Ana Mihalcea: „Doctore, placa mea dentară sclipește” – Microscopia în câmp întunecat a unui raclat de placă dentară
Ana Maria Mihalcea: „Doc, My Dental Plaque Is Blinking” – Darkfield Microscopy Of Dental Plaque Scraping
‘Doctore, placa mea dentară sclipește’ – Microscopia în câmp întunecat a unui raclat de placă dentară
De Medic specialist Ana Maria Mihalcea, MD-PhD, 06 Februarie 2024, anamihalceamdphd.substack
La finalul zilei de consultație, unul dintre pacienții mei a venit și a cerut să fie consultat de urgență. Tocmai fusese la dentist pentru o curățare a dinților, iar igienistul dentar a luat o mostră de placă dentară și a examinat-o la microscop. Au văzut o mulțime de sclipiri intermitente. Igienistul nu mai văzuse așa ceva înainte și nu știa ce este. Mi-a adus lamela și a vrut să mă uit la ea.
Ne-am aștepta ca în placa dentară să fie prezente o mulțime de bacterii, dar nu m-aș aștepta ca acestea să sclipească la fel ca microboții pe care îi vedem în sângele uman.
Video 1
Am făcut câteva experimente pentru a vedea dacă reușesc să fac diferența între bacterii și microboți emițători de lumină. Bacteriile sunt sensibile la lumina sterilizatoare UV, așa că am expus lamelele de microscopie la frecvențe UV B/C. Micro roboților le place lumina UV, iar activitatea lor crește. Am observat o creștere a activității luminilor intermitente și nicio moarte aparentă a structurilor. Micro roboții construiesc hidrogel, așa cum am arătat în mai multe postări pe substack. Am lăsat lamela peste noapte pentru a vedea dacă a existat vreo scădere a activității. Puteți vedea că s-a întâmplat exact opusul, o creștere semnificativă a numărului de roboți care sclipesc. Mai exact, în zonele în care nu era placă pe lamelă, acum se aflau insule de substrat asamblat.
Video 2
Puteți vedea că există un proces de asamblare care formează insule – similar cu fabricarea hidrogelului în sângele viu. Aceasta este o mărire de 4000x și puteți vedea lumini intermitente de culoare albastră și galbenă și roboți circulari care formează structura:
Video 3
Acesta este un articol interesant pe care l-am găsit și care arată că roboții dentari seamănă cu structurile circulare pe care le vedem în sânge și în microscopul de mai sus. Dați click pe titlu pentru a obține linkul către imagini video cu acești roboți:
https://penntoday.upenn.edu/news/army-microrobots-can-wipe-out-dental-plaque
Iată cum arată bio-roboții – formațiunile circulare.
Acestea sunt formațiuni circulare de pe placa dentară, cu mărire de 4000x.
Care s-a auto-asamblat peste noapte.
Nimic din toate acestea nu era prezent pe lamela din ziua precedentă.
Mai jos puteți vedea că multe dintre acestea emit în mod clar lumină. Acestea nu au murit în urma expunerii la lumina UVB/C.
Video 4
Acest lucru este interesant și voi continua să urmăresc lamela pentru a vedea ce se mai întâmplă. Voi arăta analiza live a sângelui efectuată în aceeași zi, într-o postare ulterioară.
Comentariu saccsiv:
Pentru vizionarea Video 1, Video 2, Video 3 si Video 4, intrati la ea pe blog, caci nu m-am priceput sa le pun si la mine.
N-am inteles mare lucru din textul de mai sus. L-am postat insa deoarece a aparut pe Ana Maria Mihalcea.
Daca cineva considera ca a priceput, rog sa ne dumireasca la rubrica de comentarii.
Vindecare cu dioxid de clor?
[…]
În 2015, în toiul unei activități profesionale intense și solicitante, am fost diagnosticat cu o tiroidită autoimună și chisturi pe glanda tiroidă, pe baza analizelor la sânge interpretate de un hematolog și a unei ecografii interpretate de un endocrinolog. Diagnoza era clară și evidentă și la momentul respectiv mi s-a comunicat că nu există niciun tratament, iar prognoza este că situația se poate doar înrăutăți în timp. Impactul evident asupra vieții mele urma să fie că energia pe care o aveam pentru a face diferite activități urma să scadă puternic, până la momentul în care voi avea nevoie de medicație constantă pentru ca organismul meu să poată continua să funcționeze. Tot în 2015, la indicațiile unui dentist, am ales să-mi fac un tratament de canal pentru a ”salva” un dinte. În vara lui 2016, am ajuns într-o stare de burnout în care mă simțeam epuizat fizic și psihic, iar în iarna 2016-2017 am avut o severă pneumonie de care cu greu am scăpat, care a avut efecte foarte neplăcute. A trebuit să renunț să mai lucrez o vreme, să mă mut din apartamentul unde locuiam într-o zonă semicentrală din București către un oraș mai mic, în care să îmi revin.
Dintr-un anumit punct de vedere, problemele de sănătate pe care le experimentasem în 2015-2017 nu păreau să fie amenințătoare la adresa vieții mele, dar trebuie să spun că numai bine nu mă simțeam. Pentru mine, ca adult care se dorea independent, nu era acceptabil să pierd controlul asupra oganismului meu și nici să mă îmbolnăvesc la fiecare câteva luni într-o manieră care să îmi ruineze planurile profesionale și obiectivele personale.
Alte persoane s-ar fi resemnat și eventual ar fi intrat în depresie. Eu m-am hotărât să separ diagnosticul medical de prognosticul medical, pentru că știam că medicul nu este un profet. Prin urmare, m-am apucat în mod activ să caut niște remedii alternative și naturiste, care să mă ajute nu doar să rezolv o parte semnificativă (sau chiar toate) problemele pe care le aveam, ci și să previn alte potențiale probleme ulterioare, cu atât mai mult cu cât mi-am asumat conștient decizia de a nu plăti o asigurare medicală și de a-mi asuma integral costurile ce ar putea apărea legate de analize, consultații medicale, tratamente și suplimente de care aș putea avea nevoie, adică să urmez modelul suedez pe cont propriu într-un sistem medical comunist.
Cu ocazia aceasta, am descoperit, pe baza recomandărilor primite prin comentariile de pe un site agregator românesc, sugestia de a mă informa cu privire la descoperirile și tehnologia chimistului american Jim Humble și cum pot fi folosite pentru a remedia anumite boli și afecțiuni și a optimiza starea de sănătate în general. Din acest punct de vedere, pot spune că lectura cărții Breakthrough. The Miracle Mineral Solution of the 21st century, 4th edition, part I de Jim Humble mi-a schimbat mie și mai multor persoane din jurul meu viața și starea de sănătate într-o manieră neașteptată.
Stomatologie: implanturile sunt o solutie?
Am primit pe e-mail:
Te salut frate Saccsiv
Am urmărit cu interes articolul Obturația de canal sau extracția dentară? si ma declar interesat/îngrijorat de aspectele descrise, care mi se par relevante si demne de a fi rezolvare. O mare populație a planetei deține aceasta procedura, canale “obturate” care pot fi cauza multor afecțiuni.
Întrebarea e: care e soluția?
Scoaterea radacinilor fara nerv si înlocuirea lor cu implant+coronița? Oare implanturi lor reprezintă o alternativa mai sănătoasa, cu prețul de rigoare-1000€+ per bucata (cost minimal totusi comparativ cu eventualele repercursiuni)?
Exista oare efecte negative generate de implanturi iar daca da, sunt mai putine comparativ cu metoda clasica (rădăcini obturate folosite ca suport pentru dinti)?
Propun dezbaterea acestei teme si schimbul de opinii din partea cat mai multor cititori (eventual oameni informați sau chiar din domeniu)
Toate cele bune!
Obturația de canal sau extracția dentară?
Recent, intr-o emisiune tv, un medic stomatolog a fost intrebat care varianta e mai buna, obturatia de canal sau extractia dentara? Raspunsul doamnei a fost: prima varianta.
Asa sa fie oare? Tema am mai abordat-o in 2015 in articolul CU CIMITIRUL IN GURA. Studiu: DINTII CU NERVII SCOSI sunt MORTACIUNI ce va UCID inainte de vreme. Dezvolta INFECTII NEDETECTATE la radiografie, ce lovesc puternic in cu totul alte organe ale corpului. Solutia urgenta: ZEAMA DE CLESTE. Postasem atunci cateva fragmente din studiul Infectiiledentare[1] prelucrat2 la care adaugasem un comentariu la final. Azi postez studiul integral:
CANCERUL, REUMATISMUL, BOLILE DE INIMĂ ŞI
INFECŢIA DE FOCAR DENTAR
Infecţia de focar dentar este situată printre cele mai mari plăgi ale omenirii, aceasta trebuie pusă, după Veil, la temelia gândirii medicale.
Populaţia ar trebui avertizată asupra frecvenţei mari a infecţiilor de focar, precum şi a consecinţelor grave, uneori iremediabile, ce se pot produce dacă asanarea focarelor nu se face la timp.
Dacă suferiţi de o simptomatologie nespecifică cum ar fi: ameţeli, cefalee, transpiraţii, dureri articulare sau de coloană, inapetenţă, secreţii nazale intermitente, palpiaţii, dureri precordiale, oboseală, fără ameliorare după tratament, trebuie căutate infecţiile dentare, în ciuda faptului că durerile dentare sunt absente (datorită devitalizării nervului).Infecţia de focar dentar apare ca o îmbolnăvire a întregului organism, în care există un focar primar cronic cu evoluţie latentă, neobservată de bolnav şi leziuni secundare la distanţă, care se manifestă zgomotos.
Aproape toate bolile cronice degenerative au legatură cu canalul radicular, inclusiv bolile de inimă, rinichi, artrită, boli neurologice și autoimnune (lupus etc).
Microbii şi produsele lor toxice (endotoxine şi exotoxine) migrează pe 2 căi:
BBC (aprilie 2023): Cum explica cercetatorii evolutionisti grozaviile pe care le vad oamenii in timpul paraliziei in somn
Dupa cum stiti, exista:
Exista demult dar poate ca acum este mai frecventa, asa ca oamenii au inceput sa vorbeasca mai des. Ca atare, oamenii de stiinta evolutionisti au inceput sa formuleze raspunsuri. Iata ce putem citi in articolul Why some people wake up unable to move de pe BBC:
De ce unii oameni se trezesc în stare de paralizie
De Luke Mintz, 24 Aprilie 2023, BBC
Paralizia în somn a inspirat picturi și povești de groază. Însă acum oamenii de știință încep să înțeleagă de ce oamenii se trezesc din vise fără să se poată mișca – și de ce, uneori, pot continua să aibă halucinații.
Alexandru Pesamosca: „Cam toate spitalele sunt bântuite de păcătoşi d-ăştia. Doctori care se cred Dumnezeu. Pentru ei, toţi pacienţii sunt nişte gunoaie. Toată viaţa m-am luptat cu buldogii ăştia îmbuibaţi”
Medicul chirurg Alexandru Pesamosca, unul dintre cei mai buni chirurgi pediatri din România, a trăit o viață întreagă pentru copii. Spunea că cea mai mare bogăție a sa este fericirea pe care i-o aduceau micuții pacienți.
Operații complicate au fost efectuate în România de „Tata Pesi“ sau „Îngerul copiilor“, așa cum era cunoscut doctorul. Nu și-a dorit niciodată să aibă avere, ci doar să poată aduce zâmbetul pe buzele unui copil pe care l-a operat.
Timp de 52 de ani, dr. Pesamosca a luptat ca să îi vindece pe copii. Nimic nu era imposibil pentru medicul care s-a pus în slujba binelui. Căuta în manuale, în revistele de medicină, inventa și nu refuza niciun pacient. Mulți colegi de breaslă l-au criticat pentru că n-a făcut avere, că nu și-a luat o casă. Lor, direct, profesorul nu le-a răspuns niciodată, însă de câte ori avea ocazia, chirurgul spunea: „Nu vile, mașini sau mai știu eu ce rahaturi. Să repari un copil-păianjen, care merge în patru labe, să-i înnădești și să-i cârpești tendoanele și ligamentele și să-l faci biped și sănătos tun, să alerge la tine și să te strângă în brațe, asta înseamnă fericire!”, obișnuia să spună medicul atunci când era întrebat despre avuția sa.
La liceu, șef de promoție
Alexandru Pesamosca s-a născut la Constanţa, la 14 martie 1930, într-o familie cu origini italiene. Bunicul său, meșteșugar dintr-o zonă săracă a Italiei, venise în România în speranța unei vieți mai bune. Pesamosca a urmat studiile primare la Școala Italiană din Constanța, apoi a continuat la Liceul „Mircea cel Bătrân” din oraşul natal, unde a absolvit ca şef de promoţie.
În anul 1954 a absolvit Facultatea de Medicină Generală la Bucureşti, unul dintre profesorii săi fiind reputatul chirurg Dumitru Vereanu.
În urma absolvirii facultății, a fost repartizat la Niculeşti-Jianu, un sat de lângă Feteşti, unde a profesat timp de trei ani medicină pentru adulţi, iar din anul 1957 a profesat ca medic chirurg pediatru la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu”, devenind ulterior şef de clinică, până în anul 1984.
În 1971, timp de 1 an, a fost bursier la “Hôpital des Enfants Malades” din Paris.
Primele intervenții de chirurgie toracică la bebeluși
În perioada 1972-1975, Alexandru Pesamosca a realizat primele intervenţii de chirurgie toracică la nou-născut.
A lucrat apoi la Spitalul „Marie Curie” (fostul Budimex) din București, unde a şi locuit o bună bucată de vreme, fiind șeful clinicii de chirurgie și ortopedie pediatrică din 1984 până în anul 2000.
Recunoaşterea acestei prolifice activităţi medicale s-a concretizat prin acordarea titlului de profesor universitar în anul 1991 şi de membru titular al Academiei de Ştiințe Medicale din România în anul 1993.
Alexandru Pesamosca este și unul dintre ctitorii bisericii din curtea Spitalului „Marie Curie”, cu hramul Sfântul ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, ocrotitor al tinerilor și Cuviosul Stelian Paflagonul, ocrotitor al familiei și al pruncilor, un proiect al său care data încă de pe vremea comuniştilor, slujba de târnosire a bisericii având loc la 22 februarie 1998.
„Trufia e cel mai urât păcat al medicului“
De-a lungul vieţii a primit alte nenumărate tiluri şi distincţii, cum sunt titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Chişinău, Constanţa şi Craiova, titlul de cetăţean de onoare al oraşelor Constanţa şi Craiova sau, ca omagiu pentru întreaga sa activitate, Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Comandor, primit din partea preşedintelui României în anul 2000.
Despre aceste recompense, doctorul Pesamosca afirma spre finalul vieţii: „Nu mi-au plăcut niciodată titlurile, medaliile, diplomele, deşi am primit câteva… N-am fost niciodată trufaş. Trufia e cel mai urât păcat al medicului. Din nenorocire, astăzi cam toate spitalele sunt bântuite de păcătoşi d-ăştia. Doctori care se cred Dumnezeu. Pentru ei, toţi pacienţii sunt nişte gunoaie. Întind mâna să le ia plicul cu bani şi-apoi îi tratează în bătaie de joc. Toată viaţa m-am luptat cu buldogii ăştia îmbuibaţi. Au tăbărât pe mine la sfârşitul vieţii. Mi-au dat tot felul de titluri, m-au făcut academician, m-au făcut fel de fel. Nu în asta constă valoarea unui chirurg. Niciun titlu profesional sau academic nu-ţi sporeşte sau nu-ţi suplineşte priceperea”.
Dramele teribile din viața personală
După anul 2000, starea sănătăţii sale s-a deteriorat, iar din anul 2006 doctorul Pesamosca nu a mai operat. Apoi a fost amenințat cu evacuarea din rezerva în care locuia în spital, însă intervenția opiniei publice și a presei a făcut ca acest lucru să nu se mai întâmple.
Doctorul Pesamosca a fost căsătorit, însă în anul 1999, soţia sa a murit. După moartea soţiei, profesorul a renunţat în totalitate la viaţa personală, locuind într-una din rezervele Spitalului „Marie Curie” – în fapt o cameră de circa 10 metri pătraţi. Cei doi au avut doi fii. Primul dintre aceştia, Alexandru-Ştefan, a murit din cauza unei tumori cerebrale în anul 1993, iar celălalt fiu, Gino, a murit de cancer, în 2010, cu doar un an înainte de sfârşitul tatălui său.
Profesorul are şi două fiice, Ana Maria şi Alexandra, dintr-o relaţie cu o colegă de breaslă.
Profesorul Alexandru Pesamosca a trecut la cele veşnice la 1 septembrie 2011, fiind înmormântat în faţa Capelei Spitalului „Marie Curie” din Capitală, el fiind ctitor de biserică.
În septembrie 2014, la împlinirea a trei ani de la dispariţia reputatului doctor, conducerea Spitalului de Copii „Marie Curie” din Capitală a decis să-i aducă chirurgului un omagiu, amplasând un bust al acestuia în curtea unităţii sanitare, creaţie a sculptorului Constantin Sinescu.
Medicina si masoneria
Stemă reprezentând cel de-al 33-lea grad în francmasonerie. În vârf, motto-ul oficial al diplomei: Ordine din Haos. Foto: https://saccsiv.wordpress.com/2020/04/17/vigilant-citizen-order-out-of-chaos-cum-au-fost-prezise-planurile-elitei-in-cultura-populara/
Acesta este un articol ce l-am postat initial pe Ortodoxinfo cu peste doi ani in urma.
33 comments