MOS CRACIUN, globalizarea si religia NOII ORDINI MONDIALE

   Preiau intedral articolul Cum a pătruns și de ce este promovat atât de mult «Moș Crăciun» de Coca Cola?:

de K. G. Papadimitrakopoulos

După brad, elementul cheie al așa-numitei «Magii a Crăciunului» pe care vor să îl impună în sărbătoare, este un…bătrân scandinav, dolofan, cu barbă lungă și albă, haine roșii (de ce oare?), sănii pline cu cadouri și cu zâmbet larg, numit «Moș Crăciun»! Aceasta nu este numai o afacere bine elaborată cu numele «Moș Crăciun S.A.», și nici un simplu…dealer al mărfurilor de toate tipurile, așa cum mulți dintre noi credem!

Este vorba de o minciună inventată perfect de o societate de origine pur occidentală. Și asta pentru că «Νew Age» – dorind să personifice «duhul» Crăciunului, în special în ochii copiilor și să creeze un produs clasic globalizat pe baza căruia să uniformizeze tradițiile, valoriile și să denatureze imaginea reală a unor persoane importante sau chiar sfinte ale poporului, cum ar fi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare- a creat un model clasic de personaj exotic, specific unei sărbători exotice, lipsite de conținut, false și plină de … magie, și nu unei sărbători duhovnicești și adevărate, așa cum o vrea Ortodoxia noastră!

Atât de fals este acest personaj, că nu îl găsim nici în basmele bunicii noastre!

Chiar și ea se întreabă, cine este acest Moș Crăciun, care brusc în ultima vreme ne aduce daruri și de ce nu ne aducea și acum câțiva ani în urmă? Atât de ireal este, că nici măcar acum nu poate să inventeze ceva, ca să-l introducă în basmele sale!

Și, pe urmă sunt unii care se întreabă, de ce Moș Crăciun în mijlocul sărbătorilor de iarnă nu poate să ne umple inimile, nici pe ale copiilor, care în final sunt cuprinși de tristețe!

Dar să luăm lucrurile în ordinea lor …

Povestea lui Moș Crăciun

Ce urmărim să vedem în această poveste? Dacă vom cerceta bine, vom putea ajunge pînă la atelierul ei de proiectare…Coca Cola. Deci,…

1. Potrivit celei mai recente legende, el s-a născut în Europa, unde este cunoscut drept Pere Noel, Saint Nicolas, Father Christmas, Pere Janvier sau în special drept Santa Claus! Acest Santa Claus nu este nimeni altul decât Sfântul Nicolae, un mare Sfânt al Ortodoxiei noastre, încărcat însă cu mituri și legende nord-europene, a căror rădăcină o vom vedea în continuare.

2. Sfântul Nicolae este foarte iubit atât în Biserica Răsăriteană cât și în cea Romano-Catolică Apuseană, (amândouă) cinstindu-i pomenirea pe 6 decembrie. A trăit în secolul al IV-lea d.Hr., a fost Episcop al Mirelor Lichiei (Asia Mică) și a luat parte la primul Sinod Ecumenic. A făcut o mulțime de minuni, a desfășurat o importantă activitate filantropică, ajutându-i mult pe săraci. Îi iubea în mod special pe copii, făcea multe binefaceri chiar și deghizat, ca să nu fie recunoscut, ajuta fetele sărace să se căsătorească etc.. A devenit ocrotitorul navigatorilor, al copiilor etc.. După moartea sa (345 d.Hr.) a devenit cel mai popular Sfânt din toată Europa.

3. Protestanții, prin perceperea lor eretică, au anihilat valoarea și personalitatea Sfinților Ortodocși. Astfel, faima Sfântului Nicolae, care rămăsese vie, în special la germani și olandezi, prin influențele protestanților a ajuns să se transforme într-o figură folclorică a imaginației populare, lipsită de conținut duhovnicesc și de semnificație bisericească, pregătindu-se astfel bine terenul pentru Santa Claus!

4. Apoi, în secolul al XVII-lea, Olandezii au luat cu ei ideea de «cel mai simpatic bătrânel» (ceea ce mai rămăsese, ca amintire, din Sfântul Nicolae) în America, mai exact în New Amsterdam, orașul nou construit de colonia lor, care mai târziu devine New York. În 1809,scriitorul Washington Irving, în lucrarea sa «Istoria New-York-ului», descrie pentru prima oară apariția lui «Moș Crăciun», care venea pe un cal în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae! Cu timpul, ziua sărbătoririi sale (6 decembrie), legată de vizita pe care o făcea el copiilor, a fost mutată de Crăciun!

5. Apoi, americanii preiau mitul lui «Santa» (amestecat cu toate credințele și obiceiurile din emisfera nordică) și, adâugând propriile lor elemente, îl exportă în Europa și în întreaga lumea, comercializându-l și astfel, globalizându-l! Forma lui actuală s-a conturat în primul val de globalizare, adică înainte de anul 1930!

Trei evenimente importante se consideră a fi contribuit la forma globalizată a lui «Santa Claus»:

a. Poemul «Vizita Sfântului Nicolae» compus de Clement Clark Moore în anul 1822, fără vreo referire religioasă, însă cu multe mituri scandinave și germane! Se voia o încercare de a atinge suflete copiilor mici! În acest poem, Santa Claus își căpătă multe dintre caracteristicile actuale, cum ar fi: Zboară cu sania trasă de reni zburători, poartă haină cu blană, coboară pe horn, are obrajii roșii și barbă albă! Are, potrivit poemului, un trup mic și firav, ca un
duh și este însoțit în călătoriile sale tot de un duh (=demon)! Se spune că dimensiunile corporale de azi și le-a dobândit în anul 1841, când un negustor din Philadelphia a plătit pe cineva să se costumeze în Santa Claus și să stea pe hornul magazinului său pentru reclamă!

b. Schițele celebrului desenator Thomas Nast, care în anul 1863 și în anii următori a creat primele schițe reprezentându-l pe «Moș Crăciun», asemănător imaginii sale din prezent, așa cum și-l amintea din povestirile strămoșilor săi germani! În anul 1866 schița cu imaginea lui «Santa Claus», l-a impus ca producător de jucării! În 1869 a stabilit, prin alte proiecte desenate, că reședința lui Moș Crăciun se află la Polul Nord.

c. Reclamele…Coca Cola! În 1931 această companie a decis să folosească imaginea lui Santa Claus în reclamele sale de Crăciun, pentru a mări cererea produselor sale în perioada sărbătorilor de iarnă. Astfel, l-a angajat pe designer american, Haddon Sundblom să stilizeze forma «bătrânului plin de bunătate», care simbolizează «spiritul bun al Crăciunului și al Anului Nou». Acesta l-a desenat pe Moș Crăciun… dolofan, îmbrăcat în culorile Coca Cola și l-a pus să dăruiască sticlele companiei! De atunci imaginea sa a rămas neschimbată, iar campania publicitară, care a avut mare succes, se repetă în fiecare an de Crăciun cu variații diferite!

6. Trebuie remarcat faptul că promovarea sa la nivel mondial a avut loc după al doilea război mondial, prin organizarea unui impresionant târg internațional nu numai cu codouri, ci și cu diverse figurine de Santa Claus. Păpuși estetice și inestetice, de diferite dimensiuni, forme și materiale (plastic, lemn, ceară etc.) inundă piețele mondiale, impunându-ni-l! După câte vedem, globalizarea aceasta dirijează chair și piețele care nu sunt creștine, pentru că «Sfântul» în forma lui de azi le facilitează în mare măsură câștigul!

Am văzut pe scurt istoria lui Moș Crăciun. Să vedem în cele ce urmează cum s-a impus la noi în țară și în celelalte țări ale lumii.

În țara noastră

În țara noastră, ne este cunoscut tuturor încă din vechime Sfântul Vasile cel Mare, a cărui pomenire Biserica noastră o sărbătorește de Anul Nou, pentru că a murit pe 1 ianuarie 379 d.Hr.

Sărbătoarea a avut doar o conotație religioasă, credincioșii sărbătorindu-l și cinstindu-l pe Sfântul
Vasile cu evlavie și cucernicie nu pentru cadourile sale, ci pentru binecuvântările și ajutorul dat copiilor, oamenilor săraci și celor neputincioși.

Renumitul Profesor de Folclor și Academician, Gheorghios Megas scria foarte semnificativ: «Anul Nou capătă o conotație deosebită, deoarece este sărbătorit în memoria unuia dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii Ortodoxe, Sfântul Vasile cel Mare. Prin personalitatea sa, Sfântul Vasile dă viață și strălucire sărbătorii. Se face mijlocitor și garant al rugăciunilor și al binecuvântării pe care omul, aflat la începutul unei noi perioade cronologice, nădăjduiește să le primească de la Dumnezeu, Dătătorul tuturor bunurilor ».

În zilele de sărbătoare, copii îl așteaptau doar pe Sfântul Vasile, cântau colinde, mergeau la biserică, participau la masa festivă, unde preotul tăia vasilopita [plăcintă cu răvașe de Anul Nou] etc.

De vreme ce, într-o versiune de colinde, Sfântul Vasile este înfățișat ca elev, se spune că el este creația copiilor care cântau: «Vasile al meu, de unde vii și încotro te îndrepți?  De la maica mea vin și mă duc la școală…». Cât de apropiat lor îl considerau!

În țara noastră, Santa Claus al globalizării a venit odată cu promovarea pomului de Crăciun (adică după anii 1930-40), pe care îl însoțește, chipurile, pentru a nu pierdem nici noi nimic din așa-numita «magie» a sărbătorii!

În mod paradoxal, numele s-a schimbat în «Moș Crăciun» și, fără să aibă vreo legătură cu cel pe care îl serbam, s-a înrădăcinat, firește, și în tradiția ortodoxă elenă, încercând de atunci nu numai să o eclipseze (am putea spune că a și reușit deja!), ci să o desființeze, în măsura în care îi vom permite acest lucru!

În celelalte țări ale lumii

Ciudat este că, pe lângă asaltul acestui Santa Claus comercial pe care îl observăm în întreaga lume, există o figură similară și în mitologiile celorlalte țări din lume, un Santa Claus, care oferă cadouri și toate bunurile materiale!

-În Finlanda, care își revendică exclusivitatea lui, chiar și astăzi îndrăgitul «sfânt» al copiilor se numește Joulupukki, însemnând «Țapul Crăciun»!

-În Anglia se numește Father Christmas, adică «Părintele Crăciun». El este înalt, slab, cu barba și paltonul foarte lungi!

-În Franța se numește Pere Noel, care înseamnă același lucru, «Părintele Crăciun», păstrând multe din caracteristicile lui Santa Claus!

-În Italia este Baddo Natale, adică «Tatăl Crăciun», despre care se crede că este rău cu toată lumea pe tot întregul anului, cu excepția acelor zile, în care ține un coș cu cadouri pentru copii!

-În Spania este Papa Noel!

-În Germania este Christindle sau Kris Kringle (o pervertire a lui Kris Kind, însemnând pruncul Hristos), care reflectă încercarea protestanților de a desființa iubirea «idolatră» față de Sfântul Vasile!

-În Rusia îl avem pe Ded moroz, adică pe «Moș Gerilă»!

-În Suedia este Jultomten, în Norvegia Julenissen, în Japonia este Hotei Osho, un bătrân plin de bunătate și jucăuș, cu ochi chiar și la spate, ca să vadă năzdrăvăniile copiilor și, prin urmare, să știe la cine își lăsă darurile sale. În China este Dun Țe Kao Pen, care împarte daruri copiilor potrivit Anului Nou chinezesc tradițional (sfârșitul lui ianuarie-începutul lui februarie).

Și, cu toate că numele său se schimbă de la o țară la alta, totuși nu observăm nici o schimbare substanțială în înfățișare și cu atât mai puțin în scopul și în lucrarea sa!

Originea- rădăcinile sale!

Tocmai acest lucru creează o suspiciune bine întemeiată, cum că altceva mai profund și mai semnificativ s-ar petrece. Astfel, dacă i-am căuta originea și rădăcinile sale îndepărtate, care constituie se pare deja un fenomen, vom constata următoarele:

1. În vremurile păgâne, comunitățile erau pline de personaje mitologice, zâne și zei, care împărțeau daruri copiilor, un obicei foarte vechi, întâlnit la popoarele europene!

În ziarul «Cotidianul», într-un articol intitulat «Povestea lui Moș Crăciun» se scrie: «Potrivit americanilor, Sfântul, care se serbează în prima zi a anului, s-a născut în anul 1822 în SUA. A fost adus pe lume de condeiul poetului Clement Clark Moore, care l-a numit Santa Claus. Totuși, această imagine ciudată a sa nu este rodul fanteziei unui singur om. Mitologia universală este plină de personaje mitologice, care împart daruri copiilor la date fixe, chiar de la începutul omenirii»!

Potrivit istoricului Arnold Van Gennep, povestea lui Moș Crăciun în forma sa actuală începe acum 3000 de ani!

2. Se pare deci, că prin imaginea sa se urmărește integrarea unui număr mare de obiceiuri păgâne, cum ar fi «credința într-un spirit bun, care aduce daruri în special copiilor, în acea seară magică» după cum scrie revista «Al treilea ochi»!

Nu întâmplător, în comunitățile europene occidentale, Sfântul Nicolae vizita casele copiilor îmbrăcat nu în odăjdiile sale (pentru că a fost episcop), ci într-o manta lungă. De asemenea, era reprezentat cu barba lungă și albă, venind pe un cal zburător, căruia copiii îi lăsau ultimul spic de gâu din recolta precedentă! Desigur, Luther în încercarea sa de a elimina aceste elemente, în loc să accentueze ceea ce îl reprezenta cu adevărat pe Sfântul Nicolae, l-a înlocuit cu «pruncul Hristos» sau cu «Christkindl», denumirea sa din germană, iar, în cele din urmă, nu a rămas decât denaturarea acestei denumiri, «Kriss Kringle», cu care germanii îl numesc astăzi pe «Santa Claus»!

3. Toate acestea erau caracteristice lui Odin (în saxona veche numindu-se «Votan»), zeitate din mitologia scandinavică, adorată de toate popoarele vechi germane!

Odin, zeul suprem al popoarelor teutonice (a vechilor germani), domn al cerului și al pământului și zeul victoriei, supraveghea de pe tronul său întreaga lume, fiind identificat mai târziu cu Hermes al romanilor. El avea cel mai bun cal, Sleipnir cu opt picioare, căruia copiii din vremurile idolatre îi lăsau ultimul spic de grâu din recoltă!

Acesta deci, care era sărbătorit de sătenii Germaniei antice și ai Europei de Nord în timpul solstițiului de iarnă, în schimbul ajutorului pe care îl dădea oamenilor ca să învingă forțele răului, cum ar fi uriașii iernii și ai nopții, le primea jertfele aduse în acest scop. Așadar, în timpul sărbătoririi sale, răspunzându-le în același mod, străbătea țările nordice în nopțile geroase cu calul și cu spiritele sale (iată-le, încă de-acum!), împărțind cadouri copiilor, care dormeau! Mai înainte, însă, trimitea corbi(!) pe pamânt, ca să cerceteze dacă copiii au fost cuminți sau nu!

4. Potrivit cercetătorilor de la «Centrul Național de Cercetare Științifică» din Franța, cel mai vechi strămoș al lui «Moș Crăciun» francez, Pere Noel, face parte și el din mitologia păgână, fiind indentificat cu Gkarkan, fiul lui Bel, zeul celților!

În folclorul păgân, Gkarkan era un uriaș dolofan, cu burtă mare și plin de bunătate, care împărțea cadouri copiilor, și el în timpul solstițiului de iarnă, transportându-le într-un coș imens! Se spune că el l-a inspirat pe Fr. Rabelais când acesta l-a creat pe uriașul plin de bunătate, Gargantua, simbolul lăcomiei!

În Germania, copiii o așteptau pe Frau Holle, o bătrână cu părul foarte alb. Se credea despre ea că este zână (=ființă demonică), dar și vrăjitoare! Le juca farse mamelor, care nu-și îngrijeau copiii și cerceta casele înainte să lase cadourile!

5. Rușii, în vremurile idolatre, serbau pe zeul Mikoula din mitologia lor, zeul recoltei și al belșugului! Îl invocau la sfârșitul fiecărui an, pentru a recompensa copiii cu darurile pe care le meritau! De asemenea, o aveau și pe Babușca, o bătrână care simboliza călătoria. În Italia, în afară de cel la care ne-a referit deja, au avut-o și pe această bătrână «bună»!, vrăjitoarea Befana, care zboara pe o coadă de mătură șiarunca cadourile prin horn! În Danemarca cadourile erau aduse de spirite (iată-le iarăși!), care trăiau în grajduri și în mansarde! În țările din regiunea arctică (Polul Nord) există și un mit al «prințesei zăpezii», care lasă la această epocă dulciuri (în loc de cadouri)!

6. Potrivit cercetărilor de specialitate, vestimentația așa-numitului Moș Crăciun nu are doar culorile Coca Cola. Această firmă le folosește pur și simplu, pentru că se potriveau cu ale ei! Vestimentația sa, după concepția păgână, este inspirată de piticii roșii, care simbolizează viața și sângele, ei fiind cei care mențin în viață rădăcinile pomilor până la venirea primăverii salvatoare!

7. Clement Moore este cercetătorul care s-a ocupat cu o pasiune obsesivă de miturile și legendele Crăciunului, de la care a împrumutat multe din cele deja menționate, cum ar fi ideea hornului (prin care intră, potrivit tradiției populare, și spiridușii în case!), spiritele care cândva îl însoțeau, piticii care îl ajutau la fabricarea cadourilor (toate ființe demonice!), sania zburătoare trasă de opt cerbi zburători etc!

***

Prin urmare, putem observa foarte clar că acele câteva elemente păgâne, care au fost strecurat în imaginea Sfântului Nicolae, sunt folosite acum, odată mai mult la reînnoirea și la impunerea așa-numitului «Moș Crăciun» al globalizării și al «Noii Ordini», adică lui Santa Claus, care l-a înlocuit!

Nu apar deloc întâmplător săniile zburătoare, cerbii (oare ce mănâncă și cum trăiesc acolo în ghețare și în atâta zăpadă?), spiritele și piticii, care fabrică cadouri, hornurile (cum încape oare?), vestimentația roșie, barba lui exagerat de mare și de albă (vă spune oare ceva venerabilul….vrăjitor Dumbledore, directorul școlii de magie și descântece, unde își urmează cursurile Harry Potter?), burta mare și…greutatea lui!

Și, pentru că vorbim de globalizare, se încercă aplicarea tuturor acestor elemente chiar și în emisfera sudică a pământului, unde este vară, potrivit solstițiului de vară. Așadar, vedem în Australia, spre exemplu, că sania este trasă nu de cerbi sau de reni, ci…de cangur!

Ce povești îngrozitoare se inventează astăzi pentru ademenirea oamenilor naivi!

***

În concluzie, în perioada antică păgână, vechile popoare europene asociază sărbătoarea solstițiului de iarnă cu prezența «Stăpânilor iernii», așa cum îi numeau, care nu erau alții decât zeii, zeițele și vrăjitoarele (nimic altceva decât figuri demonice sau slujitorii lor), care împărțeau cadouri copiilor, pentru a participa și ei la bucuria generală a nașterii «Soarelui invincibil»! Chiar el, «Stăpânul iernii» este readus la viață astăzi de globalizare și de «Noua Ordine» prin persoana lui Santa Claus, reprezentat în mod grosolan în chip de spirit…darnic, care aduce (împreună cu bradul) în casele și în viața noastră «magia Crăciunului»!

Ὀρθόδοξος Τύπος, 2. 12. 2011, nr. 1904, p. 4

Traducere: Oana Paraipan

   Cititi va rog si:

Cand Mos Craciun devine idol

MOS NICOLAE – adevaratul MOS CRACIUN

De Craciun se vorbeste mai mult despre brad …