SACCSIV – blog ortodox

Manastirea Paltin Petru-Voda: INVITATIE LA RUGACIUNE

Posted in Iustin Parvu by saccsiv on mai 30, 2014

Invitaţie la împreună rugăciune

st-justin-martyr-239x300

Sfintitul-Marturisitor-JUSTIN-de-la-Petru-Voda_-228x300

Duminică, 1 iunie, la prăznuirea Sf. Mucenic Iustin Filosoful, Mănăstirea Paltin Petru-Vodă vă invită să participaţi la un eveniment comemorativ închinat memoriei Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu.

Evenimentul se va desfăşura conform programului:

Sâmbătă seara, începând cu ora 20.00 (ora Bucureştiului), se va oficia slujba de Priveghere închinată Sf. Mc. Iustin Filosoful, unde vor susţine cântările la strană corul de muzică psaltică Byzantion, împreună cu maicile m-rii Paltin.

Duminică dimineaţă, între orele 8.00-12.00 se vor săvârşi Ceasurile, Acatistul, încununate de Sf. Liturghie, oficiată de un sobor de preoţi, în biserica mănăstirii Paltin, iar cuvântul de învăţătură va fi rostit de Părintele Profesor Mihai Valică.

După agapa frăţească unde sunt invitaţi toţi închinătorii sa ia parte, vom merge la chilia Părintelui Justin, în care a petrecut ultimii ani din viaţă, unde se va săvârşi un trisaghion. După care cu toţii ne vom îndrepta spre mormântul Părintelui Justin din mănăstirea de călugări Petru Vodă, unde vom oficia parastasul întru veşnica pomenire a Părintelui nostru Arhimandrit Justin Pârvu. Tot aici, la piciorul crucii, celui ce a fost supranumit „duhovnicul neamului românesc”, vom înălţa rugăciuni către Domnul pentru pacea a toată lumea şi ocrotirea neamului nostru românesc. Căci aşa cum spunea Părintele Justin, într-unul din ultimele sale cuvinte: „Nimic nu ne-a mai rămas, decât să ne jeluim peste mormintele Părinţilor noştri”.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri şi cu rugăciunile Cuviosului nostru Părinte Justin, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi de urgia ce va să fie şi ne învredniceşte să Te mărturisim pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, întru curăţia inimii şi blândeţea cugetului smerit. Amin!

 

4 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] Citeste mai departe […]

    Apreciază

  2. Valentin Dorneanu said, on mai 30, 2014 at 8:45 pm

    ce mult mă bucur
    Sfinte Iustin, roagă-te pentru noi!

    Apreciază

  3. ORTODOXIE said, on mai 31, 2014 at 7:14 pm

    Reblogged this on CREDINŢĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!!.

    Apreciază

  4. Catalin said, on iunie 1, 2014 at 2:42 pm

    Sfinte Iustin, roaga-te pentru noi, ca tare pacatosi mai suntem si cu inversunare se lupta diavolul sa scoata Ortodoxia din noi. Si daca imi este permis un exemplu, ma dau chiar pe mine.

    De mic copil il simteam pe Hristos apoape de mine. Poate si din aceasta cauza eram considerat oarecum diferit fata de ceilalti copii, fiind dominat de o cumintenie cum rar intalnesti si avand un suflet bun. Eram privit cu admiratie de catre adulti si chiar mi se spunea ca sunt putin altfel decat ceilalti. Cum timpul trecea si vazand ca sunt luat tot mai in ras de cei de varsta mea, marginalizat, batjocorit, tocmai datorita comportamentului meu pasnic, am ajuns sa cred ca este ceva in neregula cu mine si ca nu este bine sa continui sa ma port in modul caracteristic mie. Asa ca a urmat schimbarea; schimbare ce urma sa o regret mai tarziu.

    Am ajuns sa ma port exact opus felului meu de a fi, sa spun si sa fac lucruri total aiurea. Anii treceau, pacatele se adunau si deveneau din ce in ce mai grave, dependentele de anumite lucruri se agravau, dar nu ma interesa, tocmai pt ca nu mai eram privit ca un ” ciudat „. Ajunsesem sa nu ma mai odihnesc noptile, din pricina fricii ce ma cuprindea, plus datorita sunetelor pe care le auzeam si vedeniilor ce le aveam. Numai ca intr-o zi, nu stiu nici eu cum exact, ceva s-a intamplat. Am simtit din nou prezenta lui Hristos in preajma mea. In acel moment am izbucnit in lacrimi, dandu-mi seama de cat de orb si surd am fost, nevazand semnele Domnului si nici auzind strigatele Lui, ca sa ma opresc. Mi-am dat seama cat de mult ma iubeste ( pe toti defapt ) si cat de mult L-am dezamagit. Pot spune ca din acea clipa, toata viata mea s-a schimbat.

    Am renuntat la comportamentul meu jalnic, la obiceiurile proaste, la toate activitatile ce nu mi-au adus nimic bun, la toate persoanele ce aveau influenta negativa asupra mea, pastrand doar 3 prieteni. Am inceput sa citesc Biblia, sa merg des la biserica ( nu o mai facusem de cand eram copil ), sa ma spovedesc ( prima data in cei 24 ani ai mei ) , sa tin post, sa ma rog zi si noapte. Simtind o mare bucurie si caldura sufleteasca, impacare, facand aceste lucruri, am vrut sa ajut si alte persoane sa-si orienteze atentia catre cele sfinte. Numai ca m-am lovit de un zid. Tatal meu, desi parintii lui au fost preoti, a spus ca daca e, merge la biserica, dar nu intra inauntru la slujba, sta afara, pentru ca el nu are nevoie de asa ceva. Mama mea, merge de curand o zi pe saptamana la biserica, dar cand ii spun sa se roage acasa, sa tina post, sa fie atenta la semnele Domnului ce sunt prezente mereu, imi spune sa termin cu astea, ca doar nu o dau pe religii, ca sa imi vad de altele. Mai trist este cand o averizez sa nu faca ceva intr-o anumita zi, nu ma asculta, se intampla apoi ceva rau drept pedeapsa si desi ii spun ca vezi, eu te-am prevenit, incepe din nou ca sa o las cu religia si credinta. Incerc sa nu ii judec si ma rog mereu la Dumnezeu sa le lumineze mintea, la fel si prietenilor mei cei ramasi, care nu acorda atentie credintei. De cipuri, antihrist, apocalipsa, detasarea si renuntarea la lucrurile materiale din aceasta lume etc, nici nu are rost sa mai deschid gura, pt ca mereu sunt luat peste picior si nu sunt crezut. E greu, e trist sa vrei sa ajuti, dar toti ceilalti sa te considere ” ciudat „. Nu degeaba scrie in Sfanta Scriptura ca multi vor fi considerati nebuni pentru ca vor spune adevaruri nedorite semenilor lor. Dar asta este, daca pentru a fi cu Hristos trebuie sa fiu considerat astfel si luat in ras, atunci asa sa fie. Eu a2a oara nu mai renunt la El, orice s-ar intampla, oricine orice ar spune. O zi importanta pentru mine va fi luna aceasta pe data de 19 cand este ziua mea si imi expira buletinul. Numai ca am hotarat, desi actele cu cip nu sunt pecetea, ci sunt premergatoare acestui lucru, eu nu imi fac drept cadou alaturarea mea diavolului prin semnatura mea alaturi de a lui ( nu vreau ca la judecata sa am si acest pacat ) ci voi sta demn, avandu-l pe Hristos in inima. Si ma rog Lui sa ma ajute sa indur orice pedeapsa voi primi tocmai datorita respingerii diavolului. Suferinta mai mare decat sa te lepezi de Hristos nu exista.

    Multumesc pentru ca ati citit mesajul meu, desi recunosc, a fost cam lung. Doamne ajuta si sa ne revedem in cer cat mai multi dintre noi.

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.