Ce sarbatorim de CRACIUN?
Asta?
Foto: https://graiulortodox.wordpress.com/2016/12/18/ce-sarbatorim-de-craciun-de-pr-daniel-terpea-2/
Sau asta?
Cititi va rog:
MOS CRACIUN, globalizarea si religia NOII ORDINI MONDIALE
Preot Daniel Terpea: CE SARBATORIM DE CRACIUN?
MOS NICOLAE – adevaratul MOS CRACIUN
De Craciun se vorbeste mai mult despre brad …
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Lucrurile aici stau destul de clar. Un ortodox, nu cred că-şi permite să zică că prăznuieşte Crăciunul în loc de Naşterea Domnului. Asta-i blasfemie pe faţă. Lumea, însă, serbează Crăciunul. N-are ea treabă nu Naşterea Domnului. Aici e sinceră. Câteodată gura prostului adevăr grăieşte.
ApreciazăApreciază
Off topic
”Cercetasii Romaniei” a fost infiintata de Dimitrie Dimancescu, un ofițer din regimentul „Vânători”.
”Dimitrie avea doar 19 ani când s-a înrolat, în București, unde se mutase cu familia. Fusese un elev foarte bun, iar în 1913, când era licean, a înființat Cercetașii României.”
Intamplator am dat peste articolul cu pricina:
http://www.activenews.ro/cultura-film/Primul-Razboi-Mondial-Dealul-Cosna-Cota-789-acolo-unde-Armata-Romana-l-a-invins-pe-marele-Erwin-Rommel-136901
ApreciazăApreciază
Asta ….
ApreciazăApreciază
Păgânii, in general, sărbătoresc Crăciunul.
Din punctul de vedere al specialiştilor de prestigiu în etnografie şi istoria religiilor, tradiţionalul Moş Crăciun este de fapt un zeu păgân, venerat din vremuri imemoriale de populaţiile arhaice ale Europei, inclusiv de geto-daci. Nu avea nicio legătură cu creştinismul sau împărţitul cadourilor.
Puţini ştiu însă că, în spatele bărbii albe şi a costumului roşu aprins, se află de fapt un zeu arhaic, venerat de popoarele vechii Europe, inclusiv de geto-daci, ca un părinte al lumii, un fel de Creator şi Demiurg al lumii. Etnografii explică cum de s-a ajuns la moşuleţul acceptat de creştinism.
Crăciun, un zeu dacic, părinte şi creator al lumii
Reputatul academician şi etnolog Romulus Vulcănescu scria în „Mitologia românească” că acest personaj Moş Crăciun este un zeu forte vechi al popoarelor indo-europene, din categoria acelor strămoşi mitici sau adevăraţi creatori ai lumii. „Imaginea mitică de semizeu a Bătrânului Crăciun oscilează între aceea a unei semidivinităţi arhaice şi semidivinităţi creştinizate. Ca semidivinitate arhaică este înfăţişată printr-un strămoş de o vârstă nedeterminată pe chipul căreia timpul a încremenit o fizinomie de mască milenară”, scria Vulcănescu.
Totodată, acelaşi specialist arată că Bătrânul Crăciun ar fi fost venerat şi de geto-daci, pentru ei fiind un fel de zeu vechi care ar fi creat lumea. ”Crăciun este o făptură sacră care simbolizează prin excelenţă tipul creator, ceea ce romanii numeau tempus factum încare toate se făceau şi desfăceau. În mitologia geto-dacă este posibil să fi fost reprezentat printr-un strămoş care simboliza echilibrul elementelor în stadiul facerii lor, al începutului procesului celor necreate şi nedate în vileag. Pe pământ marchează hierofania timpului sacru în solstiţiul de iarnă”, preciza Vulcănescu.
Mai mulţi specialişti în istorie, etnografie sau lingvistică, printre care şi Densuşianu, Alexandru Graur sau Alexandru Rosetti arată că apelativul Crăciun derivă din latinestul ”creatio”, ceea ce înseamnă creaţie. Totodată, aceştia arată că aceeaşi semnificaţie o avea şi la daci, aceea de creaţie. Crăciun însemna creaţie.
Moş Crăciun zeul pentru care se aprindeau focuri
Mai mult decât atât imaginea acestui zeu arhaic, arată şi alţi specialişti precum etnograful Petru Caraman, a fost şi cea a unui zeu solar, comun popoarelor indo-europene, cu aceleaşi veleităţi de creator. Totodată la vechile popoare erau întâlnite ritualuri solare care se făceau de Crăciun. Iată cum marcau Crăciunul vechile popoare ale Europei, probabil şi dacii. Focul era elementul central. În primul rând se ardea butucul în noaptea Ajunului obicei intâlnit inclusiv la celţi, germani, slavi sau geto-daci. Apoi roţile de foc erau aruncate la vale de pe coline, un obicei foarte răspândit în trecut la germani şi valahi. Un alt obicei era aprinderea focurilor în dimineaţa de Crăciun tot pentru celebrarea acestui zeu.
Crăciun creştinizat şi pus să dea cadouri
Vulcănescu spune că importanţa lui Crăciun este arătată de toleranţa pe care i-a arătat-o creştinismul. Mai mult decât atât pentru a atrage prozeliţi şi a face mai uşoară tranziţia, Crăciun a fost ”creştinizat”. El a fost inclus în poveşti creştine, precum cea în care Crăciun ar fi fost un cioban rău la suflet care a refuzat să o primească pe Fecioara Maria să nască în stâna sa. Primită de soţia acestuia pe ascuns, Maria a născut. Răzbunător Crăciun ar fi încercat să-şi ucidă soţia, dar i-au fost tăiate mâinile ca prin minune.
Automat Fecioara Maria a făcut o minune şi a lipit mâinile ciobanului Crăciun. De atunci, Crăciun îmbunat a împărţit cadouri în special nevoiaşilor. Crăciunul creştin ar fi început să apară odată cu secolul al IV lea d. Hr şi a devenit o continuare a sărbătoririi Sfântului Nicolae. Multe obiceiuri păgâne au rămas însă în multe zone ale Europei precum aprinderea focurilor. Bradul de Crăciun este la rândul său element păgân, fiind, spune Vulcănescu un mod de consacrare a unui arbore sacru în special la germani. De altfel, bradul a pătruns în spaţiul nostru tot din zona germanică.
ApreciazăApreciază
În schimb ăștia îmbătrâniți in rele îl sărbătoresc pe moș gerila
ApreciazăApreciază
Mos Craciun („Santa” in limba engleza) este o anagrama de la Satan. Trageti voi concluziile. Desigur este valabil NUMAI in limba engleza…despre care multi zic ca e satanica.
ApreciazăApreciază
HRISTOS ? sau porcii din Gadara ?
Lumină lină, Lumină lină
Hristos să vină
Azi să se nască
Din nou să crească.
Să vadă cum
Din nou acum
Oamenii sunt
Cu inima de pământ.
Pământ lipsit de dor
Pământ nesimţitor
Ce şade în drum
O viaţă ca-n fum.
Praf, fum, vis şi nălucă
Un creştinism pe ducă
Care acum se rezumă
Doar la ce se consumă.
Crăciun Fericit
Purcelu-i servit
Festin culinar
Mai toarnă-un pahar.
Mai ieri se putea auzi
Cum Irod jertfea din nou pruncii.
Mii de glasuri ce sfâşiau văzduhul
Ale miilor de porci ce-n cocini îşi dădeau duhul.
Măcel sacrificat în prag de Ignat
Dar oamenii cred că nu e păcat
Când ar fi trebuit să postească
Nu carne şi jumări în tigăi să prăjească.
Crăciunul şi Paştile, sărbători culinare
Purcelul şi Mielul, băuturi în pahare
Asta au înţeles creştinii că trebuie să facă
Să bea, să mănânce şi să petreacă.
Purcelul pârlit sau Mielul din iesle
Şoriciul sărat sau Fiul cu tesle
Festivitate şi Creştinătate
Drumuri distincte, pagâne şi sfinte.
Crăciunul şi Paştile
Nu stau în mâncare
În gastronomii
Idei culinare.
HRISTOS S-a născut
De puţini ştiut
În taină şi făr de haină
În simplitate şi seninătate.
Sărbători Fericite
Cuvinte ştirbite
De cadouri şi bibelouri
De hrană ticsită, de multă risipă.
Ce alegere tristă
Crăciun ca-n revistă
Ahtiaţi de merinde
Şi nu de colinde.
Dacă oamenii au fi trăit
Aşa cum colindele au grăit
Din îndemnuri sfinte
Cu HRISTOS sus în minte.
Ar fi preţuit şi ar fi păstrat
Crăciunul curat, fără sânge vărsat
Colinde şi rugăciuni
Primite de la moşi şi străbuni.
Vă rog fraţilor să mă iertaţi
Şi să nu mă admonestaţi
Că v-am ironizat
Cum porcul l-aţi sacrificat.
Am vrut doar să subliniez
C-aţi uitat de al vostru Crez
Şi c-aţi abandonat
Pe Pruncul azi înfăşat.
Sărbători culinare, bimilenare
Trăite prin pântece
Cu jocuri şi cântece
Sms-uri primite, dar netrăite.
Lumină lină
Ce azi Te-ai coborât
Lumea nu mai vede
Că Tu, Te-ai născut.
Cum sufletele noastre
Le-ai primenit
C-ai vrut să ne mântui
Prea mult ne-ai iubit.
ApreciazăApreciază
Taina cea din veac…
La plinirea vremii Fiul cel din veac născutu’,
S-a ‘ntrupat din Maica Preacurată,
Cum proorocii au grăitu’.
Ca ploia pe lână, Domnul blând S-a pogorâtu’,
Trup luând, din pântecele Maicii,
Cel ce este Ne’ncăputu’.
Sta Fecioara spăimântată de astă minune:
Cum sub ani, pe Cel din veac voi naște,
Mă înfricoșez a spune.
Cum Îl voi purta în brațe pe Cel ce se poartă,
Pe umeri de heruvimi în ceruri,
Și-L slăvește lumea toată.
Cum voi îmbrăca cu scutec pe Cel ce se-mbracă
Cu lumina ca și cu o haină
Și făptura I se pleacă.
Pre Cel care în pustie mană a ploatu’,
Cum cu lapte Îl văd hrănit acuma,
Și pe brațe, legănatu’.
Taina cea din veac ascunsă, astăzi se plinește,
Fiu Fecioarei, Domnul azi se face,
Și pe noi ne mântuiește.
(https://www.youtube.com/watch?v=_mjljzdf28M)
Slavă să aibă…
Slavă să aibă nesfârșită
Dumnezeirea-ntreită
Unimea nedespărțită.
Tatăl Atotțiitorul
Și Fiul Izbăvitorul
Și Duhul Mângâietorul.
Unul fiind în trei fețe
S-a pogorât să ne-nvețe
Să ne-arate cu blândețe.
Să pricepem, să-nțelegem
Să cunoaștem, să alegem
La iad în munci să nu mergem.
Că în cer sunt multe case
Împodobite frumoase
Tot cu raze luminoase,
Unde drepții se adună
Cu toți sfinții împreună
Și își fac tot voie bună.
Și cântând c-o glăsuire
Dănțuiesc într-o unire
Dând lui Dumnezeu mărire.
(https://www.youtube.com/watch?v=dJBGLmKt9j8)
Doamne ajută !
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
http://suntdraci.simplesite.com/
ApreciazăApreciază
Craciun= saturnalia
ApreciazăApreciază
Pai pe acela cu țigara în gură îl va sărbători mâine/poimâine danutz&co, că doar sunt capabili de așa ceva
ApreciazăApreciază
Din pacate la biserica la care am mers multa vreme, se impodobeste bradul si vine mos craciun costumat cu daruri pentru copii din biserica.
ApreciazăApreciază