SACCSIV – blog ortodox

Pandemia, ca acoperire pentru Dictatură: Legea „Pumnului în Gură” pe Internet

Posted in cenzura, Franta by Vali on mai 13, 2020

Sursa: https://evz.ro/pandemia-ca-acoperire-pentru-dictatura-legea-pumnului-in-gura-pe-internet.html

Nu doar în România, ci peste tot în lume, criza de COVID-19 a constituit pretextul perfect pentru adoptarea unor legi autoritariste, prin care Individul este zdrobit de tăvălugul represiv al Statului.

O analiză realizată de Le Figaro.

Hotărât lucru, Emmanuel Macron, guvernul său și majoritatea de care dispune, au o problemă cu libertatea, mai ales cu cea de expresie. Nu încetează să caute, fără măcar a se ascunde, să controleze informația sub toate formele ei.

Pe 15 ianuarie, președintele republicii însuși declara uluitor: „Ne confruntăm cu lupta (!) împotriva informațiilor false, a deturnărilor pe rețelele sociale. Educația rămâne baza acestei lupte. Trebuie deci să putem răspunde acestei provocări contemporane, să definim colectiv statutul cutărui sau cutărui document…”

Apoi, în plină criză de COVID-19, inițiativa guvernamentală de a impune o platformă de „re-informare” sau de „validare” a informațiilor apreciate fiabile, publicate în presă sau pe rețelele sociale, pe tema crizei sanitare.

Numită „Dezinfox coronavirus”, platforma a fost retrasă pe 3 mai, în urma unei acțiuni depuse de Sindicatul Național al Jurnaliștilor la Consiliul de Stat.

Astăzi (13 mai 2020), în plină criză sanitară, revine în Adunarea Națională proiectul Legii Avia, care dorește „să lupte împotriva conținutului dușmănos pe internet”.

Proiectul acestei legi – foarte criticat, pentru a nu spune contestat, de numeroase organizații precum Comisia Națională Consultativă pentru Drepturile Omului, Consiliul Național Digital și chiar Comisia Europeană – va fi adus încă o dată în Parlament, încercându-se trecerea sa în forță de către guvern, care a demarat o procedură de abordare rapidă în mai 2019.

Din păcate, este mai mult ca probabil că va fi adoptată, din simplul fapt al majorității de care dispune guvernul și al slabei mobilizări parlamentare, mai ales a Dreptei.

Este de temut, de asemenea, că va fi aplicată într-un interval foarte scurt de timp, așa cum a indicat secretarul de stat pentru probleme digitale, Cedric O, care a declarat în cadrul audierii sale în Comisia de Cultură, pe 5 mai: „Trebuie acum să facem în așa fel încât legea să fie aplicată cât mai rapid”.

Această celeritate guvernamentală, în plină fază de relaxare a restricțiilor de epidemie, perioadă delicată în sine, și care ar trebui să mobilizeze toată atenția executivului, trezește nedumeriri și îngrijorează.

Să fie o anticipare a momentului în care i se va cere socoteala pentru gestionarea dezastruoasă a crizei sanitare, mizând pe instrumente care să „dirijeze” în mod favorabil „dezbaterea publică”? Nu se poate ști, dar chiar această idee este înspăimântătoare…

În orice caz și indiferent de circumstanțe, acest proiect de lege este, în însuși conceptul său, liberticid.

Într-adevăr, noțiunea de „conținut dușmănos” este pur și simplu inacceptabilă, deoarece ea nu poate face obiectul unei definiri juridice. Este ușa deschisă spre cel mai pur arbitrar.

Cum a scris avocatul François Surreau, „întemeiată pe noțiunea de ură, care este un sentiment ce ține de forul interior, legea introduce represiunea penală în interiorul conștiinței”.

Noțiunea de „conținut dușmănos” este așadar nu doar incertă din punct de vedere juridic (pentru că nu poate fi definită), dar și total dependentă de intenția autorului, în momentul în care a emis-o, ca și de prejudecățile și convingerile cititorului sau de autoritatea administrativă care o va cenzura.

Legea Avia provoacă astfel o basculare juridică către acuzarea penală a intenției morale a autorului, așa cum este ea denunțată în filmul SF Minority Report.

Este evident că etichetarea unui „conținut dușmănos” nu va fi identică, ci va diferi în funcție de convingerile și credințele fiecăruia.

De exemplu, afirmația potrivit căreia Președintele Republicii și guvernul au mințit în cunoștință de cauză în ceea ce privește lipsa măștilor de protecție și a eficienței lor în lupta împotriva epidemiei ar trebui considerată „conținut dușmănos”?

Unii vor afirma că este o simplă constatare, bazată pe fapte dezvăluite de numeroase anchete jurnalistice. Alții vor lua apărarea acțiunilor guvernului cu contrargumente. Iar alții vor vedea aici o „incitare la ură”.

Dacă aceștia din urmă câștigă, libertatea de exprimare va părăsi definitiv registrul libertăților fundamentale din țara noastră.

 

3 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. acelas said, on mai 14, 2020 at 8:29 am

    Dar ce facem cu cei cu probleme respiratorii severe..? Ei poarta masca aia pe oriunde, in conditiile alea? Nu numai batranii, dar si dintre tineri cu probleme de astm, sau alte complicatii… Cine raspunde de agravarea sanatatii lor si pericolul major la care se expun sampamani de-a randul ..?

    Apreciază

  2. acelas said, on mai 14, 2020 at 8:30 am

    Mărturia unui preot:

    „Azi, 12 mai 2020, am fost cu soția mea în B., la cumpărături. Am ajuns și la un mare magazin – nu îi dau numele, din motivele evidente la finalul acestei mărturii – de unde voiam să iau niște hârtie xerox (o cantitate mai mare, pentru o tipografie ortodoxă).

    Nu am mască și nici nu voi purta. Dar aici „regulile” erau altele: la ușă stătea un nene mai în vârstă, cu un halat pe el, cu mască pe gură, și lua temperatura (la frunte), cu un aparat mic, pe care scria Baby.

    Am intrat, iar când a vrut să îmi ia temperatura, l-am refuzat politicos. Atunci m-a poftit afară.

    I-am spus că luarea temperaturii este un act medical, iar Constituția României îmi garantează dreptul de a accepta sau a refuza orice act medical care se dorește a mi se aplică de o altă persoană. Iar eu refuz, fără scandal, cu calm și cu respect, fără înjurături și fără jigniri.
    L-am întrebat pe nenea cu termometrul de bebeluși dacă este medic sau asistent medical.

    Mi-a spus – de dincolo de mască – că nu.

    Deci am argumentat că nici nu are calificarea necesară pentru vreun act medical, așa că mă simt constrâns de cererea lui și, în calitate de om liber, nemascat, refuz să dau curs cererii lui.

    A apărut dintr-un birou de lângă ușă un domn cam la 55 de ani, care s-a recomandat a fi șeful pazei. I-am spus același lucru.

    Acesta a recitat aceeași poezie. I-am replicat: de ce acum când ați venit la mine și v-ați apropiat la mai puțin de un metru de mine, stați cu masca doar pe bărbie, nici pe gură, nici pe nas?

    De ce nu aveți mănuși în mâini? Înseamnă că nici dvs nu credeți în acest reguli.

    Replica lui: sunt camere de filmat și nu vrem să ne pierdem locul de muncă. I-am spus că îi respect opinia și decizia, însă și eu am dreptul de a decide liber pentru mine.

    Mi-a arătat din nou ușa pe care intrasem, spunând că sub nicio formă nu voi intra în acel magazin pentru cumpărături.

    Acum vine partea interesantă…

    Am spus că accept refuzul lor, dar am dreptul să fac o reclamație. Cu greu mi-au dat un formular (după ce am amenințat că chem poliția, căci este dreptul meu de cetățean să fac o reclamație), am trecut toate datele și am specificat și o adresă de mail, specificând că vreau – conform legii – un răspuns scris trimis pe mail, în maxim 30 de zile. De ce? Pentru a putea folosi răspunsul lor apoi în justiție. Ei nu știau dacă eu glumesc sau vorbesc serios.

    Oricum, tonul meu era de stâncă, cu ajutorul Domnului!

    Trece pe lângă mine un cumpărător, care strigă la mine de după mască: de unde știm noi că nu sunteți infectat? Și eu sunt „creștin” (a specificat că este penticostal, deci nici vorbă de creștinism, ăștia sunt de toată groaza – să îi vezi când se „roagă”, cum îi scutură „duhul”, cu bolboroseli și alte manifestări „divine”, te apucă groaza) și totuși port mască și permit să mi se ia temperatura, a zis uitându-se cu silă la reverenda mea preoțească.

    Eu i-am spus că nu l-am acuzat de nimic, nu l-am jignit cu nimic, am dreptul să hotărăsc pentru mine, iar pe chipul meu singurul semn care îl voi pune este Sfânta Cruce.

    Instantaneu, s-a topit penticostalul din peisaj când a auzit de Cruce. Să fie sănătos!

    Mi-am scris reclamația, am cerut cu respect o copie xerox și dau să plec. Între timp, cât am scris, am fost flancat de un alt membru al echipei de pază, un băiat de treabă, cu care am și discutat despre măști, pandemie, dr. Rashid Buttar, sistem imunitar, marcare izotopică.

    Așa, între două cuvinte… Știa de toate, era de acord cu ce am spus eu, dar mi-a spus că regulile magazinului astea sunt.

    I-am explicat că nu poate un magazin sau orice magazin să facă ce reguli vrea, Constituția României este una și aceeași, obligatorie pentru toți cetățenii ei. M-a întrebat ce voi face din 15 mai?

    I-am spus că așa cum m-am îngrădit de mersul la Kaufland vreme de ani de zile pentru că susțin Untold-ul, așa pot trăi liniștit fără supermarket-uri, însă la libertatea mea nu renunț cu niciun chip.

    Când să plec, îmi spune: haideți cu mine, să vă faceți cumpărăturile!
    Păi nu mi-ați spus că nu pot intra? Am făcut și reclamație…

    Puteți intra, cu mine sunteți în siguranță!

    Aici am vrut să ajung. Oricum în marele magazin cam toți clienții stăteau în interior fără mască, deci „a fi în siguranță” nu se refera că se lua cineva de mine sau că mă pocnea că nu am mască.

    Purtasem deja cu acest agent discuția că virusul acesta nou este ceva mort, că nu sare precum iepurele și că distanța de 1, 5 m are legătură cu identificarea și urmărirea din satelit.

    Ce a vrut el să spună, în inocența lui de om cu rate, cu chirie, cu familie etc?

    Că dacă sunt cu el virusul ipotetic nu sare nici de pe mine pe el, nici de pe el pe mine, nici de pe mine pe alții… Fain, nu?

    Am ajuns la casă (după ce aproape tot timpul a ținut mâna pe capătul coșului meu de cumpărături, probabil ca virusul… să nu îndrăznească nicio mișcare), am plătit, m-a condus la ușă, unde mi-a zis: dacă tot ați rezolvat ce aveați de cumpărat, nu vă răzgândiți cu reclamația aceea?

    I-am spus: pentru că ați fost un interlocutor atât de agreabil și m-ați „păzit” de viruși, este datoria mea de onoare să nu vă las mâhnit.

    Am scos copia reclamației, am făcut-o bucăți și am aruncat-o în coș.

    Am adăugat: să considerați ce s-a întâmplat azi aici între noi ca o biruință a Adevărului!

    A plecat capul și a zis: da.
    I-am spus la plecare: sper data viitoare când mai vin – probabil după „epoca mascaților” – să vă văd și nasul și gura.

    Și-a dat masca jos de pe chip, mi-a zâmbit, avea un chip tânăr minunat, mi-a spus cum îl cheamă și… să ne vedem sănătoși. A încheiat cu cuvintele: „vă salut cu tot respectul, părinte!”

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.