Saccsiv – Weblog

Preot Daniel Terpea: CE SARBATORIM DE CRACIUN?

Posted in Uncategorized by saccsiv on Decembrie 23, 2015

   Iata ce putem citi la Ce sărbătorim de crăciun ? de Pr. Daniel Terpea de pe blogul fratilor de la Graiul Ortodox:

Ce sărbătorim de Crăciun ?

imagesHIYINGZ8

de pr. Daniel Terpea

Astăzi, după două mii de ani, noi ortodocșii credem că de Crăciun, sărbătorim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, întrupat din Fecioara Maria și care s-a făcut Om. Nașterea Domnului nu o putem confunda în nici un fel, sub nici o formă. Unele persoane care nu gustă din viața duhovnicească creează răspunsuri mitologice, cum ar fi că de Crăciun noi sărbătorim pe moș crăciun, care s-a născut undeva în Europa sau S.U.A. și este cunoscut sub numele sent Nicolas, father Christmas sau în special drept santa Claus(http://en.wikipedia.org/wiki/Santa_Claus)!

Ca exemplu, potrivit cercetătorilor de la «Centrul Național de Cercetare Științifică» din Franța, cel mai vechi strămoș al lui «moș crăciun» francez, Pere Noel, face parte din mitologia păgână, fiind indentificat cu Gkarkan, fiul lui Bel, zeul celților! În folclorul păgân, Gkarkan era un uriaș dolofan, cu burtă mare și plin de bunătate, care împărțea cadouri copiilor, în timpul solstițiului de iarnă, transportându-le într-un coș imens! 

330px-The_Author_of_'A_Visit_from_St._Nicholas'_-_Clement_C._Moore_crop[1]O altă cercetare a fost a lui Clement Moore care s-a ocupat cu o pasiune obsesivă de miturile și legendele Crăciunului, de la care a împrumutat multe cum ar fi ideea hornului (prin care intră, potrivit tradiției populare, și spiridușii în case!), spiritele care cândva îl însoțeau pe moș crăciun, piticii care îl ajutau la fabricarea cadourilor (toate ființe demonice!), sania zburătoare trasă de opt cerbi zburători etc![1]

Noi nu confundăm  sărbătoarea Crăciunului cu miturile și legendele moșilor de crăciun, care sunt de origine păgână, ba mai mult ortodocșii prin Sfânta Tradiție a Sfinților Părinți, prăznuiesc până astăzi întruparea lui Dumnezeu ca cel mai mare dar spre mântuirea noastră. Un text al Utreniei Nașterii spune: ”O minune! […] Hristos se Naște Slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie lăudați-L popoare, că s-a preaslăvit”.[2]

Semnificația Crăciunului Ortodox este aceea că Iisus Hristos Dumnezeu-Omul aimages5Q1L9ZRE împlinit scopul creării omului prin apariția Sa în istorie, adică prin Întruparea și Nașterea Sa. Unirea omului cu Dumnezeu. Scopul Întrupării este îndumnezeirea omului. În stihirea la Nașterea Domnului scrie «Dumnezeu se face Om, ca să-l facă pe Adam dumnezeu». Sfântul Atanasie cel Mare spune: «Acesta S-a întrupat, pentru ca noi să ne îndumnezeim».» Mai mult Sfântul Ioan Gură de Aur zice: «Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni dumnezeu. Prin îndumnezeire, firea omului se transfigurează «după har». Omul se face «după har», ceea ce Dumnezeul Treimic este «după fire» (necreat, fără început, nemuritor). Prin urmare, Crăciunul este direct legat de Răstignire și Înviere, dar și de Înălțare și Pogorârea Duhului Sfânt. Hristos-Dumnezeu-Omul trasează drumul pe care este chemat să meargă orice om mântuit, unit cu El. Buna-Vestire și Crăciunul conduc spre Pogorârea Duhului Sfânt, când firea umană este îndumnezeită în Hristos, adică în Trupul lui Hristos. Dacă Crăciunul este Nașterea lui Dumnezeu ca Om, Pogorârea Duhului Sfânt este desăvârșirea omului ca dumnezeu după har. Prin botez noi participăm la Întruparea, Moartea și Învierea lui Hristos, trăim și noi «Crăciunul nostru», reînnoirea noastră.[3] Un alt irmos de la Slujba Utreniei spune așa: ”[…] Hristos- Dumnezeu, tăinuindu-se de puterile cele ce sunt pe pământ și întrupându-Se ne-a înnoit pe noi; că S-a preaslăvit![4]

Deci din semnificația sau înțelesul Crăciunului reiese clar că noi NU sărbătorim pe moș crăciun care ne aduce daruri, ci pe Hristos, care ne aduce mântuirea ca Dar veșnic.

Așadar săniile zburătoare, cerbii, spiritele și piticii, care fabrică cadouri, hornurile, vestimentația roșie, barba albă, școlile de magie și descântecele de la cursurile lui images95YID7TAHerry Potter sunt nesemnificative și fără valoare mântuitoare în raport cu sărbătoarea pe care o trăim din plin în Biserica Ortodoxă. La nașterea lui Hristos a participat și zidirea, care a primit har de la Cuvântul, Fiul Lui Dumnezeu întrupat. Prin cuvântul ”zidire” noi NU înțelegem pe moș crăciun în sanie cu zurgălăi, urmat de spiriduși și vrăjitori care sunt o imaginație, o ficțiune, ci înțelegem real animalele, peștera, ieslea, munții, cerul etc. Icoana Nașterii Domnului arată întreaga creație care primește har de la Hristos. Iar în centrul icoanei se află Hristos, și nu santa Claus, Hristos care este izvorul harului necreat sau al energiei necreate şi din care  se revarsă energia sfinţitoare necreată şi îndumnezeitoare a lui Dumnezeu. La  Naşterea lui Hristos, întreaga zidire a înălţat imnuri Dumnezeului şi Creatorului său. Astfel s-a dovedit faptul că Iisus Hristos este Creatorul a toate câte sunt şi că zidirea este creaţia Lui, pentru că El este Dumnezeu (și nu moș crăciun!).[5]

În concluzie, Mitropolitul Augustin al Florinei zice: ”Crăciunul pe care DumnezeuimagesYGTNG5R7 ne-a învrednicit să-l sărbătorim este începutul și maica tuturor sărbătorilor”. Dacă Hristos nu s-ar fi născut n-am fi avut alte sărbători.[6]

Și astăzi după două mii de ani prăznuirea continuă se bucură îngerii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, dreptul Iosif, păstorii, magii, cerul, steaua, munții, izvoarele și întreaga creație împreună cu noi cei de azi, care cu toții ne bucurăm de întruparea și nașterea domnului nostru Iisus Hristos în vecii vecilor. Amin.

Tuturor românilor le doresc tot binele din lume!

Să fim buni, să fim cuminți, să fim smeriți și evlavioși.

Să avem nașteri de prunci mulți și sfinți, și părinții lor să se sfințească și noi toți să ne sfințim. Să fim sfinți, pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezu.

La mulți și sfinți ani aici pe pământ!

Sărbători fericite!

Doamne ajută!

cititi și

Sărbătoarea Crăciunului… în STIL american!

https://graiulortodox.wordpress.com/2012/12/30/sarbatoarea-craciunului-in-stil-american/

Bibliografie

[1] Cum a pătruns și de ce este promovat atât de mult «Moș Crăciun» de Coca Cola?de K. G. Papadimitrakopoulos,  Ὀρθόδοξος Τύπος, 2. 12. 2011, nr. 1904, p. 4, întraducerea https://graiulortodox.wordpress.com/2011/12/26/91-cum-a-patruns-si-de-ce-este-promovat-atat-de-mult-mos-craciun-de-coca-cola/

[2]   Mineiul pe Decembrie, EIMBOR, București, 2005, p. 437.

[3] Semnificația Crăciunului și neînțelegerea ei de Protoprezbiterul GheorgheMetallinosProfesor Onorific al Universității din Atena Ὀρθόδοξος Τύπος, 30. 12. 2011, nr. 1908, p. 1, 7 în traducerea https://graiulortodox.wordpress.com/2012/01/07/93-semnificatia-craciunului-si-neintelegerea-ei/

[4]   Mineiul pe Decembrie, EIMBOR, București, 2005, p. 437.

[5] Mitropolitul Nafpaktosului, Ierótheos Vlachos, Praznice Împărăteşti, editura Sfintei Mănăstiri a Naşterii Domnului (Pelagia) 2012, p.44https://graiulortodox.wordpress.com/2012/12/25/nasterea-domnului-de-mitropolitul-nafpaktosului-ierotheos-vlachos/

[6] Ne vorbește Părintele Augustin – volumul V- p. 84

   Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Cand Mos Craciun devine idol

MOS NICOLAE – adevaratul MOS CRACIUN

De Craciun se vorbeste mai mult despre brad …

ATITUDINI:

IOAN IANOLIDE: Un Crăciun mai frumos decât o poveste. Crăciun la Aiud 

Ciprian Voicila:

COLIND: „Slava sa aiba”, maicile de la M-rea Paltin Petru Voda

ASTRADROM:

Acatistul Nasterii Domnului Iisus Hristos 

Iata vin colindatori… 

Vlad Herman:

Ajunul Crăciunului, zi de post aspru 

Minuni de Craciun, in inchisorile comuniste: Arătarea Maicii Domnului lui Valeriu Gafencu

 

Anunțuri

23 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ionut said, on Decembrie 23, 2015 at 7:57 pm

    Fratilor, mi-am dat seama de un fapt foarte grav. E vorba de gemenele siameze de la Constanta. Daca piate cineva, sa ia legatura cu preotul de la spital sa le boteze, cum se va putea. S-ar putea sa incerce sa le opereze si sa nu supravietuiasca.
    Doamne, ajuta tuturor!

    Apreciază

  2. Iustin said, on Decembrie 23, 2015 at 8:01 pm

    sa imi fie cu iertare pentru acest off topic
    stim cu totii ca Dan Puric nu este usa de biserica (are ceva „curios” asa cum zicea mama) dar cu siguranta merita ascultat invitat la interesantul Rares Bogdan ieri 22 Decembrie 2015
    mai ales acum cand Romania are nevoie de aceste cuvinte

    PRIMA PARTE IN TOTALITATE

    A DOUA PARTE (partial)

    Apreciază

    • Spaceman said, on Decembrie 23, 2015 at 10:09 pm

      @Iustin
      Eu pe sclavul ăsta nu-l mai ascult! L-am ascultat și chiar admirat cândva, pe când era…liber! Uite-l aici

      A mai remarcat cineva că în gașca aia de sclavi este singurul care nu poartă negru? Cine știe, poate o fi fost ceva de capul gâscanului ăsta…

      Apreciază

      • el said, on Decembrie 24, 2015 at 5:05 pm

        Spaceman

        DA ! fudulia !

        Apreciază

  3. Ionut said, on Decembrie 23, 2015 at 8:04 pm

    Daca operatia de separare se poate face mai bine in alta parte decat in Romania, ar fi bine sa le transfere. Si fiindca se apropie sarbatoarea Nasterii Domnului m-am gandit si la doua nume: Cristina si Emanuela.

    Apreciază

  4. Ionut said, on Decembrie 23, 2015 at 8:18 pm

    Daca operatia se poate efectua cu succes in alta parte, asa trebuie procedat, chiar de ar fi sa coste 2 mil. de euro.
    Se intampla atatea nenorociri in jurul nostru, incat aproape ca am devenit insensibili. E vorba de 2 suflete, dar e vorba si de ceva care poate deveni „colectivul” nostru.
    Sculati, gazde, nu dormiti, vremea e sa va treziti…

    Apreciază

  5. el said, on Decembrie 23, 2015 at 8:25 pm

    atat de indobitocit sa fi ajuns poporul acesta „nascut ortdox” cum se mandresc unii, incat sa aibe nevoie de o predica de nivelul acesteia?
    daca DA, e vai de el, inseamna ca dupa 26 de ani de LISPA de comunism si in libertate fiind NIMIC nu sa ales de el, ce diferenta mai e atunci intre unul ca acestia si un occidental/pagan nascut in minciuna si intuneric? RUSINE !

    Apreciază

  6. o oarecare said, on Decembrie 23, 2015 at 8:32 pm

    Buna intrebare! Ce sarbatorim de Craciun?

    Am auzit in acest an multe colinde in care numele lui Iisus nici macar nu e amintit. N-ar trebui incurajata raspandirea unor astfel de ,,colinde”. In urma cu niste ani, am auzit o fetita spunanand ca de Craciun sarbatorim ,,taierea porcului”! E de plans, nu e de ras, dar e adevarat.

    Cred ca suntem datori sa le dam celor mici si celor din jur in general in primul rand daruri duhovnicesti si sa le explicam cu multa rabdare, in functie de varsta, ce mare iubire de oameni a avut Iisus incat a acceptat aceasta jertfa pentru mantuirea noastra. Caci a fost vorba de o jertfa atat de mare incat niciun pamantean nu are cum sa o faca. Creatorul Cerului si al Pamantului a luat chip de prunc pentru a ne mantui pe noi. Darurile pe care le facem celor dragi sunt daruri pe care i le oferim Lui sau pentru slava Sa, nu pentru ca sarbatorim un Craciun generos fara Hristos!

    Apreciat de 1 persoană

    • Ionut said, on Decembrie 23, 2015 at 9:57 pm

      Au facut o mare greseala (dar cred ca a fost facuta cu intentie) acum cativa ani: au legalizat concubunajul. Homalaii s-au rasculat si au reclamat la CEDO ca nu e valabil si pentru ei.
      Varianta buna era sa anuleze concubinajul.

      Apreciază

  7. Spaceman said, on Decembrie 23, 2015 at 9:48 pm

    De ce NU sărbătoresc evreii, budiștii, hindușii sau alte nații – Crăciunul? Deoarece Crăciunul este o sărbătoare închinată Nașterii Domnului Iisus Hristos. Dar dacă dușmanii Nașterii Domnului Iisus Hristos ar face din Crăciun doar o sărbătoare a luminii… a bradului împodobit și a moșului antihrist care aduce daruri sau noroc la loterie (ați văzut de exemplu cum stăteau spaniolii la cozi imense să-și ia bilet la El Gordo!), atunci…

    După părerea scriitorului „britanic”

    ar putea fi sărbătorit foarte bine un crăciun evreiesc

    Înțelegeți acum, cam ce căuta ips Irineu la evrei de Hanukka? …Hanukka un festival al luminii, al prieteniei ca fiind cel mai sfânt sentiment, al cadourilor oferite copiilor și al unei mese îmbelșugate de pe care nu lipsesc gogoșile cu… ciocolată!

    Dacă ar face din Crăciun doar o sărbătoare a luminii

    atunci ar sărbători și budiștii,

    și hindușii…

    …în România o crăciuniță pictează un copil pe față cu tema omului-păianjen (omul-păianjen: antihristul în rol de super erou!)

    La Moscova un moș crăciun stă pe feisbuc

    Un alt moș crăciun s-a costumat în…Vader

    TVR-ul trage tare pentru stăpânii lor evrei la care sunt sclavi și promovează din plin un crăciun…”luminos”

    în care la loc de mare cinste este împodobirea bradului!

    Acestea fiind spuse eu vă doresc să sărbătoriți cu multă bucurie Nașterea Domnului Iisus Hristos într-un CRĂCIUN FERICIT! …cât încă se mai poate!

    Apreciază

    • Ionut said, on Decembrie 23, 2015 at 11:24 pm

      „un semn care va starni impotriviri”

      Dementza crescanda:

      m.b1.ro/stiri/externe/criza-refugiatilor-craciunul-transformat-intr-o-sarbatoare-interzisa-in-tot-mai-multe-tari-crestine-135263.html

      Apreciat de 1 persoană

    • mihai444 said, on Decembrie 24, 2015 at 1:31 am

      istet tactica dracului: un fel de alegeti-va unul,nu?

      Apreciază

  8. hilohi bogdan said, on Decembrie 24, 2015 at 6:43 am

    am observat că din cauza luminiţelor din oraş nu se mai văd stelele…cu toate că e senin.aşa e cu x-mesul, înlocuieşte Adevărul cu o minciună care pare dulce în gură dar amărăşte pântecul.păcat de cei micuţi care cad în plasa asta.

    Apreciază

  9. john said, on Decembrie 24, 2015 at 9:41 am

    Naşterea Domnului sã vã lumineze casa, inimile şi viaţa!
    Crãciun binecuvântat!

    Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler
    Sa colinde-n seara asta minunata lerui ler
    Dar li-i gura-i arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
    Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, lerui ler,

    Gazdelor crestine sa- i primiti in casa lerui ler
    Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa lerui ler
    Ni-i trimite sfantul sa ne-‘ncerce mila lerui ler,
    Domnii mari de astazi sa-si deschida vila lerui ler,

    Sovaielnic pasu’, mainile plapande lerui ler,
    Tremurat lii glasu, nu stiu sa colinde lerui ler,
    Daca stau la poarta si nu zic nimica lerui ler
    Domnilor de astazi sa va apuce frica lerui ler,

    Muta-i intrebarea ce rasuna afara lerui ler,
    Am murit degeaba, ce-ati facut din tara lerui ler
    Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse lerui ler
    Pe la porti straine, ce ne stau inchise lerui ler,

    Vin colindatorii cum veneau odata lerui ler
    Sa colinde in seara asta minunata lerui ler
    Dar li-i gura-i arsa si li-s ochii-n lacrimi lerui ler
    Prea degeaba sange, prea degeaba patimi lerui ler.

    Moș Crăciun interzis! Crăciun trist fără Hristos în Europa!
    http://www.napocanews.ro/2015/12/mos-craciun-interzis-craciun-trist-fara-hristos-in-europa.html

    Apreciază

  10. john said, on Decembrie 24, 2015 at 9:52 am

    A venit si-aici Craciunul – Radu Gyr

    Apreciază

  11. ioana said, on Decembrie 24, 2015 at 12:53 pm

    Pentru fratele Vasile si pentru „el”
    Nasterea Domnului sa va aduca bucurii si inima buna. La multi ani.

    Apreciază

    • el said, on Decembrie 24, 2015 at 5:14 pm

      ioana

      multumim!
      Domnul Iisus Hristos Cel Nascut in iesle din Fecioara sa va binecuvinteze viata cu mult har si sa va mantuiasca!

      Apreciază

  12. Adrian said, on Decembrie 24, 2015 at 3:35 pm

    Fratilor, iata un punct de vedere interesant !:

    Ortodoxia noastră cea păgână
    DESPRE MOŞ CRĂCIUN, PORCUL FARAONIC ŞI BRADUL COSMIC

    Cine este Moş Crăciun?

    Cum-necum, am scăpat încă o dată de „magia sărbătorilor de iarnă” (precum atît de potrivit grăiesc reclamele publicitare), sărbători pe care eu le-aş numi „ale celor cinci moşi” (mai mult sau mai puţin personificaţi în mintea noastră): Moş Niculae, Moş Ignat, Moş Ajun, Moş Crăciun şi Moş Anul Vechi care se auto-clonează întru Anul Nou. Puţini se întreabă însă ce înseamnă cuvîntul acesta: „magie” şi cine sînt „moşii” cu pricina. Păi, magia era ocupaţia şi meşteşugul magilor (maghdim la Babilonieni), a preoţilor păgîni (vrăjitorilor) care săvîrşeau adică slujbele de cinstire a dumnezeului lor Satana şi a duhurilor lui. Iar magii erau neapărat bătrîni şi foarte bărboşi (adică moşi), acesta fiind semnul „sfinţeniei” şi „înţelepciunii” lor.
    Ce vreau să spun e că, în răstimpul ziselor sărbători „de iarnă” (măcar că la antipozi ele sînt de vară), omenirea – fie ea păgînă, eretică sau drept-credincioasă – se află cu adevărat stăpînită de puterea magică a Satanei mai mult decît în restul anului. Căci eu aş zice că Moş Crăciun şi ceilalţi moşi nu sînt nici măcar închipuiri ale unor oarecari magi (slugi diavoleşti), ci Satana însuşi împreună cu alţi voievozi ai cetelor drăceşti. Zicînd aceasta, mă sprijin întîi de toate pe un vechi colind (neaoş românesc), în care „Bătrînul Crăciun” poartă o mantie „cu soarele pe piept, luna pe spate şi luceferii pe umeri”. Cu alte cuvinte, „Crăciun” nu e altul decît „stăpînitorul lumii acesteia” căzute, făptura cea mai bătrînă, Lucifer cel întîi zidit. (De aceea şi magicienii purtau un asemenea veşmînt cu însemnele astrale, întru cinstirea şi pomenirea stăpînului lor.)

    Legat de aceasta, într-un manual de Religie pentru clasa a 4-a, am găsit o foarte hulitoare şi tîmpită poezioară în care autorul (Goga Octavian) ne arată limpede că „Bătrînul Crăciun” nu e altul decît însuşi Moş Satana, acela pe care maniheii l-au văzut în chipul „dumnezeului celui bun”. Să citim stihurile, împreună cu tîlcuirea mea:
    „Moş Crăciun, de Octavian Goga, Dragi copii din ţara asta, vă miraţi voi cum se poate Moş Crăciun, din cer, de-acolo să le ştie toate, toate.” În ce ne priveşte, noi nu ne mirăm că „Moşul” le ştie pe toate, dar luăm aminte că prin „cer” nu trebuie înţeles lăcaşul lui Dumnezeu, ci văzduhul; în care, cu adevărat, stăpîne sînt duhurile răutăţii, păzind vămile către Cer şi cerîndu-ne sufletul pentru a-l duce în adîncul iadului.
    „Uite cum (urmează poetul), vă spune badea: Iarna-n noapte pe zăpadă, el trimite cîte-un înger la fereastră, să vă vadă. Îngerii se uită-n casă, văd şi spun, iar Moşul are colo-n cer, la el în tindă, pe genunchi, o carte mare. Cu condei de-argint el scrie ce copil şi ce purtare.” Nimic mai limpede şi mai adevărat: „Moşul” învechit în rele trimite fiecărui om cîte un înger căzut, care îl îndeamnă la rău şi îi păzeşte păcatele, pe care Satana le însemnează în zapis, sau „carte”, pentru ca la judecată să vădească cum că acel suflet e al său. (Un asemenea „catastif” are şi Sfîntul Înger păzitor, în care însemnează faptele bune ale muritorilor.) Şi singura cale de a şterge zapisul căderilor noastre e numai pocăinţa şi Sfintele Taine ale Bisericii, împreună cu rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi ale Sfinţilor Îngeri. Neruşinata poezioară se termină însă cu nădejdea pierzării noastre şi a biruinţei „Moşului”: „Şi, de-acolo, ştie Moşul, că-i şiret el, lucru mare!” Aferim! – e şiret ca o fiară, are în el toată viclenia, nu degeaba e numit „cel rău şi viclean”.
    Dar să ne întoarcem la înfăţişarea „Moşului”, pe care tartorul cel mare şi-a mai schimbat-o după vremi, oprindu-se la aceea a lui Santa-Claus, negustorul de Coca Cola Islandezo-American, ce-şi trăieşte acum biruinţa asupra întregii lumi (comuniştii l-au copiat sub numele de „Moş Gerilă”). Toţi ştim cum arată personajul: are barbă şi plete nefiresc de albe, însemnînd că zisul „Crăciun” e într-adevăr un moş foarte bătrîn, că e întruchiparea vechimii înseşi; pe de altă parte, pîntecele rotund, de-abia stăpînit de lăţimea centurii, rotunjimea chipului, roşeala obrajilor şi a nasului borcănat ne arată că nu e deloc ros de vîrstă, ci dimpotrivă, viguros şi foarte trupesc. Apoi, „Moşul” e deosebit de vesel: rîde gros pe sub mustaţă şi ne face cu ochiul. Avem aşadar de-a face cu un moş prea-desfrînat, prea-învechit în rele. Dar însuşirea de căpetenie a lui „Moş Crăciun” este mărimea de suflet, căci asta îi e meseria: să aducă tuturor daruri, pe care le poartă pe umăr într-un sac mare. Pe scurt, iată cea mai dezgustătoare închipuire a Ispititorului Satana, cel care dintru început Îl maimuţăreşte pe Dumnezeu Cel Vechi de Zile (adică veşnic), Făcătorul şi Ţiitorul a toate, Acela care ne dăruieşte cele de nevoie. Iar cel rău ce ne dăruieşte, de 7518 ani încoace? Libertatea trupească, împlinirea patimilor, închipuite prin dulciurile şi jucăriile pe care le poartă în sacul cel umflat.
    Iudeii cei vechi, Iudeii cei noi, întru aceeaşi necredinţă

    Aşa stînd lucrurile, vedem bine că sărbătoarea lui „Crăciun” este o mare biruinţă a diavolului asupra Creştinilor şi o neputincioasă izbîndire a lui împotriva întrupării Dumnezeu-Cuvîntului. Căci acesta a fost cel mai minunat lucru din toată istoria minunată a lumii şi cea mai mare taină, precum zice apostolul: „Mare este taina bunei-credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup!” (1 Timotei 3:16)” Astfel încît „Crăciunul” este şi semnul deznădejdii Satanei; fiindcă, odată cu naşterea lui Dumnezeu în trup omenesc, el a şi fost osîndit, chiar dacă împlinirea osîndei mai întîrzie o vreme. În noaptea cînd S-a născut Hristos-Dumnezeu, Satana a ştiut fără îndoială că vremea stăpînirii lui asupra firii omeneşti a şi luat sfîrşit, şi bucuria mîndriei i s-a întunecat. De aceea se şi străduieşte atît să hulească praznicul Naşterii Domnului (ca şi pe acela al Învierii, fireşte, şi pe toate celelalte). Nimic de mirare în asta, ba chiar de înţeles. Înfricoşător e cînd hula vine din Biserica lui Hristos, adică din adunarea credincioşilor lui Ortodocşi, care sînt Creştini în dar (căci Sfîntul Botez este dar!), însă păgîni din voinţa lor înşile. Iar împotriva acestei voinţe nu se poate face nimic. Cei botezaţi (care nu ştiu nici Crezul pe de rost, necum înţelesul lui!) au ales hotărît păgînismul cel vechi şi l-au făcut dogmă între dogmele, adică între adevărurile dumnezeieşti, ale dreptei-credinţe. Precum zicea acum un veac şi jumătate Sfinţitul Ignatie Briancianinov, „lucrarea credinţei pravoslavnice poate fi recunoscută ca apropiindu-se de sfîrşitul hotărîtor…”
    Păgînismul pătruns în inima Ortodoxiei este un semn vădit al apropiatului sfîrşit al acestei lumi şi al celei de a doua veniri a Dumnezeu-Cuvîntului printre oameni. Aşa a fost şi la cea dintîi, adică la întruparea Lui: şi atunci norodul ales al Iudeilor – împreună cu povăţuitorii săi: arhiereii, bătrînii şi cărturarii – trăia cu mintea în păgînătate, măcar că urma rînduielile Legii celei Vechi, dar fără să le înţeleagă. De aceea nici nu L-au primit pe Cel vestit de prooroci, ci chiar au vrut să-L ucidă de la început, iar apoi L-au gonit, şi L-au osîndit în sinedriu şi într-un sfîrşit L-au răstignit. Să ne gîndim cine le-a vestit naşterea adevăratului lor Împărat? Cei trei împăraţi-magi, care erau păgîni! Căci zice: „Iar dacă S-a născut Iisus în Vitleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată Magi de la Răsărit au venit în Ierusalim, zicînd: Unde este Împăratul Iudeilor care S-a născut? Căci am văzut steaua Lui în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2:1, 2). Oare nu s-ar fi cuvenit ca steaua (care a fost de fapt Sfîntul Arhanghel Gavriil) să se arate învăţătorilor de Lege, preoţilor şi arhiereilor, adică acelora care ştiau proorociile, şi ei să vestească poporului naşterea Pruncului? Ba aşa s-ar fi cuvenit, doar că ei judecau cu totul trupeşte: îşi doreau întreaga putere în cetate, rîvneau cinstirile oamenilor şi cărnurile jertfelor, ca nişte zei. Ce le trebuia lor era un împărat pămîntesc, un alt Irod mai „global”, împreună cu care să lărgească stăpînirea pămîntească a lui Israil pînă la marginile lumii. Dar, pentru aceasta, mai bine să-l ascultăm pe Sfîntul Ioan cel cu gura de aur:
    „Aş putea fi întrebat: Dar pentru care pricină steaua s-a arătat Magilor? Ca să mustre nesimţirea Iudeilor şi să le ia orice cuvînt de apărare pentru nerecunoştinţa lor. Pentru că Cel născut avea să pună capăt vechii vieţuiri, chemînd întreaga lume la închinarea Lui, fiindcă avea să fie închinat şi pe apă şi pe uscat. De aceea, El deschide «neamurilor» [păgînilor] uşa chiar de la început, voind să-i înveţe pe ai Săi prin cei străini. Căci – de vreme ce Iudeii n-au ţinut seama de proorocii lor, care le vorbeau necontenit de venirea Lui – Dumnezeu a făcut să vină nişte păgîni dintr-un pămînt îndepărtat pentru a-L căuta pe Împăratul născut printre ei, şi astfel să afle Iudeii din gura Perşilor ceea ce nu voiseră să afle de la prooroci; şi astfel să se încredinţeze de naşterea lui Hristos, de vor fi oameni cu judecată; iar de se vor împotrivi, să fie lipsiţi de orice apărare. Ce cuvînt de dezvinovăţire ar mai putea găsi Iudeii pentru că nu L-au primit pe Hristos după ce au avut mărturiile atîtor prooroci, după ce au văzut că Magii L-au primit numai prin arătarea unei stele [precum credeau ei] şi că s-au închinat Celui născut?”
    Iudeii n-au crezut naşterea lui Hristos pentru că nu au vrut să o creadă!

    Căci învăţătorii de Lege chiar i-au spus lui Irod şi Magilor unde avea să se nască Pruncul, precum citim: „Şi, adunîndu-i [Irod] pe toţi arhiereii şi cărturarii norodului, i-a întrebat: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au răspuns: În Vitleemul Iudeii“ (Matei 2: 4). „Ai văzut (zice acelaşi Ioan Gură de Aur) că toate s-au făcut spre mustrarea Iudeilor? Atîta vreme cît Iudeii nu-L vedeau pe Hristos, nu erau stăpîniţi de invidie şi dădeau mărturie despre adevăr; dar – cînd I-au văzut slava adusă de minuni, stăpîniţi de invidie – n-au mai spus adevărul. Adevărul însă ieşea la lumină şi tocmai vrăjmaşii [arhiereii şi cărturarii] îl întăreau mai mult.” Iudeii nu au vrut să creadă naşterea Mîntuitorului (vestit lor – şi doar lor! – prin prooroci) încă şi dintr-o altă pricină: anume că, prin naşterea Sa, Acesta avea să-i judece pentru răutăţile lor şi întîi de toate pentru că, în loc să lumineze neamurile păgîne prin propovăduirea Legii Sale, ei făcuseră dimpotrivă, adică urmînd ei înşişi obiceiurile păgîneşti (încă de la ieşirea din Egipt şi apoi în toată istoria care a urmat, precum citim în cărţile Cronicilor şi în cele ale Împăraţilor). Din aceeaşi pricină, nici noul neam ales al lui Dumnezeu (adică noi, Creştinii) nu vrea să creadă nici în Naştere, nici în Înviere, nici în Înălţare. Fiindcă ştim (prin darul Sfîntului Botez) că, după acestea, Mîntuitorul Se va pogorî încă o dată ca Judecător al viilor şi al morţilor, şi ne va judeca pe toţi încă şi pentru cele mai mici fapte, şi vorbe şi gînduri ale noastre. Şi cui îi place aceasta?! Încît e mult mai odihnitor să ne lăsăm pătrunşi de magia păgînismului, să ne mulţumim cu bunăstarea rituală a pîntecelui, precum păgînii cei lipsiţi de nădejdea vieţii celei de veci. Care, în deznădejdea pierzării lor, se mîngîiau cu nebuneasca filosofie a trăirii clipei şi ziceau cu eroică tînguire: „Mîncaţi, beţi şi vă veseliţi, căci mîine vom muri!”
    Porcul faraonic şi bradul cosmic

    Aşa ne lămurim de ce Moş Crăciun L-a biruit în inimile noastre pe Dumnezeu cel făcut om pentru noi, astfel încît uităm buna Lui vestire şi Îi sărbătorim naşterea printr-un şir de petreceri neînchipuit de hulitoare, la care unii dintre păgîni nici nu îndrăznesc să viseze. Şi ne pornim de la praznicul Sfîntului Ierarh Nicolae – apărătorul dreptei-credinţe, pălmuitorul blestematului Arie – şi facem din ziua cinstirii lui zi de prostire a copiilor noştri botezaţi şi de îmbătare şi desfrînare a noastră. Să nu uităm că sîntem în vremea Postului Naşterii Mîntuitorului, pe care mulţi dintre noi îl ţinem de bine-de rău (şi asta tot din superstiţie, din „obicei”, fără să ştim de ce!). Iar apoi, chiar la sfîrşitul postului ce facem? Spurcăm totul în chip desăvîrşit, prăznuind sărbătoarea sîngeroasă (şi cît de sîngeroasă!) a cărnii şi sîngelui porcului nostru cel de toate zilele. Cum se numeşte şi al cui obicei este acesta, ca toţi Creştinii să-şi ucidă porcul de-odată şi să-i mănînce urechea crudă şi rărunchii abia pîrliţi? Nu este oare acesta un obicei al păgînilor celor mai sălbatici şi întunecaţi la minte? Şi în ce zi, mai ales? De ziua Marelui Ierarh şi Mucenic Purtător de Dumnezeu Ignatie (anul acesta s-a întîmplat chiar într-o Duminică!), cel care şi-a dat (din voia sa!) carnea şi sîngele mîncare leilor! Carne din care nu a rămas decît inima. Şi de ce aceasta? Pentru ca păgînii ce l-au ucis să vadă cu ochii lor că Dumnezeul lui Ignatie într-adevăr locuieşte în inima lui, aşa cum el însuşi le spusese. Căci, tăindu-i sfînta sa inimă în două, călăii lui au văzut scris pe cele două jumătăţi, cu litere de aur: „Iisus” şi „Hristos”.
    Desfrînarea ortodoxă urmează apoi cu praznicul din ultima zi de post, în care îl cinstim nesmintit pe un „Moş” numit „Ajun”. Acum, i se aduc porcului ultimele cinstiri faraonice: e tăiat cu grijă, tocat, îmbălsămat cu ierburi aromatice şi apoi dat la rece (şi gustat, stropit cu rachiuri şi vinuri; aşa, de probă). Tot acum se dă cinstire, în locul Ziditorului, întregii zidiri, închipuită prin bietul brăduţ verde tăiat din pădure, adus în casă şi batjocorit cu felurite podoabe. Acest pom – în formă de piramidă, cu frunzişul în trepte – e „arborele cosmic” (cum zicea maestrul Mircea Eliade), închipuire a universului cu lumile sale, de la sub-pămînt şi pămînt, pînă la cele din al nu ştiu cîtelea cer platonician. Aşa şi e împodobit: cu animăluţe, omuleţi, coşari-drăcuşori, globuleţe (adică aştri şi planete), cu tot felul de „spirite” şi „entităţi”; pînă în vîrf, unde e „steaua învăpăiată”, Luceafărul-Lucifer, întîia făptură zidită (precum am amintit şi mai sus).
    Apoi, ce se întîmplă în ziua Naşterii Domnului, am zis: Moş Crăciun se pogoară din cer în toate casele (pe coş, pe unde poate şi el) şi toată lumea se pune pe mîncare şi pe băutură pînă la borîre (şi pe altele, de care e şi ruşine a pomeni).
    Dar, din nebunia deznădăjduită a petrecerii (adică din magie), nu ne oprim aici: urmează a doua zi „de Crăciun”, şi a treia, şi a patra, şi a cincea şi a şasea. După care, putem petrece necreştineşte în chip liber, adică cu voie de la Biserică, în noaptea Anului Nou. La prima vedere, această sărbătoare nu se întemeiază pe nimic, calendarul nostru civil nefiind nici solar, nici lunar, ci unul convenţional, abstract-practic (?!). Şi totuşi, „Anul Nou” e urmarea vechii sărbători romane a Saturnaliilor, legată de solstiţiul de iarnă. Atunci, cu voie de la stăpînire, se întîmplau cele mai mari fărădelegi, cetăţenii nebunindu-se în iureşul unui carnaval care le amesteca şi le răsturna pe toate: plebeii se făceau boieri, iar patricienii se făceau robi; bărbaţii se făceau muieri, iar ele se făceau bărbaţi; oamenii se amestecau cu satirii şi cu nimfele, zeii se pogorau din Olimp şi se împerecheau cu muritoarele. Pe scurt, se săvîrşea o veselă slujbă de îndrăcire a tuturor. Aşa e şi acum la noi: la oraş se fac „revelioane”, iar la ţară înfricoşate carnavaluri populare „tradiţional româneşti”. Căci, fiind un praznic al libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, nu e de mirare că sărbătoarea „Anului Nou” a fost şi este apărată cu atîta înverşunare atît de cei nebotezaţi, cît şi de Creştinii drept-credincioşi. Doar că aceştia din urmă o fac spre mai greaua lor osîndă şi spre mai marea bucurie a Satanei şi a dracilor săi, deşi „noaptea sfîntă dintre ani” (aşa zice un cîntec) ar trebui să fie pentru duhurile cele necurate prilej de frică şi de cutremur, auzindu-se ei blestemaţi de Dumnezeu prin gura Sfîntului Vasilie cel Mare, ale cărui molitfe înfricoşate se citesc în toate bisericile lui Hristos.
    Să prăznuim naşterea Domnului precum Îi place lui Dumnezeu!

    Aici, s-ar cuveni să ne oprim, căci zadarnică e răzvrătirea noastră împotriva lui „Moş Crăciun” şi a cetei sale. Căci – dacă nici papa (atot-puternicul zeu de la Roma, înainte-mergătorul Ahtihristului celui mare şi împărat al împăraţilor pămînteşti, căruia chiar şi preşedintele Americii, celălalt atot-puternic al lumii, îi sărută în genunchi inelul), aşadar dacă nici papa nu l-a putut birui pe zisul „Moş Crăciun” – noi oare cine credem că sîntem?! Căci am auzit că „Sanctitatea Sa” (adică „Sfinţenia Sa”, amîndouă cu „s” mare) l-a vorbit de rău pe „Moş” acum vreo cîteva săptămîni, cerîndu-le enoriaşilor săi (sînt vreo două miliarde, unul mai păgîn decît altul) să nu-l mai cinstească (adică pe „Moş”), fiindcă nu ar fi Christian (adică el, „Moşul”). Şi ce credeţi? Cică pentru o dată, supuşii Faraonului de la Vatican nu s-au supus, măcar că de obicei se tăvălesc în ţărînă, din prea-multă evlavie, cînd acesta le grăieşte (gîngăvit) ceva, orice. Şi asta în ciuda faptului că papa însuşi e vechi de zile şi de răutăţi şi că poartă tichie roşie cu margine de hermină albă (el zice că şi asta e din vechime la papi) şi pantofi roşii de la Prada! Pentru ascultare, zişii credincioşi nu ar fi avut decît să-l bărbierească pe Santa-Claus de barba lui din vată pusă pe elastic şi să-l boteze „Moş Papa”, şi toată lumea ar fi fost mulţumită!
    *
    Şi totuşi nu vom sfîrşi fără un scurt cuvînt cu putere multă de la Sfinţii Părinţi cei insuflaţi de Dumnezeu-Duhul. Căci, în ciuda stării jalnice a Bisericii Sale, avem totuşi îndreptăţire să ne bucurăm desăvîrşit, fiindcă Hristos-Dumnezeu S-a născut într-adevăr şi l-a biruit pentru noi pe vrăjmaşul diavol. Şi iată ce avem de făcut:
    „Să prăznuim naşterea Domnului nu cum este obiceiul în adunările norodului, ci precum place lui Dumnezeu! Nu lumeşte, precum vrea stăpînitorul lumii acesteia, ci mai presus de lume, duhovniceşte! Nu cu cele ce ne sînt plăcute nouă, ci cu cele ce sînt plăcute Celui ce este al nostru (adică de un neam cu noi după omenire), iar mai vîrtos cu cele ce sînt plăcute Celui ce este Stăpîn al nostru (după dumnezeire). Nu cu cele ale neputinţei şi neascultării, ci cu cele ale vindecării şi mîntuirii. Nu cu cele ale zămislirii şi naşterii celei trupeşti, ci cu cele ale înnoirii şi naşterii celei duhovniceşti. Şi cum va fi aceasta? Să nu punem cununi de flori şi verdeaţă la pragurile uşilor, să nu facem jocuri, să nu împodobim uliţele, să nu ospătăm ochiul, să nu îndulcim cu sunet de fluier şi zicături auzul, să nu muierim mirosul cu parfumuri, să nu curvim gustul, să nu facem hatîr pipăirii. Căci acestea – zic adică simţurile, neînfrînîndu-se – sînt căi lesnicioase spre răutate şi intrări ale păcatului. Să nu ne subţiem şi să ne moleşim cu îmbrăcăminte moale alunecoasă împrejurul trupului şi a cărei bunătate este a se păstra netrebnică. Nu cu raze de pietre, nu cu străluciri de aur, nu cu meşteşuguri de vopsele, care mint frumuseţea cea firească şi s-au născocit împotriva chipului celui făcut de Dumnezeu. Nu cu ospeţe, cu cîntece şi cu beţii, cu care ştiu înjugate paturile şi curviile. […] Să nu facem mese înalte cu grămezi de cărnuri şi de bucate, gătind şi pricinuind desfătări pîntecelui. Să nu alegem vinurile cele tămîioase şi mirositoare, dresurile şi îndulcirile bucătarilor, mirurile cele de mult preţ. […] Ci acestea să le lăsăm Elinilor [păgînilor], şi trufiilor şi praznicelor lor, acelora care numesc «dumnezei» pînă şi pe cei ce se bucură de mirosul jertfelor de dobitoace şi care aşadar îl slujesc şi-l cinstesc pe dumnezeul lor cu pîntecele, răi cu adevărat, fiind scornitori, propovăduitori şi ucenici ai răilor draci. Iar nouă, care Îl închinăm pe Cuvîntul cel ipostatic al Tatălui, ne trebuie ceva ca să ne desfătăm? Să ne desfătăm în cuvîntul cel despre Dumnezeu şi despre cele dumnezeieşti, şi în legea cea dumnezeiască şi în povestirea atît despre altele, cît şi despre acelea ale praznicului de acum. Ca astfel desfătarea să fie potrivită şi nu departe de Cel ce ne-a chemat” (Sfîntul Grigorie Teologul).

    Sursa: http://axa.info.ro/editoriale/oglinda-vremii/ortodoxia-noastra-cea-pagana/

    +++

    Cum serbăm Crăciunul
    Naşterea cea minunată a Pruncuţului Hristos, cu iubire-i aşteptată de poporul credincios. De aceea unii fraţi se-nnoiesc, se spovedesc, și aşa frumoşi, curaţi, Naşterea sărbătoresc. Pentu alţii, ce să spun, știi prea bine şi matale: pentru ei, Sfântul Crăciun este… oala cu sarmale.

    Pregătire de Crăciun
    Vine și Crăciunu-n grabă, toată lumea se agită; Cheltuieşte mult, aleargă, se-nnoieşte-i fericită. Curtea, casa e curată, gardul este iar vopsit, și maşina e spălată, totul este curăţit. Doar un lucru iar rămâne, iar şi iar necurăţit. Ştiţi cu toţii, ştiţi prea bine: sufletul- nespovedit.

    Urare
    “La mulţi ani cu sănătate” fraţii şi orchestra-ţi cântă, dar ascultă, dragă frate, ce e scris în Cartea Sfântă: “Anii tăi sunt şaptezeci, sau optzeci dacă-i putere, mai departe dacă treci, osteneală şi durere”. Aşadar, curând ne ducem, trecem toţi în veşnicie. Deci, mai bine-ar fi să zicem: “La mulţi… veci în bucurie !”

    Revelionul
    Ziua Sfântului Vasile, cei mai mulţi o prăznuiesc, prin manifestări ostile spiritului creştinesc. Asta este răzbunare de la diavol, ce-i lovit de molitvele pe care Sfântul le-a alcătuit. Veselă, lumea serbează în beţii aceste zile. Singurul ce se-ntristează este chiar… Sfântul Vasile.

    Anul nou
    Pe întâi ianuarie este Anul Nou lumesc, iar pe-ntâi septembrie, Anul Nou bisericesc. Când e anul nou lumesc, toţi creştinii priveghează, toţi creştinii prăznuiesc, și “La mulţi ani !” îşi urează. Dar de cel bisericesc, nu se ştie nicidecum. Mulţi din neamul creştinesc au aflat de-abia acum.

    “Popa”
    Preotul, de-i bun, sau rău, trebuie mult respectat ca păstor, căci Dumnezeu cu Duh Sfânt l-a îmbrăcat. Unii când îl întâlnesc drept în faţă pe şosele, se înclină şi rostesc: “Sărut mâna, părinţele !” Însă-n spate, ştii matale, când vorbesc de preot…, hopa ! Cel ce a trecut pe cale, “părinţelu’”, este… “popa”.

    Dezlegare la peşte
    Doar puţini creştini de astăzi mai ţin postul creştinesc. Mulţi mănâncă-n post de dulce afirmând că ei muncesc. Dar când văd prin calendare că e scris cu roşu, frate, că la peşte-i dezlegare, lasă carnea la o parte și-şi gătesc în grabă peşte cu untură şi cu sare, Căci aşa e… creştineşte și-apoi… este dezlegare.

    În sărbători
    Sărbătoarea unui Sfânt se serbează, cum se ştie, la biserică, în cânt și cu Sfântă Liturghie. Însă azi puţini cunosc viaţa sfântului serbat, care, blând, pentru Hristos, sângele şi l-a vărsat. Cei mai mulţi, însă serbează în beţii, ospăţ, amor. De e post, nici nu contează, și zic, chiar, că-i… ziua lor.

    Sursa; https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2014/12/24/cum-serbam-craciunul/

    +++

    Frate Vasile, oameni buni !

    Acum când Îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu steaua călătoresc, când suntem chemați să mărturisim cântând O ce veste minunată, să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne dăruiască pacea vestită de îngeri, multe bucurii și sănătate, iar anii pe care ni-I mai îngăduie Domnul să-i trăim, să ne fie tuturor și fiecăruia în parte timp binecuvântat de înnoire în toată lucrarea de mântuire. Amin.

    La mulți și binecuvântați ani !

    Apreciază

    • el said, on Decembrie 24, 2015 at 7:52 pm

      Adrian

      HRONIA POLA !

      Xronia Polla !! kai kala Xristougenna se olous !

      Apreciază

  13. […] Preot Daniel Terpea: CE SARBATORIM DE CRACIUN? […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: