SACCSIV – blog ortodox

16 iunie: Pomenirea Sfântului Mărturisitor Justin Pârvu – Ce-a fost odată Petru Vodă …

Posted in Uncategorized by saccsiv on iunie 16, 2017

Iata si ce scrie OrtodoxInfo:

Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă, la 10 februarie 1919, și și-a început viața monahală la Mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani. În anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor, s-a înscris la Seminarul monahal de la Cernica, lângă București. În timpul războiului, între anii 1942 și 1944, a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. După ce la conducerea României au ajuns comuniștii, părintele a fost arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani închisoare, pedeapsa executând-o în închisorile de la Suceava, Văcărești, Jilava și Aiud. Înainte de a fi trimis la „reeducare” la Pitești, a fost trimis să muncească, deținut fiind, în mina de la Baia Sprie. Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în închisoarea din Aiud, perioadă care a fost și cea mai grea din cei 17 ani de detenție.

După 1990, părintele Justin s-a întors la Mănăstirea Secu și, până în 1991, a fost preot și duhovnic la această mănăstire. Doi ani mai târziu, el s-a retras în sihăstrie, cu gândul de a-și petrece restul zilelor în post și rugăciune. În 1991, a întemeiat Mănăstirea de la Petru-Vodă. Părintele a ridicat, în anul 2000, un schit de maici lângă Mănăstirea Petru Vodă, o casă pentru copii și un azil pentru bătrâni, iar trei ani mai târziu a înființat o publicație de învățătură și atitudine ortodoxă, cu apariție lunară, numită „Glasul Monahilor”, în prezent intitulată ”Atitudini”.

Părintele Justin Pârvu a trecut la Domnul pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani, și a fost înmormântat lângă biserica de călugări, ridicată de sfinția sa la Petru-Vodă.

Obștea de maici a Mănăstirii Paltin din localitatea Petru-Vodă a amenajat o chilie memorială închinată Sfinților Martiri din temnițele comuniste. Chilia-muzeu se află vizavi de chilia părintelui Justin Pârvu, unde a trăit în ultimii ani din viață, și poate fi vizitată de toți credincioșii.

Oare ce ar fi zis parintele Justin Parvu daca mai era printre noi dupa Sinodul din Creta? Ar fi fost si el nepomenitor? Ne-ar fi indemnat sa participam la Slujbele pomenitorilor?

Cititi va rog si:

(more…)

Reclame

PE SURSE: Parintele Ioan Sismanian si maicute de la Manastirea Paltin VOR NAVALI impotriva Schitului RADENI pentru a-l prelua cu FORTA

Posted in Uncategorized by saccsiv on mai 26, 2017

UPDATE

M-a sunat Parintele Ioan Sismanian pe la 14:30 si mi-a transmis ca nu stie nimic, nu i s-a spus sa plece la Radeni si ca atare, evident, nu e la Radeni.

Il cred.

Foarte interesant ceea ce se intampla. Pana acum, tot pe surse veneau stirile invaziilor ce se pregateau impotriva Schitului, caci doar astfel stiau mirenii sa se adune spre a-l apara. Iata ca acum, macar partial, o astfel de stire nu se mai confirma. S-au razgandit stapanii Parintelui Sismanian si nu l-au mai trimis? Ca el nu cred ca ne minte. Il cunosc de multi ani si ar fi o grea lovitura pentru mine sa constat altceva.

Asadar, s-au razgandit stapanii pentru ca s-a dat alarma sau a fost o intoxicatie pentru a avea mai tarziu motiv slugoii lor sa urle: “minciuni, iata mincinosii”. De parca nu s-ar fi confirmat celelalte invazii pana acum.

Alt motiv ar putea fi ca aceasta posibila intoxicatie sa fie prima dintr-un sir mai lung, avand drept scop slabirea in timp a vigilentei aparatorilor, satui pana la urma de alarme false.

Vom vedea. 

Vin calaii sa preia schitul Radeni!!! ne informeaza blogul Invataturile Sfintilor Parinti despre inselarile contemporane:

Avem informatii de ultima ora in privinta schitului Radeni. O delegatie MMB impreuna cu parintele Ioan Sismanian si un grup de maici, de la Man. Paltin probabil, sunt porniti spre Schitul Radeni pentru a-l prelua in forta. Rugam pe toti cei care pot sa mearga sa-l sustina pe parintele Pamvo sau sa faca o rugaciune.

 

Mitropolitul IEROTHEOS VLACHOS a fost la MANASTIREA DIACONESTI de unde ne-a spus ce le-a spus maicilor de la MANASTIREA PALTIN PETRU VODA: “ASCULTATI DE MITROPOLIT”

Posted in Uncategorized by saccsiv on noiembrie 17, 2016

Parintele Amfilohie Branza este fericit:

dsc02611

Mitropolit Ierόtheos Vlachos s-a aflat în data de 16 noiembrie în mijlocul obștei monahale de la Mănăstirea Diaconești si a spus:

“Mitropolitul Teofan m-a rugat, la Mănăstirea Neamț fiind, să port o discuție cu maicile de la Mănăstirea Petru Vodă. Printre altele, le-am spus: Trebuie să îl respectați și să îl ascultați pe Mitropolitul vostru. Puteți să aveți dragostea și ajutorul tuturor, al întregii lumi, dar dacă nu aveți ocrotirea Ierarhului  vostru, atunci nu aveți nimic.

Biserica este un sfânt așezământ și în această instituție există o ierarhie! Creștinul trebuie să respecte acest sfânt așezământ! Sfântul Nicolae Cabasila, după cum știți foarte bine, în cartea sa „Despre viața în Hristos” are un capitol în care descrie cum se sfințește Sfântul Altar și spune că acesta se sfințește de episcop cu sfintele moaște. Prin urmare, trei sunt polii vieții duhovnicești: Episcopul, Sfânta Masă și Sfinții Bisericii. Nu poate spune cineva: eu cinstesc biserica, dar nu cinstesc Episcopul! Dacă face acest lucru, înseamnă că nu are cuget bisericesc și nu primește binecuvântare de la Dumnezeu!“

Iata si pe larg ce putem citi la Înaltpreasfințitul Părinte Ierόtheos Vlachos a fost prezent în Eparhia Romanului și Bacăului de pe site-ul Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului:

(more…)

MARELE SINOD. Scrisoarea deschisa a Manastirii Paltin Petru Voda catre Mitropolitul Teofan

Posted in Uncategorized by saccsiv on august 14, 2016

   Iata ce putem citi la Scrisoare deschisă a obștii Mănăstirii Paltin Petru-Vodă către Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în privința Sinodului din Creta. Update: Răspunsul Mitropoliei Moldovei de pe Atitudini:

Către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Înaltpreasfințite Stăpâne,

Cu fiiască supunere și cu adâncă îndurerare vă adresăm această scrisoare noi, cei nevrednici, neluminați cu viețuirea și cei din urmă fii ai celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Neliniștea și îndurerarea noastră sunt pricinuite de convocarea, hotărârile, dar mai ales urmările Sinodului din Creta (2016).

(more…)

A aparut revista ATITUDINI nr. 44. Articole curajoase impotriva MARELUI SINOD. Un numar ce nu trebuie sa lipseasca din bibliotecile noastre pentru vremea cand internetul sub aceasta forma nu va mai fi

Posted in Uncategorized by saccsiv on iunie 15, 2016

A apărut Revista ATITUDINI Nr. 42 dedicată Părintelui Gherasim Iscu

Posted in Uncategorized by saccsiv on februarie 15, 2016

COLINDE: Manastirea Paltin si Manastirea Diaconesti

Posted in Uncategorized by saccsiv on decembrie 15, 2015

MIRCEA VULCANESCU – ucis de puscaria bolsevica la 28 octombrie 1952. Memoria sa ucisa in 2015 de legea anti legionara

Posted in Uncategorized by saccsiv on octombrie 29, 2015

Alexandru Florian, Directorul general al Institutului National pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, despre legea 217/2015:

„Nichifor Crainic are placă pusă de Academia Română cu aprobarea Primăriei pe strada Vasile Conta, Nichifor Crainic care a făcut parte din guvernarea Antonescu; mai este un bust al lui Mircea Vulcănescu în sectorul 2, fost subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe și condamnat pentru crime de război în baza Legii 312/1945 cu modificările ulterioare. Menționez că legile în baza cărora au fost condamnați în procesele după Al Doilea Război Mondial sunt și azi în vigoare, iar deciziile definitive sunt și astăzi valabile. Toți cei care le pun în discuție minimalizează o legislație care a fost recunoscută de către trupele Aliate — SUA, URSS, Marea Britanie — împotriva Germaniei naziste, deci verdictele date în 1945 și după sunt perfect legale și astăzi și trebuie să ținem seama de ele”

http://www.flux24.ro/primele-tinte-ale-legii-anti-legionare-mircea-vulcanescu-si-nichifor-crainic/

   Sa vedem care au fost crimele lui Mircea Vulcanescu. Iata ce putem citi la SINAXAR 28 OCTOMBRIE: Viața Filosofului Martir MIRCEA VULCĂNESCU, alcătuită de maicile de la m-rea Paltin Petru Vodă de pe blogul Atitudini:

(more…)

A apărut Revista ATITUDINI, NR. 40 – ÎN MEMORIA SFINȚILOR ÎNCHISORILOR. Parintele NICOLAE STEINHARDT: „Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci!“. Parintele JUSTIN PARVU: “Sa ne rugam lui Dumnezeu sa nu ne bantuie meteahna aceasta a bolii sufletesti: RENUNȚAREA LA LUPTĂ

Posted in Uncategorized by saccsiv on august 24, 2015

ATITUDINI: Noi minuni ale Cuviosului Părinte Justin Pârvu. Grabnic ajutător şi mângâietor celor ce îl cheamă în ajutor

Posted in Uncategorized by saccsiv on martie 31, 2015

   Iata ce putem citi la Noi minuni ale Cuviosului Părinte Justin Pârvu. Grabnic ajutător şi mângâietor celor ce îl cheamă în ajutor:

Pr. JustinNoi minuni ale Cuviosului Părinte Justin Pârvu
Grabnic ajutător şi mângâietor celor ce îl cheamă în ajutor
Pentru mine Părintele Justin a devenit un sfânt ocrotitor pe care îl iubesc mult
Ceea ce urmează să vă mărturisesc este o intenţie de face cunoscută tuturor o minune pe care Dumnezeu mi-a dat să o trăiesc alături de fiica mea, Anastasia şi pe care am promis că voi încerca să o dezvălui. Dacă mă puteţi ajuta să-mi împlinesc promisiunea făcută sfinţilor chemaţi în ajutor, vă rog să publicaţi gândurile mele, dacă nu, înseamnă că aşa a fost voia Lui Dumnezeu.
,,Dumnezeul meu preaiubit, ai milă de noi!” Cu acest stăruitor gând am plecat spre Iaşi într-o dimineaţă înnorată, în luna iunie a acestui an 2014, alături de fiica mea de 4 luni şi de soţul meu, la Spitalul de copii Sfânta Maria, pentru investigaţii suplimentare, după ce în prealabil făcusem două rânduri de analize la Spitalul din Piatra-Neamţ.
Povestea noastră a început însă în luna mai când micuţa noastră a făcut bronşiolită şi am fost internate la Piatra pentru tratament. Boala s-a remis cu greutate după mai multe zile de antibiotic, deşi ar fi trebuit să se vadă îmbunătăţiri după primele doze, motiv pentru care doamna doctor, care ne-a ţinut sub observaţie, s-a gândit că este o altă cauză ce întreţine boala, astfel că a cerut analize suplimentare pentru depistarea acesteia.
Rezultatele arătau valori ale transaminazelor (la ficat) mai mari, iar amilaza pancreatică era 1, în condiţiile în care limita minimă trebuia să fie 13. După o lună de tratament am revenit pentru analize. Rezultatele ne-au şocat, transaminazele mai scăzuseră, însă amilaza era 2, se ridicase doar cu o unitate. S-a ajuns la concluzia că sistemul digestiv este afectat şi i s-a dat un diagnostic provizoriu – insuficienţă pancreatică. Am înţeles că după confirmarea lui la Iaşi ar fi urmat dozări cu insulină şi alte intervenţii atât de dure pentru trupşorul ei firav. De parcă lovitura nu ar fi fost destul de dureroasă, am aflat că această insuficienţă poate ascunde o altă boală fără vindecare, ce afectează substanţial calitatea vieţii. Practic, casa noastră ar fi trebuit să fie spitalul, pentru mulţi ani de acum încolo. Nu pot să exprim în cuvinte ce am simţit când am văzut acel diagnostic prezumtiv despre care citisem mult înainte să plecăm la Iaşi. Acesta însă, trebuia certificat prin teste şi repetarea analizelor.
De luni până miercuri am trăit momente pe care nu ştiu cum aş putea să le definesc. Am oscilat între durerea că-mi voi vedea copila suferind chinuită de aceste boli şi nădejdea că o minune se va întâmpla cu ea şi analizele vor ieşi de data aceasta, bune.
Parcă totul se prăbuşea în jur, şiroaie grele de lacrimi îmi năvăleau cu putere peste obraz, iar gândul că nu o pot ajuta cu nimic îmi făcea inima bucăţele. E cumplit ca părinte să aştepţi un diagnostic pentru copilul tău, care ţi-ar putea schimba viaţa pentru totdeauna.
În slăbiciunea mea mă întrebam deznădăjduită cu ce am greşit şi-L rugam pe Dumnezeu să-mi dea mie orice suferinţă fizică numai să o salveze pe ea. Toate aceste năvalnice valuri de durere creaseră profunde răni în inima mea. Mă întrebam dacă voi mai putea să am grijă de cei doi băieţi ai noştri, dacă voi mai putea să le înveselesc copilăria ori să le zâmbesc duios când vor avea nevoie de mama lor. De la etajul al patrulea al spitalului priveam fără speranţă lumea din jur, iar aşteptarea era atât de apăsătoare! Aş fi preferat să rămân acolo decât să-i dau soţului meu posibila veste că analizele confirmă temerile pe care le aveam.
Preabunul Dumnezeu, însă, mi-a întins mâna Lui mângâietoare şi m-a tras din hăul în care mă aflam sufleteşte. Mi-a adus aminte că a lăsat printre noi atâţia sfinţi grabnic ajutători care nu aşteaptă decât să-i strigăm şi ei ne vor duce rugăciunea la tronul Mântuitorului Care nu va lăsa pe nimeni nemângâiat.

(more…)

%d blogeri au apreciat asta: