De ce lipseste versetul 17 din capitolul 32 din Deuteronomul din https://www.bibliaortodoxa.ro/?

Iata ce putem citi la http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=17&cap=32

16. Întărâtat-au râvna Lui cu dumnezei străini şi cu urâciunile lor L-au mâniat;
17. Iar pe Apărătorul, Cel ce te-a născut, L-ai uitat şi nu ţi-ai adus aminte de Dumnezeu, Cel ce te-a zidit.

Dupa cum puteti observa, lipseste cu totul versetul 17. Sa fie o simpla greseala de tehnoredactare? Tocmai cu un verset de o importanta covarsitoare?

Versetul apare la https://www.crestinortodox.ro/biblia/Deuteronomul/Cantarea-lui-Moise/

17. el nu lui Dumnezeu I-a adus jertfe,
    ci diavolilor le-a adus,
    dumnezeilor pe care ei nu i-au stiut,
    cei noi si de curand veniti,
    pe care parintii lor nu i-au stiut.

Iar in Biblia din 1914 scrie:

Jertfit-a dracilor, si nu lui Dumnezeu

Versetul este extrem de important deoarece ne lamureste limpede de faptul ca zeii la care se inchinau paganii din vechime erau draci. Evident, si paganii din ziua de azi, tot la diavoli se inchina si ei.

Voita sau nu, disparitia versetului 17 din respectivul site este foarte grava. Ortodocsii romani trebuie sa stie ca strabunii daci se inchinau in vechime, din pacate, la draci, ca atare si promovarea a tot soiul de vechi simboluri este un dracism. Nu este nationalism…

In incheiere, iata ce povestea avva Macarie: umblând odată prin pustie am găsit o căpățână de mort aruncată la pământ. Și clătinând-o cu toiagul cel de finic, mi-a grăit căpățâna. Și am zis ei: tu cine ești? Și mi-a răspuns căpățâna: eu am fost slujitor al idolilor și al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta, iar tu ești Macarie, purtătorul de duh și în orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt în chinuri și te vei ruga pentru dânșii, se mângâie puțin. I-a zis ei bătrânul: care este mângâierea și care chinul? I-a răspuns lui: pe cât este de departe cerul de pământ, atâta este focul de dedesubtul nostru, fiindcă de la picioare până la cap stăm în mijlocul focului și nu este cu puțință să se vadă cineva față către față, ci fața fiecăruia este lipită de spatele celuilalt. Deci, când te rogi pentru noi, din parte vede cineva fața celuilalt. Aceasta este mângâierea. Și plângând bătrânul, a zis: vai zilei aceleia în care s-a născut omul, dacă aceasta este mângâierea muncii! I-a zis ei bătrânul: este altă muncă mai rea? I-a răspuns lui căpățâna: noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, măcar puțin suntem miluiți, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu și s-au lepadat de El și nu au făcut voia Lui, dedesubtul nostru sunt. Și luând bătrânul căpățâna, a îngropat-o.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 148-149)

Au totusi, oarece speranta, macar unii dintre paganii din vechime? Iata ce aflam din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel:

12. Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi.
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.

Arhimandrit Ioanichie Bălan (Patericul românesc): Sfântul Calinic de la Cernica

Sursa: https://archive.org/stream/ArhimanditulIoanichieBalan-patericulRomanesc/PatericulRomanescArhim.IoanichieBalan_djvu.txt

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc:

Canonizarea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica s-a făcut la 21

octombrie, 1955, iar prăznuirea lui se face la 11 aprilie.

 

1. Fapte şi cuvinte de învăţătură

 

1. Cuviosul Calinic, încă pe când era călugăr tânăr în Mănăstirea

Cernica, postea foarte mult, îşi împlinea regulat canonul şi pravila cu multa

osârdie şi se lupta împotriva somnului. Dormea numai trei ceasuri pe noapte,

însă nu întins pe pat, ci pe un scăunel într-un colţ. al chiliei, după mărturia

bătrânului Hariton, iar ziua lucra împreună cu părinţii la ascultările cele mai

grele ale mănăstirii.

 

2. După plecarea la Sfântul Munte a duhovnicescului său părinte,

ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic şi-a pus această aspră rânduială, ca

în toată săptămâna să nu mănânce bucate fierte la foc, fără numai pâine cu apă

după apusul soarelui, iar sâmbăta şi Duminica să meargă la trapeză împreună

cu părinţii şi să se mângâie cu înfrânare.

 

3. Mărturisesc părinţii care l-au cunoscut pe Sfântul Calinic că faţa îi era

mereu palida de multa postire şi ochii adânciţi în orbite din pricina multei

privegheri şi a atâtor lacrimi, căci dobândise de la Dumnezeu darul lacrimilor

la sfânta rugăciune.

 

4. în anul 1813, murind de boala ciumei mulţi preoţi călugări din

Mănăstirea Cernica, stareţul Timotei stăruia mereu să facă preot pe smeritul

ierodiacon Calinic. El însă se lepăda de un dar mare ca acesta, socotindu-se pe

sine cu totul nevrednic. Fiind însă foarte ascultător şi lăsându-se în voia lui

Dumnezeu, a primit Taina Sfintei Preoţii, săvârşind cele sfinte în toată viaţa

sa cu lacrimi şi cu multă evlavie.

Credeti ca aceste doua profetii din Pateric au inceput deja sa se implineasca?

Cugetări Folositoare pentru Suflet:

Arhiva pentru Despre Vremurile de pe Urmă:

Pentru Avva Antonie, Patericul Egiptean

A spus avva Antonie: va veni o vreme când vor înnebuni oameni, şi dacă vor vedea pe unul nesmintit, se vor ridica împotriva lui, zicând: aiurezi – pentru că nu va fi ca ei.

O proorocie mai putin cunoscuta a Batranilor Pustiei pentru neamul cel de pe urma …:

PENTRU AVVA ISHIRION
Fratii parinti ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe urma. Ce am lucrat noi?, ziceau ei. Si raspunzand unul din ei, mare cu viata si cu numele, avva Ishirion, a zis: noi poruncile lui Dumnezeu le-am facut. Si raspunzand fratii au zis: dar cei dupa noi, oare ce vor face ? Si a zis: vor sa vina la jumatatea lucrului nostru. Si au zis fratii: dar cei dupa dansii? A zis avva Ishirion: nu au nicidecum lucru cei ai neamului si randului aceluia, ci va sa le vina lor ispita. Si cei ce se vor afla lamuriti in vremea aceea, mai mari si decat noi si decit parintii nostri se vor afla.

Din PATERIC despre LUCRARILE OAMENILOR

   Iata ce putem citi la Arătare ce s-a făcut avvei Arsenie:

Spunea avva Daniel: ne povestea avva Arsenie ca despre altul (dar eu cred că era el) că şedea un bătrân în chilia lui, şi iată că un glas i-a spus: hai şi îţi voi arăta lucrările oamenilor. Şi ridicându-se ieşi. Şi l-a dus într-un loc anume şi i-a arătat un negru tăind lemne, şi făcând un snop mare. Şi încerca să-l duce şi nu putea, şi în loc să-l uşureze, mai tăia lemne şi adăuga snopului, şi a tot făcut aşa. Apoi înaintând i-a arătat un om pe un lac şi scoţând apă din el, pe care o turna într-un vas ciuruit, şi apa se scurgea în lac. Apoi i-a zis: hai să vezi şi altceva. Şi a văzut un templu şi doi oameni călări care duceau o grindă de-a curmezişul. Şi voiau să intre pe uşă şi nu puteau din pricina grinzii. Şi nici unul nu se smerea să-i facă loc celuilalt, şi de asta rămâneau înaintea porţii.

Aceştia sunt, spuse, cei care duc cu slavă deşartă jugul dreptăţii şi nu s-au smerit ca să se îndrepte singuri, să umble pe calea strâmtă a lui Hristos; de aceea şi rămân în afara împărăţiei lui Dumnezeu.Tăietorul de lemne e cel cu multe păcate, care în loc să se căiască mai adaugă alte păcate la ale sale. Şi vărsătorul de apă e cel care face fapte bune, dar adăugându-le şi unele rele, prin asta le pierde şi pe cele bune. Trebuie să vegheze omul la faptele sale, ca să nu se ostenească în zadar.

Sursa: Patericul egiptean

  Cititi va rog si:

Despre IAD si SANUL LUI AVRAAM. Vedenia lui Cosma Monahul, înfricosatoare si folositoare

Sfatul dracilor – CUM INSEALA DIAVOLUL PE OM

Din PATERIC despre VREMURILE DE PE URMA

   Iata ce putem citi la Cugetări Folositoare pentru Suflet:

Arhiva pentru Despre Vremurile de pe Urmă:

Pentru Avva Antonie, Patericul Egiptean

A spus avva Antonie: va veni o vreme când vor înnebuni oameni, şi dacă vor vedea pe unul nesmintit, se vor ridica împotriva lui, zicând: aiurezi – pentru că nu va fi ca ei.

   Reiau si O proorocie mai putin cunoscuta a Batranilor Pustiei pentru neamul cel de pe urma …:

PENTRU AVVA ISHIRION
Fratii parinti ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe urma. Ce am lucrat noi?, ziceau ei. Si raspunzand unul din ei, mare cu viata si cu numele, avva Ishirion, a zis: noi poruncile lui Dumnezeu le-am facut. Si raspunzand fratii au zis: dar cei dupa noi, oare ce vor face ? Si a zis: vor sa vina la jumatatea lucrului nostru. Si au zis fratii: dar cei dupa dansii? A zis avva Ishirion: nu au nicidecum lucru cei ai neamului si randului aceluia, ci va sa le vina lor ispita. Si cei ce se vor afla lamuriti in vremea aceea, mai mari si decat noi si decit parintii nostri se vor afla.

   Cititi va rog si:

Noi suntem niste minunati. Pe ceilalti sa-i judecam cu asprime …

S-a făcut odată sobor în Schit pentru un frate care a greşit. Şi părinţii grăiau, iar avva Pior tăcea. Mai pe urmă, sculându-se, a ieşit. Şi luând un sac, l-a umplut cu nisip şi îl purta pe umărul lui. Şi punând într-o traistă puţin nisip, o purta pe piept. Întrebat fiind de părinţi ce înseamnă aceasta, a zis: acest sac care are nisipul cel mult, sunt greşelile mele – căci multe sunt – şi le-am lăsat dinapoia mea ca să nu simt durere pentru ele şi să plâng. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, înaintea mea şi cu acestea mă indeletnicesc, judecându-l pe el. Dar nu trebuie să fac aşa, ci mai vârtos pe ale mele să le aduc dinaintea mea şi să port grijă de ele şi să mă rog lui Dumnezeu ca să mi le ierte. Şi auzind părinţii, au zis: cu adevărat aceasta este calea mântuirii.

   Cititi va rog si:

Patericul Egiptean

Din pacate, ceea ce am scris in titlu, o gandesc si o fac majoritatea dintre noi. Intotdeauna pacatele noastre le consideram mai mici, iar pe ale altora, cu mult mai mari. Si pe ale celorlalti, simtim o acuta nevoie de a le spune cat mai multora.

Cititi va rog si:

Sfantul Ioan Gura de Aur: Despre BARFIRE si mancatorii de suflet de om …

SA NU-I JUDECAM PE CEI PACATOSI, caci unii dintre ei pot ajunge mari mucenici. 19 decembrie: Pomenirea Sfantului Mucenic Bonifaciu si a sfintei Aglaia Romana

 

 

Lansarea volumului „PATERIC EGIPTEAN” – joi 19 ianuarie 2012, ora 18, Bucuresti. Invitati Ieromonahul AMFILOHIE BRINZA si monahul FILOTHEU BALAN

 

Despre ISPITA DIN DREAPTA

Iata o istorioara din Pateric:

Un frate bântuit de ispită i-a dezvăluit-o avvei Iraclie, care îi spuse, întărindu-l: avea un bătrân un ucenic ascultător foarte, vreme de mulţi ani. Într-o zi, era bântuit de ispită, făcu metanie bătrânului zicând:

– Lasă-mă să mă sihăstresc (şi să stau singur).

– Alege un loc şi o să-ţi facem chilie.

Şi a găsit unul la o milă de acolo. Au plecat, făcând chilie. Şi îi spuse fratelui: fă cum îţi spun. Când ţi-e foame, bea şi mâncă, dormi. Dar nu ieşi din chilie până sâmbătă. Atunci vino la mine.

Fratele petrecu două zile după poruncă, şi făcându-i-se urât (akediasas) spuse „de ce mi-a făcut aşa bătrânul“ (În traducere: ce mi-a făcut mie bătrânul acesta, ca să nu fac rugăciuni?). Şi ridicându-se cântă mai mulţi psalmi; şi după apusul soarelui mâncă şi s-a ridicat să meargă la culcare pe rogojina lui. Şi a văzut un negru întins, care scrâşnea din dinţi. Atunci a fugit cu mare frică la bătrân, şi a bătut la uşă, spunând: avvo, fie-ţi milă şi deschide-mi. Bătrânul, ştiind că nu-i păzise cuvântul, nu i-a deschis până în zori. Şi deschizând dimineaţa, l-a găsit afară rugându-se. Atunci i s-a făcut milă şi l-a chemat înăuntru. El zise:

– Te rog, părinte, am văzut un negru pe rogojina mea, când am plecat să mă culc.

– Aşa ai păţit, fiindcă nu ai păzit cuvântul meu.

Atunci îl învăţă după puteri rânduielile vieţii singuratice (monêrou biou, ale vieţii de sihastru.) şi l-a slobozit. Şi încet-încet s-a făcut călugăr iscusit.

PATERIC: Batranul si dracii. Pana n-a strigat “Iisuse, ajuta-mi!”, dracii l-au tot necajit …

Un batran a ramas intr-o capiste si au venit dracii, zicandu-i lui: du-te din locul nostru! Iar batranul a zis: voi nu aveti loc. Si au inceput dracii sa-i risipeasca cu totul smicelele lui de finic. Iar batranul sta adunandu-le pe ele. Mai pe urma dracul apucandu-l de mana, il tragea afara. Dar ajungand batranul la usa, cu cealalta mana tinea usa strigand: Iisuse, ajuta-mi! Si indata a fugit dracul. Si batranul a inceput a plange. Iar Domnul a zis lui: de ce plangi? Si a raspuns batranul: fiindca dracii indraznesc sa apuce pe om si sa-l necajeasca. Si i-a zis lui: tu te-ai lenevit; caci cand M-ai cautat, ai vazut cum M-am aratat tie! Acestea le zic, caci este trebuinta de multa osteneala si de nu se va osteni cineva, nu poate sa aiba pe Dumnezeu cu sine, caci El pentru noi S-a rastignit.

Comentariu saccsiv:

Capiste, adica un templu unde bietii necrestini se inchinau in vechime zeilor, deci idolilor, adica dracilor. Batranul crestin, dupa obiceiul vremii, a ramas in acea capiste, gandind insa ca el fiind crestin, automat dracii vor fugi de acolo … Dar n-a fost asa.

Ce putem invata din aceasta istorioara? De exemplu, sa nu stam de vorba cu diavolii. Dar si mai important, sa nu uitam sa ne rugam. Sa nu uitam sa cerem ajutorul. Neincetat.

Bunul Dumnezeu a ingaduit sa-l necajeasca dracii, tocmai pentru a-l invata pe batran sa nu mai uite vreodata sa ceara ajutorul. Si abia ce l-a cerut, ca Domnul i l-a si dat.

Istoria face vorbire despre un lucru totusi mare: o capiste plina de diavoli. Dar nici in lucruri mici sa nu uitam sa ne rugam. Sa nu ne ingamfam ca pe cele neinsemnate le facem si singuri si ca cerem ajutorul doar atunci cand nu le putem face cu propriile puteri pe cele mari. Sa fim smeriti si cuminti, caci suntem doar aburi de o clipa pe acest pamant.

Sa nu zicem vreodata, cand ne sculam, ca mare lucru nu facem in acea zi, ca sa ne mai rugam, ca sa ne mai inchinam. Ca nu stim cand i-a foc o priza sau cum travesam o strada. Trebuie sa intelegem ca fara ocrotirea lui Dumnezeu, oricand pot avea loc nenorociri. Chiar si de am sta pe loc.

Din pacate insa, sunt destui care nici macar in fata marilor primejdii nu se intorc la Dumnezeu. Vad ei limpede ca nu razbesc, dar se comporta precum lemnele natange. Si chiar daca ii inveti sa se roage, parca vorbesti la pereti.

Noi crestinii insa, sa ne rugam neincetat. Desigur, nu doar ca sa cerem, ci si sa multumim, ci si sa slavim, ci si sa cerem iertare.

Cititi va rog si:

Rugaciune pentru izbavirea de vrajmasi

Doamne ajuta!