Cine au fost SUTELE NEGRE din RUSIA?

Iata comentariul cititorului John of Pelasgia postat la articolul Audio: Parintele MIHAI ANDREI ALDEA – Dezbatere. Imn pentru crucea purtata:

Si inca un aspect.

In general la noi cand se vorbeste de miscari nationaliste ortodoxe se vorbeste numai despre legionari insa si Rusii au avut o miscare similara si as spune eu chiar mai radicala decat Miscarea Legionara, este vorba despre Sutele Negre.

http://en.wikipedia.org/wiki/Black_Hundreds

Numerosi clerici rusi au fost membri si simpatizati ai Sutelor Negre inclusiv Sfantul Ioan de Kronstadt.

   Comentariu saccsiv:

   La articolul http://en.wikipedia.org/wiki/Black_Hundreds ni se spune ca Sutele Negre a fost o miscare ultranationalista din Rusia inceputului de secol 20. Sustinatoare a Romanovilor, extremista, cu doctrine rusocentrice, xenofoba, anti semita, incitatoare de pogromuri.

Alcatuita din mai multe organizatii formate in timpul sau dupa Russian Revolution of 1905.

Devotati Tarului, bisericii si patriei.

Luptau impotriva miscarilor revolutionare. Propaganda lor avea loc preponderent in biserici si a provocat sentimente antisemite ce au condus la pogromuri si acte teroriste impotriva revolutionarilor.

Conform http://www.britannica.com/EBchecked/topic/67962/Black-Hundreds principalele aceste grupuri anti revolutionare si anti semite formate in Rusia in timpul si dupa Revolutia din 1905 au fost:

League of the Russian People (Soyuz Russkogo Naroda)

League of the Archangel Michael (Soyuz Mikhaila Arkhangela)

Council of United Nobility (Soviet Obedinennogo Dvoryanstva)

   Iar in articolul http://en.wikipedia.org/wiki/John_of_Kronstadt scrie ca Ioan de Kronstadt (19 octombrie 1829 – 20 decembrie 1908) a fost canonizat de ROCOR (Russian Orthodox Church Outside Russia) in 1964 si de Biserica Ortodoxa Rusa in 1990, un activ rol avandu-l Sfantul Ioan Maximovici de Shanghai si San Francisco (1896 -1966).

Dupa revolutia din 1905, falsii adepti ai Parintelui Ioan, asa numitii Ioaniti, au format organizatii religioase profund anti socialiste si anti semite, sprijinind pogromurile Sutelor Negre.

Desi Parintele Ioan a denuntat masacrul impotriva evreilor din 1903 din Chisinau, totusi, potrivit lui James Webb, mai tarziu a retractat si i-a acuzat pe evrei ca au provocat violentele.

Printre emigrantii rusi care s-au opus canonizarii a fost si Alexandra Lvovna Tolstaya, fiica lui Leo Tolstoi, deoarece Parintele Ioan a fost impotriva apostaziei tatalui sau.

Iata si cateva paragrafe din articolul http://ro.wikipedia.org/wiki/Pavel_Cru%C8%99eveanu:

Pаvel (Pavalаchii) Alexаndrovici Crușeveanu (Krușevan, în rusă Павел Александрович Крушеван) (n. 27 ianuarie (stil vechi) 1860, satul Ghindești, Ținutul Soroca, gubernia Basarabia — d. 18 iunie (stil vechi) 1909, Chișinău) a fost un jurnalist, publicist și politician rus de origine română, de extremă-dreaptă, colaborator cu tenebroasa Ohrana (instituția țaristă de spionaj și diversiune) și participant activ al „Sutei Negre” (în rusă черносотенцы-черносотенец), organizație monarhistă extremistă și xenofobă creată de Ohrana. A fondat la Sankt Petersburg ziarul „Znamia” (Drapelul – în rusă Знамя, 1903—1904) în care a publicat celebra mistificare și provocare anti-semită Protocoalele înțelepților Sionului.

Activitatea sa publicistică (în limba rusă) a fost extremistă, incitantă, xenofobă, fulminant antisemită.

În 1896 Crușeveanu a înființat la Chișinău ziarul cotidian „Basarabeț” (în rusă Бессарабец, în română Basarabeanul), singurul cotidian în limba rusă din Chișinău care, inițial s-a afiliat la jurnalistica liberală, mai târziu devenind o publicație de extremă dreaptă. Acest ziar a fost principalul incitator la Pogromul din Chișinău din aprilie 1903^[1]. Din 1905 a devenit organul de presă al secției basarabene al „Uniunii poporului rus”, înființată de către Crușeveanu, sub auspiciile Ohranei.

La sfîrșitul anului 1903 el a fondat pentru puțin timp la Sankt Petersburg ziarul „Znamia” (în rusă Знамя, în română Drapelul) (1903—1904). În acest ziar, între 28 august și 7 septembrie (stil vechi), a publicat fragmente din celebra mistificare antisemită „Programul de cucerire a lumii de către evrei”, mai cunoscută sub numele de „Protocoalele înțelepților Sionului”. În 1906 a editat la Chișinău ziarul „Drug” (în rusă Друг, în română Prieten).

Pogromul de la Chișinău

Folosind ca pretext o crimă care s-a produs la Dubăsari, la circa 40 de km de Chișinău, uciderea unui adolescent ucrainean-creștin de 14 ani, Mihail Râbacenco, Crușeveanu a atribuit această crimă evreilor ca un act de omor ritual, deși criminalul, care era o rudă a victimei și, evident, nu era evreu, fusese prins. În pofida adevărului, Crușeveanu a inițiat o campanie de incitare antisemită în ziarul „Basarabeț”, care a dus la o dezlănțuire de crime și acte huliganice a căror victime au fost minoritarii evrei. Evenimentele din 6-7 aprilie 1903, care au intrat în istorie sub numele de Pogromul de la Chișinău (primul din cele două pogromuri, al doilea Pogrom de la Chișinău a avut loc la 19-20 octombrie 1905), s-au soldat cu 47-49 de evrei uciși, 600 de răniți (92 răniți grav), 700 de case și 600 de magazine jefuite și devastate, 2.000 de familii de evrei aruncate în stradă și alte atrocități.

Pogromul a atras proteste în toată lumea; au fost organizate mitinguri la Londra, Paris și New York, iarTheodore Roosevelt, președintele SUA, a adresatțarului Nicolae al II-lea o petiție „în numele poporului american”, petiție pe care țarul a refuzat să o accepte. Sub presiunea opiniei publice, au fost deferiți justiției câțiva dintre huligani care au scăpat cu sentințe deosebit de ușoare.

Intelectualii ruși (printre care și scriitorul Lev Tolstoi) au condamnat autoritățile țariste ca vinovate de pogrom, exprimându-și simpatia față de victime. Scriitorul Vladimir Korolenko a descris evenimentele în nuvela „Casa nr. 13”, iar poetul Haim Nahman Bialik a scris poemul „În Orașul Morții” (în ebraică : „Be-Ir ha-Haregah”)^[2].

Ca urmare a campaniei sale de incitare antisemită, lui Crușeveanu i s-au intentat mai multe procese de instigare la crimă, de calomnie, de ofense și de atacuri personale, procese care au fost anulate prin intervenția personală a guvernatorului provinciei.

Studentul P.S. Dașevschi l-a acuzat a fi unul din principalii instigatori ai pogromului și a încercat să-l înjunghie, rana fiind însă superficială. Crușeveanu a refuzat să primească asistența medicală pe care i-a oferit-o un medic evreu. Timorat în urma atentatului, Crușeveanu a început să meargă înarmat și însoțit de un bucătar personal, ca să nu fie otrăvit^[3].

Protocoalele înțelepților Sionului[modificare]

Articol principal: Protocoalele înțelepților Sionului.

Protocoalele înțelepților Sionului (în rusă Протоколы Сионских мудрецов), publicat în serial în ziarul «Znamia» al lui Crușeveаnu, a apărut sub formă completă ca „apendix” al broșurii lui Sergei Nilus: «Mare în Mic: Venirea Anti-Cristului și rolul Satanei pe pământ», o scriere ce a circulat la începutulsecolului al XX-lea în Europa și care descria așa-zisele planuri ale evreilor de dominare a întregii lumi.

Ziarul londonez „The Times” din 16-18 august 1921 releva, într-o serie de articole, că majoritatea materialului din Protocoale a fost plagiat dintr-o veche satiră politică franceză scrisă de Maurice Joly în 1864: «Dialog în Infern între Machiavelli și Montesquieu», care nu fusese scrisă pe teme antisemite, cu adăugarea unui capitol din nuvela prusacului Hermann Goedsche, «Biarritz» (1868), și că este vorba de un fals care a fost pus în circulație de agenți ai Ohranei – poliția secretă a guvernului Rusiei imperiale – ca o diversiune contra iminentei revoluții, amplificând antisemitismul deja existent în Rusia în acea vreme. Nemulțumirile și revolta publică au fost prezentate drept agitații ale evreilor la cererea „iudaismului internațional”.^[4]

Deși toți istoricii importanți îl consideră un fals,^[5] textul a fost utilizat ca material de propagandă de organizațiile și guvernele antisemite, în special în Germania Nazistă și în Orientul Mijlociu. Folosind libertatea presei de după înlăturarea regimului comunist (revoluția din 1989), grupări neo-fasciste au publicat și difuzat această broșură și în România.

„Dacă vreodată o bucată de text ar putea produce ură în masă, asta e aceea. (…) Această carte conține minciuni și calomnii.”

—Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace

Comentariu saccsiv:

   Cam aceste referiri directe sau indirecte am gasit despre ei pe Google.

Cititi va rog si:

Vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt despre ANTIHRIST, caderea in erezii, semnul fiarei, sfarsitul lumii …

PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI

   Ni se spune ca adolescentul Mikhail Rybachenko (Mihail Râbacenco) n-a fost ucis in cadrul unui ritual.

Interesant este faptul ca un copil despre care se spune ca a fost ucis in cadrul blood libel a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa: Gavriil Belostoksky

   Iata si ce gasim pe internet referitor la acest ritual:

OPRAH; JEWS RITUALLY SACRIFICE CHILDREN

Ritual Murder Revisited:The Hidden Cult (Full Version)

Ritual despre care scrie si:

Dr. Nicolae Paulescu: „SPITALUL, CORANUL, TALMUDUL, KAHALUL ŞI FRANCMASONERIA”

Voi scrie un articol separat legat de aceasta tema, incluzand si parerea unor surse evreiesti.

Revenind la Sutele Negre, cine stie mai multe despre ei, ii rog sa ne dea detalii.