Razboiul total impotriva populatiei Sudului Global
Global Research: America’s Acts of Economic and Social Warfare Have Killed Millions of People
Actele de război economic și social ale Americii au ucis milioane de oameni
De Centre for Research on Globalization (Centrul de Cercetări privind Globalizarea), 13 Noiembrie 2023, Global Research
Introducere
Articolul din Global Research intitulat ‘Genocid mondial? Istoria uciderii în masă a civililor de către SUA: Planul monstruos de ucidere a palestinienilor este pe deplin aprobat de Washington’, s-a axat pe victimele numeroaselor războaie americane din timpul unei perioade (1945-2023), numită eufemistic ‘epoca postbelică’:
„În timpul și de la cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite au ucis peste 40 de milioane de oameni într-o serie de țări, majoritatea civili, fie direct, fie prin împuternicire de către regimurile sale marionetă.”
Victimele rezultate în urma operațiunilor militare întreprinse de SUA și de regimurile sale proxy nu iau însă în considerare actele de război economic și social ale Americii îndreptate nu numai împotriva Sudului Global, ci și, în ultimii ani, împotriva ‘țărilor dezvoltate’ din Uniunea Europeană, unde sărăcia este galopantă și Statul Bunăstării este făcut praf.
Războiul economic și social
Scopul războiului economic (care merge mână în mână cu războiul militar) este de a închide și de a jefui resursele economiilor vizate și de a supune aceste țări unor niveluri din ce în ce mai ridicate de sărăcie și depopulare, în beneficiul elitelor financiare occidentale care, în ultimii ani, au devenit extrem de bogate.
Sunt mai multe instrumente folosite de această elită pentru a atinge aceste obiective, în special:
- Programele de ajustare structurală (PAS) ale Băncii Mondiale și ale Fondului Monetar Internațional (FMI),
- Cedarea unor întregi economii și sectoare din Sudul Global către companii americane de investiții, precum BlackRock și către corporații occidentale din domeniul minier și al cerealelor, cum ar fi Newmont, Cargill și Monsanto.
- Generarea de foamete pe scară largă, în special în Africa.
- Dezindustrializarea în Occident ca urmare a acordurilor de liber schimb și a externalizării producției, care a crescut semnificativ șomajul și sărăcia, în special în SUA și Canada. Clasa de mijloc a fost redusă drastic în ambele țări.
- Creșterea în spirală a prețurilor la energie, apă, alimente și locuințe la nivel global, care au făcut ca necesitățile de bază să nu fie la îndemâna a milioane de oameni.
- Închiderile induse de COVID în 190 de țări începând cu anul 2020, care au provocat colapsul economic al multor țări.
Și, bineînțeles, toate acestea se fac în conjuncție cu răspândirea războaielor la nivel mondial, așa cum am văzut în articolul nostru anterior.
Evreul JOSEPH STIGLITZ: SUA NU E CAPITALISTA
Citez din articolul US Does Not Have Capitalism Now: Stiglitz:
Straturi de manageri ai banilor care nu suportă greul pierderilor, dar scapă cu mari plăţi din dividende atunci când lucrurile merg bine, au transformat economia SUA într-un tip de „capitalism ersatz” (germ. ersatz = substitut, inlocuitor), după cum a declarat marţi pentru CNBC Joseph Stiglitz, profesor la Universitatea din Columbia şi laureat al premiului Nobel.
„O foarte mare parte dintre oameni nu îşi gestionează banii în mod individual”, a spus Stiglitz. „În capitalismul de stil vechi, de secol XIX, aveam propria mea companie, dacă făceam o greşeală, suportam consecinţele”.
„Astăzi, în (cele mai) multe companii de mari dimensiuni găseşti manageri care, atunci când lucrurile merg bine, primesc foarte mulţi bani. Când lucrurile nu merg bine, acţionarii sunt cei care suportă costurile”, spune el.
Chiar şi mai rău, cei care dau banii pentru companii sunt entităţi precum fondurile de pensii care gestionează banii în numele altor oameni, deci există „straturi şi straturi de costuri de agenţie”, a spus Stiglitz.
Este un sistem unde „socializezi pierderile şi privatizezi câştigurile”, ceea ce nu este capitalism, spune el.
„Există un risc moral peste tot”, adaugă el.
Nevoia de reguli mai bune şi arbitri mai buni
Stiglitz accentuează faptul că el crede cu convingere în economiile de piaţă, dar adaugă că „dacă nu ai regulile potrivite şi arbitrii potriviţi, jocul nu funcţionează”.
În timp ce deposedarea de reguli precum Actul Glass-Steagall – care separa băncile comerciale de cele de investiţii – a creat un mediu în care creditele standard de schimb şi derivatele au proliferat, spune el.
„Era foarte clar ca după Managementul de Capital pe Termen Lung din 1998 (criza), când o companie aproape că a doborât un sistem financiar global, că era nevoie să facem ceva, şi totuşi am lăsat să treacă o lege care spunea că autorităţile de reglementare nu puteau face nimic”, a spus Stiglitz.
Timp de 50 de ani după depresie (economică), a existat o reglementare mai strictă şi nicio criză financiară, iar în ultimii 30 de ani au avut loc 100 de crize financiare, spune el.
În ce priveşte argumentul că reglementarea îngrădeşte inovaţia, Stiglitz îl citează pe fostul şef al Rezervei Federale (Federal Reserve), Paul Volcker, care spunea: „Este greu să găseşti o dovadă de la oricine nu este în industrie care să ateste că există o legătură evidentă între aşa numitele inovaţii financiare şi productivitatea crescută în economia noastră”.
În loc să creeze produse care să administreze, să aibă grijă de situaţiile de risc, pieţele financiare au creat un nou produs care a crescut riscurile, a adaugat Stiglitz.
Cititi va rog si:
3 comments