Va lovi sau nu asteroidul Aphophis in 2029 (sau 2036) Pamantul? Ce spune Apocalipsa despre o anumita stea ce cade pe Pamant si despre Apollion?
Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Apophis_(asteroid):
99942 Apophis (/əˈpɒfɪs/ , anterior cunoscut sub numele 2004 MN4) este un asteroid a cărui orbită trece prin apropierea Pământului iar acest lucru a cauzat o scurtă perioadă de îngrijorare în decembrie 2004, deoarece observațiile inițiale indicau un risc de 2,7% ca acesta să se ciocnească de Pământ la 13 aprilie2029. Observațiile ulterioare au oferit previziuni îmbunătățite care au eliminat posibilitatea unui impact cu Terra sau cu Luna în 2029. Totuși, până în 2006, a rămas posibilitatea ca, în timpul apropierii de Pământ, Apophis să treacă printr-o așa-numită „gaură de cheie” gravitațională, o mică regiune cu o lățime de circa 0,8 km[7] [8] care poate altera traiectoria asteroidului și cauza un impact cu Pământul exact șapte ani mai târziu, la 13 aprilie 2036.
Această posibilitate a rămas la nivelul 1 pe Scara Torino de pericol de impact până în august 2006, când probabilitatea ca Apophis să treacă prin gaura de cheie a fost determinată ca fiind foarte mică. Până în 2008, gaura de cheie a fost determinată a fi mai mică de 1 km lățime.[7] În perioada scurtă de timp în care a fost considerat cel mai mare motiv de îngrijorare, Apophis a stabilit recordul pentru cel mai mare rating pe Scara Torino, ajungând la nivelul 4 la 27 decembrie 2004.[9]
La sfarsitul lui 2009 Rusia anunta ca:
VIDEO – OFICIAL: Rusia va avea un plan pentru a salva pamantul de asteriodul Apophis
Intre timp alerta a scazut. Tot de pe Wikipedia:
Diametrul lui Apophis este, conform observațiilor din 2014, de aproximativ 370 de metri.[2] Observațiile preliminare ale radarului Goldstone din ianuarie 2013 au exclus posibilitatea unui impact cu Pământul de către Apophis în 2036.[10] Până la data de 6 mai 2013, probabilitatea unui impact la 13 aprilie 2036 a fost eliminat.[2] Folosind observațiile până la 26 februarie 2014, șansele de impact la 12 aprilie 2068, calculate de sistemul de monitorizare Sentry JPL, sunt de 1 la 150.000.[2] În martie 2018 erau șapte asteroizi cu o scală de pericol de impactmai mare decât Apophis.[11]
Insa anul acesta mass-media a inceput sa vorbeasca din nou. Iata unul dintre ultimele articole, Zeul haosului, asteroidul capabil să provoace o catastrofă globală, s-ar putea ciocni cu Pământul, de pe DC NEWS, din 19 august 2019:
Un asteroid de 340 de metri ar putea provoca o catastrofă globală, potrivit NASA. Data stabilită pentru acest eveniment, potrivit Conferinței pentru Apărare Planetară, ar fi 13 aprilie 2029.
Așa-numitul asteroid 9942 Apophis, care a fost descoperit de astronomii de la Kitt Peak National Observatory în 2004, va fi primul care va putea fi văzut cu ochiul liber de pe Pământ. Acesta va avea o viteză de 19 kilometri pe secundă.
Asteroidul va traversa Oceanul Indian din Statele Unite, informează 20minutos.es.
Referitor la denumire, Wikipedia explica:
Când a fost descoperit, obiectul a primit denumirea provizorie de 2004 MN4 , iar știrile și articolele științifice despre el au menționat acel nume. Când orbita sa a fost suficient de bine calculată, a primit numărul permanent 99942 (la 24 iunie 2005). Primirea unui număr permanent a făcut posibilă numirea de către descoperitorii săi și a primit numele „Apophis” la 19 iulie 2005.[17] Apophis este numele grecesc al unui dușman al zeului-soare Ra din mitologia egipteană. Cunoscut și ca Apep sau Distrugătorul, Apophis era spiritul antic al răului și distrugerii, zeul demon-șarpe care locuia în întunericul etern și aștepta să distrugă Barca Solară a lui Ra care plutea deasupra cerurilor.
Iata si ce putem citi la Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, Capitolul 9:
- Şi a trâmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea căzută din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii adâncului.
- Şi a deschis fântâna adâncului şi fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
- Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ şi li s-a dat lor putere precum au putere scorpiile pământului.
- Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nici o verdeaţă şi nici un copac, fără numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor.
- Şi nu li s-a dat ca să-i omoare, ci ca să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor este la fel cu chinul scorpiei, când a înţepat pe om.
- Şi în zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla şi vor dori să moară; moartea însă va fugi de ei.
- Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi de război. Pe capete aveau cununi ca de aur, şi feţele lor erau ca nişte feţe de oameni.
- Şi aveau păr ca părul de femei şi dinţii lor erau ca dinţii leilor.
- Şi aveau platoşe ca platoşele de fier, iar vuietul aripilor era la fel cu vuietul unei mulţimi de care şi de cai, care aleargă la luptă.
- Şi aveau cozi şi bolduri asemenea scorpiilor; şi puterea lor e în cozile lor, ca să vatăme pe oameni cinci luni.
- Şi au ca împărat al lor pe îngerul adâncului, al cărui nume, în evreieşte, este Abaddon, iar în elineşte are numele Apollion.
Iar in Sfanta Scriptura 1688 scrie:
“numele lui jidoveaste Avvadon, si in limba elineasca are numele Cel-ce-piarde.”
Multi spun ca despre cele de mai sus a explicat Sfantul Paisie Aghioritul astfel:
Sfântul Ioan Teologul, în Apocalipsă, spune că a văzut o stea care cade din cer otrăvind apele şi oamenii. Cei care mai aşteaptă să cadă din cer o stea se află în rătăcire şi nu-şi dau seama că aceasta deja s-a întâmplat. În Rusia cuvântul Cernobâl are semnificaţia de pelin şi noi observăm că s-a produs o mare pagubă cu timpul se va amplifica şi mai mult”.
S-ar putea insa sa se fi referit la cele scrise la Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, Capitolul 8:
- Şi a trâmbiţat al treilea înger, şi a căzut din cer o stea uriaşă, arzând ca o făclie, şi a căzut peste izvoarele apelor.
- Şi numele stelei se cheamă Absintos. Şi a treia parte din ape s-a făcut ca pelinul şi mulţi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare.
Adica treaba cu Cernobalul sa fie despre la trambitarea celui de al treilea inger, despre otravirea apelor si moartea multor oameni, pe cand dincolo vorbim despre trambitarea celui de al cincilea inger si despre o altfel de vatamare, fara moarte.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Pot sa calculeze probabilitati cat or vrea „specialistii”. Daca s-a profetit in Apocalipsa, asa va fi.
Poate nu va fi Apophis. Va fi altul.
Parerea mea personala e ca, plebea nu va fi anuntata. Noi astia multi vom afla ca a cazut deja, de la radio si tv, daca vom mai apuca…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă nu există asteroizi, atunci ce sa cada?!
ApreciazăApreciază
Naratiunea „2029 – 2036 Aphophis The End” este un camuflaj pentru niste evenimente satanic-lumesti care sunt planificate sa aiba loc intre 2029 si 2036.
Sunt semnele lor secrete, ale iluminatilor lu’ peste prajit. Niste mascarici penibili si patetici.. Vai de steaua lor.
„Nici un fir de iarba nu se misca fara voie si ingaduire de la Dumnezeu” asa marturiseau Sfintii inchisorilor.
ApreciazăApreciază
Florian
Asta nu inseamna ca fix in 2036 nu s-ar putea petrece. De exemplu.
ApreciazăApreciază
Am vazut ca Parintele Cleopa vorbea despre bomba cu neutroni, ca fiind cea despre care se vorbeste in Apocalipsa. Aceasta bomba dustruge doar oamenii lasand intacte lucrurile din jur. Cumplit…
ApreciazăApreciază
O bombă făcută de mâna omului, care poate să distrugă ființele vii în general.
Iar plăgile din Apocalipsă sunt, sau par să fie, trimise numai de Sus.
ApreciazăApreciază
Va începe Împărăția lui Dumnezeu înainte să ajungă.
ApreciazăApreciază
CAPITOLUL 9 – Trâmbiţele a cincea şi a şasea.
1: Şi a trâmbiţat al cincilea înger: şi-am văzut o stea căzută din cer pe pământ; şi i s-a dat cheia fântânii adâncului,
O stea căzută din cer pe pământ: „simbol posibil: un înger căzut; Satana însuşi (Luca 10, 18); Abbadon (v. 11). ♦ Fântâna adâncului: craterul abisului; deschiderea spre adâncul-fără-fund (cele mai de jos ale pământului), sălaşul normal şi definitiv al diavolilor (vezi Luca 8, 31)”[1].
2: şi ea a deschis fântâna adâncului; şi din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui mare cuptor; şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
„Întunecarea soarelui şi a văzduhului arată întunecarea sufletului oamenilor”[2].
3: Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ şi li s-a dat lor putere precum putere au scorpiile pământului.
Lăcustele: „simbol clasic al devastării. Descripţiile de mai jos le prezintă însă ca pe nişte fiinţe demonice, sub comanda lui Abaddon”[3]. Totuşi, acestea vor lupta împotriva duşmanilor lui Dumnezeu (v. 4 ş. u.). Lăcustele amintesc şi de cea de-a opta plagă care a lovit Egiptul (Ieşirea 10).
„Lăcustele cele înţelegătoare care vor veni peste oameni după asemănarea scorpiilor arată că la capătul faptelor rele stă ascunsă moartea sufletească”[4].
4: Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nici o verdeaţă şi nici un copac, ci numai pe oamenii care nu au pe frunţile lor pecetea lui Dumnezeu.
Pecetea trebuie să o avem încă de aici: „Aceia care cred că Te au pe Tine, Lumina întregii lumi (cf. Ioan 8, 12), şi zic că nu Te văd, că nu petrec în lumină, că nu sunt luminaţi, că nu Te văd neîncetat pe Tine, Mântuitorule, să înveţe că n-ai strălucit în gândul lor, nici nu Te-ai sălăşluit în inima lor murdară şi că în zadar se veselesc în nădejdi deşarte socotind că vor vedea lumina Ta după sfârşit [moarte]. Pentru că încă de aici arvuna, pecetea ei se dăruieşte negreşit de Tine, Mântuitorule, oilor celor de-a dreapta (Matei 25, 32), căci după încuierea [uşilor, cf. Matei 25, 10] e moartea fiecăruia şi după sfârşit nu mai e nimic de făptuit pentru toţi şi nimeni nu mai poate face nici rău, nici bine, atunci”[5]. „Fiindcă timpul acesta e al faptelor (II Timotei 4, 8), iar cel ce va veni e al cununilor. Aici să primeşti arvuna (Efeseni 1, 13-14), a zis Stăpânul, aici să primeşti pecetea. De aici aprinde-ţi candela sufletului tău (cf. Matei 25, 1 ş. u.), înainte de a se face întuneric, înainte de a se închide uşile făptuirii!”[6].
5: Şi li s-a dat lor nu ca să-i omoare, ci ca ei să fie chinuiţi timp de cinci luni; şi chinul lor este la fel ca chinul de scorpie când înţeapă un om.
Cinci luni: „jumătatea lui 10 (număr perfect), 5 semnifică, de obicei, măsura sau durata unei pedepse, a unei penalizări (Ieşirea 22, 1; Numerii 3, 47; 18, 16). În cazul de faţă, durata invaziei lăcustelor”[7]. În altă opinie, cele 5 luni reprezintă „timpul cât trăieşte o lăcustă. ♦ La fel ca chinul de scorpie când înţeapă un om: înţepătura scorpionului este foarte dureroasă”[8].
6: Şi-n zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla; şi vor dori să moară… şi moartea va fugi de ei.
„Să vedem în ce fel se poate spune că sufletul omenesc e nemuritor […]. Când avem în vedere moartea obişnuită, desigur că toţi câţi suntem oameni murim, şi anume, de o moarte care e un fel de lichidare, de încetare. Cât despre suflet, nici un suflet nu poate muri de o astfel de moarte, pentru că dacă ar muri, atunci el n-ar mai fi pedepsit după moarte, cum stă scris: În zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla. […] În acest înţeles, orice suflet omenesc este nemuritor”[9]. Întârzierea morţii arată şi scopul pedagogic al plăgilor, Dumnezeu căutând prin acestea întoarcerea oamenilor la dreapta credinţă, nu nimicirea lor.
7: Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi de război. Şi aveau pe capete cununi ca de aur; şi feţele le erau ca nişte feţe de oameni.
Cununi „nu de aur, ci ca de aur; preconizând biruinţa”[10]. Sau ca de aur arătând falsul, impostura.
8: Aveau păr ca părul de femei, şi dinţii lor erau ca ai leilor.
Aveau păr ca părul de femei: „imaginea războinicilor barbari, care luptau despletiţi, cu coamele-n vânt”[11].
Aici se vorbeşte de puteri demonice (îngeri, de altfel, şi acestea). Vorbind de Puterile cereşti, „dinţii înseamnă puterea care alege ceea ce e desăvârşit în hrana primită. Căci orice fire înţelegătoare desface şi înmulţeşte înţelesul unitar ce i se dăruieşte de fiinţa dumnezeiască prin puterea providenţială, potrivit fiinţei ei mai coborâte, spre înălţarea ei”[12]. Fără a contrazice tâlcuirea, arătăm că, în cazul de faţă, dinţii închipuie distrugerea, aşa cum toate mădularele fiinţelor necorporale îşi schimbă menirea după cădere (ceva oarecum similar se petrece şi cu fiinţele aflate în trup).
9: Şi aveau pieptare ca platoşele de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care de luptă cu mulţi cai ce-aleargă-n bătălie.
„Descrierea monstruoaselor lăcuste i-a determinat pe unii comentatori să creadă că ele nu sunt nimic altceva decât o prezentare alegorică a patimilor omeneşti. Fiecare patimă care a atins anumite proporţii are toate caracteristicile acestor lăcuste monstruoase”[13].
10: Şi aveau cozi asemenea scorpiilor, şi bolduri; şi-n cozile lor le este puterea de a-i vătăma pe oameni timp de cinci luni.
Bolduri: acele din vârful cozilor scorpionilor (scorpiilor).
În aceste lăcuste au fost văzuţi, de către unii comentatori, îngeri pedepsitori trimişi de Dumnezeu. „Iar mie mi se pare că prin lăcustele acestea se înţeleg mai mult viclenii draci, care sunt gata la război împotriva noastră. Pe cap, aceştia poartă cununi ca de aur, socotind ei că, dacă ne biruie prin dulceaţa [păcatului] se încununează. Iar părul de femeie arată iubirea de plăcere a demonilor şi ispitirea către desfrânare. Dinţii ca ai leilor arată răutatea lor. Zalele de fier arată împietrirea inimii lor. Vuietul aripilor lăcustelor înţelegătoare, care se aseamănă cu sunetul carelor de război, socotim că este amărăciunea lor cea înaltă”[14].
11: Şi ca-mpărat al lor îl au pe îngerul adâncului, al cărui nume în evreieşte este Abbadon, iar în elineşte are numele Apollion.
„În ebraică, abbadon[15] [am opta pentru transliterarea avaddon, litera beth fiind fără punct, iar daleth, întărită] înseamnă distrugere, nimicire, pustiire, ruină”[16]. Grecescul Απολλύων ar însemna cel ce face să piară, distrugătorul, nimicitorul.
„Lăcustele reprezintă imaginea însăşi a flagelului, a unei înmulţiri cu efecte devastatoare. Ele apar sub această formă încă din Ieşirea 10, 14, şi până la Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, unde reprezintă, după exegeţi, fie invaziile istorice, fie chinurile de origine demonică. Acest aspect nu trebuie neglijat, cu atât mai mult cu cât exorcismul împotriva lăcustelor a fost folosit vreme îndelungată. În Vechiul Testament, invazia lăcustelor rămâne o calamitate de natură fizică, deşi a fost provocată de o anume hotărâre a lui Dumnezeu; în Noul Testament, simbolul capătă un alt relief, invazia lăcustelor devenind un sacrificiu de ordin moral şi spiritual”[17].
12: Întâiul „vai” a trecut; iată că după aceasta vin încă două „vai”-uri.
13: Şi a trâmbiţat al şaselea înger: şi-am auzit un glas din cele patru cornuri ale altarului de aur care este-naintea lui Dumnezeu,
„Altarul de aur: este acelaşi altar menţionat în 8, 3-5. Această aluzie leagă plaga a şasea cu rugăciunile sfinţilor care cer răzbunare (6, 10)”[18].
14: zicând către îngerul al şaselea, cel care avea trâmbiţa: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufratul”.
Eufrat: „fluviu în Mesopotamia; frontiera de răsărit a imperiului roman, cea care stăvilea invaziile Mezilor şi Parţilor”[19]. „Menţionarea Eufratului anticipează bătălia asociată celei de-a şaptea cupe (16, 12-16). Probabil că a şasea trâmbiţă şi a şasea cupă fac aluzie la acelaşi eveniment, din puncte de vedere diferite. Aici descrierea e deliberat voalată şi misterioasă. Eufratul ne aduce în minte marile imperii din răsăritul şi nordul Iudeii. Pe vremea lui Ioan, puterea dominantă în regiune era imperiul Parţilor”[20].
15: Şi cei patru îngeri, care erau ţinuţi gata pentru ceasul şi ziua şi luna şi anul acela, au fost dezlegaţi pentru ca să omoare o treime din oameni.
16: Şi numărul oştirilor călărimii era de douăzeci de mii de ori câte zece mii; le-am auzit numărul.
Credem că cel mai potrivit este să se vadă în cei patru îngeri patru puteri demonice, legaţi până la o vreme şi sloboziţi apoi pentru a tulbura neamurile. Menţionarea Eufratului poate fi şi o aluzie la deportările israeliţilor din vechime în acea regiune[21].
17: Şi caii şi pe cei ce şedeau pe ei i-am văzut astfel în vedenie: aveau platoşe de foc şi de iachint şi de pucioasă, iar capetele cailor semănau cu capetele leilor, şi din gurile lor ieşea foc şi fum de pucioasă.
Iachint: „un fel de safir sau ametist, albastru-violet. Cele trei elemente din acest verset (focul, iachintul şi pucioasa) implică şi simbolica culorilor”[22]. „Focul, fumul şi pucioasa, care ies din gurile de lei ale cailor, corespund culorii platoşelor. Cele trei elemente sunt nelipsite în arătările demonice şi în dezlănţuirea puterii Iadului (vezi şi 19, 20; 21, 8)”[23].
18: De aceste trei plăgi au fost ucişi o treime din oameni: de focul şi de fumul şi de pucioasa care ieşea din gurile lor;
19: pentru că puterea cailor le este-n gură şi-n cozi; căci cozile lor sunt asemenea şerpilor: având capete, vatămă şi cu acestea.
Versetele 13-19: „La fel ca pentru a cincea plagă, descrierea celei de-a şasea oscilează între povestirea unei bătălii şi reprezentarea fiinţelor supranaturale care împlinesc mânia lui Dumnezeu împotriva celor răi. Accentuarea celor două viziuni se face pe faptele împlinite de fiinţele angelice sau demonice”[24].
„Prin cai socotesc că se înţeleg sau oamenii cei dobitoceşti, plecaţi spre femei (cf. Ieremia 5, 8), sau dracii cei mai de jos şi pe cei stăpâniţi de alţii[25]. Iar călăreţii, diavolii care îi stăpânesc, fac acest lucru nu numai prin slujitorii luaţi dintre ei, ci şi prin oamenii cei răi, care, ca nişte unelte ale lor (ale dracilor), îi amăgesc şi-i ispitesc pe cei de o fire cu ei. Iar zalele cele ca focul, ca iachintul şi ca iarba pucioasă socotim a închipui că duhurile cele viclene au fire din văzduh şi lucrări arzătoare ca şi focul. Iar capetele cailor ca ale leilor închipuiesc firea lor cea aducătoare de moarte şi sălbatică. Focul, fumul şi pucioasa ce ieşea din gurile lor, cu care se spune că a fost omorâtă a treia parte din oameni, închipuie ori păcatele ce ard roadele inimii prin bântuielile, învăţăturile şi îmboldirile dracilor cele aducătoare de moarte, ori arderile cetăţilor şi vărsările de sânge ce vin din slobozenia [îngăduinţa] lui Dumnezeu prin năvălirile păgânilor […]. Şi arată cum cozile aveau capete de şerpi, pentru că ascuţişurile drăceşti ale îndemnurilor lor sunt păcatele cele aducătoare de otravă şi de moarte a sufletului”[26].
20: Dar ceilalţi oameni, care n-au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor: să nu se mai închine demonilor şi idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble;
21: şi nu s-au pocăit de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de hoţiile lor.
„Reacţia tipică a locuitorilor pământului la plăgi este aceea de a-l blestema pe Dumnezeu în loc de-a face penitenţă (cf. 16, 9.11.21). Numai la Ierusalim[27], la sfârşit, poporul se va pocăi”[28].
„Ceilalţi, câţi s-au învrednicit iertării şi n-au suferit moartea, au rămas nepocăiţi şi n-au părăsit slujba idolilor, nici uciderile, nici curviile, nici furtişagurile şi nici vrăjitoriile lor, ci stau supuşi acestora. De aici, se arată că mânia se aduce împotriva a toată lumea, pentru că amăgirea se poartă nebuneşte şi este amestecată cu neamurile care, deşi cunosc adevărul, totuşi se închină idolilor, iar alţii se închină făpturii în locul Făcătorului”[29].
________________________________________
[1] BBVA, p. 1761
[2] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IX
[3] BBVA, p. 1761
[4] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IX
[5] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, I
[6] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, XVII
[7] BBVA, p. 1761
[8] NTEP, p. 750
[9] Origen Convorbirile cu Heraclide
[10] BBVA, p. 1761
[11] BBVA, p. 1761
[12] Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cerească, XV, 3
[13] Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan [un comentariu ortodox], IX
[14] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IX
[15] אבדון
[16] BBVA, p. 1761
[17] DS II, art. Lăcustă, pp. 200-201
[18] ICSS IX, p. 175
[19] BBVA, p. 1761
[20] ICSS IX, p. 175
[21] Apropieri de actuala situaţie din Irak ne par mai mult decât riscante!
[22] BBVA, p. 1761
[23] NTEP, p. 751
[24] ICSS IX, p. 175
[25] Oameni stăpâniţi de alţii, sau de patimi, şi care, asemenea cailor, sunt conduşi prin hăţuri.
[26] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IX
[27] Noi nu vedem aici un Ierusalim geografic, ci unul mistic.
[28] ICSS IX, pp. 175-176
[29] Sf. Andrei al Cezareii Capadociei, Tâlcuire la Apocalipsă, IX
ApreciazăApreciază
Oarecare zic, că steaua care a căzut din cer pe pămînt sau în valea lui Iosafat ce a rămas la judecată, este îngerul lui Dumnezeu ce se va pune peste munci, iar fîntîna adîncului e gheena, din
care fumul ce va ieşi va lucra de nu vor mai vedea soarele cei ce se vor munci acolo, nici văzduhul, iar lăcustele, viermii, de care zice prorocul: „Viermele lor nu va muri”. Iar „Să nu strice iarba
pămîntului, ci numai pe oameni să-i muncească”, o spune pentru că se vO’r slobozi făpturile din stricăciunea aceasta la care sînt supuse acum. Iar ceia ce zice cinci luni, aceia o vreme hotărîtă
zice că se vor munci foarte tare şi groaznic, iar după aceia mai slab şi în veci. Iar eu mărturisesc că „steaua” este îngerul lui Dumnezeu, care după slobozenia lui Dumnezeu îi va scoate pe
viclenii draci cei judecaţi şi-i vor da adîncului. Pe care Hristos după ce s-a întrupat i-a legat, ca mai înainte de sfîrşit lucrînd faptele lor să dobîndească după aceia o muncă’ fără de sfîrşit.
Marginal: Dracii acum sînt legaţi ca să nu fie daţi adîncului, iar după judecată vor fi aruncaţi in munca cea de veci (adînc).
Iar „fumul” este intunericul înmulţirii lor ce va merge înaintea faptelor lor celor videne, cărora după ce se vor arăta, li se va da putere să-i mănince pe oameni.
Iar „intunecarea soarelui şi a văzduhului” arată întunecarea sufletului oamenilor acelora, care se îndulcesc de lumină sau arată dragoste arzătoare în dureri şi in necazuri. Că întunericul celor
ce sunt in dureri lumină se socoteşte. Iar lăcustele cele înţelegătoare care vor veni peste oameni după asemănarea scorpiilor, arată că lângă sfârșit, ascunsav va fi moartea cea vătămătoare suflete din cauza faptelor rele, care fapte rele vor fi pe fruntea celor neînsemnaţi cu pecetea lui Dumnezeu şi a celor neluminaţi cu luminarea crucii, celei de viaţă făcătoare. Căci nu luminează prin Duhul Sfînt lumina lor mintea oamenilor spre slava lui Dumnezeu. (Mt. 5).
Iar munca cea de cinci luni, socotim că închipuie sau împuţinarea vremii (Mc. 13) („Că de nu s-ar împuţina zilele acelea nu s-ar mîntui tot trupul, după cuvîntul lui Iisus”) sau o vreme oarecare încincită pentru cinci simţuri prin care intră păcatul în om sau o vreme hotărîtă şi numai de Dumnezeu singur ştiută.
ApreciazăApreciază