Saccsiv – Weblog

Parintele Ilie Cleopa – CELE 12 TREPTE ALE PACATULUI

Posted in Ilie Cleopa, MANTUIRE, ORTODOXIE, PACAT, rubrica incepatorului by saccsiv on Iunie 13, 2012

Iata ce putem citi la Părintele Cleopa – Cele douăsprezece trepte ale păcatului:

Păcatul, de când ia fiintă în mintea omului si până îl duce pe om la sinucidere, la moarte are 12 trepte. Dumnezeu i-a dat atâta putere omului să nu gresească! Putere de sine stăpânitoare. Omul are atâta putere, pusă de Dumnezeu în el, că dacă ar veni toti dracii din iad, nu-l pot face să păcătuiască. Voi nu cititi la Psaltire: Doamne, căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi. Si iarăsi spune în Sfânta Scriptură: Dumnezeu l-a zidit pe om si l-a lăsat în mâna sfatului său.

Am să vă spun cum îl ia păcatul pe om, de la treptele cele mai de jos si îl duce până la sinucidere, dacă omul nu bagă de seamă să oprească păcatul de la început. Ce este păcatul? După mărturia Sfintei Scripturi, păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu, sau boldul mortii, si este urâciune înaintea lui Dumnezeu, fiind lucrul diavolului. În Sfânta Scriptură, păcatul se numeste „furnico-leu”. Furnico-leul a murit de foame, pentru că nu avea de mâncare.

Pentru că la început păcatul este cât o furnică, numai un gând, mai pe urmă, dacă nu-l vom ucide prin împotrivire, spovedanie si rugăciune, el va ajuge puternic ca un leu. Sfântul Efrem Sirul spune că păcatul este un drac rău, care, furisându-se, pune stăpânire încet-încet pe sufletul nostru. Si pentru a putea scăpa de acest drac si să oprim păcatul să pătrundă în mintea noastră si-n inima noastră, trebuie să avem o mare trezvie a atentiei, care se naste din frica de Dumnezeu, cum zice Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Cel ce crede, se teme; iar cel ce se teme, se trezeste”.

Prima treaptă a păcatului este când cineva nu vrea să facă o faptă bună. Dumnezeu a dat putere omului să facă toată fapta bună; si el, dacă nu vrea să facă fapta bună, are păcat. A doua treaptă a păcatului este când cineva face binele, dar cu scop rău. Sfântul Ioan Damaschin spune asa: „Binele nu este bine, când nu se face bine”. Bunăoară să vă dau un exemplu: Cineva posteste si nu mănâncă, dar vorbeste de rău si are ciudă pe cineva. Ce foloseste postul trupesc, dacă n-are postul sufletesc unit cu el. Sau face milostenie, dar din avere de furat. Sau face fapta bună, dar se mândreste; amestecă cu slavă desartă, cu mândrie. Iar i-a pierdut plata diavolul.

Deci face fapta bună, dar nu-i bună, că-i amestecată cu răul. Sau face fapta bună cu scop rău. Fapta bună făcută cu scop rău trece de partea scopului, si dacă scopul este rău si fapta bună se face rea. Dacă scopul este bun, atunci fapta bună rămâne întemeiată si bună. Tot asa, când face cineva fapta milosteniei, cu scopul de-a fi lăudat de oameni, sau rugăciunea sau postirea sau altă faptă bună, care nu priveste spre slava lui Dumnezeu, ci spre alt scop oarecare lumesc, acea faptă bună este fără de suflet. Este moartă. Fapta bună are trup si suflet. Trupul faptei bune este lucrarea ei, iar sufletul sau viata ei este scopul, dacă scopul este bun si drept. În treapta a doua a păcatului este si lucrarea cea cu lipsă a faptei bune. Când cineva face fapta bună, dar n-o face desăvârsit, ci cu lipsă.

Toată fapta bună trebuie să se facă desăvârsită si plină, nu cu stirbire. Când fapta bună este făcută cu lipsă si nu desăvârsit, atunci ne aflăm în a doua treaptă a păcatului. Vă dau un exemplu. Când cineva se roagă lui Dumnezeu, dar nu cu mintea si cu inima, ci numai cu buzele si cu gura, răspândindu-se cu mintea la lucrurile veacului de acum. Ori se gândeste la târg, ori la ceea ce mai are de făcut, ori îsi aduce aminte că n-a dat mâncare la animale, orice altceva. Acela este în treapta a doua a păcatului. A treia treaptă a păcatului este bântuiala lucrului celui rău. Adică atunci când vine momeala gândului celui rău în minte. Îi vine omului un gând de curvie, sau de mânie, sau de ucidere, sau de mândrie, sau de slavă desartă, sau de viclenie, sau de zavistie, sau de ură, sau de răzbunare, sau, în sfârsit orice gând pătimas si rău, când bântuieste mintea omului, aceasta este a treia treaptă a păcatului.

A patra treaptă a păcatului este consimtirea sau unirea. Când unim mintea noastră cu gândurile pătimase care le-am amintit mai sus sau cu oricare alt gând de păcat. Păcatul vine întâi simplu în mintea noastră. Orice gând pătimas, să zicem: femeie, bani, slavă, n-ar fi un păcat. Este momeala gândului simplu al păcatului. Dar când noi gândim la femeie si începem a ne unii cu gândul, oarecum cu patimă, si la bani si la slavă si la orice, am trecut atunci cu mintea în treapta a patra a păcatului. Ne-am unit cu mintea, cu gândul cel rău al păcatului. Se mai numeste această treaptă si consimtire. Adică atunci când mintea începe a consimti să stea de vorbă cu gândul cel rău si pătimas. A cincea treaptă a păcatului este lupta. Lupta se dă de aici înainte pe toate treptele păcatului.

Lupta este aceea când omul a consimtit cu mintea să stea de vorbă cu păcatul, cu gândul pătimas, gândul păcatului, si îndată, fiind pătruns de frica lui Dumnezeu, începe a lupta, a- l scoate din minte. Vede că nu-i bun. I-a venit un gând de ură, de desfrânare, un gând de răzbunare, un gând de mândrie, de trufie sau de zavistie sau de pizmă sau de răutate, si îndată, văzând că nu-i bun, începe a se lupta să-l scoată din minte. În această treaptă se încaieră la luptă trei minti. Mintea drăcească, mintea omenească si mintea sfintelor puteri. Diavolii trag mintea noastră spre rău, spre păcate; sfintele puteri sau îngerii, spre gânduri bune, iar mintea omului stă în mijloc si de bună voie se pleacă spre bine sau spre rău. În acest timp, cât mintea noastră se luptă, fie primind gândurile rele de la draci, fie pe cele bune de la îngeri, lupta aceasta în mintea omului este vrednică sau de cununi sau de pedeapsă vesnică.

După această treaptă, trece în a sasea treaptă a păcatului, care este învoirea. Dacă a cedat de bună voie după această luptă să se învoiască cu gândul pătimas, cu gândul păcatului, a trecut acum în treapta a sasea a păcatului si trece de bunăvoie de la învoire la imaginatie si începe să si le închipuie. A saptea treaptă este păcatul cu mintea. După ce omul a primit un gând pătimas, începe a se îndulci cu mintea. Omul de la gând începe a-si imagina păcatul. Ori îsi închipuieste fata femeii pe care o iubea cu patimă, sau cândva a avut patimă asupra ei, ori îsi închipuie fata aceluia pe care-l urăste. N-ai pătit câteodată, când stai la rugăciune si e cineva care te urăste si ai ciudă pe el, parcă te sfădesti cu el? Parcă dacă ar fi acolo de fată i-ai zice ceva. Acum mintea este în luptă în treapta a saptea.

Diavolii iau fata celuia ce ne urăste sau ne-a ocărât sau ne-a făcut vreun rău, si răscolesc amintirea răului care ni l-a făcut si însotesc tinerea în minte a răului cu imaginatia si dau război sufletului grozav, ori cu fata aceea ce-a iubit-o cu patimă, din partea poftitoare a sufletului, ori pe aceea pe care a urât-o sau te-a urât pe tine si ti-a făcut necaz. Sau cu banul, dacă-ti place. Îti înfătisează punga de-acum, lădita cu parale, haine multe, slavă desartă, boi multi, oi multe, cai multi, avere multă, si asa mai departe. Dacă l-ai scăpat din treapta învoielii, el de acum imaginează, că dracul se numeste „zugrav vechi”. Stie să zugrăvească mult mai mult decât stii tu. Până ce i-ai dat voie. Zugrăveste si femei si oameni si târguri, ce vrei. Când vei vedea că vin acestea prin imaginatie, începe să-ti dea război cu idolii păcatului.

Vezi ce spune Sfânta Sinclitichia: „Idoli au stătut si m-am împotrivit!” Toate păcatele în treapta a saptea se fac idoli. Se închipuiesc. Pe tabla păcatului mintii, al imaginatiei, apar: femei, oameni care ne urăsc, bani, socoteli, ti-aduce aminte din urmă, fel de fel. Si sufletul în treapta a saptea păcătuieste cu mintea si îsi închipuie. Oare nu pătim noi acestea: care n-a pătit si nu păteste acestea în toată clipa? Eu, păcătosul, le pătesc; poate voi sunteti scutiti. Cine nu-si închipuie păcatul cu mintea? Si crezi că-i usor păcatul cu mintea! Să nu crezi că-i usor! Auzi ce spune Sfântul Efrem Sirul: „Fratii mei, nu mă aruncati în negrijă, pentru păcatul cu mintea. Dacă păcatul cu mintea n-ar fi greu, nu era nevoie ca dreptul Iov, cu 1850 de ani înainte de venirea Domnului, să aducă jertfă un bou în fiecare seară”.

Pentru ce? Avea sapte feciori si trei fete, si erau tineri. Si asa de tare se temea Iov de Dumnezeu, ca nu cumva copiii lui să gresească cu gândul, încât aducea jertfe de curătire, să-i curete pe copii de păcatul cu gândul. El nu gresea cu gândul si era înainte de Legea Veche, că era înainte de Moise. Înainte de Legea scrisă si de Legea Darului păcatul cu gândul se curătea cu jertfe. Dacă păcatul cu gândul n-ar fi greu, zice Sfântul Efrem, n-ar fi socotit Hristos, Însusi Cuvântul si Întelepciunea lui Dumnezeu, preacurvie întru poftă de muiere si ucidere întru a urî pe fratele. Ce zice? Cela ce priveste la femeie, spre a o pofti pe dânsa, iată a precurvit cu dânsa întru inima sa. Iată preacurvie nevăzută! Numai cu gândul. Cela ce urăste pe fratele său, ucigas de om este. De câte milioane de ori am omorât noi în viata noastră? De câte milioane de ori am preacurvit noi?

De câte ori am urât pe fratele, de atâtea ori am făcut ucidere. De câte ori am privit cu patimă la o femeie, sau chiar neprivind, am imaginat-o în gândul nostru si ne-am învoit cu gândul păcatului, de atâtea ori am fost preacurvari cu inima înaintea lui Dumnezeu. Iată de ce trebuie pocăintă amară! Strasnică! Iar omul zace într-un păcat groaznic – eu, păcătosul –, nesimtirea. Din cauza nesimtirii, mi se pare că nu-s chiar asa de păcătos. Doar n-am curvit azi, n-am furat azi! De câte ori am pracurvit cu mintea si am urât pe fratele, am fost preacurvari si ucigasi. Si aceasta o stabileste Însusi Dumnezeu Cuvântul.

Deci, iată, fiindcă vorbim de treapta a saptea a păcatului, cu gândul, noi suntem preacurvari de mii de ori si ucigasi. Pentru că cu gândul preacurvim si cu gândul urâm pe fratele. Ne facem si ucigasi si preacurvari, si apoi ni se mai pare că suntem călugări sau chip cioplit de călugări sau momâi de pus în cânepă să se sperie vrăbiile, că avem haine lungi. Dar dracii râd de noi, că văd că în noi nu este viată si trăire, ci numai forma. Forma exterioară nu ne ajută! Deci în treapta a saptea omul păcătuieste cu mintea prin imaginatie, după ce s-a învoit cu gândul în treapta a sasea.

Treapta a opta a păcatului este păcatul cu lucrul. Treapta a opta este mai grea. De-abia în treapta a opta omul păseste la păcat cu lucrul. Unul care-i luptat de duhul curviei, sau de-al răzbunării, sau de-al iubirii de argint, sau de- al iubirii de slavă, sau de-al mândriei – că toti suferim de acestea în toată clipa –, până în treapta asta s-a luptat cu gândul. De ce învată Sfintii Părinti: „paza mintii, paza mintii!”? Trezvia atentiei, ferirea mintii de păcat? Că-i acelasi lucru. Ori vei zice vegherea mintii, ori privegherea mintii, ori ferirea mintii, ori trezvia atentiei, este acelasi lucru. Cum ai zice: pâine, felie de pâine, bucată de pâine, fărâmătură de pâine, că tot acelasi lucru este.

În această lucrare de pază a mintii, este o lucrare de geniu pentru călugări. De aceea spune Sfântul Isihie Sinaitul în Filocalie: Nimeni, care nu are paza mintii, nu va scăpa de căpeteniile tartarului în vremea mortii si în vremea când trece prin vămi. Pentru ce? Dacă n-a păzit mintea, el a fost preacurvar nevăzut toată viata si ucigas si iubitor de argint si iubitor de slavă si mândru, dar el n-a stiut. El zace în adâncul păcatelor si nu le-a simtit din cauza nesimtirii. Deci, în treapta a opta, omul care s-a luptat până acum de la momeala gândului, de la consimtire, de la alegerea de a trece mai departe spre luptă, de la luptă, de la îndoială, de la păcatul cu mintea, cedează la păcatul cu lucrul.

Până aici s-a luptat el cu imaginatiile, cu închipuirile păcatului; de aici încolo, ori cade în păcat cu femeia, ori cade în păcatul malahiei, ori se apucă de strâns bani, ori urăste pe fratele lui si începe să-l bată, ori se mândreste, ori zavistuieste, ori se răzbună, ori dă în judecată pe cutare, ori se apucă de furat sau de fumat. Toate păcatele trec prin aceleasi trepte si tot ce este în om rău, trece la păcatul cu lucrul, care este treapta a opta. Deci el, până a ajuns în treapta a saptea a păcatului, s-a luptat nevăzut, iar acum trece la păcatul văzut cu lucrul. În treapta a opta a păcatului, omul cedează si începe cu trupul să săvârsească păcatul cu lucrul. Treapta a noua a păcatului este obisnuinta sau obiceiul. Un duhovnic bun, la mărturisire, stie pe cel păcătos în ce treaptă este.

Dacă-l întrebi asa: „Mosule, sau mătusă, sau soră, de ce fumezi?” „Părinte, m-am obisnuit cu tigara!” Deodată îti spune că este în treapta a noua. Că el n-a căzut o dată în viată. El spune să s-a obisnuit cu tigara, că tine tabachera cam aproape. „De ce bei, mosule?” „M-am cam obisnuit, părinte, cu paharul, cu rachiul, cu vinul!” „De ce spui minciuni?” „Părinte, m-am obisnuit cu ele!” „De ce faci cutare păcat trupesc?” „M-am obisnuit cu el!” „De ce furi?” „Părinte, asa mi-i obiceiul!” Deci îl cunosti de la această vorbă în ce treaptă este, adică în treapta a noua. Acestea sunt trepte mai grele de-acum. Treapta a noua este obiceiul păcatului. Treapta a zecea a păcatului este deprinderea păcatului, nu-i obicei.

Omul în treapta a noua face păcatul din când în când, din obisnuintă, dar în treapta a zecea îl face mereu; s-a deprins să păcătuiască. Treapta a zecea a păcatului este cea mai periculoasă, pentru că păcatul devine a doua fire, a doua natură. Omul fuge la cârciumă si la pahar vrând-nevrând. „Măi, da lasă-te de betie, de fumat, uite că esti bolnav! Te duci în gheenă, îti pierzi si mintea si trupul si sănătatea! Îti pierzi toate dacă mai bei! Ti-a spus si doctorul, îti spune si duhovnicul!” „Nu, domnule, m-am deprins! Eu, dacă nu beau un pahar de vin sau de rachiu, nu mai pot să trăiesc!” El îti spune singur pe ce treaptă este. „M-am desprins si nu pot”. Ori minte, vrând- nevrând; ori curveste, vrând-nevrând; ori fură, vrând-nevrând; ori bea, vrând-nevrând; ori se bate, vrând-nevrând.

De ce? Păcatul de la obisnuintă a ajuns la deprindere. S-a deprins. În treapta a zecea, păcatul devine a doua natură. Este aproape ceva firesc, natural la el. Si ca să întorci un om de pe treptele acestea la pocăintă, îti trebuie mai mare luptă. În treapta a saptea, a opta, dacă a căzut o dată, se întoarce usor. În treapta a noua mai greu, că a început să se obisnuiască. În treapta a zecea este mult mai greu să se întoarcă. S-a deprins si nu se lasă până nu face păcatul. El este cum zice marele Apostol Pavel: Cine face păcatul, este rob al păcatului. L-a robit păcatul si-l duce la lucrarea păcatului, vrând- nevrând. Deprinderea păcatului, oricare ar fi el, este foarte periculoasă, când ajunge în treapta a zecea. Ori iubirea de bani, ori desfrânarea, ori minciuna, ori fătărnicia, ori slava desartă, ori betie, orice ar fi. Treapta a unsprezecea a păcatului este deznădejdea. Aceasta este si mai periculoasă.

Omul în treapta a unsprezecea, ce zice că nu se mai poate opri de betie, sau de muieri, sau de păcate trupesti, sau de înjurat, sau de furat, sau de fumat, sau de alte răutăti, si cade în deznădejde, că el n-ar să se mai poată opri? „Nu mă mai iartă Dumnezeu, dacă eu nu mă pot opri de la păcat!” Aici este cumpăna cea mai mare. Că zice: „Nimic mai rău si mai tare ca deznădăjduirea!” De aceea se spune duhovnicului: „Ia aminte, o, vânătorule de suflete, duhovnice, de la aceste trei trepte să te sârguiesti să întorci sufletele mai tare înapoi: de la obisnuintă, de la deprindere si de la deznădejde. Deznădejdea este lângă moarte”. Omul cade în descurajare si zice: „Nu mă mai iartă Dumnezeu, dacă eu nu mă mai pot opri de la păcat!” Vede că se duce, vrând-nevrând, la păcat si cade în descurajare. Zice Sfântul Efrem Sirul: „O, răutatea satanei! Când l-a văzut pe om deprins cu păcatul, de acum cu palosul deznădejdii bate război!” Să-l taie de la nădejdea către Dumnezeu.

Taie nădejdea mântuirii cu palosul: „Nu te mai iartă Dumnezeu, măi omule! Nu vezi că tigara n-o mai poti lăsa – sau muierea, sau înjuratul, sau betia, sau curvia, sau furtul, sau minciuna, sau răutatea, sau zavistia, sau viclenia, sau tinerea minte de rău, sau dorinta de răzbunare –, nu vezi că nu te mai poti opri de la ele? Nici nu te mai iartă Dumnezeu!” Bate cu palosul deznădejdii, care este cel mai grozav păcat, adică deznădejdea de mila lui Dumnezeu, care este păcat împotriva Duhului Sfânt. Acestea se întâmplă în treapta a unsprezecea a păcatului. Treapta a douăsprezecea a păcatului este sinuciderea. În treapta a douăsprezecea se întâmplă ceea ce s-a întâmplat cu Iuda si cu Cain. Cain, când a căzut în deznădejde, a zis: Mai mare este păcatul meu decât a mi se ierta mie! În loc să ceară iertare de la Dumnezeu, a început să se sfădească: Cain, unde-i fratele tău, Abel?

Dar ce, eu am păzit pe fratele meu? În loc să zică: „Doamne, am gresit!”, s-a luat la ceartă. Iar Iuda, când a ajuns în treapta a douăsprezecea, ce-a făcut? Si văzând Iuda că Iisus a fost condamnat la moarte, mustrat de constiintă, a căzut în deznădejde si, aruncând argintii, i-a aruncat în biserică si s-a dus si s-a spânzurat. Omul cel rău, dacă mereu zace în păcate, de la o vreme culmea relelor îl duce la sinucidere, să-si ia viata, că nu mai poate suporta mustrarea constiintei. Aici este ceea ce spune Proorocul David: Întru mustrări, pentru fărădelegi ai pedepsit pe om si ai subtiat ca un păianjen sufletul lui. Păianjenul arată deznădejdea. În treapta a unsprezecea, atâta nădejde mai are el, ca pânză unui păianjen. Olecută de nădejde. Dacă mai vine palosul satanei si-o taie si pe asta, fuge si se spânzură, ori se îneacă, că nu-l mai iartă Dumnezeu. Deci treapta a douăsprezecea este sinuciderea. Este ceea ce spune Apostolul Pavel: Plata păcatului este moartea.

Ce vreau să vă mai spun! În treapta a doua a păcatului, când facem fapta bună cu scop rău, fapta bună nu este bună. Fapta bună are trup si suflet. Trupul faptei bune este lucrarea ei. Iată, eu postesc, mă rog, fac metanii, priveghez, fac milostenii, citesc cărti sfinte, stau la biserică, cânt la strană, pomenesc pomelnice, lucrez la grădină, lucrez la pădure, orice as face eu. Lucrarea însăsi a faptei bune este trupul, iar sufletul sau viata ei este scopul. Cu ce scop fac eu fapta bună? Ori este scopul iubirii de treaptă, ori al iubirii de câstig, ori al iubirii de slavă, ori al iubirii de argint. Unul face treabă strasnic în mănăstire si se chinuieste să ajungă ceva în mănăstire. Vine cu un scop: „Măi, poate voi ajunge econom, poate voi ajunge staret, poate m-o face diacon, poate m-o face preot”. Si pentru asta munceste si face treabă. Dracul i-a răpit scopul si încolo îi dă drumul: „Fă, cât de mult! Eu ti-am pus mâna pe sufletul faptei bune!” Sfântul Apostol Pavel spune: Asa alerg la tintă, la Hristos, nu cum as bate vântul cu pumnii. Să nu ai alt scop în mănăstire când te nevoiesti, decât numai mântuirea sufletului si slava lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Scărarul arată care sunt cele trei feluri de lepădări de lume:

1. Cela ce pentru iubirea de treaptă, pentru lepădarea de lume o a făcut, ca tămâia este, care la început miroase si pe urmă scoate fum. Face el ascultare, se supune în mănăstire, aleargă, cutare, doar va ajunge el tinta carierei, care credea să ajungă el în mănăstire. Si dacă se întâmplă ca Dumnezeu să-i stea împotrivă, să nu ajungă, atunci nu mai miroase ca tămâia. Până atunci toti ziceau: „Măi, dar ascultător este fratele ăsta! Măi, dar smerit este, dar bine mai face treabă, dar supus este, bun”, dar nimeni nu stie în inima lui ce scop urmăreste. Iar dacă nu ajunge tinta carierei sale, începe a cârti: „Pe acela l-a făcut diacon, pe acela preot; eu stau de-atâtia ani în mănăstire, eu am muncit mai mult decât dânsul, eu m-am jertfit; pe mine nu mă face nimic!” Începe a scoate fum tămâia noastră! Tămâia noastră nu mai miroase! Asta, fiindcă în mintea lui lepădarea de lume a făcut-o pentru scopul iubirii de treaptă.

2. Cela ce pentru iubirea de câstig, pe lepădarea de lume o a făcut, ca piatra de moară este, care de-a pururea întru acelea si se învârteste. Unul vine la mănăstire să-i dea salar sau pensie, sau să i-o mărească, să fie oleacă mai mult, să mai pună olecută la CEC. Mi se pare că Sfântul Antonie avea salar…!? – Cât avea pe lună Sfântul Antonie, că am uitat? Cam câte mii? Ce pensioară avea Sfântul Pamvo, Sfântul Sisoe? N-ati auzit? Ati citit undeva despre sfinti cu pensie si cu salar? Măi, ati citit voi despre vreun mucenic si cuvios care avea salar si pensie? Ia să spuneti! Vezi cum ne înselăm noi!

De aceea, dacă îti dă pensie, dă-o la obste sau dă-o la săraci. Iar dacă nu ti-o dă, să nu-ti pară rău, că noi n-am venit pentru leafă aici. Dacă îti dă Hristos Raiul – si o floare din Rai, cum spune Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, este mai scumpă decât toate comorile lumii si asta nu mai moare, că are viată vesnică într-însa –, ce-ti mai trebuie altceva? Cel ce pentru iubirea de câstig a făcut lepădarea de lume, este ca piatra de moară care de-a pururea se învârteste în jurul ei. Adică acasă făcea, muncea, alerga, ca să capete un ban, un salar, o pensie, să facă ceva avere, si vine în mănăstire si se învârte ca piatra de moară, tot într-acele. „Măi, să muncesc, să fac, poate mi-a mări salarul, poate îmi va da pensie mai mare, dacă o să am oleacă de vechime!” Si tot se învârte roată, ca piatra de moară.

Nu pătim asa si noi? Este bine că vorbim de păcat? Asa fac eu, păcătosul! Si eu sunt vinovat, dar vă spun. Măcar să cunoastem mestesugurile diavolilor. Ce crezi să eu sunt cheie de biserică? Eu sunt mai păcătos decât toti! Să vă spun si al treilea fel de lepădare de lume. 3. Cela ce pentru slava lui Dumnezeu, pe lepădarea de lume o a făcut, unul ca acela până al moarte se jertfeste pe sine, nimic nădăjduind, decât mântuirea sufletului.

Adică se jertfeste în toate, dar n-are nevoie de nimic. N-are scop nici să ajungă mare, nici să câstige bani. Să-i dea Dumnezeu mântuire. Atât doreste. Acela-i pe drum bun, pe drumul duhovnicesc, ca un adevărat călugăr. Acela nu aleargă în desert! „Mie să-mi dea Dumnezeu mântuire. Nu-mi trebuie nimic altceva. Că mântuirea este mai scumpă decât toate care există sub cer!” Fapta bună are trup si suflet. V-am spus. Lucrarea faptei bune, de orice nuantă ar fi, este trupul, iar sufletul este scopul.

Dacă mi-a răpit diavolul scopul, faptele bune, cât de bune ar fi, dacă scopu-i rău, trec de partea scopului. Se fac rele toate! Si invers. Dacă am face fapte rele, sau părute de oameni rele, tu dacă ai scop bun, nu-ti pasă. Cum a făcut Sfântul Vitalie, care a salvat de la desfrânare multe femei păcătoase. Toată lumea îl socotea mare curvar, dar lui nu-i păsa de oameni. Stătea cu Psaltirea toată noaptea si nu mânca, câte trei-patru zile pe săptămână nu gusta nimic si a mântuit 300 de curve.

Că la el fapta era părută rea, dar scopul era bun. Scopul era să scoată de la curvie si din iad, nu se ducea pentru păcat. Si iată că toate faptele bune ale lui au trecut de partea scopului. La moartea lui s-au făcut minuni mari, si toate femeile pe care le-a învătat să se lase de păcat, au început să spună fapta lui cea bună, asa încât astăzi ne închinăm la moastele Sfântului Vitalie din Alexandria. De aceea, când faci o faptă bună, chiar dacă în fata oamenilor pare rea, tie nu-ti pasă, dacă ai un scop bun. Deci toată fapta bună când se face, mintea trebuie să privească la scopul ăsta: Să fie spre slava lui Dumnezeu. Asa ne învată marele Apostol Pavel: Sau de mâncati sau de beti sau altceva de faceti, toate să le faceti spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Anunțuri

59 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on Iunie 13, 2012 at 5:53 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. rr said, on Iunie 13, 2012 at 7:29 pm

    Sfantul Nicodim Aghioritul, despre amanarea pocaintei:

    Niste citate din carte:

    „Dar vai, se afla atatia crestini neintelepti, care isi leapada de buna voie curatia sufletului lor si harul lui Dumnezeu – care este darul cel mai de prêt pe care ni-l da Dumnezeu in lumea aceasta – cu nadejdea ca-si vor lua inapoi acea curatie si acele daruri ceresti prin marturisire si pocainta. Si astfel se fac, ticalosii, de-a pururea legati iadului, nadajduind in nebunia lor ca, atunci cand vor vrea, isi vor taia aceste legaturi. Si asa isi dau cheile sufletului lor in mana lui satana, luceafarul intunericului, socotind ca le vor putea lua inapoi de la el cand vor voi ei.”

    „Si ce altceva este aceasta, decat numai ca noi folosim doctoria, nu spre vindecarea noastra, ci spre lauda si biruinta diavolului. Dupa cum se tanguieste de aceasta si Dumnezeiescul Ambrozie, zicand: „Doctoria noastra, insusi diavolului se face lauda”.”

    „De aceea, dupa aceasta masura, socoteala pacatelor lor intr-o luna va junge la sute de pacate, si, prin urmare, intr-un an vor face zeci de mii de pacate. Incat fiecare dintre acestia, intr-un an, va lovi de zeci de mii de ori in portile iadului zicand: deschide, deschide… Si ajuns aici ce greutate este ca dreptatea lui Dumnezeu sa deschida portile iadului unui astfel de pacatos si sa-l lase sa cada in acel adanc ? Mai ales ca insusi Dumnezeu ne infricoseaza cu aceasta, prin gura Proorocului Ieremia, zicand: „Spre durere te-ai doctorit, folos nu-ti este tie… caci cu rana vrajmasului te-am lovit pe tine, certare intarita asupra a toata nedreptatea ta; inmultitu-s-au pacatele tale.”.”

    „Iar aceasta te face pe tine vrednic sa fii pedepsit de Dumnezeu cu o pedeapsa strasnica, fara milostivire, osandindu-te ca pe un vrajmas al Lui, care greseste impotriva sa atat de mult, pe cat este de mare milostivirea Sa. „Cu rana vrajmasului te-am lovit pe tine… imultitu-s-au pacatele tale.”.”

    „Cei ce pacatuiesc cu nadejdea marturisirii, nu tiu ce este marturisirea. Ei socotesc ca marturisirea nu este altceva decat doar a spune cu de-amanuntul duhovnicului pacatele lor. Si aratandu-le cu luare aminte, ei cred ca prin asta au facut totul.”

    „Si considerand ca aceasta sarguinta si grija este destula pentru a se impaca cu Dumnezeu, socotesc ca dumul care duce la cer, nu mai este stramt, dupa cum ne spune Evanghelia: „Stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata” ( Matei 7, 14 ), ci este mai lata decat strazile cetatilor. Si ce osteneala este a spune pacatele noastre duhovnicului, dupa cum ne-am obisnuit din copilarie a le spune ? Si daca toata marturisirea ar sta numai in aceasta, atunci pacatosii cei fara de rusine, care se lauda cu pacatele lor si le povestesc in adunarile lor ca pe niste mari ispravi, ar fi mai bine pregatiti pentru a se marturisi curat. Caci ei insisi isi marturisesc pacatele lor si inca fara sfiala. ”

    „Cele zise de el ar fi acestea: „Eu voiesc sa fac acest rau si pe urma insusi raul imi va arata mie ca rau am facut. Voiesc sa-mi intinez acum sufletul si pe urma voi spala acea intinaciune cu tot sangele meu. Voiesc sa iubesc acuma acest pacat si apoi il voi ura ca l-am iubit.” Vezi ca aceste cuvinte sunt ale unui om nebun ?”

    „…Sfantul Duh ne arata ca sufletul, cu cat urmeaza mai mult pacatului, cu atat se iradacineaza in inima si in minte mai multe, mai rele si mai puternice inclinari, obisnuite, deprinderi si patimi si se departeaza mai mult de mantuirea sa. Si mai adauga ca, pacatul nu iese usor de la cel pacatos, ca si cum si-ar scoate cineva haina lui cea intinata, ci este un copac care-si are radacinile infipte adanc in inima, iar ramulrile lui ajunse pana la oase si la maduva lor.

    Iar pacatosii, ca niste nebuni fara de minte, considera ca este un lucru usor a scapa de pacat. Ei cred ca a face un pacat sau o suta este acelasi lucru. Dar nu-si dau seama, ticalosii, caci cu fiecare pacat lucrat, isi pun in primejdie din ce in ce mai mare mantuirea lor. Fiindca mintea lor se orbeste din ce in ce mai mult, iar inima lor se invartoseaza; greutatea pacatelor creste mereu, iar ajutorul lui Dumnezeu lipseste ca sa-i ajute; razboiul diavolului se intareste din ce in ce mai mult asupra lor, iar puterile lor slabesc, nemaiputand sa-l biruiasca pe vrajmas.”

    „Dar acest lucru dovedeste ca cel ce face astfel este nebun, care de buna voie isi face un rau nemarginit, fiindca crede ca este la sine, ceea ce este numai in mana lui Dumnezeu, adica hotararea ca in cutare vreme se va pocai. Si este sigur de ajutorul lui Dumnezeu, ca se va pocai dupa vrednicie. Ca si cu Dumnezeu ar fi prieten al pacatosilor, iar nu vrajmas neimpacat al lor si grabnic in ale rasplati, Care uraste cu covarsire orice pacat.

    Sa nu te amageasca pe tine, frate, talcuirea Parintilor care au hotarat ca: „Ai cazut ? scoala-te!”, adica te cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui. Oare aceasta este pocainta, a cadea si iarasi a te scula, a te scula si iarasi a cadea ? Rea si amagitoare este intelegerea aceasta ce o faci tu la zicerea Parintilor, caci parintii au zis aceasta, ca sa scoata din oameni frica deznadejdii si nu ca sa-i faca pe ei sa pacatuiasca cu nadejdea marturisirii si a pocaintei. Nicidecum!”

    Apreciază

    • Varahiil said, on Iunie 14, 2012 at 5:20 am

      Am observat tendinta mass-mediei de pe la noi de a difuza, uneori de a exagera subiecte scandaloase de gen. Scopul este de a-i sminti si scarbi pe oameni, si de a-i indeparta, prin asta, nu de biserica, neaparat, ci, mai grav, de credinta.. Asta pe de o parte.
      Pe cealalta parte, privind strict articolul de fata, daca acesti doi preoti au hotarat ei, asa… SA IASA DIN BISERICA ORTODOXA…au o mare problema, caci, odata iesiti, sunt…pe dinafara, si atunci intregul articol este scris privind situatia dintr-un unghi gresit!
      Bine ar fi sa nu ne lasam influentati de acest gen de informatii, adevarate purtatoare de otrava duhovniceasca! Bine ar fi sa gasim in noi puterea de a lupta cu propriile neputinte si caderi! „Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita!” Vremurile grele sunt…

      Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 10:27 am

        si ce , nu ai auzit de Prigoana Preotilor !
        asa a fost prigonit si …Parintele Gabriel – Dambovita pentru ca a aratat ca sunt preoti din Biserica noastra care sunt manjiti si bagati , in sistemul dracesc si ca masonii conduc Romania !
        cum a fost posibil sa se spuna de unii preoti si chiar monahi ‘luati cipurile dragii mei , sa stati linistiti ‘ …ca va asiguram noi calea spre iad , nu !
        dar Bunul DUMNEZEU , nu a lasat chiar sa-si faca dracul de cap in asta Tara si cu acest popor si am avut Indemn Sfant de la Parintele Iustin Parvu , care a fost ‘glasul celui ce striga in pustie ‘
        amin!
        ‘si cel ce se leapada de Mine in acest neam desfranat si pacatos si EU MA VOI LEPADA DE el in fata TATALUI MEU DIN CERURI ‘
        amin!

        Apreciază

      • G-man said, on Iunie 14, 2012 at 11:09 am

        l-ai cunoscut pe parintele Gabriel?

        Apreciază

      • varahiil said, on Iunie 14, 2012 at 11:16 am

        Staii-stai, ca le amestecam…e foarte buna ravna, dar e nevoie si de discernamant! Aici nu e vorba, ma refer strict la articol, nici de Oastea Domnului, nici de p. Gabriel…e vorba de niste preoti care zic ca au IESIT DIN BISERICA…adica,nu mai fac parte dintre ortodocsii normali (asa zic ei), ci dintr-o asociatie. Asta inseamna ca nu aveau voie sa faca slujba acolo…atata tot.

        Apreciază

      • G-man said, on Iunie 14, 2012 at 11:22 am

        se mai intampla cand vorbim toti odata 🙂 , mie imi place de crestin ortodox ca de 2 ori mi-a raspuns mie dar in dreptul altui comentator ..a trebuit sa ghicesc 🙂

        Apreciază

      • varahiil said, on Iunie 14, 2012 at 11:57 am

        😀 …si cum e cu p. Gabriel, de fapt? Te rog sa-mi spui si mie, pe cat se poate, despre el…

        Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 11:20 am

        nu , am citit si Am vazut Minuni reale facute de acesta !

        Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 11:26 am

        esti sigur de aceasta , ai verificat exista acea asociatie !
        si chiar daca ar exista poti sa-mi spui prin ce anume s-au rupt de BISERICA ORTODOXA ? , ca ce , ca institutie slugarnica statului , ce respecta la ordin legi de astea precum bau bau , ecumenism -erezia ereziilor si asa mai departe , reteta electronica , permise cu cip …si tacere malc din partea BOR ce echivaleaza cu ce , fratilor !
        toate Bisericile Ortodoxe au luat Atitudine , dar aici ce se intampla cu BISERICA ORTODOXA a NOASTRA A ROMANILOR ?…

        Apreciază

      • varahiil said, on Iunie 14, 2012 at 12:11 pm

        Eu asa vad situatia: desi s-a luat atitudine de-a lungul timpului vis-a-vis de acest subiect, situatia in sine nu s-a schimbat cu nimic…mi se pare ca in acest moment, in aceste vremuri, este mai presus intelepciunea, si discernamantul…si un sinucigas ar putea zice, la un moment dat, ca el de fapt are curaj…poate, dar nu are intelepciune!
        Cred ca e bine sa stam si sa cugetam mai mult inainte de a arunca vorbe, sau inainte de a arunca degetele pe taste, pentru ca nu cumva sa facem mai mult rau decat bine!
        Si, mai presus de orice, sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne lumineze, sa ne dea intelepciune mai intai, ca e mai buna decat toate…

        Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 12:27 pm

        auzi g -man, citeste in primul profetiile acestui Parinte Gabriel daca tot imi ceri detalii si daca esti interesat ai sa vezi ca merg pe aceeasi linie si in aceeasi directie cu cele spuse si de Sfantul Parinte Arsenie Boca si cu cele ale lui Parintele Ilarion Argatu care are moaste neputrezite si cred ca s-a aruncat cu piatra unde nu trebuie ! caci Adevarul este Unul singur si surpriza Intr-adevar asa este … vor sta marturie cei ce au trait minunile si au cunoscut pe acest Parinte Gabriel un om cu Har de la DUMNEZEU , dar stii cum e cind vine necuratu si face ca ‘albul sa fie negru si negru sa fie alb’;
        si in afar de cartea aceea pe care s-a iscat oarecum scandal dar sincer as intreba oare ‘cine seamana neghina linga Graul Curat in ogor’?
        iar la momentul potrivit voi aduce si ‘dovada ‘ la tot ce spun aici despre acest Parinte Gabriel !
        daca tot vorbim de Sfintenie si Har de la DUMNEZEU !
        amin!

        Apreciază

      • G-man said, on Iunie 14, 2012 at 12:47 pm

        te intrebam doar daca la-i cunoscut, pentru ca eu l-am cunosut, dar nu vreau sa intru acum in acest topic pentru ca sunt 2 tabere , amanddoua pline de otv i-sti senza-tionisti , prima de betivi care il critica fara sa aibe habar , si a doua de exaltati care fac numai rau prin ‘binele” pe care il povestec. Am citit undeva ca inselarea e ceva fin si toti suntem mai mutl sau mai putin inselat , asa c ae o problema spinoasa datu cu parerea in privinta inselarii , mai ales cand dovezile sunt marturiile unor beti nu ale celui in cauza.
        Eu l-am cunoscut a fost duhovnicul copilariei si adolescentei mele ,a fost un frate mai mare defapt , ii datorez multe din puterea credintei care o am acum , am pierdut legatura cand a plecat la Gresia , iar eu m-am luat cu cele lumesti. Atat am de spus si as fi preferat sa nu ii dai numele intreg pentru ca o sa apara otvistii , si nu am voie sa ma enervez,, tin regim.Stiu toate discutiile. Ramane mereu in inima mea si in gandurile mele .Dumnezeu sa il odihneasca! ca a plecat devreme , suspect de devreme.

        Apreciază

      • G-man said, on Iunie 14, 2012 at 1:30 pm

        inca ceva , cum canta parintele Epicleza nu am mai auzit la nimeni.

        Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 12:39 pm

        uite si un link cu si despre viata Parintelui Gabriel !
        http://tanarulortodox.wikiforum.ro/t8-sfantul-parinte-gabriel-nicu-vot

        Apreciază

      • varahiil said, on Iunie 14, 2012 at 12:48 pm

        Da…multumesc!

        Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 12:43 pm

        si nu mai bagati mana in foc pentru „razboi intr-un cuvant ” probabil …

        Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 15, 2012 at 8:23 am

        varahiile, desi mie imi place mai mult sa pomenesc SFANTUL ARHANGHEL MIHAIL ,
        o sa-ti pun niste intrebari si imi raspunzi cu da sau nu !
        esti crestin-ortodox ?
        crezi cu Adevarat in CREZUL CRESTIN ORTODOX ?
        CREZI ca IISUS rastignit acum 2000 si de ani a fost HRISTOS , FIUL LUI DUMNEZEU , adica MESIA si CARE a Inviat si s-a Inaltat la Ceruri la DREAPTA TATALUI si tot asa va veni si IN SLAVA SA JUDECE LUMEA ?

        Il Iubesti pe IISUS HRISTOS atat de mult incat ai renunta la tine adica tot ce ai mai de pret , pentru IISUS HRISTOS adica MESIA ?

        Crezi , in aceste cuvinte :

        „sa stam BINE /
        sa stam cu FRICA/
        si sa luam AMINTE …”

        si CINE a spus Aceste Cuvinte?

        Apreciază

      • varahiil said, on Iunie 15, 2012 at 9:19 am

        E…transant! Iti voi raspunde, ca sa nu fie nici un dubiu, nici acum, nici mai departe…
        Cred si marturisesc Treimea cea de o fiinta si nedespartita, cred ca Iisus Hristos este Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu, cred ca Duhul Sfant de la TATAL purcede. Marturisesc pe Doamna noastra,de Dumnezeu nascatoarea, ca fiind pururea Fecioara.
        Sunt ortodox practicant, pe cat ingaduie Dumnezeu, si cred on Invierea cea de obste
        „Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!” sunt cuvintele dumnezeiescului Arhanghel Mihail, strigate cand Satan si cei ce l-au urmat au cazut din cer .
        Asta e marturisirea mea.Daca mai trebuie adaugat ceva, te rog sa imi spui.

        Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 15, 2012 at 8:27 am

        a si am uitat ceva , a treia varianta , daca nu-mi raspunzi la intrebari si tacerea este un raspuns …din pacate …

        Apreciază

      • crestin ortodox said, on Iunie 15, 2012 at 4:42 pm

        bine !
        sa imi spui acum ce parere ai tu , despre Parintele Gabriel ?

        Apreciază

      • G-man said, on Iunie 15, 2012 at 5:04 pm

        daca nu l-a cunoscut personal il cunoaste din ce a citit ,iar pe net sunt multe magarii ,de ce fortezi? , ce crezi ce faci bine?
        ps: frate Varahiil te rog sa tii raspunsul pentru tine(fa-mi favoarea asta si raman dator). Ce va trebuii sa se descopere va descoperii Dumnezeu.
        pt. toti :de cate ori pana azi la-ti lasat pe Dumnezeu sa va apere ? ne grabim mereu sa ne aparam noi de cele mai multe ori si fara arme.

        Apreciază

      • varahiil said, on Iunie 15, 2012 at 5:21 pm

        Frate, pana mi-a aparut rugamintea ta, am appucat sa raspund…iarta-ma…lasa, nu-i nimic. Decat sa o duca asa, cu suspiciuni, mai bine sa aiba omul o idee clara..

        Apreciază

      • varahiil said, on Iunie 15, 2012 at 5:10 pm

        Eu nu am cum sa-mi dau cu parerea despre ceva ce nu stiu. Nu l-am cunoscut pe p. Gabriel, dar am auzit lucruri care se bateau cap in cap. Nu am cum sa verific ceea ce am auzit. Intrebarea mea a fost sincera . Am intrebat strict din dorinta de a afla amanunte de oameni care l-au cunoscut personal, ca sa pot sa-mi faco idee. Deocamdata, nu am nici o parere.

        Apreciază

    • Popsy said, on Iunie 14, 2012 at 6:46 am

      @stop RFID

      Ce cantari sunt astea fratilor, ca in nici un caz nu-s bizantine? Or fi de la Oastea Domnului? Mi se par cam „tipate” pentru a fi cantate in biserica. Suna ca o romanta cu iz de doina pe versuri pioase. Ce amestec, Doamne iarta-ma!
      Doamne-ajuta!

      Apreciază

      • G-man said, on Iunie 14, 2012 at 8:01 am

        Si ce daca sunt de la oaste , nu cantecele sunt problema , ci instrumentele in biserica , si ascultarea de fratele epitrop mai mult decat de preot. Dar cantecele sunt foarte frumoase, iar a canta toata comunitatea ,ceva sublim. Eu aici vad acultare de preot , si imi place cum canta parintele asa pe inalte.

        Apreciază

      • varahiil said, on Iunie 14, 2012 at 9:33 am

        Frate, problema e…alta, nu cantarile de acolo! Citeste un pic cu atentie articolul! Parintii astia au ales sa iasa din Biserica si si-au facut ei…asa…o asociatie! Practic, ei nu prea aveau voie sa slujeasca acolo! Asta e…problema!

        Apreciază

      • G-man said, on Iunie 14, 2012 at 10:03 am

        linku pus de stop ? acu l-am citti , da eu ma-m referit strict la cantari. Dar mai trebuie si alta sursa sa aflii exact ce e cu asociatia aia , ca daca pui baza doar intr-un jurnalist ..

        Apreciază

      • varahiil said, on Iunie 14, 2012 at 11:01 am

        Dap,si inca un jurnalist de la…antena 3!;-) Normal, scopul e scandalul, nu chestia in sine..dar, acum serios, daca e adevarat,e o mare, mare problema acolo..

        Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 8:07 am

        Popsy , Oastea domnului nu tot din BISERICA ORTODOXA a pornit , Cine era Parintele Iosif Trifa nu era Preot Ortodox , care merge pe ‘destelenirea neghinei din ogorul Sfant ‘?, cine era Traian Dorz , nu era poet crestin-ortodox care a suferit ani si ani de inchisori si prigoana ateilor -comunisti pentru Credinta Crestin -Ortodoxa ?!
        faptul ca nu toata Biserica La nivel de Ierarhi si Oficial nu au luat atitudine sa Spuna Ce este Oastea Domnului si cine au fost Cei care au fondat Oastea Domnului anume ca Oastea Domnului Este si Apartine BISERICII ORTODOXE , este din cauza aluia cu coarne care nu suporta Credinta Adevarata in Cuvant si in Fapta ! ;
        inca ceva , citeste poeziile lui Traian Dorz si vezi Ce CREDINTA ADEVARATA a avut omul acela nu numai in cuvant dar si in fapta ! , ca mergea cu Cuvantul drept la radacina si taia ‘neghina’ sau in traducere taia raul din radacina !
        dar au venit dupa ’89 acei lupi imbracati in piei de oaie ‘binevoitori’ (sectarii) in a publica Poeziile si Cintarile acestui Mare Poet Crestin-Ortodox al ROMANIEI Traian Dorz si astfel acei lupi ‘binevoitori’ prin dezbinare , ura fat de Cele Sfinte si prin simonie au reusit sa imparta Oastea Domnului Unitara inainte de revolutie , precum ‘camasa lui HRISTOS’ tot iubirea de arginti fiind si motivul fata de acel ‘aur curat’ lasat in Dar si mostenire acestui popor crestin-ortodox de TRAIAN DORZ , un Adevarat Crestin -Ortodox !
        stii ceva , imi place sa spun adevarul , am fost in Oastea Domnului , Cei din Biserica Noastra Ortodoxa si sincer m-as mai duce si-i salut cu
        Slavit sa fie Domnul IISUS HRISTOS !
        si banuiesc ca nu imi veti raspunde …
        in veci Amin!

        Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 8:15 am

        unde auzi tu instrumente , n-ai inteles ce am spus , cei care sunt Oastea Domnului in BISERICA nu au instrumente si Ascultarea este fata de Preotul Ortodox si din ce stiu cantarea este doar vocala , iar ascultarea fata de ce epitrop este o alta ratacire adusa de acei sectari in ’90 cu legamint ,bla,bla,bla…
        nu confundati oile cu caprele , caci deosebirea este Mare !

        Apreciază

      • G-man said, on Iunie 14, 2012 at 8:24 am

        tu esti singurul comentator care te certi cu cei ce zic ca tine!!! e cel putin aiurea , mai multa moderatie frate sa nu pierdem ce avem cel mai de pret , discernamantul (citeste atent nu am zis de video de mai sus ca are instrumente ..dar daca vrei sunt multe exemple cu intrumente de la oaste pe you tube , nu stiu care e partea oastei e ramasa fara instrumente , dar e clar ca msicarea e compromisa)), . In ce priveste urarea ta , eu nu am fost la oaste dar pot sa iti raspund asa cum stiu eu :

        Slava este a Domnului nostru Iisus Hristos in veci vecilor amin.

        Apreciază

      • Popsy said, on Iunie 14, 2012 at 9:51 am

        @ g-man, crestinul ortodox
        Fratilor, nu ma porniti acum sa vorbesc despre oaste.
        Orice crestin ortodox care participa la viata bisericii este un ostas al Domnului. Nu trebuie sa-ti iei „denumirea” de ostas, ca pe ceva special, ca adica tu esti mai cu mot ca ceilalti crestini. Aceasta miscare s-a nascut din mandrie. Mandria de a fi (parea?) mai bun, mai drept, mai fara de pacat decat ceilalti crestini.
        Poti fi un f. bun ostas al Domnului fara sa faci caz de acest lucru, prin apartenenta la o grupare „speciala” de oameni mai „speciali” care- fiind buni crestini – sunt si mai smeriti, nu-i asa? Atat de smeriti ca s-au separat de restul gloatei si si-au luat- din smerenie – un nume pompos: Oastea Domnului!
        Si inca nu m-am pornit sa vorbesc despre cat de asemanatori au ajuns cu neo-protestantii.
        Ca sa nu spun si despre cantarile lor care numai psaltice sau bizantine nu sunt! Niste romante/doine/balade cu versuri pioase/siropoase. Nu spun ca ar fi ne-canonice, dar nu mi se par potrivite in biserica.
        Parerea mea!
        Doamne-ajuta!

        Apreciază

      • G-man said, on Iunie 14, 2012 at 10:11 am

        cantecele sunt frumoase , nu stiu daca se pot numi pricesne , dar se canta si in alte locuri nu numai la oaste.. restul ce face oastea e alta poveste.

        Apreciază

      • G-man said, on Iunie 14, 2012 at 10:17 am

        alta discutie ..Pr. Gheorghe Anitulesei spune ca ar fi infiintati de masonerie, parintele Cleopa zice ca a fost ceva bun la inceput… iar ce e azi putem vedea si noi..dar ideea e frumoasa de a se cunoaste crestinii intre ei de a canta impreuna..dar daca se deviaza .s-a stricat tot. si oricum in ardeal sunt foarte influentati oamenii de alte culte acolo e si mai greu o unitate ortodoxa.

        Apreciază

  3. papusarul said, on Iunie 14, 2012 at 2:11 am

    Apreciază

    • Maria said, on Iunie 14, 2012 at 8:21 pm

      Si eu am aceeasi parere despre Oastea Domnului ,dupa ce am intrebat un parinte de la o manastire ,ce-i cu acestia ,mi-a raspuns ca este o grupare ortodoxa ,care s-a desprins de Biserica noastra Ortodoxa ,din mandria ce-i cuprinde ,crezand ca ei sunt mai ortodocsi decat ortodocsii !!!
      In plus ,au mai adaugat la slujbe anumite cantari si rugaciuni ,cu de la ei putere si intr-adevar cantecele lor ,parca sunt niste romante sau doine ,pt ca si eu am avut ocazia sa-i ascult ,la hramului unei manastiri !!!Deci ,si acestia si stilistii ,chiar daca sunt tot ortodocsi ,s-au desprins de Biserica si de Sf Sinod ,mandrindu-se ca la ei credinta-i mai dreapta si mai puternica decat la ceilalti ortodocsi ,adica noi !!!
      Parerea multora dintre preotii pe care i-am intrebat ,cu ani in urma si recent pe un altul !!!

      Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 15, 2012 at 8:49 am

        vorbesti ce nu stii ,
        mai intreaba si nu te limita numai
        la un raspuns !

        Apreciază

  4. papusarul said, on Iunie 14, 2012 at 2:20 am

    in aceasta inregistrare document ..se lasa un testament….ascultatați cu atenție pana la capăt . Acum nu mai este in viata,, A murit… Cine are urechi sa auda -…

    Apreciază

  5. AB said, on Iunie 14, 2012 at 8:09 am

    Off-topic:

    Am dat de asta:
    http://www.doxologia.ro/consiliere/semnul-sfintei-cruci-2012-03-11-213543

    Voi ce parere aveti? Saccsiv, tu ce zici?

    Apreciază

    • crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 10:10 am

      stii ,popsy , nu stiu cum sa-ti spun dar cam toti am trebui sa fim Adevarati Crestini ortodoxi din care implicit si Adevarati Ostasi in Oastea Domnului IISUS HRISTOS cea din in Biserica ORTODOXA si nu-i vorba de mandrie ci de Lupta pentru Adevar , pentru Credinta Adevarta , nu ?
      , nu prea mai este timpul de pierdut intrucat avem o lupta de dus fiecare si daca suntem si uniti este si mai BINE cand ‘ the beast ‘ rage pe cine sa mai inghita , crezi ca mai este timpul sa ne certam intre noi cei care suntem frati in ORTODOXIE ?
      si de cantaril laice nu ai auzit , ia aminte aminte dupa ‘roade’ ii recunosti pe cei sunt Adevarati Crestini Ortodoxi si implicit si Adevarati ostasi in Oastea lui HRISTOS !
      amin!

      Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 10:11 am

        … Credinta Adevarata , nu ?…

        Apreciază

      • varahiil said, on Iunie 15, 2012 at 9:29 am

        @crestin ortodox,
        Ti-am raspuns…cauta printre raspunsurile de la inceput.

        Apreciază

    • saccsiv said, on Iunie 14, 2012 at 10:30 am

      Rubrica incepatorului: CUM FACEM CORECT SEMNUL CRUCII?

      https://saccsiv.wordpress.com/2009/09/13/rubrica-incepatorului-cum-facem-corect-semnul-crucii/

      Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 10:59 am

        din ce stiu primele trei degete unite reprezentand pe DUMNEZEU intru SFANTA TREIME , celelalte doua plecate reprezentand pe Adam si Eva ;cand duci mana dreapta la frunte spui In Numele Tatalui , la abdomen aproape de centru vietii fetale -ombilicul se spune Si al FIULUI , apoi umarul Drept Sus , Al Sfantului DUH si Amin se spune pe umarul Stanga sus la acelasi nivel !

        a da, iertare !
        mai jos am confundat stanga cu dreapta !

        Apreciază

      • AB said, on Iunie 15, 2012 at 5:21 am

        Am citit, frate, postarea aceea, insa…nu stiu ce sa inteleg acum. E bine asa sau asa?

        Apreciază

  6. crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 8:32 am

    eu stiu din ce spunea Parintele Cleopa – Sfanta Cruce Ortodoxa se face asa in Numele Tatalui la frunte, si al Fiului deasupra ombilicului si al Sfantului Duh la umarul Stang Sus si Amin , adica ‘ asa sa fie’ la umarul drept tot sus , la acelasi nivel cu umarul stang !
    si cine face altfel de Aceasta , o face in batjocura si nu fac decat sa rada dracii de ei , si numai de mantuire si izbavire de rau nu -i acea cruce -este total gresit ca Sfanta Cruce sa aiba laturi egale ! asta o fac talmusistii spre batjocura …
    iar Domnul IISUS HRISTOS pe Cruce a fost nu ‘in laturi egale’ , constructia omului lasat de DUMNEZEU este tot in forma de CRUCE , intindeti bratele drept orizontal , pozitie dreapta si veti vedea cum fiece om este si are intr-adevar o SFANTA CRUCE de dus pina la capat , anume MANTUIREA intru BISERICA CEA VIE
    amin!

    Apreciază

    • crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 8:33 am

      …talmudistii…

      Apreciază

    • Maria said, on Iunie 14, 2012 at 8:29 pm

      Parerea mea ,
      In numele Tatalui ,la frunte ,
      Si al Fiului ,in dreptul stomacului ,
      Al Sfantului , pe umarul drept
      Duh ,pe umarul stang
      Apoi Amin ,cand ai terminat !
      Deci ,Sfantul Duh ,pe cei doi umeri !

      Apreciază

      • crestinul ortodox said, on Iunie 15, 2012 at 8:11 am

        mai, Marie asta nu-i Sfanta Cruce Ortodoxa !
        nu -ti FACI SFANTA CRUCE cu MANA DREAPTA , ti-o faci cu stanga ?
        asa si LUCRAREA LUI DUMNEZEU sau LUCRAREA DUHULUI SFANT se face dela DREAPTA nu il pui in stanga !nu-ti dai seama ce spui !!! SI LA DUHULUI SFANT PE UMARUL DREPT SUS , PUNCT si ASA SA FIE adica AMIN PE UMARUL STANGA SUS si PUNCT .!!!

        Apreciază

  7. crestinul ortodox said, on Iunie 14, 2012 at 10:43 am

    si drept completare sa nu credeti tot ce spune ‘mass media’… !

    Apreciază

  8. G-man said, on Iunie 15, 2012 at 9:01 am

    vorbind separat numai de cantece /pricesne , aveti ceva impotriva lor? nu e bine ca la sfasitul slujbei sa se cante in timp ce oameni se miruiesc ? si parca acolo unde se canta lumea nici nu se mai grabeste sa rupa usa bisericii , ci merg incet catre miruit. Sau poate e mai bine sa nu se cante , iar in timpul miruirii sa se auda vociferari ca in gara , sau doar zgomotul ingramadelii celor care vor sa fie toti primii ?

    cred ca raspunsul esti intr-o intrebare : cu ce inima ia facut aceastea?

    Apreciază

  9. G-man said, on Iunie 15, 2012 at 9:04 am

    Apreciază

  10. m said, on Iunie 17, 2012 at 8:52 pm

    Semnul Sfintei Cruci

    motto: „Dacă suntem atacaţi de demoni, îi scoatem de la noi folosind Sfânta Cruce; dacă avem bolnavi între noi sau suntem noi înşine bolnavi, ne vindecăm cu Sfânta Cruce.” (Sfântul Ioan Hrisostom)

    În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!
    Acest semn creştin arată credinţa într‑un Dumnezeu în Treime şi simbolizează jertfa mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu pe Cruce.
    Crucea se face cu mâna dreaptă – care arată puterea crucii, fiindcă mâna dreaptă e mai puternică decât cea stângă – împreunând primele trei degete (policarul, arătătorul şi degetul mare) – care închipuie unirea, asemănarea şi neamestecarea Sfintei Treimi – şi îndoind către podul palmei ultimile două (inelarul şi degetul mic) – care simbolizează naturile divină şi umană ale Mântuitorului. (În tradiţia populară se spune că sunt Adam şi Eva care se închină Sfintei Treimi).
    Atingând fruntea (raţiunea) cu cele trei degete împreunate şi rostind „În numele Tatălui” ne aducem aminte de Dumnezeu Tatăl care este atotînţelept. Coborând apoi mâna la piept, sau pântece şi spunând „şi al Fiului”, simbolizăm pogorârea din ceruri a lui Iisus Hristos (şi coborârea la iad). Ridicând mâna la umărul drept şi rostind „şi‑al Sfântului…” arătăm de fapt Înălţarea la Cer a Mântuitorului şi şederea Lui de‑a dreapta Tatălui, în lumină. Trecând apoi mâna pe umărul stâng, rostim cuvântul „Duh”, însemnarea arătând că Iisus Hristos, prin braţele Sale întinse pe Cruce, a învins pe diavol şi întunericul de‑a stânga. Creştinul trebuie să‑şi mai aducă aminte atunci când ridică mâna spre umărul drept şi de Judecata de Apoi, când Domnul va alege oile Sale de‑a dreapta Sa – deci drepţii vor sta în lumină – , iar când o duce pe celălalt umăr, că „va pune caprele de‑a stânga” – iar pe cei răi îi va arunca în întunericul cel mai dinafară. Umerii sunt simbol al puterii (Isaia 9,5) şi deci închipuie pe Sfântul Duh („puterea şi tăria noastră”). Lăsând mâna în jos şi rostind „Amin” mărturisim cele rostite şi arătăm dorinţa noastră de a ne răstigni şi omorî patimile. (din Lumea credintei )

    În general, în practica ortodoxă este folosită mâna dreaptă. Degetul mare, indexul și degetul mijlociu sunt împreunate într-un singur punct, în timp ce inelarul și degetul mic sunt ținute în palmă. Cele trei degete astfel împreunate se pun pe frunte, apoi coboară spre piept; de acolo, mâna merge către umărul drept, iar apoi ea merge orizontal către umărul stâng. În timp ce se face semnul crucii, se rostește „în numele Tatălui” (când mâna e pe frunte), „și al Fiului” (când mâna coboară pe piept), „și al Sfântului Duh. Amin” (când mâna se duce de la un umăr la celălalt). http://ro.orthodoxwiki.org/Semnul_crucii

    Cum săvârşim Semnul Sfintei Cruci? De importanţă majoră este modul în care ne facem noi semnul Sfintei Cruci! Unii creştini, făcându-şi alehamite Cruce, nu fac decât să batjocorească Crucea Domnului, iar prin aceasta aduce bucurie diavolului. De asemeni, trebuie de ştiut că făcându-ne în bătaie de joc Semnul Sfintei Cruci, nu o folosim ca armă împotriva diavolului, dimpotrivă spre osândire. Ea, făcută în bătaie de joc nu ne poate mântui.
    Când ne însemnăm cu Semnul Sfintei Cruci, unim primele trei degete de la mâna dreaptă în una, iar cele două mici le strângem strâns în palme. Cele trei degete mari adunate în una, simbolizează Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Cele două degete strânse în palmă ne aduc aminte de cele două firi a Domnului nostru Iisus Hristos, adică, Dumnezeu adevărat şi om adevărat (vezi şi imaginea).
    După ce le-am strâns degetele, le ducem la frunte, apoi jos, la burtă (la buric), ridicăm mâna şi o ducem la dreapta, apoi la stânga, rostind: „În numele Tatălui (la frunte), şi al Fiului (la burtă), şi al Sfântului (la dreapta) Duh (la stânga). Amin” (http://ortodoxia.md/descopera/9-ortodoxia-pentru-incepatori/138-despre-sfanta-cruce-simbolistica-i-modul-corect-de-svarire-a-sfintei-cruci) ..s.a.m.d.

    Apreciază

  11. […] Parintele Ilie Cleopa – CELE 12 TREPTE ALE PACATULUI […]

    Apreciază

  12. […] Parintele Ilie Cleopa – CELE 12 TREPTE ALE PACATULUI […]

    Apreciază

  13. […] Parintele Ilie Cleopa – CELE 12 TREPTE ALE PACATULUI […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: