Păcatul smintelii: Poetul şi tâlharul

Foto: https://www.facebook.com/100064622503670/posts/676745913036024/

Comentariul fratelui mircea.v postat la Carte eretica de pus pe foc: “URMAREA LUI HRISTOS” de TOMA DE KEMPIS. Ne explica Sfantul IGNATIE BRIANCIANINOV. Atentie mare la IMAGINATIE, la PARERI si la “DESFATAREA DUHOVNICEASCA”:

Poetul si talharul

Undeva, într-o cetate, trăia un poet, care îşi folosea talentul (darul de a scrie versuri), primit de la Dumnezeu, numai în rău, căci scria poezii de prost gust, în care Dumnezeu şi sfinţii erau defăimaţi. De aceea, în vremea lui, puţini îi citeau nesuferitele lui versuri.

Nu departe de poet, într-o pădure, trăia un tâlhar, de care se temea multă lume şi care săvârşise multe fapte rele. Totuşi, pe lângă faptele lui cele rele, a construit şi el, pe drumul care trecea pe lângă pădure, o fântână. După un timp, când s-a terminat firul vieţii, au murit amândoi şi au fost duşi în iad pentru faptele lor cele rele. Tâlharul, pentru faptele lui cele rele, avea sub el o flacăra foarte mare, ce-l acoperea aproape tot; poetul avea numai un foc mic care-l ardea. Cu timpul flacăra de sub tâlhar se micşora pentru faptul că oamenii care treceau pe acel drum, unde se găsea fântâna construită de tâlhar, se bucurau când beau apă şi îl pomeneau pe acela care a construit-o, căci fântâna avea o apă tare bună şi îşi potoleau setea cu ea. Însă flacăra de sub poet se tot mărea, fiindcă oamenii care îi citeau poeziile, se sminteau, deveneau necredincioşi şi din cauza lui negau existenţa lui Dumnezeu, pierzându-şi sufletele. În timp ce tâlharul mai avea doar un foc micuţ sub el, flacăra de sub poet se mărea mereu…

Această istorioară scoate în evidenţă păcatul smintelii, care este mai mare decât alte păcate, tocmai pentru faptul că prin ea se pierd mai multe suflete. Una e să faci un păcat de care să dai răspuns înaintea lui Dumnezeu numai tu, şi alta e să dai răspuns de păcatele altora, fiindcă i-ai smintit, căci zice Hristos: „Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.”(Matei 18, 6-7)

Păcatul democrației

Orthodox Christianity: THE MADNESS OF DEMOCRACY – A SPIRITUAL DISEASE

NEBUNIA DEMOCRAȚIEI – O BOALĂ SPIRITUALĂ

De Părintele Stephen Freeman, 28 Martie 2024, Orthodox Christianity

Romanul Demonii de Dostoievski spune povestea unei revoluții în contextul unui mic sat și a câtorva personalități. Amestecul ciudat de filozofie și nevroză, psihologia mulțimii și disprețul la modă pentru tradiție, toate se întâlnesc în nebunia unei băi de sânge. Este un Helter Skelter al secolului al XIX-lea care a anticipat cu clarviziune secolul ce avea să vină. Propria noastră versiune a aceleiași boli se desfășoară cu mai puțină vărsare de sânge, deși cu o pasiune similară. Acest articol încearcă să descrie această pasiune. Am numit-o ‘păcatul democrației’, noțiunea cum că universul este lipsit de ierarhie și că toate lucrurile, inclusiv noi înșine, sunt descrise pe bună dreptate ca fiind egale. Aceasta este a patra apariție [cu editare] a acestui articol, ceea ce indică faptul că mintea mea este atrasă frecvent de observațiile sale. Merită să îl repetăm.

Vindecarea slugii centurionului, de Paolo Veronese, secolul al XVI-lea. Imagine preluată de pe: dustoffthebible.com

Întâlnirea lui Iisus cu centurionul roman (Matei 8:5-13) este una dintre cele mai puțin moderne experiențe din toată Scriptura. Dintre toate relatările din Noul Testament, aceasta ar fi cea mai greu de repetat în cultura noastră. În lumea noastră, noi înșine suntem singura noastră autoritate – nu suntem nici deasupra nimănui și nici supuși nimănui. Suntem plini de spiritul democrației și, ca atare, disprețuim Împărăția lui Dumnezeu.

Lumea împăraților și a conducătorilor a început să se prăbușească chiar în momentul în care statele-națiune au început să se ridice. În anul 1534, Henric al VIII-lea al Angliei a repudiat orice autoritate mai mare decât a lui în ceea ce privește Biserica Angliei. Puțin peste un secol mai târziu, Parlamentul i-a urmat exemplul și l-a răsturnat pe însuși regele și l-a decapitat. Aceeași soartă a avut-o și regele Franței 150 de ani mai târziu. Marșul progresului modern a însemnat moartea tiranilor.

Cu excepția faptului că nu a fost așa. Când Henric a refuzat să recunoască autoritatea Papei, s-a făcut el însuși ‘Papă’. Cu fiecare avansare și respingere a autorității, autoritatea însăși nu dispare – ea devine pur și simplu mai universalizată. Astăzi, în creștinismul contemporan, se spune că ‘fiecare om este un Papă’. Dacă în urmă cu câteva generații oamenii afirmau că numai Biblia avea autoritate, astăzi, și aceasta a fost răsturnată. Fiecare persoană este propria sa autoritate. Și voi adăuga că, dacă fiecare persoană este propria sa autoritate, atunci nu există nicio autoritate.

Acest lucru este poate afirmat într-un mod extrem. Avem șefi la locul de muncă, profesori în clasă și alte autorități. Dar, după cum poate confirma oricine care deține o ‘autoritate’, aceste poziții sunt supuse unei presiuni și unei examinări tot mai mari. Adesea, au autoritate, doar pentru că au putere de coerciție. Autoritatea care revine în mod natural unei persoane sau unei poziții a dispărut practic din lumea noastră.

Simpatizez pe deplin cu locul politic al democrației. Aceasta a evoluat ca mijloc de abordare a tiraniei – deși este adesea destul de ineficientă în confruntarea cu liderii moderni care tiranizează în numele democrației (sau cu tiraniile diferitelor ‘democrații’ în timp ce își înving dușmanii la urnele de vot). Dar nu ofer nicio sugestie politică în acest articol și nu sunt interesat de o conversație pe această temă.

Sunt însă profund interesat de boala spirituală care însoțește interiorizarea proiectului democratic. Nu numai că am structurat lumea noastră politică într-o manieră ‘democratică’, dar am spiritualizat conceptul și am făcut din el o descriere a modului în care lumea este cu adevărat și cum ar trebui să fie. Premisele democrației au devenit premisele moralei moderne și matricea viziunii noastre asupra lumii. Această interiorizare a democrației este cea care face ca Centurionul să fie imposibil în zilele noastre.

Oamenii din lumea modernă au un sentiment de egalitate inerentă și adesea resimt orice afirmare a autorității. Bineînțeles, egalitatea este adevărată într-un anumit mod și complet falsă în alt mod. Este adevărat că toți oamenii au o valoare egală – nicio viață nu este mai valoroasă decât alta. Dar, după aproape orice altă măsură, nu suntem egali, pentru că nu suntem proporționali. Eu am o valoare egală, dar nu sunt la fel de inteligent ca altul. Am o valoare egală, dar nu sunt la fel de talentat, sau chipeș, sau bogat, priceput, sau înțelept, etc. Aparent, inteligența, talentul, frumusețea, priceperea, bogăția și altele asemenea nu sunt standardele de comparație adecvate atunci când vorbim de egalitate. Dar sentimentul nostru interior de egalitate ne face adesea să afirmăm egalitatea acolo unde aceasta nu există.

Acest lucru este valabil mai ales în viața spirituală. Uneori mi se spune: ‘Nu am nevoie să-mi mărturisesc păcatele unui preot. Mă pot ruga direct lui Dumnezeu’. Un tânăr mi-a spus recent acest lucru și a adăugat: ‘Biblia spune că trebuie să ne mărturisim doar lui Dumnezeu’. I-am arătat că, de fapt, era incorect, că în singura sa mențiune despre spovedanie, Biblia spune că ar trebui să ne mărturisim păcatele ‘unii altora’. A fost surprins și consternat.

Scripturile vorbesc, de asemenea, despre bătrâni și conducători, despre ascultare și respect și multe alte lucruri care nu își au locul în spiritul democrației. Greșeala tânărului a fost să creadă că Biblia îi susține viziunea sa democratică asupra lumii. Dar Scripturile aparțin lumii Centurionului Roman.

O mare parte din ceea ce trece astăzi drept protestantism nu este nimic de acest gen. Mai degrabă, este o mantie subțire voalată pentru spiritul democratic la ‘rugăciune’. ‘Mântuirea prin harul credinței’ este un slogan pentru individualism, un creștinism ‘de drept’. Nu există fapte, nu există cerințe, ci doar un drept ‘plin de har’. Căci forma supremă de democrație este persoana care nu are nevoie de nimeni altcineva: nicio Biserică, niciun preot, nicio Taină, doar Dumnezeul meu înțelegător care mă mântuiește prin har și care îmi garantează că pot să o fac singur.

Formele noastre exterioare de creștinism se transformă la fel de repede precum le poate închipui piața. Chiar și întâlnirile duminicale ale ‘Noului Ateu’ nu diferă prea mult de multe adunări creștine. Dumnezeu Însuși s-ar putea să nu fie necesar pentru spiritualitatea democrației noastre. Unde se potrivește Dumnezeu într-o lume a egalilor?

Lumea clasică a Creștinismului Ortodox este profund nedemocratică. Aceasta susține că universul și tot ceea ce există este ierarhic. Această învățătură nu este un artefact al unui patriarhat mai vechi (o critică tipic democratică), ci o parte esențială a Evangheliei creștine. Căci dacă Iisus este Domn, atunci universul are un Domn. Spiritualitatea democratică se îndoiește de orice ierarhie – orice lucru care contestă mitul egalității este trăit ca o amenințare. ‘Iisus nu a spus niciodată nimic despre…’

Venerarea sfinților, cinstirea icoanelor și a sfintelor moaște, locul ocupat de Maica Domnului sunt profund ofensatoare pentru democrația modernă. Plângerile auzite de cei care resping astfel de lucruri sunt destul de grăitoare. Rareori se aud protestele clasice ale adevăraților iconoclaști. Mai degrabă, este declarația modernă: ‘Nu am nevoie de nimeni între mine și Dumnezeu’. Este vorba de accesul universal la Dumnezeu, fără interferențe, fără mediere, fără ierarhie, fără Taine, în cele din urmă fără a avea nevoie de alții, care este ofensat de forma ierarhică a creștinismului clasic.

O viață spirituală fără canoane, fără obiceiuri, fără tradiții, fără reguli, este libertatea democratică supremă. Dar aceasta dezlănțuie tirania imaginației individuale. Pentru că, fără o tradiție mediatoare, credinciosul modern este supus doar propriului său capriciu. Efectul este acela de a nu avea alt Domn decât Dumnezeul propriei imaginații. Chiar și apelul său la Scriptură este lipsit de efect – pentru că propria sa interpretare este cea care stăpânește asupra cuvântului lui Dumnezeu. Dacă nu vom avea o ierarhie, nu Îl vom avea pe Hristos ca Domn. Nu putem să ne inventăm propriul model de univers și să cerem ca Dumnezeu să se conformeze.

Ar trebui să adaug, în paranteză fie spus, că în ciuda sentimentelor noastre democratice universul este în mod inerent ierarhic. Putem să ne imaginăm pe noi înșine ca fiind complet individualizați și autonomi, fără a avea nevoie de alții, dar aceasta este o închipuire. Dacă ne lepădăm de adevăratele structuri și ierarhii ale creației lui Dumnezeu, nu vom descoperi decât alți stăpâni care au un caracter demonic. ‘Zeii’ creați de noi înșine nu sunt niciodată mai prejos decât însăși nebunia.

Este o mare realizare spirituală să nu te ‘conformezi lumii acesteia’. Ideile și ipotezele democrațiilor moderne de consum pătrund în aproape toate aspectele culturii noastre. Acestea devin o parte inevitabilă a peisajului nostru interior. Numai prin examinarea acestor ipoteze în lumina tradiției creștine mai largi putem spera să rămânem credincioși lui Hristos în adevăr. Cei care insistă asupra absenței autorității spirituale sau cer ca nimic să nu medieze harul vor descoperi că viețile lor servesc celui mai crud stăpân dintre toți – spiritul epocii.

Preluare de pe Glory To God For All Things (Slavă lui Dumnezeu pentru toate lucrurile)

Dracul contabil

Foto: https://rasunetul.ro/nicolae-steinhardt-110-ani-de-la-nastere

Comentariul fratelui mircea.v postat la „Biblia” papusarilor:

Spune Parintele Nicolae Steinhardt:
„La diavolul – contabil nu încape nici ştersătura cea mai mică, Hristos dintr-o dată, şterge un întreg registru de păcate. Hristos, boier, iartă totul. A şti să ierţi, a şti să dăruieşti, a şti să uiţi. Hristos nu numai că iartă, dar şi uită. Odată iertat nu mai eşti sluga păcatului şi fiu de roabă, eşti liber şi prieten al Domnului.”
„Contabilitatea, celălalt nume al demonismului, arma preferată şi statornica metodă de lucru.”
Tot Parintele Nicolae Steinhardt spune ca iertare fara uitare nu se poate.

Asadar, Iisus iarta si uita. Iarta boiereste. Diavolul e contabil, noteaza tot, inregistreaza tot, contabiizeaza tot, nu sterge nimic niciodata. (asa este karma religiilor orientale – concluzia e clara)

CAT DE PACATOSI SUNTEM … Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfintele Canoane

Repostez un articol din 2010:

1. Fermecătorii sau vrăjitorii, 20 de ani să nu se împărtăsească.
2. Cei care se duc la fermecători, 6 ani să nu se împărtăsească.
3. Cei care dau în cărti, care dau cu bobii, care ghicesc în cafea, care dau cu ghiocul, care descântă si cei care se duc la ei; cei care poartă talismane, mărtisoare, buruieni descântate sau altceva de acest fel; cei care pun semne la copii si la vite să nu se deoache, 6 ani să nu se împărtăsească.(Canonul 61 Trulan.)
4. Cine cheamă vrăjitori sau fermecători pentru a face rău altora, ca un ucigas se socoteste si 20 de ani să nu se împărtăsească.(Canonul 72 al Sfântului Vasile cel Mare.68.)
5. Preacurvarii (Cei căsătoriti, desfrânând cu persoane străine căsătorite se numesc preacurvari.) , homosexualii (Homosexuali se numesc aceia care desfrânează anal bărbat cu bărbat sau bărbatul cu sotia lui desfrânând in chipul arătat mai sus.), cei care se împreună cu dobitoacele, cei ce se împreună cu femeile lor peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), 15 ani să nu se împărtăsească.
6. Curvarii (Curvie se cheamă atunci când doi necăsătoriti sau văduvi desfrânează.), sapte ani să nu se împărtăsească.
7. Cine va curvi cu sora lui de un tată si de o mamă, 20 de ani să nu se împărtăsească.
8. Cine va curvi cu nora sau cu mama soacrei, 11 ani să nu se împărtăsească.
9. Cine va curvi cu cumnata lui sau cu vara primară, 10 ani să nu se împărtăsească.
10. Cine va curvi cu a doua vară, 9 ani să nu se împărtăsească.
11. Cine va curvi cu nasa care l-a botezat, 20 de ani să nu se împărtăsească.
12. Cine va curvi cu cumătra, adică cu mama nasei care a botezat, cine va curvi cu două surori sau, femeia, cu doi frati, 11 ani să nu se împărtăsească.
13. Cine va curvi cu mama vitregă si cine a desvirginat o fecioară mai mică de 12 ani, acela 12 ani să nu se împărtăsească.
14. Cel ce a curvit cu femeia sa peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), să nu se împărtăsească 15 ani; la fel si femeia se canoniseste dacă a fost cu voia ei; iar dacă a fost silită (adică fară voia ei), 6 ani să nu se împărtăsească.
15. Cel ce s-a căsătorit a doua oară, 1 an să nu se împărtăsească.
16. Cel ce s-a căsătorit a treia oară, 10 ani să nu se împărtăsească; iar de are copii si are sub 40 de ani, 5 ani să nu se împărtăsească. Dacă a trecut de 40 de ani si are copii, să nu i se mai îngăduie a treia căsătorie.
17. A patra căsătorie nu este îngăduită; iar dacă cineva a încheiat-o, acea căsătorie să se desfacă si 8 ani să nu se împărtăsească.
18. Dacă se va împreuna cineva înainte de cununia religioasă, 1 an să nu se împărtăsească.
19. Dacă cineva va curvi cu mama logodnicei lui sau cu o altă rudă a ei, acea căsătorie se opreste.
20. Cel ce a facut malahie (Onania), 40 de zile să mănânce hrană uscată si să facă câte o sută de mătănii pe zi, si cu mare căintă în suflet hotărându-se de a nu mai gresi; se poate împărtăsi cu Sfintele Taine. Dacă nu îndeplineste canonul arătat mai sus, 1 an să nu se împărtăsească.
21. Femeia fiind în timpul periodului, adică în zilele necurătiei ei, să nu se împreune cu bărbatul si nici în biserică nu poate să intre, însă ia anaforă si aghiazmă, ori să sărute sfintele icoane, mai înainte de opt zile, adică mai înainte de a fi trecut periodul ei. Dacă femeia, după opt zile nu s-a facut bine, atunci mai prelungeste timpul până s-a facut deplin sănătoasă. In duminici si sărbători, miercuri si vineri si în cele patru sfînte posturi de peste an, sotul ei si sotia să se păstreze în curătie ( Pentru duminici si sărbători sotul si sotia să nu aibă împreunare de vineri orele 24 si până duminică orele 17. Cei căsătoriti dorind să se împărtăsească la praznice, sărbători duminica, sau în oricare alt timp să aibă 7 zile. fără împreunare înainte si trei zile după împărtăsanie. Cei tineri. însă, de curând căsătoriti, pot să se împărtăsească cu trei zile de curătie mai înainte de a se împărtăsi, si o zi după aceea.).
22. Cei care fac malahie unul cu altul sau femeie cu femeie, 80 de zile să se canonisească mâncând hrană uscată în toate zilele si facând câte o sută de mătănii pe zi. De nu va împlini acest canon, 2 ani să nu se împărtăsească si să facă câte o sută de mătănii pe zi.
23. Cel ce a ucis de bunăvoie, 20 de ani să nu se împărtăsească.
24. Cel ce a ucis fară voia lui (din greseală), 10 ani să nu se împărtăsească.
25. Cel ce a ucis în război sau apărându-se de tâlhari, 3 ani să nu se împărtăsească.
26. Cel ce de bunăvoia lui s-a lepădat de Hristos si revine, la sfârsitul vietii lui să se împărtăsească.
27. Cel ce din cauza chinurilor s-a lepădat de Hristos, 8 ani să nu se împărtăsească.
28. Cel ce a furat si singur a spus fapta sa, după ce va înapoia cele furate, 1 an să nu se împărtăsească; iar dacă a fost descoperit de altii, 2 ani să nu se împârtăsească si să înapoieze cele furate sau costul lor, dacă nu le mai are.
29. Jefuitorii de morminte, 10 ani să nu se împărtăsească.
30. Furtul de cele sfinte, fie din biserică sau din altă parte, 15 ani să nu se împărtăsească.
31. Călcătorii de jurământ, ca si cei care au jurat strâmb, 10 ani să nu se împărtăsească.
32. Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire si lepădare de la Biserica Ortodoxă).
33. De se va căsători un bărbat cu o femeie evreică sau o femeie ortodoxă cu un bărbat evreu sau cu bărbat eretic, sau bărbatul ortodox cu femeie eretică, acea căsătorie să se desfacă; dar dacă iudeul sau ereticul primeste credinta ortodoxă, atunci căsătoria să rămână încheiată.
34. De va muri pruncul nebotezat din neglijenta părintilor, acestia 3 ani să nu se împărtăsească si să facă câte o sută de mătănii pe zi.
35. Femeia care si-a omorât pruncul fară să vrea, în timpul somnului, 7 ani să nu se împărtăsească.
36. Femeile care îsi omoară pruncii în pântece, care avortează sau fac raclaj, 10 ani să nu se împărtăsească, iar dacă se feresc să nu facă copii, 1 an să nu se împărtăsească.
37. Femeia care pierde pruncul fară voia ei, 1 an să nu se împărtăsească.
38. Cel ce ocărăste sau batjocoreste pe cineva, trei zile să se afurisească si să mănânce numai pâine cu apă. pentru că: ” … cel ce va zice fratelui meu nebun, vinovat este de gheena focului ” (Matei XIII, 12).
39. De va avea cineva vrajbă asupra altuia si unul dintre ei moare fară ca ei să se fi împăcat, cel rămas în viată se opreste de la Sfânta Impărtasanie 1 an, si timp de 40 de zile va merge la mormântul celui mort si-si va cere iertare cu lacrimi de durere, si va face câte 50 de mătănii pe zi.
40. Dacă va ocărî si va batjocori cineva pe părintii săi, cu greu canon să se canonisească, iar dacă îi va bate, pe unul ca acela numai arhiereul, iar la mare nevoie si preotul, poate a-l dezlega de acel mare păcat si numai după ce si-a împlinit canonul ce i-a fost dat si numai după ce si părintii lui iarăsi l-au primit si l-au iertat.
41. Părintii care îsi neîndreptătesc copii, pe unii iubindu-i iar pe altii defâimându-i, desi ei sunt cu bună cuviintă, si nu le impart drept zestrea ce li se cuvine, dacă nu se vor îndrepta să fie lipsiti de Sfânta împărtăsanie si lepădati de Biserică, adică să se afurisească.
42. Acela care ar ocărî, ar bârfi, ar necinsti sau ar bate pe vreun preot, chiar dacă ar fi preotul vinovat, unul ca acela va fi dat anatemei si lepădat de la Biserică ca unul ce s-a îndepărtat de Sfânta Treime si la un loc cu Iuda va fi partea lui si 2 ani să nu se împărtăsească, chiar de l-ar lerta preotul, căci zice Scriptura: „Pe mai marele poporului tău să nu-l vorbesti de rău”.
43. Cel învrăjbit cu cineva, mai înainte de a se împăca, nu poate intra în biserică si nici să trimită prinos si să facă câte 50 de mătănii pe zi până ce se va împăca cu cel pe care l-a supărat, cerându-si iertare cu toată umilinta, iar dacă acela este vinovat si tot el nu vrea să se împace, vina rămâne asupra lui, iar acesta nu mai este sub canon.
44. Dacă va mânca cineva de dulce miercurea sau vinerea precum si în Postul Pastelui, 2 ani să nu se împărtăsească (Fără numai cei ce au pogorământ deoarece sunt în armată, pe santiere, în cămine etc.).
45. Dacă va intra cineva ca să se roage cu ereticii: catolicii, protestantii, adventistii, pocăitii, tudoristii, baptistii si altii de acest fel, dau dacă va mânca la praznicele lor, unul ca acela să se afurisească si dacă nu.se va căi să se taie cu totul de la Biserica lui Hristos, ca unul ce a căzut din har.
46. Dacă va lucra cineva în duminici sau în sărbători, să se afurisească, fară numai dacă va face aceasta fară voia lui.
47. Acela care nu merge la Sfânta Liturghie trei duminici la rând, să se afurisească, fară numai dacă este greu bolnav, încât să nu poată iesi din casă.
48. Dacă a stiut cineva despre altul că păcătuieste si nu l-a oprit, cu toate că putea să-l oprească, unul ca acela să se canonisească, la fel cu acela care a săvârsit păcatul.
49. Dacă cineva se împodobeste ca să facă sminteală si se dă cu mirodenii, dacă îsi vopseste părul, unghiile, fata, sprâncenele si buzele, să se afurisească (Canonul 103 Trulan).
50. Sinucigasului nu i se face prohodire (înmormântare cu preot) si nici în cimitir nu se îngroapă; aceasta însă numai dacă n-a fost inconstient (nebun) când s-a sinucis.
51. Dacă cineva ar vrea să intre în cler, dar a căzut în vreunul din păcatele prevăzute mai sus la punctele: 1 până la 19 inclusiv, de la 23 si până la 27 inclusiv, acela nu se mai poate face preot.

Sursa: Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfîntele Canoane

Arhimandritul Athanasie Mytilineos despre draci si … locuri, locuinte, obiecte si chiar haine. ATENTIE MARE!

La rubrica de comentarii a articolului Video: o noua serpeasca pro cip de la preotul Calistrat Chifan, fratele Felix a facut o traducere a https://athanasiosamvonas.blogspot.com/?m=1

Arhimandritul Athanasie Mytilineos (1927‑2006), starețul Mă­năstirii Ador­mi­rea Maicii Domnului şi Sfântul Dimitrie din Larisa, Grecia:

Rugăciunile de exorcizare (pentru alungarea duhurilor rele) din Molitfelnicul Bisericii Ortodoxe sunt pline de imprecatii asupra duhurilor rele, cu specificatia anume că orice spatiu sau obiect poate fi locuit, adică spatiul sau obiectul vizat poate fi insotit de prezența demonilor.
De exemplu, Blestemele Sfântului Vasile cel Mare, spun următoarele atunci când un preot se adresează cu exorcismul către demoni:
„Teme-te, fugi, pleaca,
departeaza-te, diavole necurate si spurcate… si sa nu te ascunzi cu vreo alta viclenie de duhuri necurate”.
Deci se pot atasa demonii de un loc anume sau de un obiect?
Demonii pot pângări un anumit loc sau obiect?
Da!
Ce anume spurcă un anumit loc sau obiect?
Păcatul omului care a avut contact cu acestea antementionate!
Observați acest lucru:
exista păcat savarsite în general, dar si păcate care sunt comise într-un anumit loc sau legat de un obiect anume.
Mai exact, păcatele farmecelor, precum și ritualurile păgâne și efectuarea de acte de magie.
Aceste farmece spurcă locul sau obiectul; și acest loc sau obiect devine locuința demonilor, la fel cum oamenii care fac aceste fapte magice, demonice, devin și ei un locaș, un receptacul al demonilor.
În orice caz, mai întâi o persoană este pângărită de demoni, iar apoi locul sau obiectul este profanat.

Cum poate fi curatat locul sau obiectul?
Ascultați!
Locul sau obiectul este curățat, în primul rând, prin exorcisme (rugăciunile citite de preot pentru a exorciza demonii); în al doilea rând, prin stropirea cu apa sfințită la sfestania slujita de preot și, în al treilea rând, și cel mai important, prin viața in Hristos a oamenilor care sunt pusi in discutie.

Deci, dragii mei oameni, ori de câte ori dobândim ceva nou, o casă, un teren, un calculator, o mașină, orice altceva, în primul rând realizăm sfințirea apei prin chemarea preotului la sfestanie (adică sfințirea mică a apei), tocmai pentru a îndepărta de la acestea posibilele duhuri demonice.
Aceiași exorcizare se face și pentru cei care sunt pe cale să primească Botezul.
În acest caz, există două tinte care sunt vizate aici: apa din cristelnita botezului și persoana care urmează să fie botezată.
Ambele sunt in legatura cu demonii. De aceea se citesc rugăciuni de exorcizare care alungă demonii ascunși in apă sau exorcizează inima și trupul omenesc.
Fiți atenți la acest lucru:
demonii se pot ascunde,
aranjându-și bârlogul in acestea antementionate.
Acest lucru este foarte caracteristic.
pentru demoni.
De aceea citim aceste rugăciuni de exorcizare când pregatim pe cel care urmeaza a se boteza, iar preotul citeste exorcismele de dinainte de Botez și apoi merge la cristelnita și alungă demonii din apă (preotul sufla in apa din scaldatoarea Botezului), (și o sfinteste invocând harul Duhului Sfânt și făcând semnul crucii in apă) si apoi se continua randuiala Botezului…

Legat de aceasta problema…

De unde vine originea credinței populare în fantome…
Nu se pune problema că ar fi prezent sufletul celui decedat, desigur; când fiecare om moare, indiferent cât de păcătos, sufletul său e repartizat la locul potrivit….
Sufletul omenesc nu merge nicăieri, nu devine vampir; în schimb, demonii se prezintă ca fiind suflete omenești, în special se deghizeaza in sufletele păcătoșilor, pentru că acești oameni au pângărit locul cu păcatul lor, și astfel acum demonii vin și locuiesc în acest loc unde o persoană a păcătuit, și astfel bantuie acel loc necurat.
Să nu credeți că sunt basme; toate acestea sunt absolut adevărate. Prin urmare, locul în care a fost comis păcatul este necurat.
Acum, să acordati atenție la un lucru mai mult.
Locul unde se afla o comoara este murdar, este ascuns, de asemenea, este necurat – din pricina banilor. Știți, acum de patruzeci și cincizeci de ani – nu voi menționa cazurile care s-au întâmplat aici, în Grecia – sume uriașe de bani au fost ascunse, îngropate.
Știți în ce condiții acești bani au fost adesea ascunși și îngropați?
În condiții de crima; mulți au fost uciși.
Adesea, oamenii mergeau să ascundă comori (pe care, desigur, le-au furat).
Eu personal știu o poveste: au fost patru…; au ascuns comoara și apoi unul i-a ucis pe ceilalți trei – si întorcându-se în Grecia și găsind comoara.
Demonii stau pe astfel de comori pentru că este un loc profanat, pentru că acolo oamenii s-au omorât unii pe alții.
Trebuie să fi auzit astfel de povești de multe ori și, după cum bine știți, în zilele noastre unii călătoresc prin munți pe motociclete pentru a găsi bani…
Dar cât de necurați sunt…
Pentru că acolo stau demonii.
Și dacă cineva găsește cu adevărat acești bani, atunci nu-i va aduce nimic bun, este imposibil!
Locul este profanat, sufletele și trupurile oamenilor sunt profanate, chiar și lucrurile sunt profanate. Noul Testament spune următoarele la Iuda:
„Evită chiar și veșmintele care sunt spurcate de un trup” (cf. Iuda 23). Hainele care vin în contact cu pielea oamenilor păcătoși nu trebuie purtate sau folosite.
Ceea ce v-am spus în seara asta poate părea ciudat, chiar fantastic. Dar nu este!
Chiar am folosit Scriptura.
Deci, să fim atenți.
Numai virtutea si viata in Hristos pot alunga demonii și pot curata locul.
Ele curăță locul și, de asemenea, curăță trupul.
De aceea, dragii mei, suntem curățiți prin spovedanie si pocainta.
Iar prin Sfânta Împărtășanie suntem sfințiți și putem devenim oameni duhovnicesti.
Iar când avem un loc sfintit, un trup curatit, un suflet induhovnicit, atunci demonii sunt alungați de har și nu ne vor mai bantui niciodată.

 

Este râsul un păcat?

ORTHODOX CHRISTIANITY: IS LAUGHING A SIN?

SĂ RÂZI ESTE UN PĂCAT?

De Părintele Alexei Taakh, 18 Octombrie 2022, OrthodoxChristianity

Ca preot, ascult adesea confesiunile multor oameni. Fără să intru în detalii, vă voi spune doar că, în general, păcatele oamenilor sunt, mai mult sau mai puțin, cam aceleași. Și nu e de mirare, pentru că suntem cu toții ființe umane. Dar uneori aud la spovedanie ceva de genul: „am păcătuit glumind: am spus bancuri și am râs…”. Este râsul un păcat? Hai să ne lămurim.

PS Ieremia Zavoratul: Cum biruim cele opt boli ale sufletului?

Preiau articolul Cum biruim cele opt boli ale sufletului?

Cele opt ganduri din care vine tot ce-i rau si din care omul nostru launtric se imbolnaves­te adanc si de moarte sunt urmatoarele: laco­mia pantecelui, curvia, iubirea de arginti, ma­nia, intristarea nepotrivita, trandavirea, slava desarta, trufia. Tocmai acestea poarta razboi cu fiecare om.

Si tu, fiule, daca vrei sa birui laco­mia pantecelui, sa indragesti infranarea, sa ai fri­ca de Dumnezeu, si vei birui.

Daca vrei sa birui curvia, sa indragesti privegherea si insetarea, sa te gandesti intotdeauna la moarte si sa nu stai niciodata de vorba cu femeile, si vei birui.

Daca vrei sa birui iubirea de arginti, sa indragesti neagonisirea si necheltuirea.

Daca vrei sa birui ma­nia, sa tii minte cum Domnul nostru Iisus Hristos nu S-a maniat pe evrei, cu tot raul pe care I l-au facut, ci chiar S-a rugat pentru ei.

Daca vrei sa birui intristarea nepotrivita, sa nu te mahnesti nicicand pentru cele vremelnice, ci daca te vor rani cu vorba, sau nu iti vor da pace, sau te vor necinsti, nu te intrista, ci, dimpotriva, bucura-te. Intristeaza-te doar cand pacatuiesti, dar si aici sa pastrezi masura, ca sa nu cazi in deznadejde si sa pieri.

Daca vrei sa birui trandavirea, indeletniceste-te macar o scurta vreme cu vreo rucodelie, sau citeste, sau roaga-te deseori.

Daca vrei sa bi­rui slava desarta, sa nu iubesti laudele, nici cin­stirile, nici hainele bune, nici sederea pe locuri­le de frunte, nici intaietatile, ci, dimpotriva, sa te bucuri arunci cand esti ocarat si defaimat in chip mincinos, si sa te mustri pe tine insuti, zicandu-ti ca esti mai pacatos decat orice om.

Parintele Ilie Cleopa – CELE 12 TREPTE ALE PACATULUI

Iata ce putem citi la Părintele Cleopa – Cele douăsprezece trepte ale păcatului:

Păcatul, de când ia fiintă în mintea omului si până îl duce pe om la sinucidere, la moarte are 12 trepte. Dumnezeu i-a dat atâta putere omului să nu gresească! Putere de sine stăpânitoare. Omul are atâta putere, pusă de Dumnezeu în el, că dacă ar veni toti dracii din iad, nu-l pot face să păcătuiască. Voi nu cititi la Psaltire: Doamne, căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi. Si iarăsi spune în Sfânta Scriptură: Dumnezeu l-a zidit pe om si l-a lăsat în mâna sfatului său.

Am să vă spun cum îl ia păcatul pe om, de la treptele cele mai de jos si îl duce până la sinucidere, dacă omul nu bagă de seamă să oprească păcatul de la început. Ce este păcatul? După mărturia Sfintei Scripturi, păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu, sau boldul mortii, si este urâciune înaintea lui Dumnezeu, fiind lucrul diavolului. În Sfânta Scriptură, păcatul se numeste „furnico-leu”. Furnico-leul a murit de foame, pentru că nu avea de mâncare.

Pentru că la început păcatul este cât o furnică, numai un gând, mai pe urmă, dacă nu-l vom ucide prin împotrivire, spovedanie si rugăciune, el va ajuge puternic ca un leu. Sfântul Efrem Sirul spune că păcatul este un drac rău, care, furisându-se, pune stăpânire încet-încet pe sufletul nostru. Si pentru a putea scăpa de acest drac si să oprim păcatul să pătrundă în mintea noastră si-n inima noastră, trebuie să avem o mare trezvie a atentiei, care se naste din frica de Dumnezeu, cum zice Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Cel ce crede, se teme; iar cel ce se teme, se trezeste”.

DE CE CAPITANUL FUMA? De ce Parintele Mihai Valica nu are barba?

Cand am postat inregistrarea cu exceptionala predica a Parintelui Mihai Valica de Bunavestire, cativa frati au criticat: de ce nu are barba?

Cu alte ocazii, referitor la Corneliu Zelea Codreanu, altii infierau: daca fuma, nu-l putem considera cine stie ce …

Cand a murit fratele Florin Stuparu, l-am sunat pe un alt frate sa-i comunic vestea. Raspunsul sau a fost incredibil: “Sa speram ca a murit spovedit, caci pacatuia cumplit. Altfel, a ajuns in iad.” Si care era pacatul sau cel cumplit? Fuma …

Fratilor, sa ne trezim. Sa avem mare grija, caci:

„Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura” (Matei 7, 1-2)

Credeti voi oare ca bunul Dumnezeu l-a trimis in iad pe Capitan pentru ca fuma? Credeti voi oare ca in balanta conteaza mai mult ca Parintele Valica n-are barba, decat curajul marturisirii de care da dovada?

Dar noi, cei ce judecam, oare n-avem pacate, oare n-avem lipsuri? Suntem asa, niste minunati pe acest pamant? Daca nu ne ridicam nici pe departe la inaltimea marturisirii si a faptelor lor, cum oare putem indrazni sa-i criticam pentru pacatele sau lipsurile lor? Suntem chiar atat de mandri incat sa consideram pacatele noastre ca fiind mici, micute, neinsemnate?

Sunt unii care zic cam asa: intai sa se fi lasat de fumat sau de baut sau de ce mai zic ei, apoi sa se fi apucat de marturisit si trezit masele.

Vrem cumva ca cei ce ne conduc sau propovaduiesc sau ne trezesc sa fie niste perfecti fara de pacat? Pai sa stim bine ca asa ceva nu exista. Caci daca ar fi putut fi si un singur astfel de om pe acest pamant, nu mai era necesara Jertfa de pe Golgota.

Ca daca nu fumeaza, un om are sigur un alt pacat.

Evident, nu inseamna ca daca pacatuim, sa zicem: asta e. Datori suntem sa ne luptam, sa renuntam la ele. Dar sa nu ne iluzionam ca vom muri fara de pacat, vreunul dintre noi. Ca daca renuntam la unul, vine altul. Renuntam si la ala, vine altul. Si tot asa. Crestinul pe acest pamant duce o neincetata lupta. Unii au un soi de razboi, sa-i zicem grosier: fumat sau alcool sau desfrau. Altii au un alt soi de razboi, in sfere mai inalte:

Cum apar uneori DRACII CA INGERI DE LUMINA. Cum ii smintesc uneori chiar si pe calugari. De ce au uneori succes?

Ce folos ai daca nu fumezi, nu bei, nu desfranezi (aici esti insa sigur?), dar promovezi rataciri, imbratisezi erezii si esti un slugoi al sistemului antihristic? Ce folos ca nu le faci pe acelea, dar esti mandru si nemilostiv? Scrie despre bogatii din pildele din Sfanta Scriptura ca beau sau desfranau? Nu … De ce credeti insa ca au ajuns in iad sau au fost aspru mustrati?

Dracul pe toate le poate face mai bine decat cel mai ravnitor pustnic. El nici nu bea, nici nu fumeaza, nici nu desfraneaza, nici nu mananca, nici nu doarme. Un singur lucru nu poate face: sa fie smerit. Asadar, atentie mare cand ne consideram fara de pacat si mari traitori si ne repezim sa batem toba de pacatele descoperite la altii.

Cititi va rog si:

SA NU-I JUDECAM PE CEI PACATOSI, caci unii dintre ei pot ajunge mari mucenici. 19 decembrie: Pomenirea Sfantului Mucenic Bonifaciu si a sfintei Aglaia Romana

 

Sa facem si un FLUTURAS PE CHESTIUNEA HOMOSEXUALITATII

Ce considerati ca ar trebui sa cuprinda?

Cititi va rog si:

Iata “MANIFESTUL HOMOSEXUALILOR”, o brosura anti sodomie pentru care s-ar parea ca a fost arestat un moldovean