SACCSIV – blog ortodox

Video: Mitropolitul Nifon Mihăiță prezent la inscaunarea catolicului Aurel Percă in functia de arhiepiscop in cadrul ceremoniei religioase celebrate in Catedrala Sfântul Iosif din Bucuresti

Monseniorul Aurel Percă a fost numit de Papa Francisc în oficiul de arhiepiscop mitropolit de Bucureşti in locul lui Ioan Robu.

Din CV-ul Mitropolitului onorific Nifon Mihăiță:

In 1972, participă la cursuri post-doctorale în Israel la Colegiul Anglican din Ierusalim. Studii de teologie si ecumenice la Londra, Oxford, Ierusalim si Geneva; 1974 – Master of Theology la Londra. În 1977/78 participă la cursuri post-doctorale de Teologie Biblică la Facultatea de Teologie a Universității din Geneva, Elveția, iar în 1981 la Universitatea Catolică „Sfântul Paul” Ottawa, Canada. Conform

În 1981 este tuns în monahism și devine arhimandrit. Din 1982 până în 1985 este starețul Mănăstirii Antim din București. Între anii 1986 și 1992 este redactor al revistei oficiale a Patriarhiei Române „Romanian Orthodox Church News”. De asemenea din 1986 este Episcop Vicar Patriarhal, Secretar al Sfântului Sinod.

Este extrem de activ la Consiliul Mondial al Bisericilor cladit pe banii ROCKEFELLER:

Video: IPS NIFON al Targovistei – lucratorul ANTIHRISTULUI

26 august – 2 septembrie, Geneva: intrunirea CONSILIULUI MONDIAL AL BISERICILOR. BOR este reprezentata de Mitropolitul Nifon Mihaita

VIDEO Elogiu ECUMENISMULUI in discursurile conferinței prilejuite de aniversarea a 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România

9-11 decembrie 2009: Familia, în atenţia Grupul Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României

26 august – 2 septembrie, Geneva: intrunirea CONSILIULUI MONDIAL AL BISERICILOR. BOR este reprezentata de Mitropolitul Nifon Mihaita

A VENIT DOAR CA SA SE PLIMBE? Secretarul general al Consiliului Mondial Bisericilor in vizita la Basescu si Patriarhul Daniel

 

O scurta cronologie ortodoxa a apostaziei vremurilor noastre / S-a inceput usor in secolul 19, s-a apasat pe acceleratie in secolul 20, iar acum se incheie in forta …

Posted in antihrist, ECUMENISM, MASONERIE by saccsiv on decembrie 17, 2017

Imagini pentru wcc One World Religion antichrist

Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? (Luca, 18, 8)

 

Pentru intelegerea mai buna a materialului de mai jos este important sa cititi si notele.

 

Secolul 18

Mitropolitul Gheuca Leon (1730 – 1788) a fost mason.

Secolul 19

Episcopul Amfilohie Hotineanul (? – 1800), mason.
Episcopul Gherasim Clipa (? – 1826), episcop de Huşi (1796-1803) şi de Roman (1803-1826), care la cumpăna dintre veacurile XVIII şi XIX, strânge în jurul lui o adevărată scoală de călugări cărturari-francmasoni.

Mitropolitul Dionisie Lupu (1769-1831), mitropolit al Ungrovlahiei (1819-1821), mason.

Arhiereul Filaret Scriban (1811-1873), profesor şi episcop, profesor de teologie la Universitatea din Iaşi, deputat şi senator în Parlament, mason
Episcopul Melchisedec Stefanescu (1822-1892), cărturar, ministru în guvernul Kogălniceanu, mason. (nota 1)

Mitropolitul Atanasie Stoianescu (1815-1880), episcop de Râmnic (1873-1880), mason.

2 februarie 1815, Cipru

Afurisania impotriva francmasoneriei dată de către Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului

1903

Cuviosul Serafim din Sarov este proslăvit între sfinţi de către Biserica Rusă şi de Ţarul mucenic Nicolae al II-lea.

20 dec. 1908

Adoarme Sfântul Ioan din Kronstadt, proorocind viitoarele pătimiri ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi ale norodului ei. (nota 2)

1918

Odată cu revoluţia bolşevică din Rusia ortodoxă, începe prigoana de 70 de ani a Bisericii, ce a distrus 76.000 de biserici, 1.400 de mănăstiri, 60.000.000 de credincioşi ortodocşi, dintre care 70.000 de clerici şi 30.000 de monahi. Pe lângă acestea, au mai fost distruse 150 de şcoli eparhiale, 54 de seminarii şi 4 academii ecleziastice. A fost cea mai cumplită prigoană din istoria Ortodoxiei. (nota 3)
9 nov. 1920

Sfântul Nectarie din Eghina adoarme întru Domnul, cunoscându-şi dinainte plecarea.

24 ian. 1922

Meletie al IV-lea este înscăunat ca Patriarh al Constantinopolului, deşi fusese depus cu o lună înainte din treapta de arhiepiscop al Atenei, pentru „purtare necanonică şi amestecare cu ereticii” (în bisericile acestora). (nota 4)

1922

Trupele turceşti îi măcelăresc pe grecii şi armenii din Asia Mică. Dintre ei, un milion şi jumătate erau creştini ortodocşi.

1922

Meletie al IV-lea, ca Patriarh Ecumenic, recunoaşte validitatea hirotoniilor anglicane.

Iunie 1923

Patriarhul Ecumenic Meletie al IV-lea convoacă „Conferinţa Pan-Ortodoxă” de la Constantinopol, de schimbare a calendarului şi modernizare a Bisericii (hotărându-se scurtarea posturilor, neobligativitatea vestmintelor clericale, posibilitatea căsătoriei clerului după hirotonie şi a episcopilor etc.), ce a fost contestată la scurtă vreme de patriarhii Damian al Ierusalimului, Grigorie al IV-lea al Antiohiei, Fotie al Alexandriei, Dimitrie al Serbiei şi Sf. Tihon al Moscovei. (nota 5)

1925

Miron Cristea (1868-1939), mason, devine primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925-1939), membru al Regentei în timpul minoratului regelui Mihai I (1926-1930), fost regent în timpul minoratului regelui Mihai.

1925

Devine Patriarh al Constantinopolului VASILE III (1925-1929), aceeasi Loja Masonica cu Kemal Atatürk

1929

Devine Patriarh al Constantinopolului FOTIE II (1929-1935), aceeasi Loja Masonica cu Kemal Atatürk

Iulie 1929

În Sinodul Bisericii Greceşti, Arhiepiscopul Hrisostom (Papadopulos) insistă ca arhiereii prezenţi să iscălească o declaraţie de aprobare a schimbării calendarului şi de condamnare a tuturor celor ce susţin vechiul calendar. 44 de mitropoliţi au fost prezenţi la începerea şedinţei; 13 au părăsit sala, 27 au refuzat să semneze, 4 au iscălit.

12 octombrie 1933

Declaratie Oficială a Bisericii Greciei privind masoneria

Iulie 1935

Patriarhul Meletie Metaxakis înnebuneşte, şi după şase zile de chinuri şi remuşcări profunde, moare spunând: „Vai mie, am dezbinat Biserica, am nimicit Ortodoxia!”, la Zurich, în Elveţia, şi este îngropat la Cairo, în Egipt.

1937

Osândirea francmasoneriei de către Biserica Ortodoxă Română

1939

Irineu Mihalcescu (1874 – 1948) devine Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1939- 1947). S-ar parea ca a ieşit din masonerie şi chiar a alcătuit un studiu temeinic de osândire a acestei organizaţii, apărut în Teologia luptătoare. Acest studiu a contribuit decisiv la condamnarea masoneriei de către Sf. Sinod al B.O.R. în anul 1937. Împrejurările retragerii sale din scaunul de mitropolit şi apoi cele ale morţii sale au ridicat controverse, insinuându-se că ar fi fost otrăvit pentru a-i lăsa locul lui Justinian Marina. (nota 6)

1936-1944

Peste 800.000 de sârbi ortodocşi sunt ucişi de către călugării franciscani (romano-catolici) şi de Ustaşii croaţi

1948

Athenagora, fost arhiepiscop al Americii de Nord şi de Sud, ajunge Patriarh al Constantinopolului după ce Patriarhul Maxim este declarat „necorespunzător psihic” şi silit să se retragă. Athenagoras declara: „Greşim şi păcătuim dacă gândim că credinţa ortodoxă a venit din ceruri şi că celelalte dogme (religii) sunt nevrednice. Trei miliarde de oameni au ales mahomedanismul drept cale către Dumnezeu, şi încă câteva sute de milioane sunt protestanţi, catolici şi budişti. Ţelul fiecărei religii este să îl facă pe om mai bun”.(nota 7)

23 august 1948

Este infiintat Consiliul Mondial al Bisericilor. (nota 8)

6 ian. 1964

Patriarhul Ecumenic Athenagora şi Papa Paul al VI-lea se întalnesc la Ierusalim şi se roagă împreună în Sfântul Mormânt. La intrare, izbucneşte un incendiu, provocând o pană de curent în întreaga biserică.

1965

Patriarhul Justinian Marina il primeste in vizita pe Arhiepiscopul de Canterbury Ramsey (anglican). Patriarhul Miron Cristea deja recunoscuse validitatea hirotoniilor anglicane. (nota 9)

7 dec. 1965

Patriarhul Ecumenic Athenagora şi Papa Paul al VI-lea, în mod simultan, „ridică Anatema de la 1054″. Anatema a fost dată asupra ereziilor papale pentru a-i ocroti pe ortodocşi de învăţăturile ce nu duc la mântuire, ci la pieire. Prin „ridicarea” anatemei, Athenagora proclamă că Papa şi cei ce îl urmează au fost aforisiţi (excomunicaţi) pe nedrept, că Biserica a greşit atunci când a susţinut că învăţăturile papale sunt mincinoase şi că, cu adevărat, Papalitatea Latina este parte a Ortodoxiei. „Îndepărtarea excomunicărilor reciproce restabileşte relaţiile canonice dintre Roma şi Noua Romă. Aceasta restabilire este o necesitate canonică…”, se spune într-o declaraţie a Patriarhiei. Din acest moment, mai multe mănăstiri şi schituri din Muntele Athos încetează să-l mai pomenească pe patriarhul Athenagora.

19 iunie 1966

Sfântul Ioan Maximovici, arhiepiscop al Şanghaiului şi al San Francisco-ului, din sinodul Bisericii Ruse de peste graniţe, adoarme întru Domnul la Seattle, WA. Este unul dintre cei mai mari făcători de minuni ai veacului nostru. (nota 10)

26 oct. 1967

Patriarhul Ecumenic Athenagora merge la Roma şi se aşază pe un scaun arhieresc la aceeaşi înălţime cu Papa, şi se roagă împreună.

Nov. 1967

Majoritatea monahilor Muntelui Athos se opun cu tărie „ridicării anatemei de la 1054″.

Pastorala de Crăciun 1968

Patriarhul Ecumenic Athenagora afirmă că „poporul lui Hristos” – romano-catolicii şi ortodocşii – se vor uni fără ajutorul ierarhilor sau teologilor. Mai declară că a introdus numele Papei Paul al VI-lea în dipticele Patriarhiei Ecumenice. (Dipticele sunt lista de episcopi ortodocşi pomeniţi în timpul Dumnezeieştii Liturghii).

Feb. 1971

Papa şi Patriarhul Ecumenic Athenagora schimbă scrisori de recunoaştere reciprocă a Bisericilor lor. Patriarhul Athenagora anunţă public că dă Sfânta Împărtăşanie romano-catolicilor şi protestanţilor.

Iulie 1972

Patriarhul Ecumenic Athenagora moare şi este îngropat; o înmormântare cu sicriul închis (fapt neobişnuit pentru un episcop ortodox). Este urmat de Dimitrie, care promite să continue „politica ecumenică” a predecesorului său.

Iulie 1972

Sfânta Chinotită a Sfântului Munte emite o enciclică de reluare a pomenirii liturgice a Patriarhului Ecumenic, deoarece „s’a stabilit un nou climat”. Totuşi, în septembrie, mai erau şapte Sfinte Mănăstiri ale Muntelui Athos, care încă nu îl pomeneau liturgic pe Patriarh: Esfigmenu, Karakalu, Simonospetra, Sf. Pavel, Xenofont, Grigoriu, Kostamonitu. (nota 11)

Mar. 1974

Patriarhul Ecumenic Dimitrie impune sancţiuni asupra a 13 monahi, pentru nepomenire liturgică, printre care: arhimandritul Athanasie (igumen la Esfigmenu), arhimandritul Evdochim (igumen la Xenofontos), arhimandritul Dionisie de la Grigoriu şi arhimandritul Andrei de la Sf. Pavel.

1975

Mărturisirea de la Tiatheira, a mitropolitului grec Athenagora (Kokkinakis) al Tiatheirei şi al Marii Britanii, declară că episcopatul şi preoţia anglicanilor, copţilor, armenilor, romano-catolicilor şi ortodocşilor sunt toate valide; prin urmare, tainele anglicanilor şi romano-catolicilor sunt cele ale uneia, sfinte, soborniceşti şi apostoleşti Biserici. Se mai afirmă că „Ideea că masoneria e o religie este una greşită”. (nota 12)

Iunie 1980

Atlanta, Georgia, S.U.A: Arhiepiscopul Iacov (Arhiepiscopia Greacă a Americii de Nord şi Sud) slujeşte o slujba ecumenică fără precedent, împreună cu catolici, protestanţi, baptişti, lutherani, presbiterieni, metodişti uniţi şi chiar cu reprezentanţi ai religiei iudaice.

Iulie/aug. 1983

Sinodul Episcopilor Bisericii Ruse de peste graniţe, la o adunare din Canada, declară: “Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri”, deosebite după credinţă şi felul de viaţă; sau că nu este o Biserică în chip văzut, ci se va alcătui în viitor, când toate „ramurile” sau „sectele” sau „denominaţiunile”, şi chiar religiile, se vor uni într’un singur trup; şi care nu deosebesc preoţia şi tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi împărtăşania ereticilor sunt lucrătoare pentru mântuire; aşadar, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în părtăşie euharistică cu aceşti eretici înainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau ţin erezia ecumenistă sub chipul dragostei frăţeşti sau al bănuitei uniri a creştinilor despărţiţi, anatema!” (nota 13)

1984

Mitropolitul Teoctist Arpasu (viitorul Patriarh) il intalneste intr-o vizita neoficiala pe Papa Ioan Paul al II-lea. (nota 14)

27 octombrie 1986

Papa Ioan Paul al II-lea organizeaza prima Zi Mondiala de Rugaciune pentru Pace la Assisi. Au fost prezenti 160 de lideri reprezentand 32 de Biserici Ortodoxe si eretice, precum si 11 religii pagane. (nota 15)

Nov. 1987

Patriarhul Ecumenic Dimitrie şi clerul său concelebrează la o misă romano-catolică împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea, în Roma. Patriarhul nu primeşte, totuşi, ostia romano-catolică.

Ianuarie 1989

Patriarhul Teoctist il intalneste din nou intr-o vizita neoficiala pe Papa Ioan Paul al II-lea.

Oct. 1989

Patriarhul Parthenie al Alexandriei declară din nou că „Mahomed este un apostol al lui Dumnezeu… un om al lui Dumnezeu, ce a lucrat pentru Împărăţia lui Dumnezeu” şi că „atunci când vorbesc împotriva islamului sau a buddhismului, nu mă găsesc în înţelegere cu Dumnezeu”. (nota 16)

Sept. 1990

Acordul de la Chambessy, Elvetia: O comisie ortodoxă având în alcătuire un singur episcop, mitropolitul Damaschin al Patriarhiei Ecumenice, iscăleşte împreună cu monofiziţii un acord, în care amândouă părţile cad de acord, în esenţă, să ignore patru sinoade ecumenice (IV-VII) şi să se unească. Partea ortodoxă este de acord să „ridice anatema” împotriva ereziei şi a ereticilor monofiziţi. Acordul este urmat de ample proteste din partea Sfintei Chinotite a Sfântului Munte. (nota 17)

1991

Intrunirea Consiliului Mondial al Bisericilor de la Camberra (Australia). A fost prezent si Daniel Ciubotea, viitorul Patriarh, alaturi de vrajitori, „teologi” eretici, spiritisti, episcopese, muzica rock, paganism. (nota 18)

Iulie 1991

Sinodul Patriarhiei Antiohiei implementează o serie de măsuri ce ţintesc la dobândirea unirii depline cu bisericile siriene monofizite. În „Declaraţia comună”, se îngăduie rugăciunea împreună şi intercomuniunea cu iacobiţii. (Monofiziţii sunt corpuri creştine eretice, care s-au despărţit de Ortodoxie în secolul al 5-lea, neprimind cel de-al patrulea şi următoarele Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe. Ei cred intr-o singura fire a lui Hristos.)

Mai 1992

O delegaţie a Patriarhului Ecumenic, cu ajutorul politiei, expulzează din Muntele Athos pe monahii ruso-americani ai Bisericii Ruse de peste graniţe, din Schitul Prorocului Ilie, ce nu-l pomeneau liturgic pe patriarhul Bartholomeu. Acţiunea stârneşte numeroase proteste în Grecia, cât şi din partea episcopului Calist al Marii Britanii, de sub Patriarhia Ecumenică.

11 februarie 1993

Reluarea osândirii masoneriei de către Biserica Ciprului (nota 19)

17-24 iunie 1993

Acordul de la Balamand, Liban. Reprezentanţi ai mai multor Biserici Ortodoxe locale cad de acord cu romano-catolicii că toţi împărtăşesc „…o singură credinţă, o singură preoţie, un singur botez” şi că „sunt Biserici surori (doi plămâni ai aceluiaşi trup) şi ar trebui să caute comuniunea desăvârşită şi deplină”. Sfântul Sinod al Bisericii Greciei condamna oficial documentul, alături de Sfânta Chinotită a Sfântului Munte şi de numeroşi teologi ortodocşi. (nota 20)

1993

Are loc o noua Zi Mondiala de Rugaciune pentru Pace la Assisi, invitati fiind Ortodocsi, eretici, musulmani si evrei.

29 iunie 1995

Patriarhul Ecumenic Bartholomeu îl vizitează pe Papă în Roma, şi „concelebrează o liturghie istorică în Basilica Sfântului Petru”. Un fulger loveşte domul în timpul slujbei. Totuşi, Patriarhul nu primeşte ostia binecuvântată de Papă.

9 aprilie 1998

Sfântul Sinod al Bisericii Bulgariei hotărăşte retragerea din Mişcarea Ecumenică

8 octombrie 1998

Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei condamnă Acordurile de la Chambessy, Balamand, cel antiohian, folosirea de către Biserica Finlandei a Pascaliei pe stil nou, teoria ramurilor şi rugăciunile în comun cu eterodocşii, şi se retrage din Mişcarea Ecumenică.

7 – 9 mai 1999

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania. Prima intr-o tara Ortodoxa.

Ianuarie 2002

Papa cheamă toate religiile la Asissi spre a se ruga pentru pacea lumii şi unire. Participă reprezentanţi ai tuturor jurisdicţiilor ortodoxe, împreună cu protestanţi, evrei, hinduşi, budişti, musulmani, taoişti, şintoişti şi şamani africani. În timpul întrunirii, au loc două liturghii ecumenice: una pentru toate religiile şi una pentru toate denominaţiile creştine. Cea dintâi include rugăciuni în comun, invocarea tuturor zeităţilor şi forţelor, şi diferite ritualuri menite să arate unitatea, în vreme ce cea din urmă înfăţişează unitatea creştină prin împărtăşirea dintr-un potir comun.

30 noiembrie 2006

Papa Benedict al XVI-lea vizitează Constantinopolul, şi participă la liturghia slujită de Patriarhul Bartholomeu stând pe un scaun arhieresc, rostind rugăciunea „Tatăl nostru” şi cântându-i-se „Întru mulţi ani”, ca unui episcop ortodox.

5 aprilie 2007

Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, pledeaza in mesajul de Paste, pentru ca intreaga crestinatate sa sarbatoreasca Invierea Domnului in aceeasi zi:

“De ce nu hotarasc Bisericile ca Invierea Domnului sa fie praznuita de toti crestinii la aceeasi data? Oare nu ar trebui sa se ajunga la o intelegere, cu atit mai mult cu cit data Pastilor nu este o problema de dogma, ci doar una de practica liturgica? Doresc sa informez opinia publica de la noi ca tema unificarii datei pascale se afla pe agenda Consiliului Ecumenic al Bisericilor”

17 mai 2007

Mitropolitul Lavru al Bisericii Ruse din afara graniţelor iscăleşte la Moscova istoricul „Act de Comuniune Canonică”, care uneşte după aproape un veac de despărţire cele două părţi ale Bisericii istorice a Rusiei, împlinind o proorocie a Sfântului Serafim din Sarov.

12 septembrie 2007

Dan Ilie Ciobotea este ales Patriarh. Rezultatul fusese insa anuntat cu mult timp inainte de masonul Florin Frunzaverde. (nota 21)

6 ianuarie 2008

Episcopul Sofronie al Oradiei (Patriarhia Română) concelebrează slujba Aghiesmei Mari împreună cu episcopul uniat (greco-catolic) al oraşului. (nota 22)

25 mai 2008

Într-un gest fără precedent şi care a şocat întreaga lume ortodoxă, Mitropolitul Nicolae (Corneanu) al Banatului (Patriarhia Română) se împărtăşeşte într-o biserică uniată din Timişoara, împreună cu un episcop uniat, unul romano-catolic şi Nunţiul Papal. În urma reacţiilor ortodoxe, după o lună şi jumătate Sinodul Bisericii Române emite o hotărâre prin care se interzice oricărui membru al Bisericii Ortodoxe, cleric sau mirean, să se împărtăşească sau să concelebreze taine sau ierurgii cu clerici eterodocşi, cu ameninţarea caterisirii sau aforisirii în cazul neascultării; însă, în acelaşi timp, îl iartă pe Mitropolitul Nicolae pentru gestul său, „luând act de regretul şi pocăinţa sa”.

1 mai 2010

Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului impartaseste Cavaleri de Malta aflati in vizita oficiala. (nota 23)

2012

Patriarhul Bartolomeu de Constantinopol ii cere Arhiepiscopului Ieronim al Atenei sa interzica si sa osandeasca citirea de catre Mitropolitul Serafim de Pireu a Anatemelor in Duminica Ortodoxiei.

24 – 26 mai 2014

Papa Francisc I si Patriarhul Bartolomeu se intalnesc la Ierusalim pentru a serba  50 de ani de la ridicarea anatemelor. (nota 24)

Din declaratia comuna:

tânjim după ziua în care în sfârșit vom participa împreună la banchetul euharistic”

“Pentru realizarea acestui obiectiv, o contribuție fundamentală în căutarea deplinei comuniuni dintre Catolici și Ortodocși este oferită de dialogul teologic condus de Comisia mixtă internațională”

(nota 25)

La 50 de ani distanta, de la incendiul din timpul rugaciunii comune a Patriarhului Ecumenic Athenagora si Papei Paul al VI-lea, are loc un nou incendiu.

12 februarie 2016

Întâlnirea istorică dintre Papa Francisc şi Patriarhul Chiril al Rusiei la Havana, Cuba. In declaratia comuna se pronunta în favoarea „restabilirii unităţii creştine”. (nota 26)

21 aprilie 2016

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare declara:

“In afara de Sfanta Biserica Ortodoxa nu exista alte Biserici, ci doar eretici, iar a numi orice altceva „biserica” nu este, din punct de vedere spiritual, dogmatic si canonic, decat o mare greseala.”

(nota 27)

16 iunie – 27 iunie 2016 

Are loc Sinodul din Creta, numit oficial Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Biserica Ortodoxa Rusa, Patriarhia Antiohiei, a Georgiei și a Bulgariei nu au participat. (nota 28)

 

Pana in 2008, cronologia de mai sus se bazeaza si pe un material postat pe:

laurentiudumitru.ro

 

NOTE

(more…)

CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR s-a cladit pe banii ROCKEFELLER, iar telul sau final este LUCIFERIANISMUL / Ecumenismul este doar un vehicul / BOR e in rahat pana in gat dar zicem ca mirosim a levantica

Posted in Uncategorized by saccsiv on iulie 28, 2017

Ecumenismul si masoneria

Cand vor sa adoarma poporul credincios, activistii ecumenisti motiveaza prezenta BOR la CMB si la intrunirile miscarii ecumeniste cam asa: “mergem sa-i invatam Ortodoxia”.

Asa a crezut si parintele Dumitru Staniloae, dar s-a dumirit repede:

 

Eu nu prea sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpului nostru! Eu il socotesc produsul masoneriei. Iara relativizeaza adevarul, credinta adevarata. De ce sa mai stau cu ei,  care au facut femeile preoti, care nu se mai casatoresc, homosexualii in America si cu Anglia …

 

 

Masoneria si lucifer

Intr-adevar, ecumenismul e produsul masoneriei. Si la ce se inchina masoneria?

Intr-o Scrisoare deschisă a Mitropolitului Serafim de Pireu către Consiliul Suprem de grad 33 al ”Marii Loje Masonice a Eladei” gasim urmatoarele pasaje. Cititi si va ingroziti:

 

Deci, tradiția completă a gradului al III-lea menționează că îngerul luminii Evlis, Duhul Focului, s-a îndrăgostit de Eva, care s-a supus iubirii lui și astfel s-a născut Cain, întru totul superior lui Abel. Că Dumnezeu Adonai, invidiindu-l pe Cain pentru duhul pe care i l-a transmis îngerul luminii Evlis, l-a izgonit pe Adam și pe Eva din rai. Că acest dumnezeu invidios a frământat materie pentru a-l crea pe Adam și i-a dat un suflet supus (slugarnic). Și i-a fost frică de sufletul liber și autonom al lui Cain.

Cain, alungat pe nedrept de Adonai, l-a omorât pe Abel, iar Adonai, dumnezeul care a vrut să înnece atâtea mii de oameni în apele potopului, a caracterizat uciderea lui Abel ca fiind un păcat de neiertat. Că nerăzbunătorul urmaș al lui Cain, pe nume Hiram, fiu al Duhului Focului, și-a pus tot talentul și energia lui pentru construirea templului pe care mândria lui Solomon l-a ridicat în cinstea necruțătorului dumnezeu Adonai, a cărui ură persecută de secole neamul lui Cain. Că după distrugerea mării de aramă, Hiram s-a dus la strămoșul lui Tuvalcain, în mijlocul focului, în centrul pământului, în sufletul lumii, în împărăția lui Evlis și a lui Cain, acolo unde încetează să mai existe tirania invidiosului Adonai și unde se hrănesc din roadele pomului cunoașterii. Hiram intră acolo în altarul focului și Tuvalcain îi explică neputințele și patimile josnice ale zeului Adonai, care își urăște creația și o condamnă să moară, după ce o va judeca pentru binefacerile pe care duhurile focului le-au dăruit ei. În fine, Tuvalcain profețește dominația urmașilor lui Hiram, care vor impune pe întreg pământul cultul Focului, punând capăt tiraniei lui Adonai.

[…]

Destinul masoneriei, așadar, este strâns legat de aceste 25 de ordine, printre care este și cel cu numărul 3, care se referă la tradiția secretă a gradului al III-lea (Învățător), care stabilește ca dumnezeu al masoneriei pe Lucifer (Satana, Diavolul) ! Masoneria nu poate fi concepută fără aceste 25 de ordine !

Landmark numărul 3 este, din acest motiv, cheia pentru descoperirea deplină a tainei masoneriei; el stabilește următoarele:

”Tradiția gradului III. Nu există nici un tip de masonerie unde să nu se învețe elementele principale ale acestei tradiții. De altfel, oricare grad în masonerie care ar omite sau ar modifica această tradiție, ar înceta să se mai numească masonerie liberă !”

[…]

  1. ”Când masonul va înțelege că secretul succesului este folosirea corectă a energiei vitale, atunci va înțelege secretul artei lui: marile puteri ale satanei sunt în mâinile lui și înainte de a merge înainte, trebuie să demonstreze că știe să folosească bine această energie” (Chei secrete ale franscmasoneriei – Locked Keys of Freemasonry, Manly P. Hall, p. 48)!
  2. ”Da, Lucifer este dumnezeu ! Ceea ce trebuie să spunem mulțimii este: noi adorăm un dumnezeu, dar este un dumnezeu care se adoră fără vreo prejudecată. ”Ție, Mare Inspectore (?) Suprem General (așa este numit masonul de gradul 33) îți spunem ceea ce tu trebuie să spui mereu frăției de gradul 32, 31 și 30: religia masonică trebuie să respecte și să mențină, prin intermediul vostru al celor de grad inferior, puritatea învățăturii luciferice: dacă Lucifer nu era dumnezeu, atunci Adonai (Dumnezeul creștinilor), ale cărui fapte îi dovedesc severitatea, disprețul și ura față de om, brutalitatea și repulsia față de știință, ar fi putut să se întoarcă împotriva lui și să-l defăimeze, atât pe el cât și pe preoții lui ? Da, Lucifer este dumnezeu și din păcate Adonai este de asemenea dumnezeu. ” Legea veșnică spune că nu există lumină fără umbră, frumusețe fără urâțenie, negru fără alb, pentru că absolutul poate să existe numai ca Dumnezeu cu două fețe: întunericul este necesar pentru lumină, pentru a servi ca opusul ei. Astfel toate cele despre satanism sunt greșite. Religia cea adevărată și plină de filosofie e cea în satana, egalul lui Adonai ! Însă satana (Lucifer), dumnezeul luminii și dumnezeul binelui, se luptă de dragul umanității, împotriva lui Adonai, dumnezeul răului și al întunericului !(Indicații pentru al 23-lea Consiliu Suprem Mondial, Albert Pike, Guvernator Suprem, Episcop Suprem al Masoneriei Internaționale, 14 iulie 1889)!

[…]

 

Cititi va rog mai multe la:

MARELE ARHITECT al Universului = LUCIFER. Demonstratia Mitropolitului Serafim de Pireu. Fratilor, MASONERIE = SATANISM

Cititi va rog si:

Video: RITUAL MASONIC FILMAT IN TURCIA. Prima parte – INITIERE. A doua parte – INCHINARE LA LUCIFER

Citate celebre ale unor masoni sau evrei sionisti faimosi

Dar cine-i stapanul masoneriei de peste 200 de ani?

Illuminati si Rothschild

La 1 mai 1776, sub conducerea evreului Mayer Amschel Rothschild (in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati: Wessely, Moses, Mendelsson si a unor bancheri: Itzig, Friedlander, evreul Weishaupt fondeaza in secret societatea „Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea „Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna „cei care detin lumina”.

Primul profet al „Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – „Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, „Liga Dreptilor” lui Karl Marx  sau „Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX.

1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate;

2) Abolirea proprietatii private;

3) Abolirea mostenitorilor;

4) Abolirea patriotismului;

5) Abolirea familiei (a casniciei si trecerea la instruirea in comun a copiilor);

6) Abolirea religiilor

Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu. Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden, i-a dezvaluit ulterior unui prieten: „Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica„.

Aceasta doctrina este baza celei de STANGA. De aceea si simbolurile … Rosu caracteristic stangismului, 1 mai celebrata de intreaga stanga, etc. Ba chiar bolsevicii din spatiul germanic isi denumisera organizatia „Liga Spartacus”, dupa porecla lui Adam Weishaupt:

Stiati ca in 1919, in Germania, a existat REPUBLICA SOVIETICA BAVARIA (Munchen)? Printre reforme: DISPARITIA BANILOR CASH / Conducatori: EVREI. Ce rol a jucat … ADOLF HITLER?

Cititi va rog si:

ZIUA REVOLUȚIEI FRANCEZE – începutul unui lung șir de zile negre în istoria umanității

Rothschild si Rockefeller

Intr-o conferinta din 2008, Mugur Isarescu spunea o vorba mare, dar doar pe jumatate. Anume ca pana la 1900 SUA s-a dezvoltat cu capital englez si olandez.

Banii veneau intr-adevar din Anglia, dar de la evreul Rothschild. Iar banii au ajuns in SUA, dar nu la americani, ci la cine trebuie:

Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)

Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 2)

Personalitati si organizatii: familia HARRIMAN, unealta importanta a colosilor Rothschild. Sarcini: transporturi, eugenie, banci, finantarea nazismului

Personalitati si organizatii: J.P.MORGAN (JOHN PIERPONT MORGAN)

Personalitati si organizatii: ANDREW CARNEGIE

Fiecare cu sarcina sa, au creat companii gigant pe diverse domenii de baza: petrol, otel, cai ferate, etc.

Tot ei au fondat Federal Reserve, impreuna cu familia de evrei Warburg:

Stiti cine a creat FEDERAL RESERVE?

Si tot ei, dupa ce-au inmultit capitalul primit, au fondat si/sau finantat tot soiul de miscari, doctrine si organizatii folosite in etapele edificarii viitoarei NOI ORDINI MONDIALE. Inclusiv in cele ce promovau eugenia, avortul, homosexualitatea.

Iar printre sarcinile ce-i reveneau familiei Rockefeller era si … ecumenismul.

Luciferianismul

Aminteam mai sus de religia masonilor, adica luciferianismul. In doua vorbe, ei se inchina la lucifer, caci il considera zeul cel bun care lupta pentru binele omenirii impotriva lui Dumnezeu (prezentat ca fiind Adonai, zeul cel rau). Care lucifer vrea sa dezrobeasca omenirea de jugul cel rau, sa ofere iluminare, libertate si bla bla bla. De aceea, daca ne uitam la cele ce se petrec in jur, parca citim Biblia rasturnata. Scrie in Sfanta Scriptura de episodul Avraam – Sodoma? Pai taman sodomia este nu doar cel mai promovat pacat, ci deja este impus. Scrie in Sfanta Scriptura de desfranarea cu dumnezei straini de tip Baal? Atunci au umplut Pamantul cu astfel de simboluri (si nu numai, caci de exemplu si macelul asta mondial cu ucidere de prunci nenascuti, tine tot de jertfa pentru Baal).

Dar si stapanii masoneriei se inchina fix aceluiasi stapan:

Locuri sinistre – ROCKEFELLER CENTER. O celebră locație din New York construită special pentru promovarea LUCIFERIANISMULUI

Creații sinistre ale ELITELOR: Familia Rothschild și TEMPLUL MASONERIEI – Curtea Supremă din Israel

Rockefeller si Consiliul Mondial al Bisericilor

Iata cateva pasaje din articolul Rockefeller and the New World Religion:

 

[…]

În perioada ulterioară sângerosului conflict din Primul Război Mondial, Liga Naţiunilor a fost prezentată drept o soluţie la înfiorătoarele probleme la care lumea fusese martor. În acelaşi interval în care Liga Naţiunilor se forma, John D. Rockefeller Jr. a lansat Mişcarea Mondială Inter-bisericească (Interchurch World Movement, IWM) în 1919. Mişcarea Mondială Inter-bisericească a fost prima tentativă a Rockefeller de a consolida bisericile într-o structură de genul celor corporatiste ce ar fi exercitat control asupra activităţilor lor. “Stabilitatea guvernământului” şi promovarea “relaţiilor armonioase” între oameni într-o societate industrială pe care familia Rockefeller deja o domina reprezenta o forţă motrice din spatele IWM.

[…]

Aşa cum Mişcarea Mondială Inter-bisericească fusese prezentată bisericilor ca o soluţie pentru problemele pe care lumea le întâmpina după Primul Război Mondial, Consiliul Federal al Bisericilor (FCC) şi-a prezentat propria soluţie la începutul anilor 1940 pentru un program de “pace justă şi durabilă” la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Deloc surprinzător, Consiliul Federal al Bisericilor – ce a fost contopit cu Consiliul Naţional al Bisericilor (National Council of Churches)  în 1950 – a beneficiat de finanţare solidă din partea lui John D. Rockefeller Jr. Utilizând o structură corporatistă a bisericilor similară celei căreia Mişcarea Mondială Inter-bisericească îi făcuse pionieratul, programul a dezvoltat diverse agende pe care bisericile să le adopte, cu guvernul mondial definit drept ultim scop.

[…]

Naţiunile Unite – ce se află pe pământ donat de către John D. Rockefeller Jr. – aveau să înlocuiască în 1945 Liga Naţiunilor ce fusese un eşec, după al Doilea Război Mondial. Consiliul Mondial al Bisericilor continuă să funcţioneze până astăzi ca o organizaţie intim aliniată Naţiunilor Unite. Precum în toate tentativele anterioare de centralizare a bisericilor, Rockefeller a jucat un rol pivotal cu CMB. Chateau de Bossey, localizat în Elveţia, funcţionează ca Institut Ecumenic al Consiliului Mondial al Bisericilor. Institutul a fost cumpărat cu bani daţi CMB de către John D. Rockefeller Jr.

 

John D. Rockefeller Jr, dreapta, impreuna cu tatal sau. Foto: http://asiasociety.org/blog/asia/interview-what-does-it-take-be-philanthropist-china

Intr-adevar, National Council of the Churches of Christ in the USA (National Council of Churches sau NCC) este o fratie ecumenista formata din 35 de culte “crestine” din SUA. Incluzand si protestanti sau ortodocsi, insumeaza aproximativ 45 milioane de adepti.

Mult timp o forta principala a miscarii ecumenice din SUA, NCC a fost creata in 1950 prin unirea Federal Council of Churches (fondata in 1908) si International Council of Religious Education (fondata in 1905).

Sediul Consiliului se afla la Interchurch Center, o cladire construita in anii 1950 din contributiile generoase ale lui John D. Rockefeller, ce si-a dorit mult promovarea cooperarii dintre bisericile din SUA. Presedintele mason Dwight D. Eisenhower a pus piatra de temelie în 1958, înaintea unei mulţimi de 10 000 de persoane. In acelasi sediu se afla si organizatia sora Church World Service, diverse organizatii ecumeniste sau World Council of Churches. In timp, in sediu au aparut si alte grupuri religioase, inclusiv organizatii evreiesti sau musulmane. De asemenea mai exista cateva birouri ale Rockefeller Brothers Fund si Religion Communicators Council, Odyssey Networks (media distribution agency a National Interfaith Cable Coalition) si Interfaith Center for Corporate Responsibility. Unii au considerat arhitectura cladirii ca fiind de-a dreptul stalinista:

The Interchurch Center, originally constructed for the National Council of Churches. Foto: https://juicyecumenism.com/2013/02/13/national-council-of-churches-bidding-god-box-farewell/

Un personaj foarte activ in NCC a fost si John Foster Dulles, Chairman si cofondator al Commission on a Just and Durable Peace of the Federal Council of Churches of Christ in America, fratele directorului CIA Allen Welsh Dulles. Prieten apropiat al familiei Rockefeller, in 1945 participa la San Francisco Conference consiliindu-l pe Arthur H. Vandenberg si ajutand la pregatirea United Nations Charter.

Primul presedinte al NCC (1960-63) a fost Joseph Irwin Miller (1909-2004), industrias, lider in miscarea ecumenista si a drepturilor civile, membru Phi Beta Kappa. L-a ajutat pe Nelson Aldrich Rockefeller in campania prezidentiala (pe care n-a mai apucat s-o castige, murind de atac de cord). A fost de asemenea trustee of the Ford Foundation si membru Council on Foreign Relations.

Consiliul detine drepturile de autor asupra versiunii standard revizuite (1952) şi a noii versiuni standard revizuite (1989) a Bibliei. Se considera ca ele beneficiaza de manuscrise indisponibile anterior, cum ar fi cele de la Marea Moarta, precum si de colaborarea unor traducarori evrei, protestanti, catolici si ortodocsi. De consiliu apartin (consider foarte util de accesat hiperlink-urile):

Faith and Order Commission

Interfaith Relations Commission

Education and Leadership Ministries Commission

NCC este de asemenea membru fondator al Interfaith Broadcasting Commission ce produce si documentare pentru ABC, NBC si CBS. Printre ceilalti membrii sunt si Conference of Catholic Bishops, New York Board of Rabbis, Union for Reform Judaism si Islamic Society of North America.

NCC este de asemenea membru fondator al National Interfaith Cable Coalition (NICC), acum Odyssey Networks. Consortiul media mai cuprinde 70 de grupuri crestine, evreiesti si musulmane. Printre initiativele lor se afla si Hallmark Channel.

Consiliul a jucat un rol important in miscarile pentru drepturi civile din anii 1960.

In iulie 2005, Antiochian Orthodox Church s-a retras din NCC.

Dar iata mai pe larg ce putem citi la Rockefeller and the New World Religion de pe Old-Thinker News, traducerea OrtodoxInfo:

The Federal Council of Churches in Session in Carnegie Hall, New York Foto: http://ancientbiblestudy.com/Dan.Rev/p.590.Federal.Council.of.Churche.JPG

(more…)

Teolog Mihai-Silviu Chirila: Cheia înţelegerii caracterului eretic al sinodului din Creta este acceptarea de către acesta a Declaraţiei de la Toronto

Posted in CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR, ECUMENISM, EREZIE, MIHAI SILVIU CHIRILA by saccsiv on mai 21, 2017

Lesbiana Karen Oliveto, episcop al United Methodist Church:

United Methodist Church este membra a Consiliului Mondial al Bisericilor:

https://www.oikoumene.org/en/member-churches

Implicații eclesiologice ale aprobării documentului eretic Declaraţia de la Toronto de către pseudosinodul din Creta

de teolog Mihai-Silviu Chirilă

Argument

După sinodul din Creta, apărătorii “mărturisirii ortodoxe” pe care această adunare ar fi făcut-o lumii întregi au încercat să demonstreze că nu există niciun motiv pentru care sinodul să fie considerat eretic, că acolo s-au luat unele decizii controversate, dar nu atât de grave încât să nu poată fi corectate la un alt sinod de aceeaşi factură cu cel din Kolimbari. S-a făcut chiar şi o analogie cu sinodul al II-lea ecumenic, ignorându-se faptul că acela nu a corectat erori grave pe care primul sinod le-ar fi săvârşit, ci doar a dezvoltat doctrinele corecte ale primului sinod, pe care le-a și întărit prin primul canon.

Cele mai multe argumente s-au formulat în jurul expresiei din articolul 6 al documentului sinodal Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine“admite denumirea istorică de biserici şi confesiuni eterodoxe”1., criticată în mod vehement de către cei ce se opun sinodului cretan.

Unele argumente prosinodale au încercat să acrediteze ideea că şi alte documente oficiale ale Bisericii (documentele sinodului din 1484 din Constantinopol, enciclica patriarhala din 1848) ar conţine referiri la o oarecare bisericitate acordată romano-catolicilor, sau că foarte mulţi teologi contemporani folosesc această formulare. Această argumentare ignoră câteva aspecte:

  1. Documentul sinodului din secolul al XV-lea este unul prin care Biserica Ortodoxă rupe legătura artificială creată cu Roma prin sinodul necanonic de la Ferrara Florenţa. Desfășurat într-un context dominat de supremația turcească asupra spațiului ortodox și de instabilitatea patriarhilor pe tronul Marii Biserici din Constantinopol, a căror numire și mazilire depindea de jocurile de la curtea turcească, sinodul din 1484 a discutat printre altele modalitatea de reprimire la Ortodoxie a celor care au trăit în teritoriile dominate de latini și au acceptat supremația latină propovăduită de către sinodul de la Ferrara. Din relatările documentelor păstrate și ale istoricilor, sinodul s-a referit în primul rând la grecii care au acceptat supremația catolică în teritoriile conduse de latini, decizia reprimirii lor doar prin mirungere nu a însemnat acceptarea botezului catolic sau recunoașterea bisericității papistașe, iar decizia s-a luat la capătul unei dispute teologice, în care a existat și o părere contrară acesteia2. În decizia luată la 1484 trebuie ținut seama de toate aspectele: influența latină, influența stăpânirii otomane, jocurile politice, opiniile teologice personale ale celor implicați în proces, natura convertiților cărora li se aplica mirungerea (cei mai mulți, greci care doreau să revină la Biserica mamă odată cu ieșirea de sub supremația politică latină). Această dispută teologică legată de botezul ereticilor convertiți a fost tranșată de cătreOrosul din 1755, în care s-a decis că toți cei ce vin la Ortodoxie de la eretici trebuie rebotezați3Orosul a fost puternic contestat de către trimișii papali și de către unii mitropoliți iluminiști și a contribuit la mazilirea patriarhului care l-a promulgat, ceea ce indică atmosfera politică în care s-au luat aceste decizii.
  2. Documentul patriarhal din secolul al XIX-lea descrie papismul printr-o analogie cu arianismul antic, prevestindu-i că nu va birui până la sfârșit4. Ea considerăfilioque erezie și alte învățături papiste inovații, pe misionarii papistași îi numește “traficanți de suflete”. În text, referirea la “Biserica catolică” are în vedere Biserica sobornicească, iar nu erezia papistașă, iar prevederea despre intrarea inovațiilor în “Biserica Apusului” se referă la Biserica Apusului dinainte de schisma din 1054, când Apusul era în comuniune cu Biserica lui Hristos. Despre supremația canonică a Romei, enciclica spune că ea a existat cât timp scaunul Romei „s-a condus curat după dogmele Sfinților Părinți, alăturându-se regulii infailibile a Sfintei Scripturi și a sfintelor Sinoade”, dar după alunecarea în erezie “acest primat a decăzut de la un scaun frățesc și privilegiat ierarhic la supremație”5.
  3. Chiar dacă ar fi adevărat că acele documente s-ar referi la papistăşism cu termenul “Biserică”, chiar dacă ar fi adevărat că la momentul respectiv papistăşismul ar fi avut unele trăsături bisericeşti, căderile sale uriaşe de după jumătatea secolului al XIX-lea, când Conciliile I şi II Vatican au proclamat supremaţia şi statutul cvasidivin al papei şi alte doctrine eretice, au făcut ca orice referire la o situaţie din trecut să nu mai aibă nicio valoare în prezent, întrucât este în natura unei erezii să se îndepărteze, odată cu trecerea timpului, cât mai mult de adevărul credinţei ortodoxe.

În abordarea acestui aspect, apărătorii sinodului din Creta s-au lovit şi de următoarea situaţie paradoxală: pe de o parte, încearcă să demonstreze că în Creta s-a urmat o linie mai veche ortodoxă, care recunoaşte oarecum un fel de bisericitate papistăşismului şi chiar protestantismului, iar pe de altă parte, se afirmă răspicat că sinodul nu a recunoscut în niciun fel că acele comunităţi sunt “biserici”, ci doar a făcut un “act de curtoazie” acceptând realitatea că ele însele se numesc aşa.

S-a construit chiar şi argumentarea potrivit căreia simplul fapt că li s-a recunoscut denumirea nu înseamnă nimic, deoarece nu înseamnă că s-a şi afirmat că ele ar fi „biserici”, de ca şi când ar fi posibil să recunoşti denumirea unui lucru, negând însă motivele care fac ca acel lucru să aibă denumirea respectivă.

Singura piatră de poticnire a tuturor celor ce s-au poziţionat în favoarea sinodului din Creta a fost realitatea că în articolul 19 al documentului despre relaţiile cu ansamblul lumii creştine s-a acceptat Declaraţia de la Toronto, ale cărei premise eclesiologice au fost considerate de importanţă capitală pentru participarea Bisericilor Ortodoxe la Consiliul Mondial al Bisericilor. Cele mai multe opinii ale apologeţilor sinodului converg asupra ideii că cu acea ocazie nu s-au acceptat decât premisele eclesiologice citate în text, fără a se putea explica însă:

  1. cum se face că formularea din text foloseşte un plural nederminat, care lasă să se înţeleagă că toate premisele eclesiologice ale acelui document sunt acceptabile şi vitale?
  2. de ce s-au selectat patru opinii favorabile dintr-un text care, în ansamblu, este cu desăvârşire eretic?
  3. de ce nu s-a specificat că Bisericile Ortodoxe consideră restul premiselor din Declaraţieeretice şi le condamnă?

În acest studiu, ne propunem să demonstrăm că cheia înţelegerii caracterului eretic al sinodului din Creta este acceptarea de către acesta a Declaraţiei de la Toronto. Toate deciziile pe care sinodul le-a cuprins în documentul Relaţiile Bisericilor Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine sunt în duhul acestei declaraţii eretice ecumeniste şi trebuie înţelese prin prisma acesteia.

Ce este Declaraţia de la Toronto?

(more…)

Teolog Mihai-Silviu Chirilă: Sinaxa din Salonic a condamnat ecumenismul ca panerezie şi respinge sinodul din Creta ca eretic

Posted in Uncategorized by saccsiv on aprilie 7, 2017

Sinaxa din Salonic a condamnat ecumenismul ca panerezie şi respinge sinodul din Creta ca eretic

Sinaxa interortodoxă a clerului şi poporului binecredincios, organizată în data de 4 aprilie 2017 la Salonic, Grecia, de către părinţii atoniţi nepomenitori, cu participarea clericilor nepomenitori şi a unui impresionant număr de credincioşi din Grecia, Sfântul Munte Atos şi alte ţări ortodoxe, printre care şi România şi Republica Moldova, a luat câteva decizii importante cu privire la ecumenism, sinodul din Creta şi întreruperea pomenirii ierarhilor participanţi la sinodul din Creta:

(more…)

Video: DRACISM la intrunirea CMB de la CANBERRA din 1991. A fost prezent si Mitropolitul Daniel Ciubotea

Posted in Uncategorized by saccsiv on septembrie 21, 2016

Homeopatul PAVEL CHIRILA (Asociatia Christiana) a organizat o CONFERINTA pro MARELE SINOD. Dar IATA CE A IESIT …

Iata ce putem citi la De ce a fost conferinţa de la Piatra Neamţ un eşec total pentru organizatori de pe blogul fratelui

Mihai Silviu Chirila:

Joi, 1 septembrie[1] 2016, la Cinematograful Dacia Panoramic, din centrul municipiului Piatra Neamţ, s-a desfăşurat o conferinţă numită “O dezbatere teologică în legătură cu Sinodul din Creta”. Evenimentul a fost organizat de către Asociaţia Christiana, cu sprijinul Protopopiatului Piatra Neamţ, iar scopul acestuia a fost demonstrarea ataşamentului clerului şi credincioşilor nemţeni faţă de hotărârile Sinodului din Creta.

Motivul organizării unei astfel de conferinţe la Piatra Neamţ a fost apariţia în zona Neamţului a unei luări de poziţie foarte puternice contra acestui sinod. Atitudinea tranşantă a unor monahi, clerici, teologi şi mireni a fost criticată atât de către Asociaţia Christiana, care a lansat un comunicat în care contestatarii sinodului erau acuzaţi de… rupere a unităţii Bisericii după modelul uniatist[2], cât şi de unele personalităţi ale lumii clericale nemţene, care au simţit nevoia să scrie “întru apărarea Mitropolitului nostru”[3]. În ultimele săptămâni, în zona Neamţ a fost răspândit zvonul că autorii Scrisorii către ierarhi… doresc “să-l dea jos pe Înaltul”, lucru cu desăvârşire neadevărat.

Pentru ca acest eveniment să aibă succesul scontat, preoţii din protopopiat l-au recomandat credincioşilor din parohii, iar organizatorii au invitat trei profesori, doi universitari şi unul de seminar, din diverse părţi ale ţării, pentru a demonstra că la nivel naţional există un consens şi că atitudinea de contestare a sinodului din Creta este greşită.

         Răsturnare de situaţie

La ora începerii conferinţei totul părea perfect aranjat pentru un succes de răsunet, menit a transmite un mesaj la nivel naţional că opozanţii sinodului la Neamţ sunt o mână de oameni, care nu pot avea nicio influenţă asupra poporului credincios şi nu trebuie luaţi în considerare. O sală arhiplină îi făcea pe organizatori să se plimbe încrezători şi zâmbitori printre credincioşii invitaţi din parohiile nemţene, în aşteptarea evenimentului menit a demonstra că sinodul din Creta a fost“o victorie a Ortodoxiei”, iar contribuţia ierarhilor români la acesta a avut darul de a-i impresiona pe participanţi[4]. Printre cei prezenţi, opozanţii deja cunoscuţi datorită poziţiei luate contra sinodului din Creta, în număr foarte mic, au trăit sentimentul aruncării într-o groapă cu lei, aşteptând să fie judecaţi şi condamnaţi.

Şi totuşi, în ciuda tuturor pregătirilor, ceva nu a funcţionat deloc. La câteva minute de la începerea conferinţei, cea mai mare parte a audienţei s-a întors împotriva invitaţilor şi a organizatorilor, iar atmosfera s-a transformat dintr-una de adeziune la concluzii prestabilite într-una de dezbatere teologică autentică, cu accente critice, cu întrebări foarte pertinente, cu replici foarte documentate ale sălii, cu manifestări de indignare, de altfel inerente unei astfel de confruntări.

(more…)

EREZIA din ARTICOLUL 19 al MARELUI SINOD. Ierarhii BOR elogiaza HULELE din DECLARATIA DE LA TORONTO, care reprezinta de fapt piatra de temelie a Sinodului lor din Creta …

Posted in Uncategorized by saccsiv on septembrie 2, 2016

Iata articolul 19 din documentul oficial al “Sfantului si Marelui Sinod”:

Bisericile Ortodoxe membre consideră drept o condiţie sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului fundamental al Constituţiei CMB, potrivit căruia pot fi membri numai cei care cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturilor, şi mărturisesc pe Dumnezeu cel în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, potrivit Simbolului Niceo-constantinopolitan. Ele (Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. tr.) au convingerea profundă că premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto (1950), intitulată „Biserica, bisericile şi Consiliul Mondial al Bisericilor”, sunt de o importanţă capitală pentru participarea ortodoxă la acest Consiliu. Este de la sine înţeles, prin urmare, că CMB nu este şi în nici un caz nu trebuie să devină o „supra-biserică”. „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici – lucru ce-l pot face numai bisericile însele din proprie iniţiativă – ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii. Nicio biserică nu este obligată să îşi modifice eclesiologia, după accederea la Consiliu… Mai mult, din includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare Biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” (Declaraţia de la Toronto, §2).

   Comentariu saccsiv:

Membrii Consiliul Mondial al Bisericilor, in ordine alfabetica, sunt pe site-ului oficial:

http://www.oikoumene.org/en/member-churches

Asadar:

“Bisericile Ortodoxe membre consideră drept o condiţie sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului fundamental al Constituţiei CMB, potrivit căruia pot fi membri numai cei care cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturilor, şi mărturisesc pe Dumnezeu cel în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, potrivit Simbolului Niceo-constantinopolitan.”

Dar oare marturisesc cu adevarat aceasta toti cei din lista de mai sus?

Si ce facem cu celelalte sinoande de dupa cel de al patrulea, inclusiv?

Al patrulea Sinod ecumenic de la Calcedon

Apoi, Crezul spune si:

Cred

[…]

Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.

Cum ramane cu fraza asta?

Dar cu hulele cumplite ale neoprotestantilor?

URACIUNEA URACIUNILOR: Patriarhia ne indeamna sa ne rugam impreuna cu luteranii, adica gireaza abolirea cultului Fecioarei Maria si a Sfintilor, desfiintarea manastirilor, episcopi femei, cler homosexual

Mai zice articolul 19:

“Ele (Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. tr.) au convingerea profundă că premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto (1950), intitulată „Biserica, bisericile şi Consiliul Mondial al Bisericilor”, sunt de o importanţă capitală pentru participarea ortodoxă la acest Consiliu.”

Iata ce putem citi in articolul Declaraţia de la Toronto, elogiată în proiectele de documente pentru Sfântul şi Marele Sinod de pe Lumea Ortodoxa:

[…]

Dar care sunt premisele ecleziologice ale Declaraţiei de la Toronto? Citind textul veţi observa că aceste premise într-adevăr stau la baza mişcării şi a ereziei ecumeniste, că ele, fiind emise în 1950, au fost în ultimii 65 de ani călăuza ecumeniştilor, fie ei de rit ortodox sau făcând parte din alte confesiuni.

Propunem cititorilor conţinutul paragrafului IV din acest document, textul original fiind preluat de pe site-ul oficial al CMb. Traducerea şi sublinierile aparţin redacţiei lumea-ortodoxa.ro.

Declaraţia de la Toronto (1950): Biserica, Bisericile şi Consiliul Mondial al Bisericilor

(more…)

ANALIZA raspunsului MITROPOLITULUI TEOFAN la SCRISOAREA CELOR 4500

Posted in Uncategorized by saccsiv on august 14, 2016

VIDEO. Gheron Sava Lavriotul: SINODUL DIN CRETA ESTE ERETIC / Un exemplu – ne baga ecumenismul in familie prin CASATORIILE MIXTE / Consiliul Mondial al Bisericilor trebuie ANATEMATIZAT / Si un MESAJ CATRE ROMANI – NU MAI MERGETI la bisericile unde Episcopii primesc acest Sinod

Posted in Uncategorized by saccsiv on iulie 13, 2016

Dupa cum ne explica din ce in ce mai clar din ce in ce mai multi parinti, MARELE SINOD se dovedeste a fi cu adevarat antihristic. Caci in multe dintre temele abordate, hotararile par a incepe bine dar sfarsesc prin a baga otrava in prajiturele. Adica au lucrat serpeste. Ca niste adevarati premergatori ai ANTIHRISTULUI. Caci si acela va parea la inceput ca vorbeste bine …

Iata ce ne spune Gheron Sava Lavriotul despre Sinodul din Creta:

Observati va rog si ca reaminteste faptul ca nu-i vor mai pomeni pe Episcopi.

ROG RASPANDITI: Parinti din Sfantul Munte Athos despre „Sfantul” MARELE SINOD din 06.06.2016. Avertizeaza ca nu-l vor mai pomeni pe Patriarhul Constantinopolului

Referitor la intrunirile CMB, are dreptate parintele. Ce cautam noi acolo? Ortodocsii trebuie sa-i invete pe eretici si pe pagani, nu sa dialogheze cu ei.

Si daca tot vorbim despre Consiliul Mondial al Bisericilor, sa facem o scurta incursiune in istorie:

The Conference of European Churches (Conferinţa Bisericilor Europene) este afiliata World Council of Churches (Consiliul Mondial al Bisericilor), ambele cu sediul la Ecumenical Centre din Geneva, Elvetia. Ca si sora lor americana, National Council of the Churches of Christ in the USA (Consiliul National al Bisericilor lui Hristos din SUA), au fost infiintate imediat dupa al doilea razboi mondial (1948, 1950, 1959), caci nu se putea rata extinderea conceptului de unire globala (pe care se pedala intens atunci) si la nivelul “confesiunilor crestine”, odata cu crearea ONU (pas important in constructia edificiului viitorului GUVERN MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE). Apropo, stiati ca cladirea Natiunilor Unite se afla pe un teren donat de familia Rockefeller?
Prieteni, cand studiezi SISTEMUL, descoperi cat de frumos se leaga lucrurile. Legatura intre viitorul GUVERN MONDIAL (uniunea tuturor natiunilor planetei) si viitoarea RELIGIE MONDIALA (uniunea tuturor religiilor, actiune in cadrul careia ecumenismul este doar o etapa) nu este doar o speculatie. Ne putem da seama de aceasta si cercetand cine le finanteaza pe amandoua:

   National Council of the Churches of Christ in the USA (National Council of Churches sau NCC) este o fratie ecumenica formata din 35 de culte crestine din SUA. Incluzand si protestanti sau ortodocsi, insumeaza aproximativ 45 milioane de adepti.

Sediul Consiliului se afla la Interchurch Center, o cladire construita in anii 1950 din contributiile generoase ale lui John D. Rockefeller, ce si-a dorit mult promovarea cooperarii dintre “bisericile” din SUA. Presedintele mason Dwight D. Eisenhower a pus piatra de temelie în 1958, înaintea unei mulţimi de 10 000 de persoane. In acelasi sediu se afla si organizatia sora Church World Service, diverse organizatii ecumenice sau World Council of Churches (Consiliul Mondial al Bisericilor). In timp, in sediu au aparut si alte grupuri religioase, inclusiv organizatii evreiesti sau musulmane. De asemenea mai exista cateva birouri ale Rockefeller Brothers Fund si Religion Communicators Council, Odyssey Networks (media distribution agency a National Interfaith Cable Coalition) si Interfaith Center for Corporate Responsibility.

(more…)

%d blogeri au apreciat: