
Și un glas i-a răspuns:
„Prin faptele cele bune și prin iubire.”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne vorbeste
Parintele Dumitru Staniloae:
„Sfintii Parinti n-au vrut sa tina Sinoade Ecumenice cu arienii si nestorienii.
Ecumenismul este rau inteles.
Trebuie sa observi imediat ce-i lipseste unei invataturi a unei confesiuni, unde-i sunt ideile eretice care se propaga prin acea invatatura si sa critici erorile care apar in invatatura despre Hristos.
Trebuie sa spui nu numai ce este adevarat in invatatura ortodoxa, ci si ce este gresit in invatatura altor confesiuni.
Credeti ca se va putea ajunge la unirea „Bisericilor”?
E greu, daca ne gandim la Apocalipsa.
(…)
Participarea noastra la CMB trebuie sa urmareasca un singur scop: sa arate crestinismului mondial calea crestinismului ortodox originar, care s-a pastrat numai in Biserica Ortodoxa.
Fragment extras din:
Arhimandrit Ioanichie Balan, Omagiu Parintelui Dumitru Staniloae, Iasi, 1994, pp. 36-37; 40; 68.
ApreciazăApreciază
Dupa umila mea parere cel mai grav subiect care trebuia dezbatut priveste incalcarea legilor bioetice, mutilarea desavarsitei creatii reprezentate de fiinta umana, maimutarirea lui Dumnezeu.
Daca traia Parintele medic Jean Boboc…
In laboratoarele acestei lumi smintite se intrec doctori de tot felul in distrugerea nobilului trup al femeii mame.
Nu inteleg ei cu niciun chip prin ce minune inima embrionului incepe sa bata fix in a 23 zi de la formarea acestuia.
Nu inteleg cum 10,20 de celule se diversifica in celule specifice care alcatuiesc un organism complet si mai ales, nu accepta ideea ca trophectodermele alcatuiesc un organ unic de protectie, sustinere si hranire a fatului, placenta.
Ei bine, in Europa, colectivul cercetatorului Vincent Pasque de la Universitatea din Louvain, a anuntat in revista Cell Stem Cell ca a reusit sa creeze din celule mesoderme extra-embrionare, celule care seamana cu celulele mesoderme naturale din embrionul uman….
Cursa contra cronometru in adaptarea corpului masculin pentru implanarea embrionilor in placenta creata in laborator, se apropie de finish.
Toti participantii sunt dopati.
Faptul ca medici, juristi, politicieni , militari transgender sunt pusi in vitrina ca modele planetare cu scopul desacralizarii femeii create spre implinirea bàrbatului si spre a procrea ar trebui sa alarmeze in cea mai mare masura Consiliul prezidat de eminenta sa Nifon.
ApreciazăApreciază
Transumanismul – cea mai periculoasă idee din lume
Francis Fukuyama
În ultimele decenii, o mișcare ciudată de eliberare a luat amploare în lumea civilizata.
Cruciații săi vizează mult mai sus decât militanții pentru drepturile civile, feministele sau susținătorii drepturilor homosexualilor.
Ei nu vor altceva decât să elibereze rasa umană de constrângerile sale biologice.
Așa cum o văd „transumaniștii”, oamenii trebuie să-și smulgă destinul biologic din procesul orb de variație și adaptare aleatorie al evoluției și să treacă la etapa următoare ca specie
Este tentant să nu-i luam in seama pe transumaniști ca fiind exponenti ai unui curent ciudat, nimic mai mult decât science fiction care nu trebuie luat prea în serios:
priviti la site-urile lor web de top și la comunicatele de presă recente („Cyborg Thinkers to Address Humanity’s Future”, proclamă unul). Planurile unor transumaniști de a se îngheța criogenic în speranța de a fi reînviați într-o epocă viitoare par doar să confirme trendul mișcării care captiveaza intelectuali.
Dar este elementul fundamental al transumanismului – că într-o zi vom folosi biotehnologia pentru a ne face mai puternici, mai deștepți, mai puțin predispuși la violență și cu o viață mai lungă – într-adevăr atât de bizar?
Transumanismul este implicit în mare parte o necesitate in agenda de cercetare a biomedicinei contemporane.
Noile proceduri și tehnologii care apar din laboratoarele de cercetare și spitale – fie că modifică starea de spirit prin medicamente, substanțe pentru a stimula masa musculară sau pentru a șterge selectiv memoria, screeningul genetic prenatal sau terapia genică – pot fi utilizate la fel de ușor pentru a „îmbunătăți” specia, astfel încât să ușureze sau să amelioreze boala.
Deși progresele rapide în biotehnologie ne lasă adesea vag inconfortabili, amenințarea intelectuală sau morală pe care o reprezintă nu este întotdeauna ușor de identificat.
Rasa umană, la urma urmei, este vulnerabila, avand bolile noastre încăpățânate, limitările fizice și viețile scurte.
Stresați fiind de gelozii, violența și anxietățile constante ale umanității, proiectul transumanist începe să pară de-a dreptul rezonabil.
Dacă ar fi posibil din punct de vedere tehnologic, de ce nu am vrea să transcendem specia noastră actuală?
Aparenta rezonabilitate a proiectului, în special atunci când este luată în considerare în trepte mici, face parte din pericolul său. Este puțin probabil ca societatea să fie captata brusc sub vraja viziunii transumaniste asupra lumii.
Dar este foarte posibil să ne placa ofertele tentante ale biotehnologiei fără să ne dăm seama că acestea vin cu un cost moral îngrozitor.
Prima victimă a transumanismului ar putea fi egalitatea.
Încet și dureros, societățile avansate și-au dat seama că simplul fapt de a fi om dă dreptul unei persoane la egalitate politică și juridică.
De fapt, am tras o linie roșie în jurul ființei umane și am spus că este sacrosanctă.
La baza acestei idei a egalității drepturilor stă credința că toți deținem o esență umană care manifestă diferențe în ceea ce privește culoarea pielii, frumusețea și chiar inteligența.
Această esență și opinia că indivizii au, prin urmare, o valoare inerentă, se află în centrul liberalismului politic.
Dar modificarea acestei esențe este nucleul proiectului transumanist. Dacă începem să ne transformăm în ceva superior, ce drepturi vor pretinde aceste creaturi sporite și ce drepturi vor avea în comparație cu cei lăsati în urmă?
Dacă unii merg mai departe, își pot permite ceilalti să nu-i urmeze? Aceste întrebări sunt destul de îngrijorătoare în cadrul societăților bogate, dezvoltate.
Adăugați implicațiile pentru cetățenii celor mai sărace țări ale lumii – pentru care minunile biotehnologiei probabil că nu vor fi la îndemână – iar amenințarea la adresa ideii de egalitate devine și mai amenințătoare.
Susținătorii transumanismului cred că înțeleg ceea ce constituie o ființă umană bună și sunt bucuroși să lase la urmă ființele limitate, muritoare, naturale pe care le văd în jurul lor în favoarea a ceva mai bun. Dar chiar înțeleg ei bunurile umane ultime?
Pentru toate defectele noastre evidente, noi, oamenii, suntem rezultatul minunat de complex al unui lung proces evolutiv – rezultat al căror întreg este mult mai mult decât suma inzestrarilor noastre. Caracteristicile noastre bune sunt strâns legate de cele rele.
Dacă nu am fi violenți și agresivi, nu am putea să ne apărăm; dacă nu am avea sentimente de exclusivitate, nu am fi loiali celor apropiați nouă; dacă nu am simți niciodată gelozie, nu am simți niciodată dragoste
Chiar și mortalitatea noastră joacă o funcție critică în a permite speciei noastre în ansamblu să supraviețuiască și să se adapteze (transumaniștii sunt interesati doar despre ultimul generatie pe care ar dori să o vada nemuritoare). Modificarea oricăreia dintre caracteristicile noastre cheie implică în mod inevitabil modificarea unui pachet complex, interconectat de trăsături și nu vom putea niciodată să anticipăm rezultatul final.
Nimeni nu știe ce posibilități tehnologice vor apărea pentru modificarea umană prin transumanism.
Mișcarea ecologistă ne-a învățat respectul pentru integritatea naturii nonumane.
Avem nevoie de o umilință similară în ceea ce privește natura noastră umană.
Dacă nu o dezvoltăm curând, am putea invita fără să vrem transumaniștii să destrame omenirea cu buldozerele lor genetice și mutatiile lor psihotrope!
Transhumanism – the world’s most dangerous idea
https://www.au.dk/fukuyama/boger/essay/
ApreciazăApreciază
Dimitrios Tselenghidis,
Profesor al Universității din Tesalonic
Către Sfântul Sinod al Bisericii Greciei
SUBIECT: Referitor la legalizarea instituțională a Bisericii schismatice a Ucrainei
Preafericite Președinte,
Preacinstiți Arhierei,
Cu privire la iminenta convocare a Sfântului Sinod al Ierarhiei, ca cel mai mic membru al Bisericii noastre, dar și ca Profesor de Teologie Dogmatică a Bisericii, aș vrea – cu simțul responsabilității – să vă pun și eu cu smerenie în vedere dimensiunile ecleziologice-dogmatice, dar și prelungirile soteriologice ale acceptării necondiționate în comuniune biericească-sacramentală a Bisericii schismatice a Ucrainei, în cazul, desigur, unei eventuale decizii sinodale pentru recunoașterea «autocefaliei» ei.
Primul și cel mai mare subiect, în cazul cu pricina, subiectul ecleziologic, ce se referă la identitatea «constructului bisericesc» în discuție. Mai întâi, ar trebui să fie cercetat dacă acest «construct» îndeplinește condițiile unei comunități bisericești. Dacă, dimpotrivă, este recunoscută «autocefalia» lui, atunci este recunoscută automat «legalitatea» ecleziastică a Bisericii schismatice.
După cum se știe, pentru Biserica schismatică a Ucrainei a premers o condamnare panortodoxă cu caterisiri și afurisiri. Această condamnare panortodoxă nu a fost revocată. În final, prin Tomosul autocefaliei Patriarhiei Ecumenice (11-1-2019), a intervenit o depășire instituțională cu caracter duhovnicesc și ecleziologic, ce creează întrebări rezonabile despre legalitatea ei bisericească. Și aceasta deoarece nu au fost respectate – cel puțin din câte știm – condițiile fundamentale patristice și duhovnicești, lucru ce creează contestații rezonabile despre canonicitatea regulilor-condițiilor Practicii patriarhale, cât timp nu au exprimat o pocăință publică demonstrată și o dezavuare a schismei. Prin cele ce le spunem în cazul cu pricina nu înseamnă că ne îndoim de competența instituțională a Patriarhiei Ecumenice de a acorda autocefalie, bineînțeles cu acordul întregului trup al Bisericii, care se exprimă sinodal. Aici se pune chestiunea condițiilor valide pentru emiterea unui astfel de Tomos.
După mărturia biblică (Mt. 4, 17, 1Cor. 5, 1-5 și 2Cor. 2, 6-8), dar și după tradiția patristică și duhovnicească a Bisericii, încadrarea sau reîncadrarea în trupul cel unul și neîmpărțit al Bisericii presupune oricum trăirea adâncă și exprimarea sinceră a pocăinței din partea membrului sau comunității mai largi supuși încadrării sau reîncadrării.
Condiția exprimării pocăinței nu este surmontată de nici o persoană instituțională sau for bisericesc instituțional. Nu există nici o iconomie a Bisericii care să poată să se substituie sau să anuleze pocăința. Pocăința în sine constituie condiția fundamentală și «cheia» duhovnicească a primirii și împroprierii iconomiei mântuirii, dar și «cheia» pentru activării sau reactivării ei, conform mărturiei biblice: «Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor!» (Mt. 4, 17).
Tocmai pentru acest motiv și schisma melitiană a fost restaurată în Biserica din vechime când a premers nu doar exprimarea pocăinței, ci și anatematizarea schismei de către schismaticii înșiși. Și, după cum semnalează în mod caracteristic Sf. Teodor Studitul, «anatematizând propria schismă, cum zic ei, sunt primiți în Biserica Sobornicească» (Epistola 40 către fiul Navcratie, PG 99, 1053C). Numai atunci a urmat restabilirea panortodoxă sinodală la Sinodul I Ecumenic.
În cazul Bisericii schismatice a Ucrainei, după cum se pare, nu a fost cercetată și nu a fost exprimată nici o pocăință. Aici, în practică, a fost anulată pocăința, care este o poruncă expresă a Domnului și o practică de veacuri a Bisericii. De aceea nu poate să fie vreun motiv pentru iconomia bisericească. În realitate, este vorba despre o fărădelege bisericească evidentă, care face mântuirea imposibilă, nu numai a schismaticilor, ci și a celor care au comuniune sacramentală cu ei, de vreme ce și ei devin neîmpărtășiți/afurisiți (vezi Canonul 2 al Sinodului din Antiohia, care a fost validat de Sinoadele V, VI și VII Ecumenice).
Din cele de mai sus devine limpede că subiectul în cauză este în esență dogmatico-ecleziologic, cu extinderi inevitabile soteriologice, după cum a fost semnalat deja foarte corect în Epistola Părinților Aghioriți către Sfânta Chinotită a Sfântului Munte (martie 2019).
De aceea este și nevoie primordial ca Sfântul Sinod al Ierarhiei să decidă asupra identității Bisericii schismatice a Ucrainei și să caute aplicarea definițiilor bisericești de veacuri a reîncadrării ei, care este pocăința și anatematizarea schismei. Responsabilitatea aceasta duhovnicească cade deplin în competența Ierarhiei cu scopul de a recunoaște «autocefalia» în cauză, care are și alți parametri canonici, câtă vreme nu ia în considerare existența Bisericii canonice din aceeași țară, de sub Mitropolitul Onufrie al Kievului, din care Biserică s-a rupt. Adică «autocefalia», în cazul de față, a fost acordată unor schismatici nepocăiți. Și acest lucru fără precedent și de neconceput logic, canonic și duhovnicește se caută să se întâmple acum și cu consimțământul Bisericii noastre.
Prin «logica» emiterii Tomosului «autocefaliei» Bisericii schismatice din Ucraina suntem în pericol în viitor să fim călăuziți – eventual – și la acceptarea sacramentală a papismului și a altor erezii, fără condiții fundamentale de pocăință și dezavuare a rătăcirilor dogmatice ale lor, lucru ce îl instrumentează astăzi ecumenismul, nu numai în teorie, ci deja și în practică. Ne întrebăm, deci, pe bună dreptate nu cumva instituțiile duhovnicești din sânul Bisericii noastre au început să «activeze» goale de fundamentul lor duhovnicesc? Ne întrebăm, nu cumva în ultimele decenii este introdus un «nou etos» prin aspirația ascunsă să devine etos-obicei și în continuare Drept instituțional, care va submina tradiția canonică a Bisericii? Istoric, cunoaștem că, atunci când s-a consolidat o astfel de mentalitate în Occident, Biserica Apuseană a fost călăuzită spre papism – cu toate devierile ei dogmatice – și a sfârșit în despărțirea de Biserica cea una și unică.
Recapitulând, semnalăm că decizia eventuală asupra «autocefaliei» Bisericii schismatice din Ucraina nu poate să fie fără condiții prealabile. Deoarece atunci – indirect, dar evident – va însemna în practică o «legalizare» instituțională nelegiuită bisericește a schismei inferioare, lucru ce nu are precedent istoric în tradiția patristică bisericească. Și cel mai important este că recunoașterea eventuală – fără condiții duhovnicești – lovește la timpul potrivit unitatea întregii Biserici, față de care nu este nimic mai de preț. Pericolul este văzut, adică să fie create schisme la nivelul întregii Biserici din cauza acordului Vostru eventual cu recunoașterea «autocefaliei» Bisericii schismatice a Ucrainei, lucru pe care nu ni-l dorim din inimă.
În final, soluția duhovnicească a problemei ecleziologice existente este pocăința. Și, din păcate, aceasta lipsește în prezent. Totuși există speranță realistă. Cei care iubim Biserica în Hristos, să luăm noi înșine leacul curățitor și dumnezeiește lucrător al pocăinței și atunci Hristos va da celui bolnav tămăduirea, conform cu mărturia patristică (vezi Sf. Nicolae Cabasila: «…se minunează oricine de bunătatea lui Dumnezeu. Deși nimeni nu scapă de boală când altcineva bea medicamentul, dar scapă de răspundere dacă îi doare pe alții pentru el», Despre viața în Hristos, cuvântul 7, PG 150, 700C.
Cu cel mai adânc respect,
Dimitrios Tselenghidis,
Profesor al Universității din Tesalonic
Sfantul Iustin Popovici:
Patriarhul Constantinopolului?
Acesta prin comportamentul lui
neo-papistas, atat in ganduri cat si in fapte, de ani buni incoace sminteste constiintele ortodoxe, negand Adevarul Unic si prea drept al credintei Bisericii Ortodoxe recunoscand
romano-catolicismul si alte erezii ca
avand aceiasi cinste si valoare cu Adevarul, cat si pe papa infailibilul, cu toata mandria lui demonica si antibisericeasca.
Si pregateste „unirea” cu ereticii de mai inainte cu usuratate si rapiditate sinucigasa, dupa modelul Vaticanului.
O pregateste bineinteles, ca un turn Babel al lumii contemporane anarhiste si nihiliste.
In ultima vreme, patriarhul Athenagoras (este valabil si pentru Bartolomeu n.n.) a devenit obarsia anarhismului si nihilismulu in lumea ortodoxa.
Aghioritii il numesc, pe drept cuvant, eretic si apostat, in epistolele lor adresate catre el deschis prin intermediul presei”
Άφιξη του Παναγιωτάτου… – Ecumenical Patriarchate | By Ecumenical Patriarchate | Άφιξη του Παναγιωτάτου Οικουμενικού Πατριάρχη κ.κ. Βαρθολομαιου, με τους Μακαριωτάτους Αρχιεπίσκοπο Αθηνών και πάσης Ελλάδος κ. Ιερώνυμο και Μητροπολίτη…
https://m.facebook.com/ecumenicalpatriarchate/videos/949618185993729/?locale2=el_GR
Σχετικά με την θεσμική νομιμοποίηση της Σχισματικής Εκκλησίας της Ουκρανίας
https://www.impantokratoros.gr/54F7BA9F.el.aspx
Επιστολή Καθηγητή Τσελεγγίδη προς τους Μητροπολίτες για το Ουκρανικό | Κατάνυξη
https://katanixi.gr/oikoymenismos/epistoli-kathigiti-tseleggidi-pros-to/
ApreciazăApreciază
Sfantul Sofronie Saharov:
„Aș vrea să va spun ceva despre faptul că în vremea de acum o mare parte a confesiunilor crestine din lume înclină a primi una din cele mai primejdioase erezii, ce pretinde că în zilele noastre nu mai este o singură Biserică, care să fi păstrat deplin adevărul învățăturii lui Hristos, care detine deplin simtirea si cunoașterea harului necreat, erezie care socotește că multe din «bisericile» care se numesc ale lui Hristos au si ele har și deci trebuie să se facă o unire a «bisericilor» într-un oarecare program de obște al tuturor.
Mi-am îndreptat cuvântul către cele de mai sus numai pentru a-ți spune că mult aș dori (și mă rog lui Dumnezeu) să nu te lași înșelat de ele, ci să fii adânc convins în inimă și în minte că există pe pământ acea una adevărată Biserică pe care Domnul a întemeiat-o, că acea Biserică păstrează nestricată învățătura lui Hristos, că ea în întregul ei (iar nu în vreunul din mădularele ei) deține deplinătatea cunoașterii și a harului și este infailibila.
Că ceea ce unora li se pare a fi nedeplinătate a învățăturii nu este altceva decât nesecată și nemărginită bogăție a ei, care lasă încă putința unei elaborări a exprimarii, ceea ce însă nicidecum nu contrazice cele spuse mai sus în privința faptului că Biserica deține deplinătatea cunoașterii.
Cele rostite în Soboarele Ecumenice (a toată lumea), ca formă finală a învățăturii Bisericii, nu pot fi supuse niciunei schimbări, toată elaborarea exprimarii ce urmează trebuind neapărat să fie identica in esenta cu ceea ce a fost deja dat de Dumnezeiasca Revelatie și de învățătura Bisericii Sobornicești a Sinoadelor Ecumenice”
(Arhim. Sofronie, Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu, Scrisori de la Athos către D. Balfour, nr. 11, Reîntregirea, Alba lulia, 2006, pp. 158-160)
„Mi se pare cât se poate de limpede că o «credință fara constiinta dogmatică ortodoxa» neapărat va duce la nivelul unei psihologii și chiar al unui moralism mediocru care nu deranjează pe nimeni. Mișcările ecumenice nu salvează situația, întrucât unirea creștinilor se caută la un nivel mai prejos decât cel cuvenit, cu lepădarea căutării unei deplinătăți, numită «maximalism»”
(Arhim. Sofronie Saharov, Taina vieții creștine, p. 160).
„E de ajuns să schimbăm un element din conștiința noastră dogmatică pentru a vedea imediat cum se modifică starea noastră duhovnicească și evoluția lăuntrică.
Dimpotrivă, cea mai mică abatere de la Adevăr din viața noastră lăuntrică va schimonosi viziunea noastră dogmatică. Duhul învățăturii lui Hristos exclude «relativismul» ce împuținează dinamica tinderii noastre către Adevărul integral”
(Arhim. Sofronie Saharov, Taina vieții creștine, Ed. Accent Print, Suceava, 2014, p. 157; Taina Vieții creștine, pp. 157-158)
„Mai înainte de a mă duce de la voi – iar sfârșitul vieții mele, bineînțeles, este aproape – aș dori ca voi să vă mântuiți de aberația de care suferă lumea contemporană în planul teologiei, ca să nu scoată cineva vreo teorie neadevărată despre Dumnezeu care să dezbine lumea ortodoxa.
Gândiți-vă că la Geneva, în Centrul Mondial al Bisericilor (CMB), se află mai mult de 200 de doctori în teologie cu păreri diferite!
De unde aceasta?
Căci Dumnezeu unul este.
Și cum se întâmplă că există confesiuni care urăsc pe celelalte și le prigonesc? Acum prigoana împotriva Ortodoxiei este în lumea întreagă.
Eu nu iau parte la Mișcarea ecumenică. Dar ideea mea ar fi următoarea: adunați-vă și socotiți cum este cu putință a trăi fără de păcat.
Se adună la CMB 200 de doctori în teologie și fiecare își vorbește prostiile, dezvăluindu-și propria neștiință și ignoranță.
De pildă, una din erezii: ei studiază toate religiile și în cunoașterea teoretică o istoriei tuturor religiilor și a cuprinsului învățăturii lor își văd propriul universalism.
Dar Domnul ne spune: „Unul este Tatăl vostru și unul Învățătorul – Hristos”.
Iar acest Învățător, Hristos, poartă în Sine întreaga zidire. Și așa, noi vom urma pașilor lui Hristos, Care poartă în conștiința Sa această tragedie și moare pentru credința Sa.
Și la CMB se contrazic oamenii pentru nimicuri: când începi să înțelegi pentru ce se ceartă, nici nu poți pricepe cum oamenii aceștia învățați pot fi atât de ignoranți,
(Arhim. Sofronie, Cuvântări duhovnicești, vol. 1, pp. 162-165).
ApreciazăApreciază
Sfantul Maxim Marturisitorul conchide:
„Nu mă împărtăşesc cu voi, câtă vreme anatematizaţii sunt pomeniţi la Sfânta Proscomidie. Fiindcă mă tem de osânda anatemei”.
Comuniunea (indumnezeirii) care se realizează prin impărtăsirea cu Trupul si Sangele lui Hristos presupune inca și mai mult marturisirea adevaratei credinte prin Crez (Simbolul Credintei) la Liturghie.
Daca nu se marturisește Dreapta Credinta in Crez (Simbolul Credintei) si in practica cultului liturgic, se rastoarna și se desfiinteaza marea, luminoasa, prealuminata și slavita Taina a Ortodoxiei crestinilor.
Invocarea Sfântului Duh în epicleza Sfintei Liturghii rămâne fără de răspuns și, prin urmare, Darurile ce se pun înainte nu se mai prefac, nu mai sunt sfințite (atunci cand se marturiseste o idee eretica in Simbolul Credintei).
Așadar, nu se mai realizează comuniunea indumnezeirii (se pierde mântuirea).
Jean-Claude Larchet, Sfantul Maxim Marturisitorul, O introducere, Editura Doxologia, 2013, p. 263.
👇
Sfantul Iustin Popovici:
De aceea consideram vrednica de credinta si Traditia Bisericii. Daca exista Traditie, nu cauta (cere) nimic mai mult.
(Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la a II a Epistola catre Tesaloniceni, omilia 4, 2).
Cei nu cunosc Traditia nu pot afla adevarul in Scriptura (Sfantul Irineu, Impotriva ereziilor, III, 2).
In urma celor expuse, reiese ca Biserica lui Hristos ii anatemizeaza pe cei care leapada Sfanta Traditie si Sfintele Sinoade Ecumenice:
Celor care leapada Traditia cea dupa Sfanta Revelatie pe care Biserica Ortodoxa Soborniceasca o pazeste, anatema sa fie (Sinodiconul Ortodoxiei, articolul 8).
Celor care leapada Sinoadele Sfintilor Parinti si traditiile lor conform Sfintei Revelatii pe care Biserica Ortodoxa Soborniceasca le pazeste, anatema sa fie (Sinodiconul Ortodoxiei, articolul 7).
Extras din:
Sfantul Iustin Popovici, Dogmatica Bisericii Ortodoxe, vol. I.
ApreciazăApreciază
„Ieroteos mi-a lasat impresia unei persoane care nu e de acord cu ce s-a intamplat in Creta, dar care se fereste sa spuna pe sleau asta ca sa nu se puna rau cu cei care au participat la Creta 2016 si au semnat documentele. Chestia cu Creta a scaldat-o maxim din punctul meu de vedere caci s-a scremut mult pana sa zica ceva si atunci cand a zis ceva a balbait-o bine. Un exercitiu de acrobatie de a apuca rahatul de partea curata.”
https://saccsiv.wordpress.com/2017/05/01/apa-de-ploaie-o-cititoare-despre-cum-a-fost-la-conferinta-mitropolitului-ierotheos-vlachos/
ApreciazăApreciază
Extras din articolul Sfantului Sofronie Saharov care a fost publicat in Buletinul Exarhatului Patriarhal al Europei de Vest, nr. 2-3/1950, paginile 8-32, apărut in limba rusă:
Unitatea Bisericii în chipul Unității Sfintei Treimi (Învățătura ortodoxă despre Sfânta Treime ca bază a Eclesiologiei Ortodoxe).
„Neo-papismul din Constantinopol, care incearca sa treaca extrem de rapid de la etapa teoretica la cea practică.
In general, tendințele papiste in lumea noastra cazuta sunt firesti.
Ele sunt specifice nu numai Romei antice, ci si Rasaritului, unde au aparut de mai multe ori in Bizanț.
Cu toate acestea, Dumnezeu a pazit pană acum Biserica din Rasarit de aceste tendințe s-au stins făra a incalca pacea adanca a Bisericii.
Papismul din Constantinopol, contemporan cu noi, se afla inca intr-o stare rudimentara.
Dar a aparut dreptul de a vorbi despre un primat de onoare sau dreptul de instanța suprema de Justiție in Biserica Unirersala, uitand lupta seculara impotriva pretențiilor Romei care tanjea dupa acest drept; uitand ca tocmai acesfe pretenții ale Romei au dus la marea si finala schisma a Bisericilor de la 1054.
Proclamand principiul de dezvoltare romano-catolic, au rezervat pentru Patriarhia de Constantinopol dreptul exclusiv asupra intregii diaspore ortodoxe din lume, negand aceste drepturi pentru alte Biserici autocefale, in raport cu diaspora fiecăreia dintre ele. Neavand niciun motiv pentru aceasta, nici in organizarea canonica a Bisericii, nici in practica ei seculara, Patriarhia de Constantinopol, asemenea Romei celei dintai, a inceput sa afirme aceste drepturi nu pe baza canoanelor, ci pe baza poruncilor lui „Dumnezeu Insusi (Patriarhul Constantinopolului)”.
Faptul că deja Constantinopolul începe acum lupta cu autocefalia Bisericilor Locale nu ne miră nicidecum, deoarece aceasta este natura oricărui papism. Cu autocefalia nu se împacă nici romano-catolicismul.
Luptând împotriva neo-papismului care a apărut în adâncurile Sfintei noastre Biserici, luptăm doar pentru adevărul în sensul bisericesc și veșnic al acestui cuvânt.
Noi respingem orice «Romă»: și prima și a doua și a treia, atunci când este vorba de introducerea principiului subordonării în viața Bisericii noastre.
Noi respingem atât papismul Roman, cât și Constantinopolitan, și Moscovit, și Londonez, și Parizian, și New Yorkez, și orice tip de papism ca pe o erezie ecleziologică care distorsionează creștinismul”.
ApreciazăApreciază
Suntem foarte îngrijorați de așa-numita „autocefalie” a Bisericii schismatice din Skopje.
Cei care sunt competenți să fie foarte atenți.
Problema ridicată de așa-numita „Biserică autocefala a Ucrainei” este suficientă, din cauza căreia schisma în Ortodoxie este gravă.
O a doua schismă este considerată a fi un „lux” inacceptabil pentru Biserica.
Exaltarea diferitelor grupuri paraligioase (cum ar fi „Biserica Națiunii” din Salonic) subminează identitatea noastră ecleziastică și națională.
Cerem ca răul, daca nu poate fi eradicat, măcar să fie limitat. Pentru că și democrația are limitele ei.
Κονίτσης: Ένα δεύτερο σχίσμα αποτελεί «πολυτέλεια» ανεπίτρεπτη για την Εκκλησία
https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/51972-konitsis-ena-deytero-sxisma-apotelei-polyteleia-anepitrepti-gia-tin-ekklisia
ApreciazăApreciază
Un grup de cetateni au protestat în după-amiaza zilei de luni, 5 septembrie 2022, în fața Bisericii Apostolului Pavel din Kavala, pentru prezența Mitropolitului Epifanie al Kievului și a întregii Ucraine, în cadrul ceremoniei de primire a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.
Grupul de cetățeni a strigat lozinci, cum ar fi „trădătorii Ortodoxiei”, în timp ce unii au ridicat bannere pe care scria: „Nu-l primim pe Epifanie schismaticul”.
În cele din urmă au cântat Imnul Acatist și Imnul Național și au plecat, fiind în același timp supravegheați îndeaproape de forțele de poliție.
https://www.kavalapost.gr/top-news/285151/kavala-diamartyria-politon-gia-ti-paroysia-toy-mitropoliti-kievoy-kai-pasis-oykranias-epifanioy-fotografies/?fbclid=IwAR2tJ2UJGn-tpdz7SQT-E-qfINZMGDlAKK9eTnzCpT5tLU3Dwu10xGoVqOY
ApreciazăApreciază
Primates of Constantinople and Greece concelebrate with schismatics in Greece / OrthoChristian.Com
https://orthochristian.com/148063.html
ApreciazăApreciază
https://www.contributors.ro/ziua-limbii-romane-cind-s-au-crestinat-romanii/
Neiubirea propriului neam se naste din convertirea complexelor de inferioritate in complexe de superioritate.
Chiar nu merita dezvoltata analiza de caz.
Propun articolul pentru ca merita citite comentariile.
Concluzia o trag stramosii mei muntenegreni asezati sa dainuie la Campulung Muscel , gros obraz mai are si excesiv de scolitul domn Dan Ungureanu.
Dan vine de la Dan si Ungureanu de la ungureanu, desigur.
ApreciazăApreciază
Atunci, de ce n-am comenta si un subiect fierbinte?!
O ejaculare de prestigiu!
Ceva despre o reclamă la masaj „cu finalizare”, lipit pe un stâlp…
https://www.gandul.ro/diverse/reactia-unui-turist-american-dupa-ce-a-vazut-un-anunt-reclama-la-masaj-cu-finalizare-lipit-pe-un-stalp-din-bucuresti-19834750?
ApreciazăApreciază
Petre Tutea era de parere ca:
Tot ce se face în afara teologiei este onanie de prestigiu.
ApreciazăApreciază
Parintele Athanasie Mytilineos:
Episcopii fost învinși atât de francmasonerie, cât și de ecumenism!
Sunt convins ca asa este, cu puține excepții! Subliniez acest lucru. Ei bine, în planul forțelor întunecate care au prins deja cheag in administratia Bisericii lui Hristos, există următorul scop:
planul este ca să aibă loc – după sinodul pan ortodox (Creta 2016 n.n.) – unirea „bisericilor”.
Adică sa se uneasca Ortodoxia, romano-catolicismul și protestantismul. Aceasta este prima fază din plan.
Dar răul nu se oprește aici.
Mai urmeaza inca o fază.
Urmeaza faza de unificare a creștinismului adica a acestora trei – ortodoxie, romano-catolicism și protestantism – cu celelalte religii: budhiste, mahomedane si mozaice (evreii).
Toate acestea au fost deja puse in plan ca sa fie indeplinite .
Adică, exact ca atunci când vrem să facem o reprezentație teatrală, se face mai intai o repetitie generala.
Toate aceste întâlniri care au loc ici și colo și care din păcate sunt și cu participare ortodoxa, fie în Europa, fie dar în America, alcătuiesc repetiția generală, pentru a vedea cum merg lucrurile.
Deci ultimul pas este acesta:
unirea tuturor religiilor.
Dar va întreb: Atunci de ce mai trebuie să mai fiu creștin ortodox?
Ce se întâmplă dacă spunem că creștinismul ortodox mantuieste și nicio alta confesiune nu ne mantuieste?
Că doar Ortodoxia mantuieste și nicio confensiune nu ne poate oferi harul mantuirii!
Inseamna, ca de fapt pentru episcopii ortodocsi criteriul nu mai este mântuirea!
Extras din al 162- a cuvantare din cartea Noului Testament: Faptele apostolilor.
ApreciazăApreciază
Le temple d’une nouvelle religion mondiale unique sera construit en 2022.
https://rahunew.blogspot.com/2021/10/le-temple-dune-nouvelle-religion.html?m=1
ApreciazăApreciază
Le pape officialise la nouvelle religion mondiale! – YouTube
ApreciazăApreciază