20 august: Se nastea ZOE DUMITRESCU BUSULENGA – de la renumit eminescolog la maica Benedicta

Zoe Dumitrescu-Busulenga:

Azi, pentru mine personal, pentru cei putini ramasi din generatia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Ma simt intr-o mare nesiguranta, pentru ca toata tabla de valori in care am crezut s-a zguduit. N-as vrea sa spun ca s-a si prabusit. Suntem insa nelinistiti, putin nedumeriti, suntem si tristi; ceea ce se petrece pe planeta nu-ti da senzatia unei linistiri iminente. Ce se intampla acum seamana cu perioada prabusirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era inlocuita o pseudo-spiritualitate cu spiritualitatea adevarata. Dar cine vine la noi astazi? Ai zice ca mai degraba vine Antihristul, nu Mantuitorul. Nadajduiesc ca omenirea sa-si revina din aceasta clipa de orbire, care cam dureaza.

Foto: http://www.enational.ro/news/maica-benedicta-%E2%80%9Ccredeti-ca-de-la-manele-ne-vom-mai-putea-intoarce-la-bach%E2%80%9D-424.html/

Iata si ce putem citi la La 85 de ani, Zoe Dumitrescu-Busulenga s-a calugarit, devenind Maica Benedicta din13 Septembrie 2005:

Reputatul eminescolog, autoare a numeroase volume de istorie literara, literatura comparata si istoria culturii, academician Zoe Dumitrescu-Busulenga a ales ca, la varsta de 85 de ani, sa se calugareasca.

Reputatul profesor acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga s-a retras la Manastirea Varatec de circa cinci ani pentru a „respira in sacralitate”. La sfarsitul verii, la implinirea venerabilei varste de 85 de ani a mai facut un pas spre Dumnezeu, calugarindu-se. Desi de acum inainte se va numi Maica Benedicta, nu are de gand sa renunte la munca sa, intentionand sa continue lucrarea sa „Portrete”, volumul II, cu „cei care nu au intrat” in primul volum. Profesorul Busulenga a si declarat ca varsta ii permite sa traiasca din „amintiri si incerc cat pot sa mai fac ceva. Batranetea nu este o povara. Pentru mine nu exista moarte, exista trecere dincolo.”

«Proferarea cuvantului este sacra»

Retrasa la Manastirea Varatec de cinci ani, acad. Busulenga este de un optimism molipsitor, dovedind ca varsta nu are nici o importanta. Aniversarea nu a fost uitata si a fost felicitata de fosti studenti, azi profesori, de toti cei care au cunoscut-o si au indragi-t-o. „Viata mea a fost atat de activa si atat de plina, incat un an in plus sau in minus nu s-a facut simtit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fara sa-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simtit curgerea timpului. Am avut sansa sa ajung pana aici si sa privesc cu bucurie, dar si cu tristete. Varsta asta lunga mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflam intr-un moment de grava intelegere a sensului vietii. Fiecare nu priveste la cel de alaturi, nu il intereseaza decat lucrurile materiale, iar restul este uitat. Am avut intotdeauna obsesia mortii iminente. Cu fiecare an care trecea incercam sa adaug ceva la mine, la persoana interioara, ca aceea exterioara nu ma interesa. Cand eram in viata publica, fiecare an insemna inca o posibilitate de a raspandi cultura, de a forma cultura, de a raspandi ceva din traseul fiintei mele”, marturiseste academicianul.

In urma cu doi ani, intr-un interviu acordat ziarului Gardianul, doamna Zoe Dumitrescu-Busulenga ne spunea cu bucurie ca ea este: „Cetatean al Galaxiei Guttenberg, eu cred in cuvant, pentru ca cuvantul este logos, cuvantul este sfant. Proferarea cuvantului este un lucru sacru. Dumnezeu i-a vorbit lui Adam, acum se fac tot felul de cercetari: care a fost limba in care Dumnezeu a vorbit lui Adam prin duh, iar duhul nu are limba… Se inlocuieste cuvantul cu imaginea, cuvantul are aura lui de sacralitate, venind din logos. Cuvantul are permanenta, ramane scris, il recitesti cum recitesti rugaciunile, il recitesti in fiecare zi: din unele carti mai des, mai rar din altele”.

Biblia e primul titlu

Acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga mai crede ca o pierdere a tinerei generatii este educatia religioasa. Ea a avut puterea si curajul sa-si indrume studentii pornind exact de la descoperirea tainei cuvantului. Ne povestea cum explica mitul cosmogoniei la literatura comparata: „In treacat le spuneam ca mai este o cosmogonie foarte mica, la Ioan dinPatmos, referindu-ma la inceputul Evangheliei lui Ioan, «La inceput a fost cuvantul si cuvantul era al lui Dumnezeu si Dumnezeu era cuvantul». Si citeam si asta. Studentii mei intelegeau la un moment dat ca fac aceasta acrobatie aducandu-le in fata texte la care nu aveau acces. De altfel, s-a si spus aceasta, ca le-am dat Biblia in bibliografie. Biblia era primul titlu. M-am certat cu secretarii de organizatie, le-am zis: sunteti niste inculti, asta este prima carte a umanitatii, cea mai mare carte a umanitatii. Sunteti niste inculti, n-aveti decat sa o taiati! Si n-au indraznit, ca, intr-adevar, erau cam inculti”.

Comentariu saccsiv:

   S-a mutat la Domnul la 5 mai 2006.
A fost înmormântată la mănăstirea Putna.