Teologii iadului – PETRU PRUTEANU: E teologie schizofrenica a spun ca e curvie sa traiesti necununat. VIETILE SFINTILOR sfideaza logica, istoria si bunul simt. SFANTUL NICOLAE nu l-a palmuit pe Arie iar SFANTUL SPIRIDON n-a facut nici o minune cu nici o caramida. De fapt nici n-a fost la Sinodul Ecumenic …

Sceptik l-a dibuit inca de acum vreo 6 ani:

DIN SERIA “DESTEPTII PAMANTULUI”

Articol in care semnaleaza ca Petru Pruteanu “afirma raspicat ca a trai necununat nu-i deloc o incalcare a Sfintelor Canoane sau a Moralei Bisericii, invitandu-ne chiar, asta da tupeu, sa-i oferim tot noi argumentele pentru care Biserica sustine, vezi draga Doamne, cununia neaparat religioasa dintre un barbat si o femeie, intrucat, dupa spuse Sfintiei Sale, n-a gasit scris asa ceva.”

Eu am scris despre el anul trecut:

Invatatura Parintelui PETRU PRUTEANU despre CIP este mai periculoasa chiar decat cea a activistilor pro cip. El vede legatura CIP – ANTIHRIST, insa ne indeamna SA ACCEPTAM CIPUL deoarece crestinul adevarat … va putea sa se impotriveasca la final ANTIHRISTULUI

Dar omul nu se lasa … Fratele Felix ne atrage atentia despre ce l-au mai invatat dracii sa scrie de curand pe blogul sau la articolul Ce mai scrie prin “Vieţile Sfinţilor”… (exemple de pseudo-aghiografie):

Păi, o bună parte din istoriile scrise în cele 12 volume ale Vieţilor Sfinţilor, traduse în română după lucrarea lui Dimitrie al Rostovului (sec. XVII), se înscriu fără echivoc la pseudoaghiografie. Sfidând logica, istoria şi chiar bunul simţ, multe din aceste Vieţi redau „ad literam” cuvântări întregi şi mărturisirile a zeci de martiri din sec. III-IV, încât ne întrebăm cine a stat cu reportofonul să le înregistreze? Multe detalii aghiografice sunt identice, fiind schimbat doar numele eroului. De unde ştie autorul toate acestea? De nicăieri! Le-a inventat singur sau a consemnat în scris legendele inventate de câteva generaţii de dinaintea lui! Începuturile unei astfel de abordări l-a făcut Simeon Metrafrastul (sec. X) şi ucenicii lui (sec. XI) care, deşi au lucrat cu izvoare ceva mai sigure, au completat istoriile cu legende şi „clişee aghiografice” care se regăsesc la fiecare al doilea sau al treilea sfânt. Trebuie să recunoaştem că pe alocuri, Dimitrie al Rostovului este chiar mai logic decât Simeon şi ucenicii săi.

[…]

Un alt exemplu interesant este cel al pălmuirii lui Arie de către Sf. Nicolae al Mirelor Lichiei la primul Sinod Ecumenic.

Primele istorisiri despre Sfântului Nicolae nu vorbesc nici despre pălmuirea lui Arie şi nici măcar despre participarea lui la Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325). De asemenea, toate actele istorice referitoare la primul Sinod Ecumenic nu fac nici o referire la participarea sau intervenţiile Sf. Nicolae. Probabil, chiar dacă a participat, nu s-a remarcat cu nimic din ceata celor 318 Părinţi.

Apropo, lucrurile sunt şi mai obscure atunci când vorbim de Sf. Spiridon al Trimitundelor.  Sozomen (Istoria bisericească I, 11) descrie minunea lui cu legarea hoţilor de oi, scrie despre vorbirea cu fata moartă, vorbeşte despre grija de săraci şi chiar aminteşte despre participarea Sf. Spiridon la un Sinod din Creta, dar nu zice nimic despre participarea lui la Sinodul de la Niceea şi nici despre minunea cărămizii. La fel şi Socratie Scolasticul (Istoria bisericească I, 12), care se laudă că a vorbit cu cretanii despre minunile Sf. Spiridon şi a citit câteva întâmplări în latină la Rufin, aminteşte de aceeaşi minune cu hoţii de oi şi despre vorbirea cu fata moarte, dar nu aminteşte nimic despre participarea lui la Sinodul I Ecumenic şi nici despre minunea cărămizii. Cred că această minune, dacă ar fi avut loc în realitate, era să fie consemnată nu doar de istorici, ci ar fi fost un argument puternic pentru orice teolog trinitar din sec. IV, inclusiv pentru marii capadocieni. Dar iată că minunile atât de dragi nouă şi pe care „nebunii de arieni” chipurile le-au ignorat, apar în istorie abia în sec. XI. Dacă o fi avut la bază nişte tradiţii orale mai vechi, nu ştim, dar pare mult prea suspect că marii teologi şi istorici ai Bisericii nu amintesc de aşa întâmplări cu totul speciale.

[…]

Ceea ce am scris mai sus se poate uşor verifica după surse şi ediţiile critice ale acestor Vieţi de Sfinţi. Din păcate, să deosebeşti falsul de autentic în toate Vieţile Sfinţilor (cele 12 volume), mi se pare un lucru aproape imposibil. În anumite cazuri însă, efortul se justifică, mai ales că opulenţa minunilor nu ne ajută, ci ne sufocă, iar acesta se observă şi în tendinţele pseudo-ortodoxe contemporane ale iubitorilor de Masluri şi exorcisme.

[…]

P.S. Nu vă grăbiţi cu anatemele! Şi să nu credeţi că sectarii vor afla toate aceste detalii istorice abia de la mine. Ei le ştiu demult şi uneori pe dreptate ne critică… Am devenit prea creduli în asimilarea diferitor legende şi tradiţii populare în corpul Sfintei Tradiţii a Bisericii. Nu tot ce este tradiţie într-un sat („ortodox”) este neapărat şi parte a Sfintei Tradiţii a Bisericii! Acest lucru trebuie să-l credem mai întâi noi, apoi să-l spunem şi sectarilor…

Comentariu saccsiv:

   Iar fratele Emi ne arata si ce-a mai scris teologul pe facebook pe tema asta:

https://saccsiv.wordpress.com/2014/08/24/video-ati-auzit-de-agenda-21/#comment-228792

Va dati seama in ce mare eroare au fost sumedenie de mari duhovnici ce ne tot explicau cum a fost cu palma Sfantului Nicolae sau cu caramida Sfantului Spiridon? Nefericitii bateau saracutii campii, caci nu apucasera sa fie luminati de Petru Pruteanu …

Asadar, avem inca un iluminat printre noi ce ne invata doar de bine … Si vine incepatorul si casca gura la el, apoi ducandu-se la Vietile Sfintilor isi zice: “oare ce scrie aici despre cutare Sfant nu-i un fals precum ne demonstreaza acel teolog ca sta treaba cu Sfintii Nicolae si Spiridon?” Si trage concluzia: “nu mai bine nu mai citesc Vietile Sfintilor?”. Dupa care, cugetand el cu mintea lui de incepator: “hai ca nici Ortodoxia asta nu-i cine stie ce, au dreptate cei ce spun ca poate si Sfanta Scriptura a schimbat-o Constantin cel Mare …”

   Dar Petru Pruteanu mai loveste undeva, o scrie chiar el:

“opulenţa minunilor nu ne ajută, ci ne sufocă, iar acesta se observă şi în tendinţele pseudo-ortodoxe contemporane ale iubitorilor de Masluri şi exorcisme.”

Si iata cum se leaga lucrurile …

PATRIARHUL SATANIC interzice citirea in biserici a Molitfelor Sfantului Vasile cel Mare la inceput de an …

Caci ele intotdeauna se leaga.

   Cititi va rog si:

Teologii iadului: SAVVAS AGOURIDIS