SACCSIV – blog ortodox

VIDEO si FOTO: Ati vazut vreodata CALEA LACTEE din salbaticie? De ce imaginile din spatiu ne arata o mare bezna?

Posted in Uncategorized by saccsiv on octombrie 12, 2016

Continuam seria inceputa cu articolul:

Vedem sau nu vedem stelele si Soarele cand iesim in Cosmos?

Pana ne-om lamuri daca se vad sau nu se vad stelele alea.

Fratele mircea.v ne atrage atentia asupra unui clip postat de The Planetary Society la 11 octombrie 2016:

Nici o stea …

Fratilor, ati vazut vreodata Calea Lactee noaptea, undeva din afara localitatilor? Eu am vazut-o din Delta Dunarii. E … fantastic.

Cica din alte zone ale Pamantului se vede si mai bine:

This shot is real, no composition, believe it.

Foto: http://www.redbull.com/en/adventure/stories/1331664007531/15-starry-skies-you-must-see

Vizionati va rog si:

Va dati seama cum ar trebui sa se vada din spatiu? De ce insa nu se vad in primul clip?

Unii vor zice ca stelele nu se vad din cauza luminozitatii Pamantului sau a Lunii.

Insa in clipul de mai jos … se vad:

Si se vad la greu, chiar daca Pamantul este foarte luminos.

Deci, cum o fi? Care imagini reprezinta realitatea si care sunt falsuri?

Si nici declaratiile cosmonautilor nu sunt identice. De exemplu, spre deosebire de cosmonautii americani, Dumitru Prunariu vorbeste despre o imagine feerica, incepand cu minutul 30:

Ceva ca in clipul de mai jos ne zice Dumitru Prunariu ca a vazut?

Daca imaginile din acest ultim clip sunt cele reale, adica in spatiu vedem cel putin la fel de bine Calea Lactee ca de pe Pamant, ba chiar cu mult mai bine, dupa cum ne zice Dumitru Prunariu, atunci de ce astfel de filmari sau fotografii sunt extrem de rare? De ce in aproape toate imaginile nu vedem decat o mare bezna, un hau negru? De ce asa o feerie este atat de ratata de catre cosmonautii aflati in spatiu, inclusiv de cei de pe Statia Spatiala Internationala? N-au aparate performante? Sa fim seriosi …

 

75 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Alex said, on octombrie 12, 2016 at 7:18 pm

    24/7 STREAM: 👽🌎 „EARTH FROM SPACE” ♥ NASA #SpaceTalk (2016) ISS HDVR | Subscribe now!

    Apreciat de 1 persoană

    • alex said, on octombrie 12, 2016 at 9:10 pm

      De cate ori am urmarit live, si din cate vad si acum, nici o stea. De pe pamant am vazut si eu cand am fost la tara stele, prima oara cand am fost si am vazut cate stele erau de fapt pe cer, fata de oras unde nu prea se vad mi se facuse frica, parca doar in filme vedeam asa ceva:) . Dar o alta curiozitate a mea este ce fac ei pe statia aia spatiala, nicioadata nu au spus exact ce vor sa faca la asa zisa zero gravitatie. Din cate am inteles de fapt statia aia spatiala nu e chiar la zero gravitatie, ci de fapt cade pe sfera pamantului.

      Apreciază

      • tataia said, on octombrie 14, 2016 at 9:04 am

        Sper sa nu te superi pe mine, dar nu prea stii fizica…Ce inseamna zero gravitatie? Ideea este ca ei se afla acolo, pe acea statie orbitala, intr-o stare de imponderabilitatea. Adica greutatea lor APARENTA fata de statia pe care se afla este zero! Ei nu au greutate zero fata de pamint…ei fata de pamint au aceeasi greutate, au greutate zero fata de statia orbitala deoarece „cad” impreuna cu ea tot timpul inspre pamint.

        Daca te afli intr-un lift caruia i se rupe cablul pe tot parcursul caderii vei fi in imponderabilitate fata de lift…vei putea „zbura” prin el, etc asa cum vezi la tv. De ce? Faptul ca plutesti prin lift este relativ doar la lift….in realitate si tu si liftul cadeti cu acceleratia gravitationala g=9,8 m/s^2 catre pamint. Cazind deodata cu liftul fata de lift este ca si cum nu ai avea greutate. Dar senzatia aceasta dureaza putin. In scurt timp liftul va lovi solul iar tu podeaua liftului cu consecinte catastrofale pentru amindoi. Deci greutatea aparenta fata de anumite obiecte supuse unor acceleratii de tot felul se poate modifica…cea absoluta data de atractia gravitationala a pamintului este constanta. Daca esti pus intr-o centrifuga te vei simti mult mai greu decit in realitate…ai putea simti chiar ca ai 300 de kilograme. NU te-ai putea dezlipi de peretii centrifugei…erau astfel de chestii mai demult in parcurile de distractii…se numeau gravitron

        Deci in functie de accelratia obiectului in care te afli greutatea aparenta poate fi mai mare sau mai mica decit cea reala. Stare de imponderabilitate simti si pentru o clipita cind sari cu masina peste un dimb si pentru o zecime de secunda rotile masinii se desprind de sol. La fel si intr-un avion in picaj. Statia orbitala internationala nu cade direct catre pamint pe o traiectorie rectilinie. Ea in schimb orbiteaza in jurul pamintului pe o traictorie circulara sau eliptica. Stiu ca pare ciudat dar din punct de vedere al calculelor matematice a te deplasa pe o orbita in jurul pamintului este echivalent cu o cadere continua catre pamint dar care nu se termina niciodata. De aceea ei se afla acolo in imponderabilitate. De fapt se termina si acea cadere…pentru ca respectiva orbita se va stringe tot mai mult…adica statia orbitala va descrie cercuri de diametru din ce in ce mai mic si in cele din urma va cadea pe pamint asa cum se intimpla cu toti satelitii. Desigur procesul poate dura si mai bine de 20 de ani….

        Dar tot ceea ce am spus mai sus este valabil in fizica „oficiala” pe care am invatat-o cu totii la scoala. Adica este valabil daca pamintul este rotund, daca exista statie orbitala internationala, daca exista sateliti si exista gravitatie. Pentru ca in teoria pamintului plat nu exista nimic din acestea. NU exista gravitatie, nu exista sateliti nu exista spatiu cosmic. Si cind te gindesti ca ar putea sa fie adevarat te ingrozesti citi bani si cite reurse s-au putut irosi doar pentru a prosti omenirea.

        Adica Pitagora vine cu o idee ca pamintul este rotund. La vremea aia nu aveau nici o metoda de a face masuratori la o scara atitt de mare, dar el intuieste empiric ca este rotund dupa cum dispar corabiile la linia orizontului. Toeria lui devine acceptata in toate mediile academice….si fiecare sala de clasa, fiecare birou, fiecare locuinta sint dotate cu un glob pamintesc.

        Totusi pe la 1800 si ceva unii fac niste masuratori de data aceasta din care reiese ca pamintul nu are nici o curbura. NU sint luate in considerare in mediul academic pe motiv de refractie a luminii in diferitele straturi de aer. E..abia dupa raboi, prin anii ’50 Amiraul Byrd face niste expeditii in Antarctica. Si dupa una din acele expeditii antarctica este declarata teritoriu inchis si se semneaza un tratat international cum ca nici o tara nu are voie acolo sa exploateze etc acolo…decit cu un milion de apobari..iar zona este puternic militarizata.

        Desigur ca exista statii de cercetare stiitifica in Antarctica in ziua de azi, dar au drepturi limitate..categoric nu au dreptul se se aventureze pe unde vor ei in Antarctica…li se permite sa opereze doar intr-o zona foarte strict delimitata. Si asta ne face sa ne punem intrebarea. Ce au descoperit in Antarctica atit de infiorator incit au declarat zona ca fiind interzisa oricarei tari pentru orice fel de exploatari? Si nu ma luati cu chestia eco…in anii 50 nu existau ecologisti.

        Deci ceva au descoperit ei acolo. Se pot specula multe…teoreticienii pamintului plat sustin ca au gasit marginea pamintului. In momentul in care iti dai seama ca 500 de ani de „stiinta” s-au dus pe apa simbetei, ca astronomia e falsa, ca modelul heliocentric e fals, ca nu exista gravitatie,etc ce te faci? Le spui oamenilor deschis? Ca toata „stiinta” e o minciuna? Nu ne mai credeti pe noi deoarece timp de 500 de ani ne-am insealat? Am gresit? Sau cheltuiesti sume colosale pentru a ii convinge pe oameni in continuare de aceasta minciuna. Creezi false misiuni in spatiu, false aselenizari, false lansari de sateliti, false statii orbitale internationale, false harti, sistem GPS masluit care iti arata coordonatele reale dar ca atunci cind ai fi pe un glob…Nu ma intelegeti gresit GPS-ul te duce corect la destinatie dar uneori distantele nu corespund. Mai ales in emisfera sudica. Acolo sint diferentele cele mai mari. Adica tuu ii ceri GPS-ului sa te duca la anumite coordonate. Iar GPS-ul te duce….dar distnata pe care ti-o afiseaza el este cea care ar fi normala pentru un glob….tu observi ca mergi cu viteza X si distanta Y ar trebui sa o parcurgi in timpul Z si timpul un pic nu prea corespunde…s-au intrebat si muti capitani de nava sau piloti de avion de ce unele discrepante dar au ramas cu intrebarea…nu au avut curaj sa se adreseze celor care furnizeaza datele geografice pentru sistemele GPS.

        Chiar si asa GPS-ul nu te duce niciodata pe drumul cel mai scurt…te duce pe o traiectorie usor curbilie tocmai pentru a nu fi discrepantele referitoare la distante prea mari. Cica pentru a compensa „curbura” pamintului. Fratie….incep sa cred ca cu cit ai mai multe studii cu atit te prostesti mai tare. Insasi Basescu fost comandant de nava explica asta intr-o emisiune…ca nu se merge niciodata drept, ca trebuie compensata curbura pamintului. Whaaaat? Ia frate un glob pamintesc in mina. Inteapa doua ace in punctele de unde vrei sa pleci si inde vrei sa ajungi. Intinde o ata intre ele. Si uite asa ai obtinut distanta cea mai scurta intre doua puncte pe un glob. Iar la Academia navala te invata ca nu aia e distanta cea mai scurta ci alta? Si tu crezi asa ceva? Desi toata lumea este convinsa ca functionarea sistemului GPS se bazeaza pe satelitii geostationari, acesta ar putea la fel de bine sa fie bazat pe o triangulatie facuta cu ajutorul releelor radio si GSM terestre.

        Mai mult de atit se stie faptul ca in benzile de unde scurte se pot receptiona emisii de la zeci de mii de km departare. Chiar din punctul diametral opus al Terrei. Erau emisiuni explicative la TV prin anii 60 care afirmau ca este necesar ca releele radio sa fie inalte si puternice pentru ca emisiunile sa poata fi receptionale la mari distante. Se stie ca in benzile de unde scurte (nu prea se mai folosesc in ziua de azi) se poate receptiona usor o emisiune din China in SUA? Cum este posibil din moment ce sursa semnalului se afla dincolo de „curbura” pamintului. Desigur ca stiinta oficiala are o iegzplicatie si pentru aceste fenomen…cum ce undele radio se reflecta pe inosfera…Dar poate nu este nevoie deloc sa se reflecte pe inosfera.

        Apreciază

      • STOP RFID ( Viorel Ghica ) said, on octombrie 14, 2016 at 7:45 pm

        tataia

        Despre pamantul plat

        https://www.facebook.com/groups/1578788542419730/1629459074019343/?notif_t=group_activity&notif_id=1476294061126944

        Apreciază

    • alex said, on octombrie 12, 2016 at 9:18 pm

      http://www.nasa.gov/audience/forstudents/5-8/features/nasa-knows/what-is-microgravity-58.html

      Mai la sfarsitul articolului arata cum poate fi obtinuta microgravitatia cu ajutorul avioanelor pentru scurta perioada de timp. Intr-un termen mai romanesc sunt in picaj.

      Apreciază

  2. rr said, on octombrie 12, 2016 at 8:05 pm

    Sursa: http://www.atlanteanconspiracy.com/2015/08/200-proofs-earth-is-not-spinning-ball.html

    Despre distanta Soarelui fata de Pamant:

    „Cifrele astronomice Heliocentrice sună întotdeauna ca fiind perfect precise, dar acestea au fost cunoscute în istorie pentru schimbarea lor regulată și drastică pentru a se potrivi cu diversele lor modele. De exemplu, în vremea lui, Copernic a calculat distanța Soarelui față de Pământ ca fiind de 3.391.200 de mile. Secolul următor Johannes Kepler a decis că era de fapt la 12.376.800 de mile depărtare. Isaac Newton a spus odată: «Nu contează dacă îl socotim la o distanță de 28 sau 54 de milioane de mile, pentru fiecare ar fi la fel de bine!» Cât de științific!? Benjamin Martin a calculat între 81 și 82 de milioane de mile, Thomas Dilworth a pretins 93.726.900 de mile, John Hind a declarat categoric 95.298.260 de mile, Benjamin Gould a declarat mai mult de 96 de milioane de mile, iar Christian Mayer credea că erau mai mult de 104 milioane! Adepții Pământului plat, în schimb, de-a lungul veacurilor, au folosit sextante și trigonometria plană, pentru a face astfel de calcule și au constatat că Soarele și Luna, au amândouă aproximativ doar 32 de mile în diametru și mai puțin de câteva mii de mile față de Pământ.”

    O filmare făcută de amatori, cu ajutorul unui balon, deasupra norilor, a furnizat dovezi vizuale uimitoare că Soarele nu poate fi la milioane de mile depărtare. În câteva secvențe puteți vedea clar un punct-fierbinte reflectându-se asupra norilor, direct sub influența reflecției luminii Soarelui. Daca Soarele ar fi fost de fapt la milioane de mile depărtare, un astfel de punct-fierbinte mic localizat, nu ar fi putut să apară.

    Acesta e filmuletul (respectivul punct fierbinte apare la minutul 3:30):

    O altă dovadă că Soarele nu este la milioane de mile depărtare, este demonstrată prin trasarea unghiului razelor Soarelui, înapoi la sursa lor de deasupra norilor. Există mii de poze care arată cumlumina Soarelui vine în jos prin plafonul-norilor ca o diversitate de unghiuri convergente. Zona de convergență, este desigur, Soarele, și în mod clar NU este la milioane de mile depărtare, ci mai degrabă, relativ aproape de Pământ, chiar deasupra norilor.

    Despre avioane:

    Intrucât Polul Nord și Antarctica sunt acoperite de gheață și păzite ca zone „nu se zboară”, nici o navă sau avion nu au fost cunoscute vreodată care sa facă ocolul Pământului în directiile nord/sud. Singurul tip de ocol care nu s-ar putea întâmpla pe un Pământ-plat este nord/sud, care este foarte probabil motivul pentru restricțiile de zbor puternic întarite. Faptul că acolo nu a fost încă o singură ocolire verificată nord/sud a Pământului servește drept dovadă actuală că lumea nu este o bilă.

    Daca Pământul ar fi într-adevăr o sferă de 25.000 de mile în circumferință, piloții avionului ar trebui să corecteze în mod constant altitudinile lor în jos, astfel încât să nu zboare drept în „spațiul cosmic”; un pilot care dorește pur si simplu să mențină altitudinea lui la o viteză tipică de croazieră de 500 mph, ar trebui în mod constant să se scufunde cu nasul în jos și să coboare 2.777 de picioare (peste jumătate de milă) la fiecare minut! În caz contrar, fără compensare, într-un timp de o oră pilotul s-ar găsi pe sine însuși la 31,5 mile mai sus decât ar fi de așteptat.

    Dacă Pământul ar fi o bilă, ar exista cateva zboruri în emisfera sudică, care ar avea cea mai rapidă și dreaptă cale peste continentul Antarcticii precum de la Santiago din Chile până la Sydney din Australia. În loc de a lua cel mai scurt, cel mai rapid traseu într-o linie dreaptă peste Antarctica, toate astfel de zboruri ocolesc în tot felul de direcții departe de Antarctica, susținând în schimb temperaturile prea reci pentru călătoria avionanelor! Având în vedere faptul că sunt o mulțime de zboruri spre/din/peste Antarctica, iar NASA susține că are tehnologia pentru a le menține în condiții mult mai reci (si mult mai calde) decât cele experimentate de pe Pământ, o astfel de scuză este clar doar o scuză, iar aceste zboruri nu sunt făcute, deoarece acestea sunt imposibile.

    Daca Pământul era o bilă, iar Antarctica era prea rece pentru a zbura peste ea, singura cale logica pentru a zbura din Sydney la Santiago ar fi un drum în linie dreaptă peste Pacific, rămânând în emisfera sudică pe parcusul întregului drum. Realimentarea ar putea fi facută în Noua Zeelandă sau alte destinații din emisfera sudică, pe parcursul drumului, dacă este absolut necesar. De fapt, oricum, zborurile Santiago-Sydney merg în emisfera nordică făcând escale la LAX și alte aeroporturi din America de Nord, înainte de a continua drumul în jos înspre emisfera sudică. Astfel de ocoliri ridicole nu au nici un sens pe glob, dar au sens perfect și formezeă linii aproape drepte atunci când sunt afișate pe o hartă a Pământului plat.

    Pe un Pământ-bilă, de la Johannesburg din Africa de Sud până la Perth din Australia ar trebui să fie un drum în linie dreaptă peste Oceanul Indian, cu posibilități de re-alimentare cu combustibil convenabile la Mauritius sau Madagascar. În practica actuală, oricum, cele mai multe zboruri de la Johannesburg la Perth opresc în mod ciudat, fie în Dubai, Hong Kong sau Malaezia, iar toate acestea nu au sens pe bilă, dar sunt complet inteligibile atunci când sunt mapate pe un Pământ plat.

    Pe un Pământ-bilă, de la Cape Town, Africa de Sud până la Buenos Aries, Argentina ar trebui să fie un drumdrept peste Atlantic urmând aceeași linie a latitudii din cealaltă parte, dar în schimb orice zbor se duce întâi la locațiile de conexiune din emisfera nordică, oprindu-se oriunde în Londra, în Turcia și în Dubai. Încă o dată, acestea nu au absolut nici un sens pe glob, dar sunt niste opțiuni complet inteligibile atunci când sunt cartografiate pe un Pământ plat.

    Pe un Pământ-bilă, din Johannesburg, Africa de Sud până la Sao Paulo, Brazilia ar trebui să fie un drum drept scurt de-a lungul a 25 de grade latitudine sudică, dar în schimb aproape în fiecare zbor face o oprire pentru realimentare cu combustibil la 50 grade latitudine nordică, prima oară în Londra! Singurul motiv pentru care o astfel de oprire ridicolă funcționează în realitate, este faptul că Pământul este plat.

    „Pe un Pământ-bilă, din Santiago, Chile către Johannesburg, Africa de Sud ar trebui să fie un zbor ușor, având loc în întregime sub Tropicul Capricornului în emisfera sudică, dar fiecare zbor listat face in mod ciudat o oprire de realimentare cu combustibil întai în Senegal langă Tropicul Cancerului din emisfera nordică! Atunci când aceste zboruri sunt mapate pe un Pământ plat, motivul se poate vedea clar, oricum, Senegal este de fapt direct într-o cale pe linie dreaptă la jumătatea drumului dintre cele două.”

    Comentariul cuiva care zice ca ar fi fost pilot: Am fost pilot până în 2008 și pot spune că punctul de îngheț NU este motivul din spatele zborurilor de deasupra Antarcticii. Este același motiv pentru care multe zboruri «directe» din alte părți ale lumii noastre nu sunt niciodată făcute ….. pentru că hărțile pe care noi toți am fost obligați să le citim sunt false. Este același motiv pentru care un alezaj cu laser se poate deplasa mile peste apă fără vreo curbură de cufundare. Tehnologia a prins la noi, dacă mai multi oameni ajung să folosească baloane meteorologice private, mai mulți oameni vor vedea adevărul. Harta lumii nu este aceeași care v-a fost aratată în școală. Postat aici: http://www.perthramble.com/blog/why-dont-we-dont-fly-over-antartica

    Apreciat de 4 persoane

    • marcel said, on octombrie 13, 2016 at 1:53 am

      Daca Pamantul ar fi plat, atunci de pe tarmul din Constanta ar trebui sa vedem tarmul Turciei. Pe campiile din Romania vedem numai un orizont drept si neted. Un binoclu nu ne ajuta sa vedem muntii de peste campie, ci numai ingemanarea liniara dintre cer si campie.

      Apreciază

      • saccsiv said, on octombrie 13, 2016 at 9:23 am

        marcel

        Eu am vazut muntii de la campie, de la vreo 100 km departare. Evident, era foarte limpede atmosfera, parca dupa o ploaie de vara, daca nu gresesc. Altii zic ca vad uneori Dunarea de pe Muntii Fagaras. Gandesc ca si invers s-ar putea.

        Apreciază

      • rr said, on octombrie 13, 2016 at 12:59 pm

        Tot din: http://www.atlanteanconspiracy.com/2015/08/200-proofs-earth-is-not-spinning-ball.html

        „Dr. Rowbotham a efectuat multe alte experimente folosind telescoape, nivele de spirit, sextante și „teodolite”, instrumente speciale de precizie folosite pentru măsurarea unghiurilor în plane orizontale sau verticale. Prin poziționarea lor la înălțimi egale, îndreptate unul câtre altul în mod succesiv, el a dovedit iar și iar că Pământul este perfect plat pe mile întregi, fără nici un inch de curbură. Descoperirile sale au provocat destulă agitație in comunitatea științifică și mulțumită celor 30 de ani ai eforturilor lui, forma Pământului a devenit un subiect fierbinte de dezbatere în jurul secolului al XIX-lea.”

        „Orizontul New York-ului este clar vizibil din Harriman State Park’s Bear Mountain care este la 60 de mile depărtare. Dacă Pământul ar fi o bilă cu 25.000 de mile în circumferință, vizualizând de pe culmea Bear Mountain’s de la 1.283 picioare înălțime, teorema lui Pitagora determină distanța până la orizont ca fiind de 1,23 ori rădăcina pătrată a înălțimii în picioare, iar linia orizontului New York-ului ar trebui să fie invizibilă, fiind în spatele a 170 de picioare de pe pământ curbat.”

        „Din Washington’s Rock din New Jersey, la doar 400 de picioare altitudine, este posibil într-o zi senină să vezi orizonturile ambelor orașe precum New York și Philadelphia, în direcții opuse, în același timp acoperind o distanță totală de 120 de mile! Dacă Pământul ar fi o bilă cu 25.000 de mile în circumferință, ambele orizonturi ar trebui să fie ascunse în spatele a peste 800 de picioare de curbură a Pământului.”

        ”Adesea este posibil să vezi linia orizontului din Chicago, de la nivelul mării și 60 de mile depărtare peste lacul Michigan. În anul 2015, după ce fotograful Joshua Nowicki a fotografiat acest fenomen, mai multe canale de știri au afirmat rapid că poza lui este un „miraj superior”, o anomalie atmosferică cauzată de o inversare de temperatură. Când aceste inversari se produc cu siguranță, orizontul în cauză este orinentat în sus în partea dreaptă și în mod clar văzut ca un miraj iluzoriu cețos, iar pe un Pământ-bilă cu 25.000 de mile în circumferință, mirajul ar trebui să fie cu 2.400 de picioare sub orizont.”

        „Pe data de 16 octombrie 1854 ziarul Times a raportat vizita reginei din Great Grimsby, s-a relatat că de la bordul navei ei au putut vedea Grimsby Dock Tower înalt de 300 de picioare de la 70 de mile depărtare. Pe un Pământ-bilă cu 25.000 de mile în circumferință, factorizând înălțimea lor de 10 picioare deasupra apei și înălțimea turnului de 300 de picioare, la 70 de mile depătare turnul ar fi trebuit să rămână în total la 2.600 de picioare sub orizont.

        „În 1872, căpitanul Gibson și membrii echipajului lui, călătoresc cu nava „Thomas Wood” din China către Londra, aceștia au raportat că au văzut în întregime insula Sf. Elena, într-o zi senină, de la 75 de mile depărtare. Factorizând înălțimea lor de pe parcursul măsurării efectuate pe un Pământ-bilă cu 25.000 de mile în circumferință, s-a constatat că insula ar fi trebuit să fie cu 3.650 de picioare sub linia lor de vedere.”

        „Din Genova, din Italia, de la o înălțime de doar 70 de picioare deasupra nivelului mării, insula Gorgona poate fi văzută adesea de la 81 de mile depărtare. Dacă Pământul ar fi o bilă cu 25.000 de mile în circumferință, insula Gorgona ar trebui să fie ascunsă în spatele a 3.332 de picioare de curbură.”

        „Din Genova, din Italia, de la o înălțime de doar 70 de picioare deasupra nivelului mării, insula Corsica poate fi văzută adesea de la 99 de mile depărtare. Dacă Pământul ar fi o bilă cu 25.000 de mile în circumferință, insula Corsica ar trebui să fie cu 5.245 de picioare mai jos, aproape o întreagă milă sub orizont.”

        „Din Genova, din Italia, de la 70 de picioare deasupra nivelului mării, insula Capraia care este la 102 mile depărtare, adesea poate fi văzută la fel de bine. Dacă Pământul ar fi o bilă cu 25.000 de mile în circumferință, insula Capraia ar trebui întotdeauna să rămână ascunsă în spatele a 5.605 picioare, peste o milă de curbură presupusă.”

        „De asemenea, din Genova, în zilele luminoase clare, insula Elba poate fi văzută incredibil de la 125 de mile depărtare! Dacă Pământul ar fi o minge cu 25.000 de mile în circumferință, Elba ar trebui să fie întotdeauna invizibilă în spatele a 8770 de picioare de curbură.”

        „Din Anchorage, din Alaska, de la o altitudine de 102 picioare, în zilele clare muntele Foraker poate fi văzut cu ochiul liber de la 120 de mile depărtare. Dacă Pământul ar fi o bilă cu 25.000 de mile în circumferință, vârful muntelui Foraker cu o înălțime de 17.400 de picioare ar trebui să fie înclinat în spate, departe de observator acoperit de 7.719 picioare de pământ curbat. In realitate, oricum, tot muntele poate fi văzut destul de ușor, stând drept de la bază până la vârf.”

        „Din Anchorage, din Alaska, de la o altitudine de 102 picioare, în zilele clare muntele McKinley poate fi văzut cu ochiul liber de la 130 de mile depărtare. Dacă Pământul ar fi o bilă cu 25.000 de mile în circumferință, vărful muntelui McKinley cu o înălțime de 20.320 de picioare ar trebui să fie înclinat în spate, departe de observator și aproape jumătate acoperit de 9.220 de picioare de pământ curbat. In realitate, oricum, tot muntele poate fi văzut destul de ușor stând drept de la bază până la vârf.”

        „Conform jurnalului lui Chambers, în luna februarie din anul 1895, un marinar din apropierea insulei Mauritius din Oceanul Indian, a raportat că a văzut un vas care s-a dovedit a fi incredibil la 200 de mile depărtare! Incidentul a provocat multe dezbateri aprinse în cercurile nautice din vremea aceea, obținând încă o confirmare în orașul Aden, din Yemen, unde un alt martor a raportat că a văzut de la 200 de mile distanță un vapor din Bombay pierdut. El a afirmat corect aspectul precis al vaporului, locația și direcția acestuia, tote acestea fiind mai târziu confirmate și coroborate corect de către cei de la bordul acelui vapor. Astfel de apariții sunt absolut inexplicabile dacă Pământul este de fapt o bilă cu 25.000 de mile în jur, deoarece navele ce sunt la 200 de mile distanță ar trebui să fie cu aproximativ 5 mile sub linia de vedere!

        Mai sunt destule exemple cu faruruile insulelor, Iata cateva:

        „Distanța de la care diverse lumini ale farurilor din întreaga lume sunt vizibile de pe mare, depășește cu mult distanța a ceea ce poate fi văzut pe un Pământ-bilă cu 25.000 de mile în circumferință. De exemplu, lumina farului Dunkerque, din sudul Franței, la o altitudine de 194 de picioare este vizibil dintr-o barcă (cu o înălțime de 10 picioare deasupra nivelului mării) care este la 28 de mile depărtare. Trigonometria sferică dictează că dacă Pământul era un glob, având o curbură de 8 inch pe milă patrată, această lumină ar trebui să fie ascunsă la 190 de picioare sub orizont.”

        „Lumina farului din Portul Nicholson din Noua Zeelandă este la 420 de picioare deasupra nivelului mării și vizibilă de la 35 de mile depărtare, în cazul în care aceasta ar trebui să fie cu 220 de picioare sub orizont.”

        „Lumina farului Egerö din Norvegia este la 154 de picioare deasupra mării și vizibilă de la 28 de mile terestre, în cazul în care ar aceasta trebui să fie cu 230 de picioare sub orizont.”

        „Lumina farului din Madras, pe esplanadă, este de 132 de picioare înălțime și vizibilă de la 28 de mile depărtare, în cazul în care aceasta ar trebui să fie cu 250 de picioare sub linia de vedere.”

        „Lumina farului Cordonan de pe coasta de vest a Franței, este de 207 picioare înălțime și vizibilă de la 31 de mile depărtare, în cazul în care aceasta ar trebui să fie cu 280 de picioare sub linia de vedere.”

        Apreciază

      • tataia said, on octombrie 14, 2016 at 7:56 am

        @ Marcel Nu ai auzit de fenomenul (foarte rar ce e drept) in care muntii pot fi vazuti din capitala? Si stii care este distanta din Bucuresti pina la Predeal sau Sinaia? Motivele pentru care nu putem vedea la o distanta infinita sint pe de o parte legile perspectivei…La o distanta suficient de mare totul se contopeste la linia orizontului iar pe de cealalta parte mizeria din atmosfera. Aia cu perpectiva se rezolva relativ usor pentru ca ridicindu-te la o inaltime mai mare shimbi si perspectiva si in acest fel poti vedea la o distanta mai mare. Teoretic ridicindu-te la o inaltime destul de mare ar trebui sa vezi pina in Antarctica….dar asta pe de o parte nu este posibil pentru ca nu avem cum sa ne ridicam la o inaltime atit de mare….Cele mai performante avioane militare nu se ridica la asemenea inaltimi (in timp ce statia orbitala internationala ar putea fi o minciuna cap coada) iar pe de cealalta parte oricum nu e posibil din cauza mizeriei din atmosfera pe care oricum nu ai cum sa o elimini. Mizerie care stim si noi de unde vine…

        Apreciază

      • amonmiss said, on octombrie 14, 2016 at 8:08 pm

        Apreciază

      • Grigore said, on octombrie 14, 2016 at 11:20 am

        Am vazut Dunărea cu binoclul de pe varful Leaota într-o zi senină. Când am ajuns acasă, am calculat dacă ar fi posibil pe un pământ sferic. Teoretic NU S-AR PUTEA VEDEA din cauza curburii pământului. La vreama aia am pus-o pe seama refracţiei succesive a luminii prin straturile mai reci ale atmosferei. Acum nu prea mai cred povestea asta cu refracţia (care este valabilă ca fenomen fizic, dar nu era aplicabilă în acel caz).
        După vreo 2 ani am zburat din Germania până în Mexic. Traseul avionului a fost unul foarte ciudat, spre nord, a trecut peste Groenlanda (s-a văzut şi prin hublouri, nu doar pe ecranele din avion) şi a traversat SUA de la nord la sud. Pe harta pământului plat, ăsta este traseul cel mai scurt.

        Apreciază

      • tataia said, on octombrie 14, 2016 at 11:38 am

        @ rr Areciez postarea ta dar daca tot ai tradus bine faceai sa transformi si picioarele in metri. Un picior = 30 cm. Deci cu aproximatie imparti la 3 ca se dea in metri.

        Apreciază

    • qndrei said, on octombrie 13, 2016 at 12:39 pm

      Motivul pt care nu se zboară pe la polii este același motiv pt care piloții de avioane de vânătoare port căști de protecție la altitudini mari. De ce nu se vad stele din spatiu este la fel ca atunci stai în oraș și zărești doar cele mai luminoase stele, dar dacă te duci în mijlocul câmpiei, de parte de oraș ai să zărești restul de stele. Pământul nu este plat. Pot să-ți aduc destule argumente.

      Apreciază

      • rr said, on octombrie 13, 2016 at 2:06 pm

        Doar peste Polul Sud nu se zboara, peste Polul Nord se zboara. Se poate vedea si aici: https://www.flightradar24.com si pe alte siteuri de genul acesta. Tot pe astfel de siteuri se pot vedea si traseele ciudate ale avioanelor.

        Apreciază

      • tataia said, on octombrie 14, 2016 at 11:21 am

        De fapt nu poti aduce nici un argument pentru ca atita timp cit noua oamenilor obisnuiti nu ne sint puse la dispozitie anumite instrumente de masurare la scara asa mare ne bazam numai pe informatiile furnizate de institutiile din domeniu…Sigur ca exista telescoape de amatori dar acelea au o putere de marire limitata….te poti uita cu ele la stelele de pe cer dar culmea ca nu a reusit nimeni sa vada satelitii artificiali cu un telescop de amator. Interesant nu? Desigur ca exista Hubble (oare?) dar a fost vreodata vreun muritor de rind, vreun astronom amator in acel telescop? Sau ne bizuim pe ceea ce ne spun oamenii de „stiinta” la televizor?

        Toate fenomenele care tu crezi ca sint dovezi ale pamintului sferic (fusele orare, eclipsele de soare/luna, anotimpurile, etc, etc) au explicatii cit se poate de pertinente in teoria pamintului plat. Mai mult de atit unele explicatii au mau multa logica in teoria pamintului plat decit in cea oficiala. De ce la „poli” e frig de crapi iar la ecuator cald de mori? Soarele se afla la 900.000.000 de km de pamint? Pai autnci polii sint mai departe de soare decit ecuatorul cu o distanta absolut neglijabila…nu ar avea sens ca diferenta de temperatura sa fie atit de mare. Cad razele solare sub alt unghi? Adica aproape perpendicular intre tropice si aproape razant cu pamintul la poli? Pai si cum explica asta capacitatea de incalzire diferita? Indiferent de unghiul sub care cad razele solare ar trebui sa incalzeasca la fel….In teoria pamintului plat este frig la poli pur si implu pentru ca soarele se invirte deasupra pamintului pe la ecuator….de fapt mai bine zis intre tropice si este pur si simplu APROAPE de tarile ecuatoriale si foarte DEPARTE DE POLI (sau mai bine zis de centrul si de circumferinta discului)

        Apreciază

  3. cosminmatiu said, on octombrie 12, 2016 at 8:45 pm

    Am fost acum cativa ani cu cineva cu un telescop de 1000 de eur (de tip Dobson) care era pasionat si am vazut multe stele. Exista la 600 lei binoclu astronomic (Celestron de exemplu) cu care se poate vedea foarte frumos galaxia andromeda si multe altele.

    Apreciază

  4. s2side said, on octombrie 12, 2016 at 8:46 pm

    din cate am inteles eu, atmosfera panatului este ca un fel de filtru pentru lumina, si aia face posibila vizionarea lor, iar apoi cred ca unele nave spatiale au filtre artificiale pe geamuri/aparate foto iar altele nu au, s-ar putea sa ma insel

    Apreciază

    • saccsiv said, on octombrie 12, 2016 at 8:54 pm

      s2side

      Atunci n-ar trebui sa le vada nimeni in cosmos.

      Apreciază

      • s2side said, on octombrie 13, 2016 at 12:34 am

        pai cei care le vad probabil au geamuri speciale, cel putin asa pot specula, dar e ciudat ca nu precizeaza treaba asta, sau poate e ceva banal pentru ei

        Apreciază

    • tataia said, on octombrie 14, 2016 at 8:05 am

      Asta presupunind ca ar exista nave spatiale…in mare parte astea sint doar SF-uri…Iti arata mereu acolo la televizor cum o data ajunsa pe orbita nava spatiala se deschide….si din ea iese un satelit pe care il lanseaza pe orbita, apoi respectiva nava se intorce pe pamint…si ne arata la televizor tuturor aterizarea acesteia….desi nava spatiala se presupune ca nu are motoare…este doar un planor cind aterizeaza…sigur ca la televizor este taiat sunetul infernal facut de motoarele turbojet cu care este dotata….dar daca s-ar deschide asa cum ne arata la TV atunci cind lanseaza satelitul nu ar mai exista loc pentru motoare. Si chiar cu sunetul taiat la TV de multe ori se vad jeturile puternicelor motoare cu care este dotata….

      „Nava spatiala” nu este nimic altceva decit un avion dotat cu motoare turbojet….ceva in stilul „Concorde-ului” care oricum a fost scos din uz prin 2003 daca nu ma insel. Nava aia „spatiala” nu este nimic altceva decit un avion care a ocolit pamintul si s-a intors inapoi tot pe manit. Nu a ajuns niciodata in „spatiu”. Circ pentru prostime si desene animate. Si cind te gindesti ca giganti ca NASA sint finantati din banul nostru muncit cu greu….si pentru ce? Pentru a ne prosti ca pe niste copii?

      Apreciază

  5. alex said, on octombrie 12, 2016 at 8:55 pm

    Offtopic. Se pare ca acum si-au exprimat si ei pozitia fata de monahi aghioriti si de restul contrelor antiecumeniste prin care am tot incercat toti sa ii indreptam.
    http://basilica.ro/precizare-privind-conferintele-realizate-de-asa-zisii-monahi-marturisitori-aghioriti/
    În zilele ce au trecut, 9-12 octombrie 2016, au avut loc o serie de conferințe organizate și popularizate de anumite asociații laice (Oradea, Beiuș, Piatra Neamț). Aceste conferințe vor fi organizate și în zilele ce urmează în alte orașe ale țării.

    Conferențiari sunt patru monahi aghioriți despre care se afirmă faptul că „monahii pe care i-am invitat sunt viețuitori din Sfântul Munte, aflați în delegație oficială, iar cuvintele lor de învățătură sunt în duh ortodox”.

    În realitate, aceștia sunt veniți în nume propriu, fără înștiințarea sau încuviințarea mănăstirilor din care fac parte.

    Starețul Schitului Prodromu a confirmat faptul că cei doi monahi aparținători (români), Efrem și Nicodim, nu au nici un mandat de a exprima poziția Schitului în legătură cu Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, cu atât mai puțin a Sfântului Munte. Aceștia nu au binecuvântarea de a susține conferințe, au plecat din mănăstire la propria inițiativă motivând medical decizia.

    Sava „lavriotul” (grec) este un monah scos din Consiliul de conducere al Marii Lavre și din obște aflându-se în perioadă de penitență la un schit din insula Creta. Nici acest monah nu are vreun mandat de reprezentare a punctelor de vedere ale Sfântului Munte sau al Marii Lavre, deciziile și comunicatele Sfintei Chinotite fiind singurul mod prin care Sfântul Munte își exprimă pozițiile oficiale.

    Monahul Flavian (român de origine) nu face parte din obștea mănăstirii Xiropotamu, așa cum se pretinde, ci locuiește de sine într-o chilie de pe teritoriul acesteia. La fel, acesta nu are nicio binecuvântare.

    Sinodul al șaselea Ecumenic interzice episcopului să propovăduiască în altă eparhie fără binecuvântare (Can. 20 Sin. VI Ec.). Dacă nici episcopii nu pot propovădui în eparhii străine, cu atât mai mult se aplică această prevedere clericilor și monahilor care nimic nu au voie să facă fără învoirea episcopului (Can. 39 Ap.).

    Acești monahi nu au nicio binecuvântare din partea vreunui episcop din Biserica Ortodoxă Română și nici din partea mănăstirilor pe care pretind că le reprezintă.

    Acest fapt negativ se adaugă la îndemnurile lor la schismă prin nepomenirea ierarhilor şi arată că monahii nu sunt „mărturisitori”, ci neascultători şi dezbinători.

    http://basilica.ro/sa-pastram-pacea-si-unitatea-bisericii/

    În ultima perioadă, au avut loc unele manifestări publice ale unor persoane, care, în duh lumesc şi agresiv, au acuzat şi calomniat pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române prezenţi la Sinodul din Creta (iunie 2016), unde au participat aproape 200 de ierarhi din zece Biserici Ortodoxe surori.

    Cei care promovează aceste atitudini negative sunt, în general, câţiva clerici răzvrătiţi şi monahi necanonici, neascultători şi nestatornici, care nu locuiesc în mănăstire conform rânduielilor monahale, precum şi unii mireni influenţaţi negativ de către aceştia.

    Un astfel de grup a protestat şi pe Dealul Mitropoliei în data de 30 august 2016 când membrii acestuia, care au fost ascultaţi de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, au dovedit că nu sunt capabili de dialog, ci sunt agresivi, repetă idei şi acuzaţii nefondate, judecă şi calomniază pe ierarhii care au aprobat documentul Sinodului din Creta referitor la relaţiile Bisericii Ortodoxe cu alţi creştini.

    Într-o vreme în care Biserica Ortodoxă este atacată de multe forţe exterioare văzute şi nevăzute ale fenomenului secularizării, aceşti răzvrătiți din Biserică, sub pretextul că apără Ortodoxia, tulbură din interior pacea şi unitatea Bisericii, deoarece nu sunt călăuziţi de Duhul lui Hristos.

    Totuşi, în marea lor majoritate, clerul, monahii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române păstrează pacea şi unitatea Bisericii lui Hristos şi cunosc adevărul că Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfânta, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos, iar bisericile sau confesiunile eterodoxe (neortodoxe) s-au despărţit de Ortodoxie pentru că s-au îndepărtat de la credinţa ortodoxă care este baza unităţii Bisericii. Iar pentru că Domnul Iisus Hristos S-a rugat Tatălui din ceruri ca ucenicii Lui şi toţi cei care cred în El să fie una (cf. Ioan 17, 21), adică să păstreze unitatea Bisericii pe baza credinţei adevărate, Biserica Ortodoxă nu promovează ura confesională sau „războiul religios”, ci „credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), mărturisind Ortodoxia cu smerenie şi cu pace în suflet.

    Astfel, adevăraţii creştini ortodocşi pot să-şi păstreze dreapta credinţă, chiar dacă se află în dialog sau în cooperare de ordin social-filantropic sau cultural cu alţi creştini, mai ales în ţări în care creştinii ortodocşi sunt minoritari. De pildă, în prezent, există în Europa Occidentală peste 700 de parohii ortodoxe româneşti dintre care 670, pentru că nu deţin propriile lor biserici, se roagă în lăcaşuri de cult închiriate sau împrumutate de la creştini catolici, anglicani sau protestanţi, fără ca aceşti români să-şi piardă credinţa lor ortodoxă.

    Deci, creştinul ortodox lucid şi realist poate rămâne fidel Ortodoxiei şi atunci când se află în dialog şi cooperare cu alţi creştini fără a fi fanatic, arogant sau agresiv. Însă cei ce tulbură acum pacea şi unitatea Bisericii nu au nicio responsabilitate pastorală pentru comunităţile ortodoxe româneşti din străinătate şi nici nu înţeleg cât de mare este păcatul dezbinării şi tulburării păcii şi unităţii Bisericii, sub pretextul că numai ei, protestatarii, sunt credincioşi adevăraţi, corecţi şi competenţi în apărarea Ortodoxiei, declarând eretici pe toţi cei care nu gândesc ca ei.

    Cuvântul Biserică înseamnă adunare, nu dezbinare, adică adunarea creştinilor ortodocşi în iubirea Preasfintei Treimi prin mărturisirea şi trăirea dreptei credinţe în comuniune frăţească în Hristos şi ascultare faţă de părinţii duhovniceşti cărora le-a fost încredinţată lucrarea de păstorire a credincioşilor pe calea mântuirii (cf. Evrei 13, 17).

    De aceea, trebuie să păstrăm totdeauna pacea şi unitatea Bisericii lui Hristos!

    Biroul de Presă al Patriarhiei Române

    Apreciază

    • cosminmatiu said, on octombrie 12, 2016 at 9:19 pm

      Hittler a fost copil mic fata de ce vor sa faca astia in biserica ortodoxa, dictatura in numele ascultarii. Pe mine ca mirean sa ma afuriseasca ca nu imi pasa.

      Apreciat de 1 persoană

      • el said, on octombrie 12, 2016 at 11:51 pm

        cosmin

        CORECT !
        sa ne ia caii de la bicicleta daca vor, din partea sunt ANATEMA ! ( ps : NU am bicicleta 🙂

        ce zic APOSTATII si ERETICII = GUNOI si NIMIC VESNIC !

        Apreciază

      • calin said, on octombrie 13, 2016 at 8:00 am

        Aceasta este ”sinodiceasca judecata” pe care o tot asteapta ”antiecumenistii” care nu s-au ingradit. Cea a ereticilor ecumenisti.

        Apreciază

    • alex said, on octombrie 12, 2016 at 9:41 pm

      Dar si aici se pot aplica ipotezele referitoare la vizita monahilor prin care totul este o mare conspiratie, mana in mana cu „patriarhia”, care acum se dau speriati de acei monahi. Eu sunt 50-50 cu toata treaba dupa declaratiile lor. Sa dea Dumnezeu ca traducatorul sa fie cel care a scris gresit iar ei sa marturiseasca ce trebuie.

      Apreciază

    • Theodor L. said, on octombrie 13, 2016 at 1:53 pm

      Hai sa comentam putin din punct de vedere logico-dogmatic cateva fragmente din comunicatul Biroului de Presa al Patriarhiei Romane. Ei zic asa:

      „Totuşi, în marea lor majoritate, clerul, monahii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române păstrează pacea şi unitatea Bisericii lui Hristos şi cunosc adevărul că Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfânta, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos, iar bisericile sau confesiunile eterodoxe (neortodoxe) s-au despărţit de Ortodoxie pentru că s-au îndepărtat de la credinţa ortodoxă care este baza unităţii Bisericii. (…)

      Astfel, adevăraţii creştini ortodocşi pot să-şi păstreze dreapta credinţă, chiar dacă se află în dialog sau în cooperare de ordin social-filantropic sau cultural cu alţi creştini, mai ales în ţări în care creştinii ortodocşi sunt minoritari. De pildă, în prezent, există în Europa Occidentală peste 700 de parohii ortodoxe româneşti dintre care 670, pentru că nu deţin propriile lor biserici, se roagă în lăcaşuri de cult închiriate sau împrumutate de la creştini catolici, anglicani sau protestanţi, fără ca aceşti români să-şi piardă credinţa lor ortodoxă.

      Deci, creştinul ortodox lucid şi realist poate rămâne fidel Ortodoxiei şi atunci când se află în dialog şi cooperare cu alţi creştini fără a fi fanatic, arogant sau agresiv. Însă cei ce tulbură acum pacea şi unitatea Bisericii nu au nicio responsabilitate pastorală pentru comunităţile ortodoxe româneşti din străinătate şi nici nu înţeleg cât de mare este păcatul dezbinării şi tulburării păcii şi unităţii Bisericii, sub pretextul că numai ei, protestatarii, sunt credincioşi adevăraţi, corecţi şi competenţi în apărarea Ortodoxiei, declarând eretici pe toţi cei care nu gândesc ca ei.”

      Din punct de vedere dogmatic, noi ortodocsii credem ca Biserica este Trupul lui Hristos si este asa cum marturisim la Crezul ortodox Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Logica spune ca daca noi credem ca BISERICA este UNA si SFANTA atunci NU MAI PUTEM ADMITE ca exista si ALTFEL de BISERICA care sa poata fi denumita NESFANTA si ERETICA sau eterodoxa asa cum spun „teologii” Patriarhiei caci altfel ne dezicem de Crezul nostru ortodox.
      Daca totusi am admite aceasta absurditate pe care vor sa ne-o bage pe gat sinodalii, atunci am admite ca exista 2 feluri de Trup al lui Hristos, anume unul sfant si ortodox si altul nesfant si eretic (scuzati, eterodox). Dar doua trupuri diferite ar inseamna 2 Persoane diferite, in cazul de fata un trup al lui Hristos sfant la El in ceruri acolo si un trup al lui Hristos istoric care ar fi nesfant si care ar lua forma diferitelor „biserici”. Or, asta inseamna in mod mascat revigorarea de catre sinodalii BOR a vechii erezii a lui NESTORIE combatute la Sinodul al 3-lea ecumenic, cel din Efes din anul 431. Reamintesc faptul ca ereticul Nestorie vorbea despre Hristos ca despre 2 persoane diferite una inainte de intrupare care era Dumnezeu si ramne Dumnezeu acolo la El si alta dupa intrupare care e om fara a fi si Dumnezeu si propunea ca Sfanta Fecioara Maria, Maica Domnului sa fie numita Nascatoare de Hristos pe care-l vedea ca om si nu Nascatoare de Dumnezeu asa cum o vedem cu totii. Asadar Nestorie lovea puternic in taina divino-umanitatii Domnului nostru IIsus Hristos caci nu-l considera ca fiind Dumnezeu-Om ci numai om. Tot astfel sinodalii nostrii, acceptand denumirea de biserica eterodoxa adica de biserica nesfanta si eretica lovesc in insasi divino-umanitatea Bisericii celei Una si Sfinte ca Trup divino-uman si sfant al Domnului Hristos. Lovind in divino-umanitatea Bisericii celei Una prin accepatarea denumirii de biserica si pentru ceea ce nu e sfant adica eretic, se loveste astfel din nou in divino-umanitatea Domnului nostru exact asa cum a facut Nestorie. De aceea nu au vrut sa aminteasca ereticii din Creta Sinoadele Sfinte ecumenice de dinaintea lor. Pentru ca ar fi trebuit sa il recunoasca si pe cel din Efes din anul 431 si sa anatematizeze erezia pe care in calitate de lupi in piele de oaie aveau de gand sa o scoata de la naftalina si sa ne-o impuna sub alt ambalaj. Concluzia este simpla: CINE II POMENESTE PE ACESTI SINODALI care s-au autoexclus din Biserica cea Una la adunarea talhareasca din Creta CADE IN EREZIA LUI NESTORIE. Cumva ei au dreptate : NU AU FORMULAT DOGME NOI, CI S-AU INTORS LA EREZII VECHI.
      Tot logica ne spune ca numai cei din Biserica cea Una si Sfanta se pot numi crestini. Ceilalti nu se pot numi crestini caci nu se afla in Biserica cea Una. E treaba lor cum vor ei sa se denumeasca si in ce cladiri se reunesc ei, din punct de vedere dogmatic nu poti numi niste eterodocsi crestini, ci eretici iar locasele lor de cult nu se pot numi biserici. Cumva acest sinod talharesc a fost bun ca s-au despartit apele. Pana acum multi dintre faceam pogoramantul de a numi confesiunile romano-catolica si protestanta biserici, iar pe romano-catolici si pe protestanti crestini. De acum incolo stim sigur ca nu mai putem face asemenea greseli. Ei sunt doar confesiuni si mebmbrii acestor confesiuni eterodocsi, adica eretici. Biserica cea Una este numai Biserica Ortodoxa iar crestinii sunt numai credinciosii Bisericii ortodoxe care raman in Biserica cea Una. In clipa in care accepti si alte biserici in loc de Biserica cea Una si accepti sa-i denumesti pe eretici crestini te-ai autoexclus din Biserica cea Una.
      Acum sa discutam un pic si despre cuvantul dialog pe care ei il tot folosesc in orice imprejurare. Filozoful elvetian Ferdinand Gonseth a dat cea mai buna definitie a dialogului ca fiind:
      O dezbatere intre doua persoane cu o minima platforma de limbaj comuna si care sustinandu-si fiecare punctul propriu de vedere cu toata puterea argumentatiei de care dispune, ajung la un consens.
      Spune Gonseth ca minima platforma de limbaj comuna este absolut necesara pentru existenta dialogului, deoarece altfel dialogul s-ar desfiinta caci in cazul unei platforme total comune s-ar ajunge la un monolog in doi, iar in cazul platformelor de limbaj disjuncte s-ar ajunge la un dialog al surzilor. In concluzie, DIALOGUL INSEAMNA CA FIECARE DINTRE PARTICIPANTI SA DEA CEVA DE LA EL PANA SE AJUNGE LA O INTELEGERE!
      Acum se pune intrebarea cheie:
      Putem noi crestinii din Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica Ortodoxa lasa ceva de la noi ca sa primim ceva de la eterodocsii din confesiunile eretice? Putem da noi ceva din sfintenia Bisericii noastre si primi ceva din ereziile lor? Caci asta vor sinodalii nostri sa facem prin dialog. Ce dialog sa ducem noi cu ei? Singurul lucru pe care-l putem face este sa formam o comisie care sa le reaminteasca mereu ereziile lor si care sa-i indemne sa renunte la ele si sa revina inapoi in Biserica cea Una fara sa lase nimic din invatatura Bisericii celei Una vadita prin Scriptura, prin Apostoli si prin Sfintii ei Parinti. Aste este tot ce putem face.
      Asadar un crestin ortodox nu poate fi lucid si realist cand duce un dialog cu ereticii, ci numai atunci cand nu lasa nimic din invatatura Bisericii.
      Am ajuns in situatia de a fi numiti dezbinatori si tulburatori ai pacii si unitatii Bisericii daca in calitate de crestini ai Bisericii Celei Una si Sfinte credem ca romano-catolicii si protestantii sunt eretici?
      Poate fi numita oare atitudinea corecta de a le arata ereticilor fara niciun fel de rabat unde au gresit si cum sa revina in Biserica cea Una o atitudine de fanatism, aroganta sau agresivitate?
      Sunt convins ca cei de la Biroul Patriarhiei nu vor raspunde niciodata argumentat la ultimele doua intrebari. Ei nu stiu sa foloseasca decat epitete, adica judecati de valoare pe care orice critic competent de text arunca la gunoi.

      Apreciază

  6. Ioana said, on octombrie 12, 2016 at 9:03 pm

    Da! Alaturi de pisicuta mea tarcata, buna vanatoare. Cele mai frumoase amintiri din satul care se acoperea cu stele si cantec de greieri. 🙂

    Cat despre cosmonauti, e clar ca multe imagini si videoclipuri sunt falsuri, trucaje, pentru ca declaratiile nu coincid. Or fi ele stelele greu de prins cu camera foto sau video cum explica @Catalin Kirk la articolul precedent, dar ceva tehnica trebuie sa existe. Ceva e putred cu astronautii astia :))

    http://home.mira.net/~reynella/skywatch/ssky.htm

    Comparison of a section of a skymap showing the Southern Cross (Crux) and pointers, with the appearance of the night sky. The map and sky are for November 1 at 10.00 pm,

    2014 Flex Maslan kayakfari photographer kayak camping stars night Everglades landscape pano print art Florida Bay slough shark 360 whole sky milky way galaxy
    https://kayakfari.files.wordpress.com/2014/11/camping-everglades-kayakfari-stars-photography-night-29.jpg?w=627&h=634

    Apreciază

  7. amonmiss said, on octombrie 12, 2016 at 9:44 pm

    Am urmărit clipul cu atenţie…ceva nu e în ordine cu ,,filmarea” aceea facută de NASA.1. Satelitul se deplasează mult prea repede, deci la viteza pe care o are în filmare, ar trebui să înconjoare pămantul în cele 3 ore de filmare, în contextul în care, soarele rămane în aceeaşi poziţie….uimitor! 2. De la altitudinea aceea, deja pămantul se vede perfect rotund, prin comparaţie cu videoclipul prezentat de cititorul rr, filmare realizată tot la aproximativ aceeaşi altitudine (a se verifica prin comparaţie vizibilitatea la sol), unde nu apar rotunjimile pămantului, doar pe alocuri concavitate şi convexitate datorate aparatului de filmare. 3. Pămantul este prezentat ca fiind perfect rotund, adică fix altceva decat ceea ce se învaţă la şcoală, că pămantul ar fi turtit la poli, că nu e chiar sferic. 4. Apare de cateva ori aceeaşi gafă – o mană care tot mişcă nişte cabluri, cabluri care tind la stabilitate sub influenţa gravitaţiei :))) 4. Reflexia luminii de pe sol, pare nefirească, ci mai degrabă realizată pe calculator. Şi bineînţeles, fundalul sonor acoperă toate neajunsurile, ducandu-l pe om în lumea viselor.

    Apreciază

    • broflovsky said, on octombrie 13, 2016 at 2:12 pm

      1. Satelitul se deplaseaza normal, soarele nu e neaparat sa’si schimbe pozitia, depinde de unghiul de filmare. 2. Altitudinea unde e ISS is 400km, altitudinea unde e balonu e 33km, simti diferenta? Si chiar la 400km nu poti vedea pamantul in intregime, si deci nu se intelege daca e rotund perfect sau nu

      Apreciază

  8. amonmiss said, on octombrie 12, 2016 at 9:47 pm

    Apreciază

  9. Relu said, on octombrie 12, 2016 at 10:18 pm

    Rr,daca Pamantul este plat cum explici faptul ca din Romania nu vedem niciodata constelatii precum Crucea Sudului,Musca,Octantul,Centaurul (cu exceptia unei portiuni mici din partea sa nordica) si altele? Unde dispare soarele cand apune?

    Apreciază

    • amonmiss said, on octombrie 12, 2016 at 10:29 pm

      Relu, te rog, cand ai timp, urmăreşte filmuleţele din link-ul de mai sus, cred că acolo vei găsi răspunsul. Realizatorul filmuleţelor nu e ortodox, aşa că să nu ne aşteptam ca materialul lui să fie în totalitate aprobat de noi, dar merită vizionat, întrucat deschide mintea şi spre alte posibilităţi.

      Apreciază

    • tataia said, on octombrie 13, 2016 at 1:01 am

      S-a dezbatut subiectul. Soarele nu dispare…Apusul se explica prin faptul ca in momentul in care se indeparteaza de locul respectiv legile perspectivei fac in asa fel incit sa ni se para ca se apropie tot mai mult de linia orizontului si in cele din urma sa se contopeasca cu ea exact in acelasi fel in care sinele de tren par sa se uneasca la infinit.

      De ce din Romania nu se vad constelatii vizibile din emisfera sudica? Din acelasi motiv….Mai greu de explicat ar fi de ce bolta cereasca pare a se roti in sens invers in emisfera sudica fata de rotatia din emisfera nordica….dar se pare ca si pentru asta au gasit un FEL de explicatie activistii pamintului plat. Momentan nu am inteles-o pe de-a-ntregul nici eu asa ca nu v-o pot explica aici. Eventual va pot dal linkurile la clipuri…desi prefer sa o „rumeg” mai intii eu….

      Apreciază

      • Gabriel M. said, on octombrie 13, 2016 at 1:09 pm

        De ce la cativa metri de ecuator in emisfera sudica apa curge intr-un sens,
        iar la cativa metri de ecuator in emisfera nordica apa curge in celalalt sens ,
        iar pe linia ecuatorului apa curge fara a se roti.

        Linia ecuatorului ar putea sa ne dea multe raspunsuri pe tema asta.

        Apreciat de 1 persoană

      • Cristian said, on octombrie 13, 2016 at 7:56 pm

        Simpatic filmuletul cu „efectul coriolis” doar ca se vede destul de clar cum apa se roteste ASA CUM A FOST TURNATA!! 🙂 Pe ecuator probabil fusese turnata de mai multe minute si apucase sa se linisteasca… iar in „emisfere” de fapt a curs dupa cum a fost turnata in vas, adica la turnare a capatat o rotatie… (nu intamplatoare)

        Hai sa nu mai credem orice dovezi!… Ajungem sa ne uitam la filmulete ca la iluzionistii care scot porumbei din joben! 🙂

        Apreciază

  10. George_Moinesti said, on octombrie 12, 2016 at 11:17 pm

    Parerea mea este ca nu exista nicio GALAXIE Calea Lactee. Este o asezare divina a luminatorilor. Toate clipurile Nasa sunt fake-uri. Artificii nereusite in programe de editare 3D pentru oamenii care isi pun creierul la contributie cu privire la acest aspect.

    Apreciază

  11. ioan said, on octombrie 12, 2016 at 11:46 pm

    si cu navele care au dat inconjurul pamantului cum ramane? personal , combinat cu zboruri am facut ocolul pamantului…. oare in istorie nu s-ar fi gasit nici un intelep/ sfantt inainte-vazator sa ne spuna realitatea? mi se pare suspect ca se depune atata efort ca sa se compromita chiar idei cum ca pamantul nu e rotund….. Luna cum de se misca atat de bine pe traiectorii calculate pt mii de ani de acum, ca si cum se invirte in jurul pamantulu?i…. lupta de a distruge orice certitudine , orice lucru pe care de mii de ani oamenii il stiu ne trimite intr-un matrix al mintii…oare e bine sa distrugem certitudinile? nici muntele nu e munte e doar o reflexie a luminii in anumite conditii…ce ziceti? totul e plat , luat la nivel microscopic ….

    Apreciază

    • tataia said, on octombrie 13, 2016 at 4:54 pm

      Daca o nava face inconjurul pamintului inseamna cumva ca pamintul e o sfera? AI idee ce vorbesti? Eu pot sa dau un ocol casei? Ajung tot in locul de unde am plecat? Inseamna ca, virgula casa sau terenul pe care se afla aceasta este de forma sferica? La intrebari stupide raspunsuri stupide….faptul ca poti ocoli pamintul (cum a facut Magellan) sau in ziua de azi cu avionul nu dovedeste in nici un fel ca e rotund….

      Mai bine te-ai intreba de ce toate inconcujururile pamintului s-au facut intotdeauna pe directia Est-Vest si niciodata pe directia Nord-Sud. Un raspuns posibil ar fi acela ca nu se poate pe nord sud…

      Apreciază

  12. Cosmin said, on octombrie 12, 2016 at 11:58 pm

    Nu sunt expert in optica, dar cred ca vizibilitatea sau nonvizibilitatea stelelor fotografiate sau filmate din spatiu, depinde foarte mult de focalizarea aparatului cu care s-a executat fotografia sau filmarea. Mai exact, daca doresti sa obtii o imagine foarte clara a Lunii sau a Pamantului, stelele din fundal nu vor fi vizibile sau daca vor fi, se vor vedea foarte foarte slab si incetosat.

    Referitor la acest aspect, cred ca ne poate lamuri cineva care e expert in imagine, respectiv fotografie, arta fotografica…

    Apreciază

    • saccsiv said, on octombrie 13, 2016 at 8:56 am

      Cosmin

      La acest clip ce-au focalizat?

      Apreciază

      • Cosmin said, on octombrie 16, 2016 at 2:42 pm

        Nu stiu daca ma exprim corect, dar in filmarea de mai sus s-a folosit un procesor de imagine foarte sensibil la spectrul infrarosu sau la o anumita gama luminoasa, deoarece e o filmare realizata pe partea innoptata a pamantului.

        Apreciază

  13. Anca Maria said, on octombrie 13, 2016 at 12:40 am

    In documentarul „Sf. Otroc Veaceslav” subtitrat in limba romana, acesta spune lumii prin mama sa: „Pamantul nu este o sfera ! Pamantul e rotund doar la margini … Pamantul sta pe 3 STALPI ca de gheata … Pamantul poate fi vazut cum arata cu adevarat, numai apropiindu-ne de Soare … formula PI este gresita …” si multe alte adevaruri spune acest Profet si Mare Sfant al Sf.Treimi. In Sf. Psaltire sta scris : „Eu am intarit stalpii lui …”. Adevarul, Iisus Hristos ne-a spus tot ceea ce noi puteam duce, puteam pricepe, tot ceea ce ne foloseste. Scoala ne minte, universitatile, la fel, cei care conduc (?!) lumea slujesc satanei. Cine are urechi de auzit … sa auda, cine are ochi, sa vada …

    Apreciază

    • safimvigilenti said, on octombrie 13, 2016 at 10:56 am

      luna se vede rotunda sau plata ??? cu un binoclu bun vedem mai toate planetele, sunt rotunde sau plate ???
      sau toate sunt rotunde, doar Pamantul e altfel ?

      Apreciază

      • tataia said, on octombrie 13, 2016 at 1:37 pm

        Care planete? Tu cu un telescop vezi STELE, aia vezi, nu planete….si cele mai multe stele vazute cu un telescop de astronom nici macar nu par solide ci mai degraba gazoase, un gaz luminofor….ce legatura au STELELE cu PAMINTUL? Dumnezeu a creat Pamintul si cerul, apoi soarele, luna si stelele…sau credem mai repede in „stiinta” numita astronomie decit in cuvintul scris al Sfintei Scripturi?

        Apreciază

  14. tataia said, on octombrie 13, 2016 at 12:55 am

    Hm..vad ca a mai adus cineva in discutie aici faza cu pamintul plat…:) . Am dezbatut-o si eu cu ceva vreme in urma. Nu avem noi cum sa stim precis care e forma exacta a pamintului dar cel putin dovezile empirice ne arata ca intr-adevar soarele este aproape de pamint. La cel mult citeva mii de Km. Se vede divergenta razelor solare cu ochiul liber. Si nu e din cauza perspectivei asa cum trimbiteaza sus si tare cei care inca mai cred in varianta oficiala.

    De ce nu se vad stelele din spatiu? Un raspuns foarte simplu ar fi acela cum ca de fapt nu a fost nimeni in spatiu. Iar imaginile alea „live” de la nasa in care arata cum se vede pamintul din spatiu nu sint decit o animatie CGI nenoricita. Asta se poate observa din mai multe amanunte. Cum ar fi faptul ca acea animatie nu respecta legile perspectivei. Cum ar fi fpatul ca norii sint nemiscati. s.a.m.d.

    Exista oare Calea Lactee? Sincer sa fiu acum ma indoiesc de absolut tot ceea ce ne spun astronomii. Eu stiu ca atunci cind ma uit pe cer vad stele. Si nu sint miliarde si miliarde….cu ochiul liber se vad exact 3.000. Le-au numarat destui inaintea mea. Printre ele stim carul mare, carul mic….din emisfera sudica se vad alte constelatii decit din emisfera nordica. Asta ar fi o dovada in sprijinul pamintului de forma sferica..Dar pe de alta parte eu personal nu am fost niciodata in emisfera sudica pentru a confirma ca de acolo se vad alte constelatii.

    Cica acceleratia Coriolis nu ar fi data de rotatia pamintului ci de rotatia universului in jurul pamintului. Cu atit mai mult cu cit pendulul Coriolis are o miscare de precesie in emisfera sudica in sens invers fata de cea din emisfera nordica. De altfel si virtejul de apa care se formeaza cind scoti dopul de la cada are intotdeauna un singur sens (acelasi) in emisfera nordica, in schimb in emisfera sudica se formeaza in sens invers….

    Apreciază

  15. isa said, on octombrie 13, 2016 at 10:34 am

    In copilarie imi amintesc ca vedeam cerul plin de stele, cand era senin, indiferent de anotimp, pe atunci nu erau localitatile atat de luminate ca acum.
    Da, se vad stelele, chiar si calea lactee in România, de obicei in zonele muntoase, cand este senin si unde nu exista surse de lumina in apropiere (Poiana Marului – Caras-Severin, Valea Ariesului – Apuseni, Valea Doftanei – Prahova). Din orase, unde exista multe surse de lumina noaptea si poluare, nu se prea vad. Din cate am inteles de la cineva care obisnuieste sa faca si calatorii in locuri indepartate, in largul marilor si oceanelor, departe de uscat si de poluare, privelistea cerului instelat este de-a dreptul uimitoare.
    Si da, cred ca stelele exista, daca nu se vorbeste in detaliu despre ele in Sfanta Scriptura, din ce sunt facute sau alte chestiuni mai tehnice poate fi din cauza ca nu toate ne sunt de folos … Din descoperirile stiintifice, trebuie pastrat doar ce e bun si de folos.
    Referinte despre stele:
    Facerea
    Cap. 1
    16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
    Cap. 15
    5. Apoi l-a scos afară şi i-a zis: „Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!” Şi a adăugat: „Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!”
    Cap. 22
    17. De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile duşmanilor săi;
    Cap. 26
    4. Voi înmulţi pe urmaşii tăi ca stelele cerului şi voi da urmaşilor tăi toate ţinuturile acestea; şi se vor binecuvânta întru urmaşii tăi toate popoarele pământului,
    Cap. 37
    9. Şi a mai visat el alt vis şi l-a spus tatălui său şi fraţilor săi, zicând: „Iată am mai visat alt vis: soarele şi luna şi unsprezece stele mi se închinau mie”.
    ….
    Evanghelia dupa Matei, Capitolul 2:
    1. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând:
    2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.

    Daca pana aici lucrurile sunt clare, despre imaginile si filmele prezentate NASA putem avea dubii.
    Iar acum imi vine in minte un alt gand: in concentrarile urbane, din cauza luminii pe timp de noapte, nu mai vedem stelele. Nu cumva acest lucru este planuit in mod special, tocmai ca sa nu le mai vedem?
    Cand ma uit la cer si il vad negru sau doar cate o licarire slaba ici-colo, am sentimentul ca ceva nu e cum trebuie.
    Pentru ca atunci cand iti ridici ochii catre cer si vezi puzderia de stele si stii cat de complex si vast este universul, nu poti sa nu te pleci in fata maretiei lui Dumnezeu, care le-a facut pe toate.

    Apreciază

    • saccsiv said, on octombrie 13, 2016 at 11:33 am

      isa

      Dar poate nu e nici atat de complex si nici atat de vast.

      Apreciază

      • isa said, on octombrie 13, 2016 at 12:38 pm

        Am zis asa gandindu-ma la intrebarea ”Poti tu numara stelele cerului?”

        Apreciază

    • tataia said, on octombrie 14, 2016 at 11:28 am

      Faptul ca in marile aglomerari urbane nu prea se mai vad stelele e doar partial din cauza iluminatului artificial…Cred ca principala cauza ramine chemtrails…

      Apreciază

  16. Un papistas said, on octombrie 13, 2016 at 12:40 pm

    Draga Saccsiv, iti zicsi parerea mea. O sa zici ca fiind eu catolic, sunt implicat in cine stie ce conspiratii (si de altfel de ce citesc aici, nu?), dar hai totusi sa incerc! 🙂 Sau considera ca iti zic tot ce zic in calitate de fotograf (chiar sunt pasionat), de om de stiinta (am studii superioare si lucrez intr-un domeniu cu tehnologie cat de cat de varf), de om cu oarecare experienta in procesarea semnalelor (am facut lucrarea de licenta pe prelucrare de semnale, a fost cel mult semi-copy/paste, daca intelegi ce vreau sa zic. Adica nu am inventat concepte noi, am citit si preluat concepte existente, dar am inteles si aprofundat tot ce am prezentat acolo, am re-prelucrat informatiile, nu am luat text existent si sa-l dau mai departe ca atare). In fine…

    Stii ca lumina de la stele este de milioane de ori mai slaba decat lumina lunii? Stii ca aparatele foto, chiar si cele mai moderne (sa zicem dSLR-urile de mii de lei, care sunt foarte performante din acest punct de vedere) pot capta scene cu o dinamica mult mai mica decat percepe ochiul uman? Ce inseamna asta – daca eu vad intr-o scena – pe pamant, in oras sa zicem – zone cu lumini puternice si zone in umbra, si fac o fotografie, fie voi avea partile luminoase complet albe („arse” se numesc), fie voi avea zonele intunecate foarte negre. Era o zicala intre fotografii profesionisti – trebuie sa te uiti la scena cu ochii mijiti. Ce vezi asa, asta va iesi si in fotografie. Este aproape imposibil sa le ai pe ambele… In ultima vreme se lucreaza intens la tehnologii care pot sa imbine una sau mai multe fotografii, realizate cu setari de expunere diferite, iar prin procesarea lor sa se creeze o fotografie ce are detalii atat in lumini cat si in umbre. HDR se numeste treaba asta…

    Eu zic ca daca filmezi Pamantul de sus, sau luna, nu ai cum sa vezi si stelele. Exact din cauza pe care am scris-o mai sus. Daca setezi camera aceea ca sa iasa stelele, Pamantul ar fi complet „ars” – pata alba adica. Cum din pacate nu pot calatori in spatiu, si nici tu – sau voi – la fel, nu vad sanse, proba practica nu o putem face. Dar gandeste-te doar un pic la treburile astea, ia un aparat si fa niste poze (din alea in mod manual zic). O noua gama de probleme tehnice vezi atunci si iti dai seama ca dinamica unui senzor (sau film foto) poate sa dea astfel de anomalii. De aici cred ca o sa poti sa tragi concluzia ca pur si simplu nu poti trage o concluzie dintr-o filmare! (nu am zis nimic despre adevarul sau non-adevarul faptului ca nu se vad stelele din cosmos. Personal sunt convins ca se vad si voi dezbateti de fapt o falsa problema, dar na, nu vreau si nu pot sa argumentez asta. Doar sa iti dau un argument ca sa judeci tu mai obiectiv asa-zisele probe, sper ca m-am facut inteles).

    Apreciază

    • saccsiv said, on octombrie 13, 2016 at 1:34 pm

      Un papistas

      N-ai inteles articolul. Daca era doar primul clip sau toate celelalte aidoma, mergea si ipoteza ta de luat in calcul.

      Apreciază

      • Un papistas said, on octombrie 13, 2016 at 2:29 pm

        Nu stiu daca ai observat, dar in primul clip pamantul este filmat ziua. Adica luminat de soare.
        In celelalte filmulete, pamantul nu este iluminat de soare, pentru ca se vede lumina artificiala. In timpul zilei nu ar fi nici o sansa sa se vada iluminatul oraselor. Cum ziceam si in primul comentariu, exista diferente de ordin de marime de milioane (sau chiar mai mult, nu stiu cifre exacte, dar daca este, pot sa incerc sa estimez).
        Diferenta de iluminare aparente in filmari nu exista, dar asta se poate face exact din setarile camerelor – si probabil din editare video, dar nu ma refer ca adauga stelele din fundal, ci doar ca normalizeaza cumva luminozitatea ca sa nu se vada o imagine foarte intunecata.

        Asta observa omul de stiinta din mine 🙂

        Oricum problema e foarte interesanta si un pic infricosatoare, dar tot cred ca e o falsa problema.
        Acum, daca gasesti imagini cu: 1 – pamantul ziua si cu stele, sau 2 – cu pamantul noaptea si fara stele, spune si ma uit, alea zic eu ca ar fi o anomalie. Ma uit si imi dau cu parerea (sau zic ca nu stiu, ca nu mi-e rusine sa recunoc, atunci cand este cazul!)

        Apreciază

      • Un papistas said, on octombrie 13, 2016 at 2:37 pm

        Si vreau sa mai aduc cateva completari – cu scuzele de rigoare, nu am timp / rabdare, mai ales acum, sa ma uit la filmul cu Dumitru Prunariu, chiar daca sunt convins ca ar merita! M-am uitat fugitiv pe restul si concluzia mea este ca cea mai probabila explicatie este exact aceea cu timpul de expunere, si ca aici pe blog se compara mere cu pere, adica filmari in conditii de intuneric cu filmari in conditii de lumina diurna, doar ca nu se vede din filmari acest lucru si atunci cumva te pot induce in eroare (adica repet, pamantul, in afara de lumina asezarilor omenesti, arata cam la fel… doar ca la una din ele lumina e de milioane de ori mai slaba si se face din aparate / expunere sa se vada totusi ceva).

        Iar a doua precizare este ca mai am o pasiune – astronomia. Imi place sa privesc stelele ca pe creatia Domnului, imaginile sunt cu adevarat superbe. Doar ca aceasta pasiune nu este fructificata deocamdata decat in foarte mica masura (din lipsa de timp / bani / cer senin in Romania).

        Apreciază

      • saccsiv said, on octombrie 13, 2016 at 3:04 pm

        Un papistas

        Defineste conceptul de noapte in spatiu, te rog. Aici, la minutul 2:26, e zi?

        La minutul 3:09 rasare si soarele …

        Apreciază

      • Un papistas said, on octombrie 13, 2016 at 5:21 pm

        Poate m-as hazarda sa spun ca e noapte, pentru ca fix la sfarsitul secventei respective, cand se rotesc panourile solare, brusc se lumineaza o fasie din pamant (in partea stanga, unde se vede atmosfera). Ma gandesc ca atunci este rasaritul, din care noi vedem doar un pic de tot. Dar nici nu as pute baga mana in foc, nu ma pricep intr-atata.
        Dar exact unde spui ca rasare soarele (de la 3:09), vezi ca toata zona devine alb saturat? Daca vrei sa filmezi rasaritul in asa fel incat soarele sa fie un disc bine delimitat, trebuie scazuta expunerea. Scazi, scazi, pui si filtru solar probabil si evident, dispar stelele… Cel putin asta e parerea mea… (si e in acord cu ce stiu din fotografie, nu am glumit, fa rost de un aparat cu mod manual si o sa vezi aceste aspecte).
        Deci, o filmare cu soare (sau pamantul in timpul zilei) si cu stelele se poate? Una netrucata, desigur… Acolo putem analiza, pana atunci… raman la parerea mea.

        Apreciază

      • mircea.v said, on octombrie 13, 2016 at 7:18 pm

        @un papaistas,

        observa foto cu „pale blue dot”. Poze luate din afara sist solar (sau marginea sist solar), cica de la 6 miliarde km, si pamantul apare ca fiind 0,12 pixeli. E interesanta si raza aia in care se afla fix la mijloc.

        Toata teoria prezentata de tine, cred ca pica in acest caz, ca pe poza nu se vad stele deloc. In acest caz, luminozitaea pamantului este comparabila cu a unei stele aflate mult mai departe, asta, dupa mintea mea.

        Eu am mai intrebat dar nu mi-a raspuns nimeni la acel moment. Ce e cu raza asta? E fenomen optic, sau o fi dedicatia speciala a soarelui/Dumnezeu pt noi?
        Ce ni se spune de catre stiintifici despre soare e una, realitatea pare a fi alta. Ma gandesc si la cometa Lovejoy. Banuiesc ca stii povestea. A intrat in soare (nu prin centru), toti stiintificii gata, se topeste/explodeaza, se dezintegreaza, si ea a iesit bine merci pe partea cealalta. Pe acolo trebuiau sa fie T f mari conf stiinitificilor.

        Ce e iarasi ciudat, asta cu „pale blue dot” este singura poza prezentata ca fiind facuta de voyager cu pamantul de la mare distanta. E f ciudat. pai facem nene la poze… Sau or fi facut, da nu a iesit cum ar fi vrut ei… Inca o data, se fac mii de poze cu tot felul de galaxii, roiuri de stele si galaxii, si nu facem si noi 10 poze cu casuta noastra Pamant… Vorbesc de Voayager sau altele asemena acestei sonde.

        Poate ma lamuresti tu cum e cu „pale blue dot” si stelele, si cu acea raza.

        Apreciază

      • Un papistas said, on octombrie 14, 2016 at 10:39 am

        Mircea V., cu stelele si pale blue dot nu am cum sa te lamuresc, pentru ca nu stiu nici eu. Mi-am zis parerea si asta este, dar o sa mai cercetez.

        Despre cometa am auzit si nu am o parere pentru ca a fost doar fugitiv, nu am aprofundat.

        Ce e clar este ca lumea asta omul nu o poate pricepe! Cand ti se pare ca ai inteles tot, se dovedeste ca de fapt nu. Si asta de secole de-a randul!

        Insa despre razele alea care cad fix in jos am o parere! Hai sa gandim un pic logic – cu avionul presupun ca zboara si ortodocsii, si conservatorii de orice grad (cum ar fi cei cu pamant plat, cei cu geocentrismul etc.)
        O sa dau aici doua argumente, care se completeaza: primul este ca odata urcat deasupra plafonului de nori, soarele se vede tot sus, ca de pe pamant. Nu cred ca cineva a vazut soarele ca fiind sub el (nu vorbesc cand e la orizont desigur, cand e tot la distanta de fapt).

        Iar al doilea argument ca soarele nu e chiar deasupra norilor este foarte simplu: pai daca tu vezi raza fix in jos, sa zicem din Bucuresti, pai saracii din Constanta ar trebui sa nu mai vada soarele deloc, ca doar nu vad nici norii aceia. Dar soarele, ca pozitie pe cer, este in acelasi loc (ma refer la pozitie unghiulara fata de poli / perpendiculare pe pamant etc)! Sunt doar diferente insignifiante… Cum ziceam, acelasi soare, alti nori. Trage te rog de aici concluzia, sau si mai bine, deseneaza-ti pe hartie treaba asta si pe urma trage concluzia. Daca nu reusesti nici asa, nu te supara dar nu avem cum sa discutam, nu avem limbaj comun.

        Iar ca sa si explic de ce se vad asa razele, aminteste-ti – daca ai facut vreodata la scoala – de principiul lui Huygens.

        Si ca sa nu par increzut – la faza cu stelele care nu se vad zic sincer – nu stiu! 🙂

        Apreciază

      • Un papistas said, on octombrie 14, 2016 at 10:49 am

        Mircea V, uite ca am gasit pe Wikipedia despre „pale blue dot”.
        Din punct de vedere fotografic este extrem de clar totul! Dar daca nu stii fotografie nu o sa-ti zica nimic.
        Deci – timpul de expunere a fost foarte scurt (zice acolo). Sub o secunda. Nu ies stele la asa timpi de expunere, fotografiile cele frumoase cu Calea Lactee, facute de pe pamant, sunt cu timpi de zeci de secunde minim, dar de preferat minute, ore. Atunci fie ies acele cercuri rezultate din miscarea aparenta a stelelor, fie se folosesc monturi ecuatoriale care se rotesc in asa fel incat sa compenseze miscarea (adica sta aparatul fixat pe aceleasi stele / planete).

        Deci exact cum am zis eu se explica si pale blue dot. Na!

        Despre cometa chiar nu pot zice nimic, depaseste clar zona mea de competenta.

        Apreciază

      • Un papistas said, on octombrie 14, 2016 at 10:52 am

        Tot pentru Mircea si Saccsiv – mi-ar placea, nu stiu daca reusesc, sa realizez fotografii cu camera mea (un Nikon nivel de baza), in diferite conditii de lumina, cum ar fi noaptea, ziua, la luna, la stele, folosind aceleasi setari (sensibilitate / timp de expunere / deschiderea diafragmei).
        Daca vreodata o sa concretizez, va trimit rezultatele. Pana atunci din partea mea hai sa lasam asa, eu cred ca am dreptate si voi va inselati, voi credeti diferit, dar libertatea credintei e garantata prin constitutie! Deci, e in regula?

        Apreciază

      • saccsiv said, on octombrie 14, 2016 at 11:14 am

        Un papistas

        Nu-i in regula. E neinteresanta Constitutia in materie de Mantuire. Iar tu esti eretic si ereticii ajung in iad.

        Referitor la stele, ai dat o explicatie la primul clip. Ti-am demonstrat cu un al doilea clip ca ele se vad, ba mai apare si un soare orbitor si tot se vad. Deci explicatia ta nu sta in picioare sau unul din clipuri este desen animat. Dar tu nu si nu …

        Apreciază

      • tataia said, on octombrie 14, 2016 at 2:51 pm

        @ un papistas…Sa fi vazut cineva soarele sub el? Dar exista avion care poate urca la altitudinea de 3000-5000 Km unde se presupune ca este soarele? NU stiam sa existe. Apoi daca la Bucuresti razele solare cad perpendicular in Constanta abia vor mai vedea soarele? Nici pe departe..distanta intre Bucuresti si C-ta este de 250 Km….pina la soare ar putea fi in jur de 3000-5000 Km…deci razele vor cadea sub unghiuri apropiate….Dar daca compari Intre Bucuresti si intre Madrid…da vei vedea diferenta vizibila. De aia se formeaza fusele orare….

        Apreciază

      • mircea.v said, on octombrie 14, 2016 at 4:08 pm

        Un papistas,

        la raze nu era vorba ca sant de sus in jos, ca doar nu sant tampit :).
        Puteau fi de jos in sus, de la stg la dr si invers, intrebarea era ca de ce sant acele raze? Si cum pamantul este fix in mijlocul celei mai vizibile?

        Ref la explicatia cu blue dot, cheia este luminozitatea. Tu imi spui de poze facute de pe pamant cu timpi de expunere mari, ceea ce nu se potriveste deloc cu noile conditii – Voyager, si cu ce afirm eu. E vorba de comparatia luminozitate pamant in conditiile alea si luminozitate stele. Unu bun la fizica si care se pricepe la optica, si are timp, ar putea calcula fluxul luminos al soarelui catre pamant, iluminarea pamantului, rezulta cat de luminos e pamantul de la distanta 6 de miliarde km, apoi se iau din catoaloage diverse stele si se vede distanta, luminozitatea…. se fac niste corelari pe acolo, si apoi vedem daca la timpul ala de expunere nu ar trebui sa apara in poza si stelele.
        E o pr simpla pt pasionatii de astronomie si foto.

        Eu zic ca asta ar rezolva pr.

        In caz ca nu mai raspunzi, ai grija la Filioque!
        Zi de zi, ora de ora tu si toti catolicii in frunte cu papa, il faceti mincinos pe Iisus Hristos, zicand ca voi aveti dreptate. Nebunie.
        Gandeste simplu!

        Apreciază

      • Ioana said, on octombrie 14, 2016 at 11:24 pm

        http://www.familiaortodoxa.ro/2010/05/03/episcopul-pavel-ballester-convolier-al-nazianzului/ familia ortodoxa e o revista ecumenista cu multe viclenii si serpeasca, dar poate aceasta convertire va va da de gandit….

        PENTRU CE AM PĂRĂSIT PAPISMUL
        Episcopul Pavel (Ballester-Convolier) al Nazianzului

        Material apărut în Familia Ortodoxă nr. 15
        Anul acesta se împlinesc 26 de ani de la moartea mucenicească a episcopului Pavel de Ballester-Convolier (1927-1984). Întru pomenirea sa, readucem la lumină această mărturie, în care ne explică cum şi de ce a trecut de la romano-catolicism la Ortodoxie, scris pe vremea când era încă ierodiacon. Acest articol a fost publicat în două numere ale revistei „Kivotós” (din iulie 1953, pag. 285-291 şi decembrie 1953, pag. 483-485). Fostul monah franciscan venit la Ortodoxie (la obârşie, un nobil catalan din Barcelona) a studiat în Grecia, la Atena şi Halki. Acolo a fost hirotonit ierodiacon în 1953 şi ieromonah în 1954. Prima sa slujire preoţească a fost în Constantinopol (1954-1959), apoi în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti a Americii (1959-1984). În 1970 a fost hirotonit episcop al Nazianzului, în New York, cu scaunul în Mexic. Lucrarea sa de cleric, profesor universitar şi autor prolific a fost strălucită şi remarcabilă, punându-i-se din păcate capăt prin moartea sa prematură. A fost ucis la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii slujită în capitala Mexicului în anul 1984, de un fanatic romano-catolic. La înmormântarea sa a mers şi Arhiepiscopul Iacov al Americii, care cunoştea lucrarea misionară a energicului episcop. În 2006, osemintele acestui nou-mucenic al Ortodoxiei au fost strămutate din porunca Patriarhiei Ecumenice într-un monument aparte, în curtea catedralei mitropolitane din Ciudad de México. (F.O.)

        O DILEMĂ ÎNFRICOŞĂTOARE
        Întoarcerea mea la Ortodoxie a început într-o zi când făceam ordine în cataloagele din biblioteca mănăstirii de care aparţineam. Această mănăstire este a ordinului Franciscanilor şi se află în patria mea, Spania.
        Pe când aranjam diferite documente vechi referitoare la Inchiziţie, mi-a căzut în maini un manuscris cu adevărat şocant, ce data din anul 1647. În acest manuscris se spunea despre o decizie a Inchiziţiei care anatematiza ca eretic pe orice creştin ce cuteza să creadă, să accepte şi să transmită altora faptul că Apostolul Pavel avea drept suport al propovăduirii sale autoritatea apostolică.
        Era vorba de o descoperire de-a dreptul cutremurătoare, pe care mintea mea n-o putea cuprinde. M-am gandit pe moment, ca să-mi liniştesc sufletul, că poate este vorba de vreo greşeală de tipar sau de vreo plastografie – lucru de altminteri obişnuit în Biserica Apuseană din acea perioadă, căci despre ea era vorba în acel manuscris. Dar tulburarea şi surprinderea mea a devenit şi mai mare când am cercetat şi am constatat că acea hotărâre a Inchiziţiei la care făcea referire acel text a existat în realitate, era autentică!
        Într-adevăr, deja în două cazuri anterioare, adică la 1327 şi respectiv la 1351, Papii Ioan al XXII-lea şi Clement al VI-lea condamnaseră succesiv şi anatematizaseră pe oricine ar fi îndrăznit să tăgăduiască că Apostolul Pavel, pe toată durata lucrării sale apostoleşti, ar fi fost subordonat în totalitate autorităţii monarhico-bisericeşti a primului Papă şi Împărat al Bisericii – adică Apostolului Petru. Mai apoi, în 1907 şi 1920, Pius al XX-lea şi Benedict al XIV-lea au respectat aceleaşi anateme şi aceleaşi condamnări. În consecinţă, se exclude orice posibilitate de inadvertenţă sau plastografie. Şi astfel am întâmpinat îndată probleme de conştiinţă! Personal mi-era cu neputinţă să accept că Apostolul Pavel îşi desfăşura lucrarea apostolică sub vreo oarecare comandă sau ordin al Apostolului Petru.
        Independenţa lucrării sale apostolice printre neamuri, faţă de ceea ce caracteriza apostolia lui Petru între cei tăiaţi-imprejur, era pentru mine un fapt de nezdruncinat, propovăduit cu glas mare de către Sfânta Scriptură[1].
        Lucrurile erau foarte clare pentru mine, de vreme ce lucrările exegetice ale Sfinţilor Părinţi cu privire la acest subiect, nu lasă loc nici celei mai mici îndoieli. „Pavel” – scrie sfinţitul Gură-de-Aur – „propovăduieşte egalitatea lui cu ceilalţi apostoli şi se poate compara nu doar cu ceilalţi apostoli, ci şi cu primul dintre ei, ca să dovedească că fiecare din ei are aceeaşi autoritate”. Cu adevărat, toţi Sfinţii Părinţi acceptă într-un glas că „toţi ceilalţi apostoli erau la fel cum era şi Petru, adică erau înzestraţi cu aceeaşi autoritate şi cinste”. Era cu neputinţă pentru oricine din ei să exercite vreo stăpanire mai presus de ceilalţi pe temeiul că titlul apostolic ce-l avea era „cea mai mare autoritate, vârful tuturor supremaţiilor”. „Toţi erau păstori, în timp ce turma era una. Iar această turmă era păstorită de apostoli cu împreună-înţelegerea unanimă a tuturor”.
        Chestiunea era deci foarte limpede. Şi, totuşi, învăţătura romano-catolică era în acest punct contrară evidenţei. Astfel, pentru prima oară în viaţa mea, am intrat într-o dilemă infricoşătoare. Ce să fi ales? Pe de-o parte se aflau Sfânta Evanghelie şi Sfânta Tradiţie, pe de altă parte învăţătura Bisericii mele. Potrivit teologiei catolice, este de neapărată trebuinţă pentru mântuire să credem că Biserica e o monarhie nepătată, al cărei conducător şi monarh este Papa. Astfel, Conciliul Vatican I, expunând pe scurt toate condamnările anterioare, a declarat oficial: „Dacă cineva zice… că Petru (considerat a fi primul Papă) n-a fost rânduit de Hristos ca mai-mare al apostolilor şi cap văzut al Bisericii… să fie anatema”!
        CONFESORUL MEU
        În această frământare sufletească, m-am îndreptat către confesorul meu şi i-am expus cu naivitate problema în cauză. Era unul din cei mai renumiţi preoţi ai mănăstirii noastre. M-a ascultat cu mâhnire, dându-şi seama că era vorba de o problemă dificilă. După ce se gândi câteva clipe, căutând zadarnic o soluţie satisfăcătoare, mi-a spus în cele din urmă nişte lucruri pe care, mărturisesc, nu mă aşteptam să le aud:
        – Scriptura şi Sfinţii Părinţi ţi-au făcut rău, fiule! Pune-le pe ambele deoparte şi limitează-te să urmezi cu fidelitate învăţăturile infailibile ale Bisericii noastre, şi nu te mai lăsa pradă unor astfel de gânduri. Nu da prilej să ţi se zdruncine credinţa în Dumnezeu şi în Biserică de orice ar putea pricinui aşa ceva dintre făpturile lui Dumnezeu!
        Acest răspuns, dat cu multă naturaleţe, a făcut ca nedumerirea mea să ia proporţii. Întotdeauna eram de acord că Cuvântul lui Dumnezeu este singurul lucru ce nu poate fi desfiinţat. Fără ca să mi se dea răgazul de a face vreo obiecţie, confesorul meu a adăugat:
        – În schimb, am să-ţi dau un catalog cu operele a diverşi scriitori în care credinţa ta se va întări şi odihni, căci în ele vei afla învăţătura Bisericii noastre fără vreo pată sau zbarcitură.
        Şi, întrebându-mă dacă aveam altceva care să prezinte „mai mult interes”, a pus capăt discuţiei noastre.
        Câteva zile mai târziu, confesorul meu plecă din mănăstire pentru a ţine nişte predici pe la diferite biserici de-ale Ordinului nostru. Mi-a lăsat lista cu scriitorii respectivi, recomandându-mi să-i citesc. Şi m-a rugat să-i fac cunoscute progresele mele pe parcursul acestei lecturi, prin scrisori pe care i le-aş fi trimis. Deşi vorbele lui nu mă convinseră nicidecum, am adunat acele cărţi şi m-am pus pe citit cu toată imparţialitatea şi atenţia posibilă. Cele mai multe dintre cărţi erau texte teologice şi rezumate ale hotărarilor Papilor, precum şi ale „sinoadelor ecumenice” papiste[2].
        M-am afundat în studiu cu o căutare sinceră, având ca singură călăuză Sfânta Scriptură, care era „făclie picioarelor mele şi lumină cărărilor mele”. Pe cât înaintam în citirea acelor cărţi, înţelegeam din ce în ce mai bine că până atunci nu ştiam prea multe despre natura Bisericii mele. De abia fiind convertit la creştinism şi botezat imediat ce-mi terminasem studiile din învăţământul general, am urmat apoi cursuri de filosofie; în perioada în care se întamplau toate acestea, mă aflam de abia la începutul studiilor teologice. Era vorba de o ştiinţă cu desăvârşire nouă pentru mine. Până atunci, creştinismul şi Biserica Romano-Catolică erau în viziunea mea un amalgam, ceva absolut nedefinit. În viaţa mea monahală mă preocupa doar aspectul lor suprafiresc; încă nu mi se dăduse prilejul să examinez mai în profunzime temeiurile şi perceptele fundamentului organic al Bisericii mele.
        ÎNVĂŢĂTURA ABSURDĂ DESPRE PAPĂ
        Aşadar, chiar în acel buchet de texte alese cu înţelepciune de confesorul meu, începuse să se descopere în adevăratul său chip acest organism monarhic-religios numit „Biserica Catolică”. Cred că o scurtă trecere în revistă a caracteristicilor ei este binevenită:
        Întâi şi întâi, în romano-catolicism Biserica Creştină „nu este altceva decât o monarhie absolută”, al cărei singur conducător este Papa, acţionând în fiecare sector în calitatea lui de Papă. În această suveranitate papală „stă toată puterea şi tăria Bisericii”, care „altminteri nu va dăinui”. Însuşi creştinismul are ca suport total Papalitatea. Încă ceva: Papalitatea este nici mai mult nici mai puţin decât „cel mai important element al Creştinismului; vârful şi esenţa lui”.
        Autoritatea suverană a Papei în calitate de comandant suprem şi cap văzut al Bisericii („Piatra cea din capul unghiului”; „Dascăl al lumii, fără de greşeală în materie de credinţă”; „Reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ”; „Păstorul păstorilor” şi „Marele Arhiereu”) este dinamică şi puternică, însumând toate drepturile legislative şi doctrinare ale Bisericii. Papa îşi extinde „dreptul divin” asupra tuturor şi îndeosebi asupra fiecărui om botezat din toată lumea. Această autoritate dictatorială poate fi deci exercitată oricând în mod direct asupra oricărui creştin, laic ori preot, şi asupra oricărei Biserici, de orice rit sau neam ar fi, dat fiind că Papa e super-episcopul fiecărei eparhii ecleziastice din lume.
        Toţi cei ce refuză să-i recunoască această autoritate şi nu i se supun orbeşte sunt „schismatici”, „eretici”, „necinstitori de Dumnezeu” şi „sacrilegi”, iar sufletele lor sunt de pe acum sortite osândei veşnice, întrucât pentru a ne mântui e necesar să credem în dumnezeiasca instituţie papală şi să ne supunem ei şi reprezentanţilor ei.
        Astfel, Papa întruchipează acel fantastic conducător despre care a prevestit Cicero când scria că toţi vor trebui să-l recunoască pentru a se mântui. Întotdeauna, conform învăţăturii catolice, „dat fiind că Papa are dreptul să intervină şi să judece deplinătatea problemelor spirituale ale tuturor creştinilor şi ale fiecăruia în parte, cu atât mai mult are dreptul să facă aceasta şi în problemele lor lumeşti. Nu poate fi limitat doar la a judeca prin prisma pedepselor spirituale, privându-i de mântuirea veşnică pe cei ce nu i se supun, dar are de asemenea şi dreptul de a exercita stăpânire lumească asupra credincioşilor, pentru că Biserica are două săbii, simbol al puterii spirituale şi lumeşti. Prima dintre ele e în mâna clerului, cealaltă în mâna împăraţilor şi a ostaşilor, care totuşi şi ei sunt în slujba clerului, supunându-se lui”.
        Papa susţine că este pe pământ vicarul Aceluia a Cărui „Împărăţie nu este din lumea aceasta”, a Aceluia Care n-a îngăduit Apostolilor să-i imite pe împăraţii pământului care „stăpânesc neamurile”, arogându-şi titulatura de împărat lumesc şi continuând, ca atare, tradiţia imperialistă a Romei. În diferite epoci, Papa a ajuns, într-adevăr, stăpân peste domenii întinse şi a purtat războaie sângeroase împotriva altor regi creştini pentru a pune stăpânire pe alte întinderi de pământ sau, pur şi simplu, din sete de alte bogăţii şi stăpâniri. Avea nenumăraţi sclavi. Juca un rol vital şi de multe ori decisiv în istoria lumii. Datoria principilor creştini este de a ceda în faţa „divinului şi dreptului împărat”, dându-i lui tronul acestei împărăţii politico-bisericeşti.
        Astăzi, împărăţia lumească a Papei este restrânsă la statul Vatican. E vorba de un stat independent, cu ataşaţi diplomatici la guvernele celor două emisfere, cu armată, armament, poliţie, închisori, monedă etc. Şi ca o cunună şi un apogeu ale atotputerniciei Papei e faptul că el se bucură de un privilegiu teribil, unic în lume.
        Un privilegiu absurd, ieşit din comun, pe care nici idolatrii cei mai învederaţi nu şi-l puteau închipui. Este infailibil de drept divin, potrivit definiţiei dogmatice a Conciliului Vatican I din anul 1870. De atunci încoace, acestuia omenirea îi e datoare să i se adreseze cu cuvintele adresate Domnului: „Tu ai cuvintele vieţii veşnice”. De aici încolo nu mai e nevoie de Duhul Sfânt ca să călăuzească Biserica „la tot adevărul”. Nu mai e nevoie de Sfânta Scriptură, nici de Sfânta Tradiţie, căci de acum este un dumnezeu pe pământ, având puterea de a cataloga ca netrebnice şi înşelătoare învăţăturile Dumnezeului Ceresc.
        În virtutea acestei infailibilităţi, Papa este singurul dreptar al credinţei şi poate afirma şi susţine, chiar şi contrar învăţăturii Bisericii, noi dogme, pe care credincioşii sunt datori să le primească pentru a nu-şi pierde mântuirea. „Depinde doar de voinţa şi dispoziţia lui ca un lucru pe care îl vrea (Papa) să fie considerat sfânt sau sfinţit în toată Biserica”, iar edictele lui epistolare trebuiesc luate în consideraţie şi crezute, cerând aceeaşi supunere ca nişte „epistole canonice”.
        Din moment ce Papa este infailibil, trebuie ascultat orbeşte. Cardinalul Bellarmine, proclamat „sfânt” de către Biserica Catolică, zice următoarele într-un mod foarte firesc: „Dacă Papa într-o bună zi impune păcatul şi interzice virtutea, Biserica este datoare să creadă că păcatul este bun, iar virtutea este rea şi vătămătoare”.

        Articol apărut în revista „Θεοδρομία”, nr. 1, ian.-mar. 2006, pp. 69 – 88.

        Traducerea: Monahul Gherontie (Nica), Sfântul Munte Atho
        [1] De aceea Sfântul Apostol Pavel şi-a şi permis să-l mustre pe Apostolul Petru şi să-l înfrunte în faţa tuturor, atunci când acesta se abătuse şi „nu umbla drept după adevărul Evangheliei” (Gal. 2:14). (n. tr.)
        [2] În vreme ce Biserica Ortodoxă recunoaşte ca Sinoade Ecumenice şapte astfel de adunări ale Sfinţilor Părinţi din primul mileniu, catolicismul a adăugat la numărul acesta şi o serie de 13 concilii apusene, cărora le-a dat titlul de „ecumenice” (cele mai cunoscute în Răsărit fiind Sinoadele unioniste de la Lyon şi Ferrara-Florenţa din sec. 13-15, precum şi Conciliul Vatican II din 1965). (n. red.)

        Apreciază

  17. Cristian said, on octombrie 14, 2016 at 11:25 am

    Ma intreb (legat de subiectul postarii, cu stelele care se vad sau nu din spatiu si legat de pamantul plat vs. pamantul-glob): Oare cum au reusit sa aiba aceasta scapare si sa nu faca filme false care sa „demonstreze” ca totusi se poate traversa si „polul sud”? Adica s-au investit sume colosale in rachete spatiale, in navete, in „zborul pe Luna” (care personal cred ca a fost doar ceva regizat in graba, care a lasat multe scapari si pana azi). De ce nu au facut si vreun film FAKE cu traversarea FAKE a polului sud?

    Legat de cele scrise mai sus, ca unii au vazut nu stiu ce munti sau repere de la distante la care nu ar fi trebuit sa le poata vedea daca pamantul era curbat/glob… Oare e normal ca din Bucuresti sa se vada muntii Carpati?! Cat e distanta Bucuresti-Brasov? Sau hai sa luam Bucuresti-Sinaia = 123 km. Este normal sa vedem muntii la 123 km de Bucuresti cu ochiul liber, daca pamantul este curbat?? Sau poate ar trebui sa vedem doar varfurile muntilor…

    Apreciază

    • tataia said, on octombrie 14, 2016 at 3:14 pm

      Adevarul este chiar in fata ochilor nostri. Dar pentru ca este atit de evident cei mai multi refuza sa il vada.

      Intrati pe google maps:

      https://www.google.com/maps/@23.0477419,-15.9602711,3z

      Avem harta lumii proiectia Mercator. Care cu totii stim cit este de gresita…prezinta o Groenlanda mare cit Africa…in fine irelevant. Ceea ce este relvant insa aici: incercati sa faceti scroll ( sa trageti de harta) pe orizontala. Nu e asa ca ajungem mereu din punctul din care am plecat? Ca si cum pamintul ar fi rotund? Dar incercati sa trageti de harta pe verticala. Se mai intimpla acelasi lucru? Nu merge nu e asa? Antarctica pare a fi limita si nu se poate trece de ea. Daca pamintul era bila trebuia sa ma intorc mereu de unde am plecat in absolut orice directie as fi tras de harta…dar asta nu se intimpla decit pentru o directie favorizata…adica cea est-vest. Deci nici macar hartile nu sint concepute de asa natura incit sa arate „rotunjimea” pamintului si pe directia nord-sud. Deci o scapare din partea lor….sau poate nu. Sau poate ei ne arata adevarul prin detalii fine, prin mesaje subliminale, etc. Cine are minte il pricepe…cine nu continua sa creada minciuna care ii place lui cel mai mult.

      Apreciază

  18. octoviv said, on octombrie 14, 2016 at 4:49 pm

    Gleason’s new standard map of the world
    https://digitalcommonwealth.org/search/commonwealth:7h149v85z
    […]
    Title: Gleason’s new standard map of the world : on the projection of J. S. Christopher, Modern College, Blackheath, England ; scientifically and practically correct ; as „it is.”
    […]
    Date: 1892
    […]


    _________________________________________________________________________________________

    Hammond’s AIR AGE MAP OF THE WORLD. A POLAR PROJECTION. NAVAL BASES AND STATIONS. AIR DISTANCES


    _________________________________________________________________________________________

    Sfârșit și lui Dumnezeu, în Preasfânta Treime închinat: Tatălui Atotțiitorul și Fiului, Domnului Iisus Hristos Mântuitorul și Sfântului Duh Mângâietorul, slavă pentru tot și pentru toate!

    „Bine ești cuvântat Doamne, învață-ne îndreptările Tale.
    Bine ești cuvântat Stăpâne, înțelepțește-ne cu îndreptările Tale.
    Bine ești cuvântat Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale.”

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria și ale tuturor Sfinților Tăi din Biserica Biruitoare, iartă-ne, apără-ne, acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale, ajută-ne, învață-ne, înțelepțește-ne, luminează-ne, întărește-ne ca să nu Te părăsim pe Tine și Sfântă Biserica Ta, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

    Apreciază

  19. mircea.v said, on octombrie 14, 2016 at 6:24 pm

    saccsiv,

    legat de „pale blue dot”:

    magnitudine aparenta = un numar care e o masura a stralucirii corpurilor ceresti vazute de pe pamant.
    Cu cat un corp e mai stralucitor, cu atat numarul este mai mic.

    distanta Voyager pana la pamant 6 miliarde de km
    magnitudine aparenta a pamantului vazut de pe Saturn = 1,2 (luat de pe net)
    magnitudine aparenta a pamantului vazut de la 6miliarde km = 4,4 ( calculat )

    Mai stralucitoare decat 4,4 ar trebui sa fie vreo 900 -1000 de stele. Adica, daca pamantul a putut fi fotografiat, pe intreaga bolta ar fi trebuit sa mai apara inca 900 de stele. Poza s-a facut cu un „1500 mm high-resolution narrow-angle camera”. Poate stie cineva cat prinde din bolta unghiul asta mic. Totusi, la 1000 de stele mai stralucitoare, cam greu de presupus sa nu se mai nimereasca macar una doua pe acolo, si sa fie poza fix printre ele (dar nu e exclus). In cel mai bun caz se poate face un calcul probabilistic.

    majoritatea stelelor vizibile cu ochiul liber au magnitudine intre -1 si 6,5.
    Soarele are magnitudine -27.
    in mediu urban cele mai intunecate stele care se pot vedea au magnitudine intre 3 si 4
    galaxia Andromeda are magnitudinea 3,44

    Apreciază

  20. mircea.v said, on octombrie 14, 2016 at 6:46 pm

    saccsiv,

    cica „field of wiew” = o,42 grade pt camera folosita
    nu stiu ce sant gradele astea, ca pt unghiurile solide sant alte unitati de masura.
    Simbolul era de „grade”. Daca maximul ar fi 360, si la care s-ar raporta, 360/.0,42 = 857, si ar trebui ca macar o stea sa mai fie pe acolo.

    Apreciază

  21. […] VIDEO si FOTO: Ati vazut vreodata CALEA LACTEE din salbaticie? De ce imaginile din spatiu ne arata o… […]

    Apreciază

  22. BuLau said, on decembrie 26, 2017 at 6:29 pm

    Aparatele de filmat si fotografiat au filtre pentru atenuarea ontrastului dintre suprafetzele iluminate si cele din umbra.

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.