Saccsiv's Weblog

Lansarea volumului “PATERIC EGIPTEAN” – joi 19 ianuarie 2012, ora 18, Bucuresti. Invitati Ieromonahul AMFILOHIE BRINZA si monahul FILOTHEU BALAN

Posted in manastirea Petru Voda, ORTODOXIE, Parintele Amfilohie, PATERIC by saccsiv on ianuarie 17, 2012

 

Despre ISPITA DIN DREAPTA

Posted in ORTODOXIE, PATERIC by saccsiv on februarie 11, 2011

Iata o istorioara din Pateric:

Un frate bântuit de ispită i-a dezvăluit-o avvei Iraclie, care îi spuse, întărindu-l: avea un bătrân un ucenic ascultător foarte, vreme de mulţi ani. Într-o zi, era bântuit de ispită, făcu metanie bătrânului zicând:

– Lasă-mă să mă sihăstresc (şi să stau singur).

– Alege un loc şi o să-ţi facem chilie.

Şi a găsit unul la o milă de acolo. Au plecat, făcând chilie. Şi îi spuse fratelui: fă cum îţi spun. Când ţi-e foame, bea şi mâncă, dormi. Dar nu ieşi din chilie până sâmbătă. Atunci vino la mine.

Fratele petrecu două zile după poruncă, şi făcându-i-se urât (akediasas) spuse „de ce mi-a făcut aşa bătrânul“ (În traducere: ce mi-a făcut mie bătrânul acesta, ca să nu fac rugăciuni?). Şi ridicându-se cântă mai mulţi psalmi; şi după apusul soarelui mâncă şi s-a ridicat să meargă la culcare pe rogojina lui. Şi a văzut un negru întins, care scrâşnea din dinţi. Atunci a fugit cu mare frică la bătrân, şi a bătut la uşă, spunând: avvo, fie-ţi milă şi deschide-mi. Bătrânul, ştiind că nu-i păzise cuvântul, nu i-a deschis până în zori. Şi deschizând dimineaţa, l-a găsit afară rugându-se. Atunci i s-a făcut milă şi l-a chemat înăuntru. El zise:

– Te rog, părinte, am văzut un negru pe rogojina mea, când am plecat să mă culc.

– Aşa ai păţit, fiindcă nu ai păzit cuvântul meu.

Atunci îl învăţă după puteri rânduielile vieţii singuratice (monêrou biou, ale vieţii de sihastru.) şi l-a slobozit. Şi încet-încet s-a făcut călugăr iscusit.
(mai mult…)

PATERIC: Batranul si dracii. Pana n-a strigat “Iisuse, ajuta-mi!”, dracii l-au tot necajit …

Posted in ORTODOXIE, PATERIC by saccsiv on februarie 8, 2011

Un batran a ramas intr-o capiste si au venit dracii, zicandu-i lui: du-te din locul nostru! Iar batranul a zis: voi nu aveti loc. Si au inceput dracii sa-i risipeasca cu totul smicelele lui de finic. Iar batranul sta adunandu-le pe ele. Mai pe urma dracul apucandu-l de mana, il tragea afara. Dar ajungand batranul la usa, cu cealalta mana tinea usa strigand: Iisuse, ajuta-mi! Si indata a fugit dracul. Si batranul a inceput a plange. Iar Domnul a zis lui: de ce plangi? Si a raspuns batranul: fiindca dracii indraznesc sa apuce pe om si sa-l necajeasca. Si i-a zis lui: tu te-ai lenevit; caci cand M-ai cautat, ai vazut cum M-am aratat tie! Acestea le zic, caci este trebuinta de multa osteneala si de nu se va osteni cineva, nu poate sa aiba pe Dumnezeu cu sine, caci El pentru noi S-a rastignit.

Comentariu saccsiv:

Capiste, adica un templu unde bietii necrestini se inchinau in vechime zeilor, deci idolilor, adica dracilor. Batranul crestin, dupa obiceiul vremii, a ramas in acea capiste, gandind insa ca el fiind crestin, automat dracii vor fugi de acolo … Dar n-a fost asa.

Ce putem invata din aceasta istorioara? De exemplu, sa nu stam de vorba cu diavolii. Dar si mai important, sa nu uitam sa ne rugam. Sa nu uitam sa cerem ajutorul. Neincetat.

Bunul Dumnezeu a ingaduit sa-l necajeasca dracii, tocmai pentru a-l invata pe batran sa nu mai uite vreodata sa ceara ajutorul. Si abia ce l-a cerut, ca Domnul i l-a si dat.

Istoria face vorbire despre un lucru totusi mare: o capiste plina de diavoli. Dar nici in lucruri mici sa nu uitam sa ne rugam. Sa nu ne ingamfam ca pe cele neinsemnate le facem si singuri si ca cerem ajutorul doar atunci cand nu le putem face cu propriile puteri pe cele mari. Sa fim smeriti si cuminti, caci suntem doar aburi de o clipa pe acest pamant.

Sa nu zicem vreodata, cand ne sculam, ca mare lucru nu facem in acea zi, ca sa ne mai rugam, ca sa ne mai inchinam. Ca nu stim cand i-a foc o priza sau cum travesam o strada. Trebuie sa intelegem ca fara ocrotirea lui Dumnezeu, oricand pot avea loc nenorociri. Chiar si de am sta pe loc.

Din pacate insa, sunt destui care nici macar in fata marilor primejdii nu se intorc la Dumnezeu. Vad ei limpede ca nu razbesc, dar se comporta precum lemnele natange. Si chiar daca ii inveti sa se roage, parca vorbesti la pereti.

Noi crestinii insa, sa ne rugam neincetat. Desigur, nu doar ca sa cerem, ci si sa multumim, ci si sa slavim, ci si sa cerem iertare.

Cititi va rog si:

Rugaciune pentru izbavirea de vrajmasi

Doamne ajuta!

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 667 other followers